Original subtitles

Coriolano-eroul fără patrie

E gata.

Asta e lista de legi pe care o vrem implementată.

Ia asta Bruto. Din moment ce ai servit mult timp în slujba Plebeilor,

Ai o experienţă mult mai mare decât a mea. Meriţi onoarea de a citi asta,

În faţa Senatului.

Ai stabilit prea multe măsuri Escinio, Senatul va respinge o mulţime din ele.

Cu atât mai bine.

Acum nu vom mai primi pe grâne preţul dorit.

Cu atât mai rău pentru ei şi cu atât mai bine pentru noi.

I-a trecut cuiva prin minte că, dacă Senatul va fi de acord să ne asculte,

E probabil din cauză că situaţia a devenit disperată.

Motivul e că probabil i-a atins frică pe care o au în suflet.

Patricienii vor cere doar un singur lucru, grâne la preţuri normale.

Plebeii...

Nu văd mai departe de propriile burdihane !

Preţul grânelor e doar o scuză pentru cererea noastră.

Orice am avea în gând, trebuie să reuşească acum !

Şi am putea ajunge mult mai departe !

Senatul va trebuie să implementeze fiecare lege pe care o cerem,

Sau să ne facă să revocăm întreaga listă.

Nu vom face nici un compromis cu Patricienii.

Te sfătuiesc să acţionezi cu atenţie, dacă nu,

Patricienii vor recurge la aceleaşi mijloace pe care le folosesc de obicei.

Vrei să spui la cele militare ?

Noul serviciu militar a eşuat. Cea mai mare parte a veteranilor sunt de partea noastră.

Consulilor şi Patricienilor rămaşi în Senat

nu le-a mai rămas nici un dinte, cu care să ne muşte.

Cât despre grânele, care sunt pe cale

să ajungă aici din Kuma, Senatul va fi de acord,

Cu orice preţ pe care-l vom oferi. Dar noi nu ne-am luptat ani de zile pentru.

- A obţine o bucată de pâine. - Eu propun să fim de acord cu Escinio.

De ce să nu avem cu toţii aceleaşi drepturi egale cu Patricienii ?

Ne cunoaştem duşmanii foarte bine şi vom termina cu ei.

Vă promit că primul nostru obiectiv va fi Gaio Marcio,

Descendentul dominator al monarhiei noastre discreditate.

Acum citeşte-le camarazilor noştri de încredere

despre luptă, despre care am scris.

Reprezentanţii Plebeilor, Junio Bruto şi Escinio Valuto, prezintă,

În faţa Senatului Republicii aceste drepturi,

asupra cărora poporul Romei are dreptul.

În primul rând, grânele care sunt pe cale să ajungă din Kuma,

vor fi vândute la acelaşi preţ,

Pe care cei mai săraci cetăţeni ai Romei îl pot cumpăra.

În al doilea rând, reprezentanţii oficiali ai plebeilor

vor fi recunoscuţi legal prin puterea votului.

Împotrivă, oricărei legi a Senatului care încalcă drepturile,

Poporului.

În al treilea rând, toate teritoriile confiscate de la duşmanii noştri,

Vor deveni proprietăţi exclusive ale Plebeilor,

Fără nici un statut legal de iobăgie.

În al patrulea rând, drepturile pentru sclavie prin creditori, vor fi abolite.

În al cincilea rând, toţi cetăţenii loiali ai Romei, nu contează de statutul social,

Vor avea acces să devină candidaţi

şi să obţină poziţia cea mai înaltă a Republicii Romei.

Ajunge ! Plebeii ăştia au mers prea departe !

Senatori, permiteţi-mi să vă aduc aminte că ne-am adunat azi aici,

Să auzim care sunt dorinţele poporului roman.

Vor să ne abolească instituţiile şi să termine cu Republică !

Vrem libertate !

Pe ordinul zilei acestei adunări figurează preţul grânelor,

De asta trebuie să discutăm şi nimic mai mult.

E o greşeală, Menenio.

Trebuie să discutăm despre asta şi toţi avem dreptul acestei cereri.

Asta e o lege care e conectată cu poporul Roman.

În regulă, trebuie să începem de la inceput.

Îi dau cuvântul lui Gaio Marcio.

Nobili senatori, bunul Menenio se înşeală dacă crede că prin înţelepciunea lui

Îi va putea învinge pe Bruto şi pe Escinio, iar eu vă pot oferi o dovadă.

Eu propun ca toate grânele care vor sosi să

fie distribuite gratuit tuturor cetăţenilor.

Iar trezoreria publică să fie rambursată

din donaţiile voluntare prin cooperarea tuturor Patricienilor.

Vouă vă e teamă pentru averea voastră,

Iar eu îl cunosc pe unul de aici căruia îi e frică pentru altceva.

Pentru ceva care e bun pentru popor şi în mod surprinzător.

Ceea ce e bun pentru popor nu e bun pentru reprezentanţii poporului.

Să vorbească Bruto. Să răspundă Escinio.

Dacă propunerea ta e o provocare, o vom accepta.

Ajunge cu asta Marcio ! Respingem oferta.

Poporul roman nu cauta după cadouri, ci după recunoaşterea drepturilor sale.

Banii voştri sunt în siguranţă.

Escinio nu doreşte caritate.

Doreşte putere !

Iar poporul îl urmează.

Recrutarea militară nu da rezultate.

Militarii îşi abandonează serviciul pe teren.

Iar asta îi convine lui Escinio.

După ce am răsturnat o monarhie, vom întâlni o alta... tiranie nouă.

- Cea a lui Escinio ! - Gaio Marcio e un soldat curajos.

Şi poporul are o mare admiraţie pentru el.

Pentru asta nu voi răspunde în fata acuzaţiilor sale.

Cu toţii ar trebui să-l recompensăm pentru serviciile sale prestate...

Pentru patrie, dacă nu ar trebui să fie plătit pentru... orgoliul său.

Tocmai am aflat că convoiul care aducea grânele noastre

a fost atacat de către o bandă de bandiţi.

S-a pierdut toată încărcătura.

Dacă nu se întâmplă un miracol, în câteva zile întreaga Romă va suferi de foame.

Asta e o minciună blestemată ! Grânele nu au existat,

pentru că Senatul nu le-a cumpărat niciodată !

Acum voi pleca, dar nu uitaţi că poporul va afla de înşelăciunile voastre !

Această veste e o armă nouă în mâinile lui Escinio.

Voi recupera grânele alea cu orice preţ !

Soldaţii de care dispun abia ajung... pentru apărarea oraşului.

Vor ajunge cu nişte voluntari în plus.

Îi voi găsi eu !

Marcio, aşteaptă !

Patricienii vor să ne domine, prin foamete dar nu vor reuşi !

Trebuie să fim uniţi. Mergeţi să le spuneţi despre aceste greşeli liderilor voştri...

Şi spuneţi-le să fie pregătiţi pentru o acţiune mult mai desperată...

şi mult mai eroică !

Republica noastră, e în declin, astea sunt răutăţile ei.

Vor trece.

Livia, Livia !

Marco !

Pot să stau doar puţin, fratele meu e pe cale să plece.

Ai vorbit cu mama ta ?

Da.

Trebuie să-mi spui.

Mama lui Gaio Marcio e la fel de mândră ca fiul ei.

De ce soarta e atât de nedreaptă cu noi ?

Pentru că tu eşti o Patriciană, iar eu sunt fiul unui Plebeu.

Mă simt foarte nefericită.

Doar Virginia e cea care mă înţelege. Îi voi cere să vorbească cu Marcio.

Şi te aştepţi ca el să înţeleagă ?

Cunoaşte sufletul fratelui meu şi ştie cum să-i vorbească.

Dar să nu ne mai facem iluzii. E mai bine să nu ne mai gândim la asta.

- Ai face orice pentru mine ? - Da, orice ar fi.

Incluzând şi să trăim într-un loc unde să nu se vorbească despre,

Plebei şi Patricieni, unde doar iubirea poate să decidă că suntem egali ?

O voi face !

Te iubesc, Marco.

- Aşteaptă, Livia. - E mai bine să ne despărţim.

Livia !

Am impresia că de ceva timp îmi eviţi prezenţa, surioară. E adevărat ?

De ce să fac asta, tu eşti cel care nu e niciodată acasă.

Afară te aşteaptă soldaţii tăi.

Întoarce-te curând, Marcio.

- Eşti gata. - Mulţumesc.

Tulio !

Totul e pregătit ?

Am adunat doar 50 de membri ai cavaleriei. Nu am reuşit să adun mai mulţi.

Ajung. Pregătiţi-vă de plecare.

Tată, când mă vei duce cu tine ?

- Când vei fi la fel de mare ca mine. - Dar am deja 8 ani.

Ei bine va trebui să mai aştepţi puţin.

Va trebui să aştept până voi avea cel puţin 14 ani.

Câţi ani ai avut tu când ai mers pentru prima dată în război ?

E la fel ca tatăl lui.

Da.

- Bietul de el. - Vrei să devii soldat ?

Da !

Crezi că eşti în stare să-mi aduci scutul ?

Desigur că pot !

Eşti un băiat curajos.

Cred că în curând vom avea nevoie de tineri ca tine.

Pentru a lupta în pădure ?

Pentru a ne lupta cu inamicii Romei, dinăuntru şi dinafară.

Trebuie să-ţi iubeşti glia.

Virginia, uită-te la mine.

Zâmbeşte.

Mamă.

Trebuie să ne ajuţi cu numele tău, Gaio Marcio.

Tulio, priveşte, sunt urme de grâne.

Suntem pe drumul cel bun.

Dar suntem pe direcţia taberei fortificate.

Dacă bandiţii se ascund acolo, ne va fi imposibil să-i alungăm de acolo.

Suntem prea puţini.

Am promis că voi duce grânele la Roma şi o voi face cu orice preţ ! Să mergem !

Poporul se adună, dar încă e indecis.

Le e frică de reacţia Senatului. Tineri, inclusiv bătrâni şi soldaţi.

- Întreabă de tine şi de Bruto. - Vom merge imediat acolo.

Poarta care duce către Muntele Sfânt e blocată.

Soldaţii sunt pe fază. Şi par decişi să nu lase pe nimeni să treacă.

- Asta mai vedem ! - Consiliul va recurge la forţă.

- Şi vom răspunde şi noi cu forţa ! - Asta va însemna război civil.

- Eu mă opun ! - Eu nu cred că vor merge atât de departe.

Şi eu mai puţin de atât, dar nu se va ajunge la asta. Gaio Marcio e departe,

şi are cu el Patricienii cei mai agresivi. Asta e momentul oportun.

Plecaţi !

Julio !

- Ştii ce ai de făcut. - Pleacă imediat.

Vrem grâne ! Deschideţi !

Faceţi loc, lăsaţi-i să treacă, daţi-vă la o parte !

Spune doar un cuvânt şi vom interveni în forţă !

E mult mai uşor de atât. Fiul tău Marco ne va ajuta.

Te avertizez. Trebuie să îndeplinesc nişte ordine.

Te înţeleg, fiul meu, dar ştii deja care sunt motivele noastre.

Ştiu doar ce e disciplina unui soldat.

Uiţi de respectul pe care-l datorezi tatălui tău ?

Nu în faţa lui trebuie să răspund.

- Spune-le să deschidă poarta aia ! - Consulul nu a aprobat asta !

Un singur om se poate opune dorinţei poporului ?

Iar acum tu în numele Consulului comiţi trădare !

Ajunge !

Nu-ţi permit să-mi insulţi băiatul.

Preferi să-i vezi murind în faţa ta ?

Dragi cetăţeni, cu toţii aţi fost martori că am încercat mereu să evităm

vărsarea inutilă de sânge !

Dar azi se afla printre noi nişte trădători,

care încearcă să se pună în calea libertăţii noastre.

Voi sunteţi cei care vor decide.

Vreţi să vă întoarceţi înapoi la casele voastre, umiliţi şi ofensaţi,

Sau sunteţi dispuşi să muriţi

şi să nu mai suferiţi din cauza acestor patricieni ?

Mai bine murim ! Dar prima dată vom lupta !

Atunci să mergem, nimeni să nu se interpună între noi şi libertatea noastră !

Deschideţi porţile !

Cetăţeni, daţi-vă înapoi ! Nu puteţi face asta !

Soldaţii sunt ca voi ! Şi ei fac parte din popor !

Calmaţi-vă prieteni !

Ne aflăm aici pentru a găsi soluţii. Ascultaţi-mă cu toţii.

Ascultaţi-mă, vă rog !

Dă ordin să deschidă porţile. E mai bine pentru toţi.

- Senatul a decis deja altceva. - Senatul, mi-a oferit puterea deplină.

Pot acţiona în asemenea împrejurări.

Aici e vorba de o adevărată revoltă !

Ai oameni îndeajuns de mulţi să înnăbuşi revoltă ? Nu !

Atunci, cum ai de gând să-i opreşti ?

Dacă doriţi să vă abandonaţi oraşul, sunteţi liberi să o faceţi,

Dar pe toţi zeii, gândiţi-vă bine !

Gândiţi-vă la ruinele care pot cădea sub noi...

Şi asupra Romei. Pentru ultima dată, Dumnezeule !

Vă implor ! Ajunge Menenio ! Nu ne vom lăsa înşelaţi de vorbele tale.

Lasă Plebeii să meargă unde doresc.

Deschideţi porţile imediat !

Adio, fiul meu. Sper să nu ne mai întâlnim ca... duşmani.

Marco !

Vreau să-ţi încredinţez o misiune ! Găseşte-ţi un cal bun.

Trebuie să ajungi în Marcia cu orice preţ. Du-mă la casa mea, îţi voi da un mesaj.

- În regulă ! - Am înţeles !

Haide, vino cu mine !

Marcio, grânele au fost recuperate... şi alte mărfuri.

În regulă.

Iar acum vreau să ştiu cine i-a plătit pe aceşti bandiţi ?

- Vorbeşte ! - Nu ! Nu mă ucide, voi vorbi !

- Dar prima dată trebuie să-mi promiţi... - Nu-ţi promit nimic.

- Cine te-a trimis ? - Aufidio, regele Volscilor.

Era de înţeles. Mereu Aufidio. Ai mare grijă de prizonierul ăsta.

Senatul trebuie să afle asta imediat.

Aufidio va primi ceea ce aşteaptă.

- Ave, nobile Marcio ! - Ave !

- Ce se întâmplă, arde Roma ? - Mai rău. Un incendiu,

ar uni poporul roman, dar în schimb... citeşte.

Atât de departe au mers ?

Trădătorii !

Pregătiţi-vă de plecare ! Ia nişte oameni şi duceţi grânele de aici.

Ceilalţi vor rămâne aici cu mine.

Trebuie să ajungem în noaptea asta în Roma ! Plecaţi !

- Tu eşti fiul lui Junio Bruto ? - Da.

E unul din liderii revoltei ?

Da. Şi tu.. Aprobi ceea ce face ?

Eu îndeplinesc doar ordinele consulului Cominio şi sunt loial jurământului meu.

Eşti un soldat curajos. Nu e totul pierdut dacă poporul roman,

ar avea o voce ca a ta. Grăbeşte-te să ajungi la Roma şi contactează-l pe Menenio.

Cupa aia de aur masiv, îi va fi oferită

câştigătorului de care, de către regele Aufidio !

Cine va reuşi să nu treacă de acest semn îi va fi adjudecată victoria !

Începeţi !

E un spectacol uimitor, Aufudio, dar se pare că nu te distrezi.

- Mă cunoşti foarte bine. - Nu e greu.

- Războiul e singurul tău gând. - Pentru noi aşa trebuie să fie.

Nu putem trăi în pace, atâta timp cât există Roma.

Nu zic că nu ai dreptate.

Dar alţi lideri nu au aceeaşi părere.

Asta mă indignează şi mă întristează, când văd ca războinicii mei,

Îşi pierd timpul, cu turnee şi întreceri, ca o armată de soldaţi leneşi.

- Ai veşti bune pentru mine, Hector ? - Vezi cu ochii tăi.

Roma se împarte în două. Spune-i lui Escinio, că îi voi îndeplini

toate promisiunile făcute.

În regulă. Pentru moment dă-i săculeţii ăştia de aur.

Şi spune-i că în curând va vedea, Roma cucerită.

Din acest moment toţi Volscii vor fi de partea mea.

Să vină şi Gaio Marcio, omul care crede în armată.

Poţi pleca.

- Ţi-a explicat Marco... ? - Da, am primit mesajul tău, dar...

- Ce a decis Senatul ? - Să trateze cu Plebeii.

- Cu rebelii ăia ? - Situaţia nu e prea uşoară.

Şi tu nu trebuie să o agravezi cu nerăbdarea ta.

Cominio trebuia să folosească forţa, de ce nu a făcut-o ?

O mare parte din soldaţii noştri s-a alăturat Plebeilor la Muntele Sfânt.

Ştii că apărarea Romei a slăbit enorm.

Din fericire acum pot negocia oferind grânele...

- Pe care le-ai recuperat tu. - Nu se poate atinge de acele grâne !

Volscii ne vor ataca în curând. Şi cu ele putem evita foametea.

Trebuia să înnăbuşim revolta, dar Senatului i-a fost prea frică !

Voi merge eu însumi cu soldaţii mei, la Muntele Sfânt.

- Marcio, ascultă-mă ! - Te-am ascultat destul.

Înspre Muntele Sfânt !

Adu-mi un cal. Înainte să fie prea târziu.

Au ajuns ! Au ajuns !

Trăiască Escinio ! Trăiască Bruto !

Nu vom cheltui nimic din acest aur,

Dacă e adevărat că armata Volscă e pe cale să pornească atacul.

Se aude că Aufidio va ajunge aici peste câteva zile.

Minunat. Va avea război.

Dacă Gaio prefera victoria, eu doresc... înfrângerea !

Pentru că numai atunci vom putea nimici puterea Patricienilor !

Escinio, Escinio ! Un convoi de soldaţi călare se îndreaptă înspre noi.

- Romani ? - Gaio Marcio e liderul lor.

Hai să-l întâmpinăm cum se cuvine !

Am greşit drumul, prieteni.

Căutăm un bun popor roman, dar în schimb am găsit Volsci.

Ekvi, Sabini şi cine ştie ce altă rasă de barbari.

Văd inamici, nu romani.

Aţi auzit ? Ne dispreţuieşte atât de tare că nu vede cine suntem.

De asta nu ne recunoaşte ca romani.

Voi nu aveţi dreptul de a vă numi romani !

Aţi abandonat Roma, când inamicul a aşteptat momentul să atace !

Ca şobolanii care-şi abandonează corabia după

ce au fost hrăniţi, în loc să o salveze !

Nimeni nu ne-a dat de mâncare.

Roma e a Patricienilor, iar noi Plebeii murim de foame.

Nu suntem şobolani. Suntem nişte oameni liberi.

Chiar şi soldaţii tăi sunt acum alături de noi.

Că fii ai poporului cu poporul !

Vă recunosc pe toţi. Aţi luptat alături de mine.

Julio.

Quintilio.

Dacio.

Aţi văzut alături de mine inamicii pe fugă.

Prin curajul vostru aţi din făcut Roma un oraş puternic şi de temut !

Dar acum, cu revolta voastră sunteţi pe cale să o distrugeţi.

Şi pe noi ce ne interesează asta. Să piară Roma patricienilor !

- Pe ruinele ei vom construi o altă Roma ! - Trădătorule !

Asta e adevăratul Gaio Marcio. Unica să gândire e sabia.

- E inamicul tuturor. - Să-i tăiem capul !

Marcio !

Prieteni, vă rog să mă ajutaţi să cobor jos.

Doar nu vreţi ca un bătrân ca mine să-şi rupă clavicula.

Ascultă-mă, Marcio. Şi tu Escinio.

În numele Senatului şi în numele poporului roman,

care acum e prezent, lăsaţi jos armele.

Asta nu e un moment pentru certuri.

Consulul însuşi a venit să vă spună despre pericolul

- care ne ameninţă. - S-a întâmplat ceea de ce ne era frică.

Volscii sunt dispuşi mărşăluiască către Roma.

Iar inamicul contează pe ura noastră...

pentru a obţine o victorie rapidă. Depinde de voi să decideţi că,

ori pierim cu toţii, ori salvăm cu toţii împreună glia !

Nu vrem să ne transformăm în soldaţi.

Patricienii ne vor persecuta din nou !

Da, ai dreptate !

- Nu vrem război ! - Linişte !

Să răspundă la asta reprezentanţii voştri. Vorbeşte tu Bruto.

În aceste împrejurări, nu văd altă alternativă.

Dacă Volscii vor război, război vor avea.

- Bruto are dreptate ! - Nu putem sta cu mâinile-n sân !

Şi cine ne asigură pe noi că Volscii sunt cei care vor războiul ?

- Nu ne vom mişca de aici ! - Doar când Volscii vor porni atacul,

vom decide ce e de făcut.

Noi nu avem nimic de-a face cu războiul.

Asta e treaba voastră, a Patricienilor.

Ascultaţi-mă vă rog, ascultaţi-mă, veniţi aici.

Să vorbim şi poate cu puţin calm, şi cu puţin bun simţ

ne vom rezolva probelemele.

Veniţi aici, vă rog, nu pot vorbi prea tare,

Şi obosesc să vorbesc. Ascultaţi-mă.

Am să vă spun o poveste adevărată.

Nu ne obosi cu poveştile tale cu zâne.

Cine a vorbit ? Să se apropie. Pentru că nu-l prea văd.

- Acum mă vezi ? - Da.

Acum taci din gură şi deschide-ţi bine urechile.

Îţi cunosc poveştile, nu fac nici două parale.

- Taci din gură ! - Lasă-l pe Menenio să vorbească.

Vorbeşte.

E vorba de o poveste care s-a petrecut cu mult, mult timp în urmă.

Corpul uman a început să funcţioneze când toţi membrii au decis,

Să conspire împotriva burdihanului. Cel mai nemulţumit şi cel mai îngâmfat.

Desigur a fost, degetul mare.

- Şi ce s-a întâmplat ? - L-au acuzat pe burdihan, că e inutil...

Şi că se limitează să acumuleze totul fără să muncească,

În timp ce alţi membri, aud, umbla, văd, se mişcă şi acţionează.

Şi fiecare prin puterea să participa la starea de bine a organismului.

Exact. Desigur că, trebuie să fie mereu aşa.

Am văzut că tu, ca şi mulţi alţii, murmuraţi împotriva Senatului.

Nu devia de la subiect ! Care a fost răspunsul burdihanlui ?

E adevărat, spuse burdihanul,

că păzesc toată mâncarea pe care mi-o aduceţi,

dar ce sunt eu dacă nu umila voastră cămară.

Şi doar din cauza mea sângele ajunge de la inima la creier,

În muşchi, în nervi şi doar mulţumită mie voi primiţi toată puterea şi vigoarea,

Iar fără mine, voi aţi ajunge în cele din urmă să muriţi.

Dacă doriţi spuse din nou burdihanul pot să vă demonstrez că,

pentru ceea ce-mi oferiţi, eu vă pot înapoia cea mai pură făină.

Iar mie îmi ajung şi fărâmiturile.

Ei bine, ce spuneţi ?

Răspunsul e bun dar semnificaţia nu e dreaptă.

Dacă burdihanul e administratorul corpului uman,

Senatul e burdihanul... Romei.

- Asta crezi tu ? Degeţel ! - Degeţel ? De ce degeţel ?

Pentru că eşti cel mai idiot şi cel mai jalnic,

şi vrei să străluceşti în această revoltă.

Dispari de sub nasul meu, dacă nu vrei să te alung cu un strănut !

Desigur că, suntem cu toţii membrii aceluiaşi corp,

Dar când dorim faină, primim doar firimituri.

Aici greşeşti. Dovadă a ceea ce spun o aveţi aici în faţa voastră.

Gaio Marcio, cel pe care voi îl urâţi, fără nici o ezitare

El a plecat să aducă înapoi în Roma acele grâne, pe care voi le aşteptaţi,

Cu atâta nerăbdare. Iar acum grânele alea sunt la dispoziţia voastră.

Pentru asta suntem aici.

- Marcio e un bărbat curajos. - Nu va profita de noi.

Nu mă îndoiesc de ce spune Menenio, dar Gaio Marcio nu spune nimic.

Vrem să auzim din gura lui, ceea ce a promis Menenio.

Dorinţa lui Menenio e cea a Senatului, iar cea a Senatului e şi a mea.

Bravo !

Aşteptaţi o clipă ! Trăiască Marcio !

De acord cu grânele, de acord cu războiul,

dar noi vrem să-i cerem altceva Senatului.

Ce ai de spus Menenio ?

Întoarceţi-vă înapoi la Roma, iar Senatul va examina cererile voastre.

Dar tu, nu ai puteri depline ?

Ba da. Atunci Senatul, accepta una din cererile noastre !

Ceea ce judeca tribunii Plebeilor e sacru şi de neatins.

Şi cei care-i ofensează, va trebui să fie condamnat la moarte.

În acest caz, vă promit solemn că noi toţi vom ridica armele.

Împotriva Volscilor. Eu primul !

În sfârşit aud cuvinte care-mi mişca sufletul bătrân.

În numele Senatului, accept !

Ura !

Aici e Antio, unde se afla Aufidio, cu grosul armatei lui.

Iar aici e Korioli. Bine întărit şi cu o garnizoană numeroasă.

Au arme, provizii şi apa din belşug.

Ar putea rezista multe luni.

În acest caz avansând înspre Antio,

aveţi flancul drept expus in faţa duşmanului.

Exact.

De asta nu putem ataca armata Volscă,

dacă nu mă poţi scăpa prima dată de această ameninţare.

Dacă Korioli rezista, va trebui să ajungem,

la o terminare rapidă a războiului. Iar apoi poţi să-ţi imaginezi.

Care vor fi consecinţele. Poporul aşteaptă o victorie.

Iar datoria ta e să le-o asiguri.

Câinii latră, iar acvilele acţionează în linişte.

De acord, voi pleca înspre Korioli.

Până mâine seară sper să-ţi dau veştile pe care le aştepţi.

Transmite-i salutările mele lui Escinio şi spune-i că

voi fi punctual mâine la întâlnirea noastră. În regulă.

Claudio, ordona strângerea taberei.

Vom părăsi Antio, pe durata nopţii în cea mai profundă linişte.

Dacă informaţiile pe care le-am primit sunt exacte,

Romanii comit o greşeală mare.

Iar noi trebuie să profităm de asta.

Ave Aufidio !

- Ai aflat totul ? - Eu am făcut tot ce am putut,

dar Plebeii m-au făcut să nu am odihnă.

Nu am nimic să-ţi reproşez. În schimb o bătălie victorioasă,

imi va oferi o glorie mai mare.

Cominio şi-a dat seama de sosirea mea ?

Nu, crede că eşti în tabăra din apropiere de Antio.

Eşti sigur că armata e împărţită ?

O parte din ea s-a dus în Korioli sub comanda lui Gaio Marcio.

- Cealaltă e departe de aici. - Korioli ar putea rezista.

Voi înfrânge puterea lui Cominio, apoi îl voi ataca pe Gaio Marcio din spate.

Şi de data asta îl voi distruge.

Am o sută de soldaţi sub comanda mea.

Cât tu îl vei ataca pe Cominio, eu voi da ordin de retragere.

Şi voi striga că liderii au fost trădătorii.

Mulţi din soldaţii noştri nu se aşteaptă la altceva.

Se va instala panica şi nimic nu va putea sta în calea mărşăluirii tale victorioase.

Mulţumesc Escinio. Pe mâine.

Vei vedea în curând tabără cu cea mai mare parte a armatei.

Vei ajunge în Lirina ascunzându-te de

celalata parte a răului şi vei avansa încet.

Fii pregătit să intervii.

E un risc mult prea mare pentru tine.

Trebuie să mi-l asum.

Armata care va rămâne cu mine va fi foarte slăbită,

şi tentaţia inamicului să plece, va fi mai mare.

Vei vedea. Nu va trece mult timp până va ieşi din bârlogul lui.

Doar atunci poţi ataca.

Apărătorii din Korioli mă supraveghează constant.

Plecaţi, imediat.

În regulă, norocul fie alături de noi.

Marco !

Tu rămâi. Alege jumătate centurioni şi un grup din cavalerie.

Pentru a-i asigura pe Volsci că suntem foarte puţini.

În regulă. Îi voi alege pe cei care au luptat alături de tine.

Nu va trebui să le explic prea multe. Vor şti în curând ce-i aşteaptă.

Şi tu, ai vreo idee ?

- Pot doar să-mi imaginez. - Eşti curajos !

Nu e momentul în care trebuie să fiu.

În unele împrejurări, curajul se transformă în conştiinţă.

Nu voi depăşi această limită.

Există ceva în tine, care mă intrigă.

Cominio îmi e tare drag, iar tu ai cerut să treci sub comanda mea,

Şi totuşi stimă şi controlul pe care-l ai asupra Consulului,

Te-a ajutat în cariera ta.

Îţi voi spune despre asta, dar nu acum. Mâine, când

se va termina bătălia şi dacă vom fi încă în viaţă.

Împarte torţele.

Spune-le să treacă repede răul şi apoi să se ascundă printre copacii ăia.

Spune-le arcaşilor să nu atace, până când Romanii nu trec răul.

Dă ordinul !

- Volscii pleacă din Korioli. - În sfârşit !

Tulio, avertizează-l pe Larcio să se întoarcă imediat !

Marco, tu vei avea comanda asupra centurionilor

şi vreau să-i reţineţi cât puteţi.

Voi... Veniţi cu toţii cu mine ! Să mergem !

Haideţi ! Să formăm scutul.

Îngenuncheaţi !

Am căzut într-o capcană şi trebuie să acceptăm luptă ! Să mergem !

Volscii au plecat înspre Korioli ! Iar Marcio a mers să-i ajute !

- E imposibil ! - Au trebuit să accepte lupta.

Planul lui Marcio a dat greş. Să mergem !

Aprindeţi torţele !

Atacaţi !

Sunaţi alarma !

Înapoi, înapoi ! Korioli e ameninţat ! Înspre Korioli !

Să mergem ! După ei !

Acolo, Volscii !

Ai căzut în capcană, Marcio !

Protejaţi-mă, voi încerca să ajung la porţi !

Vom face tot posibilul !

Să mergem !

Marco !

Ai ajuns prea târziu ! Korioli a fost deja cucerit.

Ce zeu v-a ajutat să-l cuceriţi ?

- Asta. - Unde e Larcio ?

Volscii i-au pregătit o capcană,

şi a fost prins într-o luptă... dezastruoasă.

Ne vor ajunge câţiva soldaţi să ne apărăm.

- Ceilalţi pe cai. - Eşti rănit. Îngrijeşte-te.

Nu am timp. Cominio are nevoie de noi.

Pe cai !

Să-i lăsăm pe toţi să intre în vale.

Va fi mormântul lui Cominio.

Romanii au intrat în vale ! Pregătiţi-vă !

Cavaleria, să înainteze !

Cavalerie, la atac !

Cavaleria Romană avansează, la contraatac !

Înapoi la rău !

Escinio ! Cavaleria noastră se retrage !

Cominio e înfrânt.

Liderii noştri şi-au împărţit armatele, pentru a fi înfrânţi mai uşor.

Ne-au trădat ! Să ne salvăm, înainte să fie prea târziu !

Să plecăm ! Să plecăm !

Opriţi-vă ! Aşa lupta soldaţii romani ?

Înapoi, laşilor !

Noi, laşi ? Nu vom fi ucişi pentru laşi care au pierdut lupta !

Eşti un trădător !

Vei răspunde în faţa poporului, pentru acest asasinat.

Korioli e în mâinile noastre !

Iar voi vreţi să fugiţi când victoria ne aparţine ?

Nu !

Suntem gata să ne dăm ultima suflare pentru Roma !

Atunci veniţi şi luptaţi alături de mine !

Trăiască Gaio Marcio ! Trăiască Gaio Marcio !

Vă mulţumesc pentru această primire călduroasă pe care ne-a oferit-o poporul.

Dar meritul acestei victorii asupra Volscilor,

i-l datorăm lui Gaio Marcio.

Singur a cucerit Korioli şi imediat a fugit să mă ajute !

A refuzat a zecea parte de pradă capturată de la inamic,

care îi aparţinea.

- Sabia mea nu acceptă recompense. - E adevărat.

Iar noi nu-l putem obliga să accepte ceea ce nu doreşte.

Dar există ceva ce nu poate refuza ! Ca noi de azi înainte,

să-l strigăm sub un nume glorios,

care să rămână în sufletul soldaţilor noştri.

Korioli a fost meritul său, iar noi îl vom numi Coriolano !

Glorie şi viaţa lungă lui Coriolano !

Glorie şi viaţa lungă lui Coriolano !

Mai am încă o propunere de făcut.

Mandatul nostru expiră acum, şi nu există o ocazie mai bună ca ăsta.

Ca Senatul să-l desemneze pe Gaio Marcio !

Trăiască Consulul Gaio Marcio !

Trăiască Gaio Marcio !

Trebuie să-l împiedicăm.

Va fi greu. Are poporul de partea lui, acum. Dar nu pentru mult timp.

Să vorbească reprezentantul Plebeilor.

Nu avem nimic împotriva că Gaio Marcio să fie Consul,

Dar trebuie să le amintesc Senatorilor că are nevoie de votul Plebeilor.

Gaio Marcio va trebui să le ceară personal

votul, aşa cum trebuie să o facă orice cetăţean.

Va trebui să-şi demonstreze cu smerenie meritele.

Şi cu smerenie va trebui să aştepte votul poporului.

Nu am astfel de ambiţii. Am fost mereu un soldat şi aşa voi şi rămâne.

După bătălie, după ce ne-am întors, l-am tras de-o parte şi i-am spus.

Nu mă minţi ?

Ei bine... nu a fost chiar aşa, dar în esenţă e la fel.

El mi-a pus întrebări iar adevărul a ieşit la iveală.

- Fără să-mi dau seama. - Şi el ce-a spus ?

- A început să râdă cu gura până la urechi. - Fratele meu a început să râdă ?

Da, mi-a spus că sunt laş, şi a spus că în locul meu

nu ar mai fi aşteptat nici o zi în plus. Dacă ar fi pus mâna pe faţă,

ar fi mers până la capătul lumii. Şi ştii ce a spus ?

- Acum nu mai contează. - Nu, trebuie să ştii.

I-am spus că dacă el s-ar fi opus, dulcea lui surioară

ar fi vorbit cu el fără ezitare şi a crezut că

- ideea a venit din partea ta. - Şi ce s-a intamplat după aceea ?

Marcio a devenit foarte serios. Livia e aşa cum am spus.

Suntem doi rebeli.

Eu nu mai sunt acum. Sunt doar o fată fericită şi nu sunt ca el.

Sunt aici viu şi victorios, iar tu plângi.

Şi dacă nu m-aş mai fi întors acasă viu, ai mai fi râs ?

Nu glumi. Lasă-mă să-mi vărs lacrimile,

pentru fiecare rană a ta.

Nu sunt acestea cele mai dureroase răni,

ci cele făcute de inamicii pe care-i am aici in Roma.

Iar acum că Senatul doreşte să fii Consul, inamicii tăi vor fi şi mai furioşi.

Curajul tău, corectitudinea ta, nu vor servi la altceva...

decât la alimentarea furiei lor.

Nu voi fi Consul.

- Senatul ştie care e părerea mea. - Şi va fi mai bine pentru noi toţi.

Priveşte, cum doarme fiul nostru.

Avem cine să ne apere.

Şşşt.

Cine e ?

Menenio Agripa, însoţit de Consulul Cominio.

Deschide şi anunţă-l pe stăpânul tău.

Vezi, consulatul bate deja la uşa ta.

- Nu-i voi asculta. - Ai puţini prieteni ca ei.

Haide, dute şi oferă-le o primire călduroasă.

Mamă ! Cine a venit ?

Nişte prieteni, dar acum taci din gură şi culcă-te.

Prima dată spune-mi povestea când Hercules s-a luptat cu şarpele cu o sută de capete.

- Nu erau 100 ? - 100, aşa a fost.

Hercules nu le-a putut număra, dar erau foarte multe.

Atâtea guri rele, avide. Ca cele ale unei mulţimi înfuriate.

Putem să discutăm mult şi bine chiar şi toată noaptea,

Dar nu voi mai repeta această comedie, niciodată !

- E o trădare... - Pe care eu nu vreau să o recunosc !

E o lege pe care nimeni nu o poate încălca.

În război mi-am făcut datoria.

Mă repugnă ideea de a mă lăuda !

Şi mă revoltă ideea de a-mi arăta în public rănile !

Şi de a merge din casă în casă pentru a cere nişte voturi şi pentru o poziţie.

- Pe care nu am cerut-o niciodată ! - Senatul a decis să fii Consul !

Să decidă poporul, iar eu nu mă voi opune, dar nu-i voi cere nimănui să voteze !

Greşeşti !

Îmi cunoşti caracterul, mamă, sunt cum m-ai făcut.

Dar ai îndeajuns de multă putere, să te îndupleci în fata caracterului tău.

Votul e un drept al cetăţeanului, iar tu nu poţi să-l ignori !

Un cuvânt umil, un surâs, o promisiune,

Şi vei cuceri sufletele poporului.

Nu e o dezonoare să ceri voturi.

Dacă e necesar pentru binele Romei. Ca să fii Consul.

Vino cu noi !

Fă cum ţi-a spus mama ta... Şi vei avea respectul tuturor.

Dute, te rog.

Îmi impuneţi ceva, care eu cred că nu voi putea îndeplini în toată viaţa mea.

Dar va fi cum doreşti mama. Sunt de acord.

Menenio va trebui să-mi amintească care sunt regulile acestei farse absurde.

Curtoazia.

De acord.

Eu l-am învăţat cum să fie cinstit şi să dispreţuiască moartea.

Dar acest orgoliu, este în întregime al său.

Inima mi-e plină de amărăciune, aşa că-l ţin aproape.

Linişteşte-te, va fi Consul.

Nu va fi ! Orgoliul sau e cel mai slab punct al lui !

Va trebui să-l provocaţi cum aţi fost învăţaţi.

Asta şi facem, dar Coriolano evita toate întrevederile.

La Oskilino, la Palatino şi la Junikolo are mai multe voturi.

- Decât are nevoie. - Unde e acum ?

În apropiere de Senat. Înconjurat de popor.

Nu văd în fiecare zi un om precum Coriolano

cerând voturi fără arme şi cu modestie.

Aşteptaţi, încă nu a triumfat.

Cu asta vom putea schimba voturile.

- Asta e o infamie ! Nu o poţi face ! - Pleacă dacă ai scrupule.

Te va judeca într-o zi poporul, pentru slăbiciunea ta.

Mi-e teamă mai mult pentru conştiinţa mea.

Asta e conştiinţa. Scutul celor slabi.

Să mergem, trebuie să acţionăm de îndată.

- Tu, ştii de ce sunt aici ? - Nu, nu ştiu nimic.

- Eu nu am făcut nimic. - Spune-ne tu de ce eşti aici.

Nu sunt aici din proprie iniţiativă.

- Ci pentru meritul meu. - Poftim ?

Nu ai nevoie de voturile noastre să devii Consul ?

Oferiţi-mi voturile voastre, căci aşa nu va mai trebui să le cer cerşetorilor.

Dacă vrei să ţi le oferim, dorim ceva în schimb.

Spuneţi-mi, care e preţul pentru Consulat ?

Preţul de a-l cere cu bună cuviinţă.

Mi se pare în regulă, dacă aşa e obiceiul.

Sunteţi amabili să-mi oferiţi voturile voastre, nobili domni ?

- E în regulă aşa ? - Ai votul meu.

- Şi al meu. - Şi al meu !

Mai e cineva ? S-a încheiat.

Am mai strâns încă trei voturi şi pentru valoarea lor, vă mulţumesc.

- Coriolano, râde de noi. - Prima data ne-a numit mizerabili,

iar acum nobili domni, dar tonul lui e acelaşi.

Asta e felul lui de a vorbi, dar e un domn galant.

Ai servit bine patria în război, dar nu o poţi servi şi în pace. Am făcut-o.

- Asta e o ghicitoare ? - Nu.

În regulă, am înţeles. Nu voi obţine votul tău.

Prietenul meu vrea să spună că

chiar dacă ai reuşit să sperii duşmanul în război.

- Pentru prieteni eşti o năpastă. - Nu ai iubit niciodată Plebeii.

- Nu, tu ai spus asta. - Îţi mulţumesc.

Pentru că atunci când vine vorba de iubire, eu nu sunt un plebeu.

Nu are arme, dar limba lui e tăioasă ca lama unei săbii.

Faceţi loc ! Faceţi loc ! Faceţi loc !

Aveţi foarte mare grijă, cetăţeni ! Dacă Gaio Marcio va deveni Consul,

Vă veţi pierde cu toţii libertatea !

Taci din gură ! Lasă poporul să decidă !

Gaio Marcio, s-a comportat foarte demn, iar voturile obţinute.

- Îl proclama Consul. - Consul ? Voturile promise

vor fi revocate, când se va afla cine e cu adevărat Gaio Marcio, numit Coriolano !

Priviţi !

Priviţi, uitaţi-vă, asta e destinul pe care vi-l rezervă Gaio Marcio !

- Ce e cu farsa asta josnică ? - Opreşte-te ! Aminteşte-ţi că, fiecare om

are dreptul de a-şi expune ideile.

De ce au nevoie Plebeii de leşul acesta.

Nu voi răspunde obrăzniciei lui.

Mai bine ca mine ar putea răspunde acest mort.

L-aţi recunoscut ? E Furio !

Tovarăşul vostru de luptă ! A devenit soldat pentru a-şi apăra patria ameninţată.

Şi a fost ucis, dar nu de Volsci.

L-a ucis un Roman, un Patrician, un ucigaş !

Acesta de aici, care se prezintă drept un candidat.

Si care e numit Coriolano ! Curaj Coriolano, cere-i acestui mort votul

de care ai nevoie, nu să devii un Consul,

Ci un tiran !

Ajunge cu aceste minciuni !

Chiar şi el merită moartea pentru laşitatea lui.

Tu eşti un tiran !

Tu râvneşti la putere şi te foloseşti de cele mai josnice cai.

Va sosi o zi când îţi voi tăia limba şi te voi face să taci pentru totdeauna !

Ascultaţi-mă !

De ce ocazie mai bună ca asta avem nevoie pentru a pronunţa o sentinţă imediată

pentru tot ce a făcut şi ce a spus Gaio Marcio !

Dacă doreşti un proces, îl vei avea.

- Senatul garantează asta ! - Nu, nu va exista nici un proces.

Voi sunteţi martori şi juraţi !

Gaio Marcio a încălcat legea ! Pronunţaţi sentinţa.

- Condamnaţi-l la exil ! - Eliberaţi-ne de Gaio Marcio !

Aşa va fi. Cum doreşte poporul în prezenţa Senatului.

Văd că niciunul din voi nu are motive să se opună.

Hoţilor, inclusiv şi sclavilor, tribunalul le oferă posibilitatea de a se apăra.

Îl veţi priva de acest drept pe un om precum Coriolano ?

- Ascultaţi-l ! - Nu trebuie să mă scuz pentru nimic.

Atunci în exil cu tine.

- Gărzi ! Prindeţi-l şi conduceţi-l afară ! - Înapoi !

Aceste răni le-am obţinut servindu-mi patria, între timp ce voi fugeaţi !

Nu sunteţi voi cei care îi abandonaţi pe cei ce v-au aparat,

Ci eu sunt cel care şi-a ridicat sabia pentru oraşul vostru !

Şi uite aşa Roma îl devorează pe unul din cei mai buni fii ai săi.

Când nu-l vor mai avea, îl vor aprecia.

Ia-mă cu tine.

E imposibil.

Singurătatea va fi puterea mea.

Ce cauţi aici ? Indivizi ca tine nu au ce cauta în palatul lui Aufidio. Pleacă !

Dacă doreşti un loc du-te în curte alături de ceilalţi cerşetori.

Ce s-a întâmplat ? Ce doreşti ?

De la voi nimic, de la liderul vostru ceea ce am pierdut.

Pleacă, altfel regele Aufidio va da ordin să fii biciuit.

- Poate că-mi va face plăcere. - Se pare că nu-l cunoşti.

Cine e omul ăla ?

- Ce doreşti ? - Nu l-am înţeles, cred că e nebun.

În regulă.

- Cine eşti ? - Nu mă recunoşti ?

Nu, dar cred că eşti un străin pentru că

nimeni nu ar îndrăzni să intre în palatul meu

aşa cum ai făcut-o tu.

- Eşti Roman ? - Am fost.

- Cum te numeşti ? - Apropie-te şi vei vedea în ochii mei.

Tu ? Gaio Marcio !

Am început să-l numim Coriolano şi ne-a făcut de ruşine.

Gaio Marcio, s-a transformat în duşmanul nostru.

Aufidio împarte cu el comanda armatei.

Volscii avansează în teritoriul Roman.

Şi toate astea i le datorăm lui Escinio.

Desigur, dacă trădătorul Coriolano şi-a dat jos masca.

- E doar mulţumită mie. - Un exil nedrept a strigat după răzbunare.

Dar asta se va răsfrânge asupra tuturor care

nu am avut curaj îndeajuns să oprim asta.

- Luptaţi în loc să vă plângeţi ! - Marcio a fost apărarea noastră.

Cu minciunile tale l-ai transformat în maşina de război.

- Care ne va distruge ! - Cheamă poporul la arme, tot poporul !

O vom face, dar mi-e teamă de rezultat.

Volscii se apropie. Peste puţin timp poate mâine.

Vor fi la porţile Romei. Korioli, Petulia, Lavinio.

Vor cădea în mâinile inamice.

Nu va rămâne decât puterea disperării.

10.000 de prizonieri şi cea mai mare prada pe care am văzut-o vreodată.

Am strâns trei cufere de aur şi 10 de argint.

Jumătate din pradă e a ta.

Ia tu totul, dar aminteşte-ţi Roma e a mea.

O ai în mână. Putem pune mâna pe ea când dorim.

Eu voi decide ziua şi modul de atac.

Desigur, mă voi ţine de cuvânt, chiar dacă nu-mi convine.

Explică-te mai bine.

Am tot dreptul să fiu invidios pe tot succesul tău.

Volscii cred în numele tău şi doar pentru tine cred în victorie.

Eu nu mai contez pentru ei.

Pacea îţi va reda stima lor.

Asta şi sper.

- Aufidio ! - Spune.

Trebuie să-ţi cer o favoare.

Există un tânăr ofiţer roman pe care l-am făcut prizonier.

E rănit. Permite-mi să-l eliberez.

Fă cum doreşti.

Gărzi !

- D-nule. - Adu prizonierul.

Lăsaţi-ne singuri.

- Aşează-te. - Sunt în regulă aşa.

Te-am văzut cum ai luptat în această dimineaţă.

Dacă şi soldaţii tăi ar fi avut acelaşi curaj,

eu m-aş fi apropiat de porţile Romei.

- Dar, ai fost tu singur. - Scuteşte-mă de elogiile tale.

În regulă. Nu te-am chemat pentru asta.

Eşti liber să mergi unde doreşti.

Şi dacă nu vreau ?

Desigur.

Tot ce vine din partea mea e suspicios.

Chiar şi libertatea. Pentru Roma sunt doar un trădător.

Asta e cuvântul exact.

Într-o zi vei înţelege motivele pentru care

mi-am ridicat armele împotriva patriei mele.

Ţi s-a făcut o nedreptate, de acord, dar pentru asta nu trebuie

să faci întreaga Romă să plătească ! Nu pot să separ grânele bune de cele rele.

- Şi prietenii tăi şi cei dragi ţie ? - Nu mai am prieteni, nici sentimente !

Acum pleacă, întoarce-te la Roma !

Livia te iubeşte. Şi încercaţi să fiţi fericiţi.

Dacă mai e posibil.

Du-i asta Virginiei. Ea va înţelege.

- În regulă, o voi face. - Pleacă.

Adio Marcio.

- Tu eşti Marco ? - Da.

Aşteaptă aici. Regele mi-a spus să-ţi fac rost de un cal.

În regulă voi aştepta.

Îţi mulţumesc Escinio. Colaborarea ta a fost foarte preţioasă pentru mine.

Am încredere că-mi vei aduce nişte veşti mult mai precise.

Le vei avea foarte repede.

Nu ştiu ce să cred. Asta cu siguranţă e trădare.

Asta e ceva obişnuit pentru Escinio. Dar adevăratul pericol e Marcio.

- Trebuie să-l separăm de Volsci. - Cum ? Am dorit să negociem cu el,

şi nu a dorit să ne primească.

Nu ne rămâne decât să luptăm.

Conform semnelor cred că inamicul a fixat atacul pentru această noapte.

Dar noi vom plăti scump, cu vieţile noastre.

- Mai există o posibilitate. - Care ?

Iubirea lui Marcio pentru Virginia şi veneraţia pentru mama lui.

Le vom cere acestor două doamne să meargă în tabăra inamică.

- Marcio nu va refuza să le asculte. - Şi crezi că ele vor accepta asta ?

Sunt femei Romane.

Iar mama lui şi-a pus multe speranţe in fiul ei.

Deja a apus soarele, iar noaptea ne aduce fantome ale morţii. Să ne grăbim.

Şi Escinio ?

Să nu-l pierzi din ochi. Şarpele încă poate să aducă moartea.

Pregătiţi-vă şi aşteptaţi ordinele. Coriolano va avea ultimul cuvânt.

Plecaţi.

Trebuie să atacăm în această noapte.

Sunt sigur că Roma va cădea fără să opună rezistenţă.

Te-ai entuziasmat de o victorie uşoară.

Fără îndoială că Patricienii şi Plebeii sunt dispuşi să lupte.

Nu cred asta.

Am în Roma prieteni dispuşi să ne ajute. Dacă atacăm din sectorul porţii Latine,

vom avea calea liberă.

Ţine, citeşte asta.

- Escinio ! - El însuşi.

E omul pe care-l dispreţuiesc cel mai mult !

El e cel care a făcut să fii exilat din Roma.

Dar acum e aliatul tău.

Escinio aliatul meu ? Tu vorbeşti prostii.

- Niciodată nu voi accepta această ruşine. - Ai grijă Marcio.

Cauza ta e cea a Volscilor. Escinio va fi

dispreţuit, dar în război tot ajutorul e binevenit.

- Nu contează de unde vine. - Niciodată de la Escinio !

Ştie ce-l aşteaptă când mă voi întoarce în Roma.

Am făcut o înţelegere, eu cu el.

- Şi care e preţul ? - În alte vremuri era mulţumit cu bani,

Acum îmi cere mult mai mult.

Îmi cere viaţa ta.

- Complotezi pe la spatele meu ? - Calmează-te, Marcio.

L-am minţit că accept.

Ştiu bine că dacă te voi ucide, Volscii se vor revoltă împotriva mea.

În afară de asta mai ai vreun mesaj din partea lui Escinio ?

Desigur.

Mi l-ai da dacă ţi-aş spune că am nevoie de el ?

Da.

Priveşte aici, îţi voi expune un plan de atac,

care nu va necesita ajutorul lui Escinio.

Hei băieţi, priviţi acolo !

- Par femei romane. - Prizoniere ? Nu, nu cred.

Sunt îmbrăcate de parcă s-ar plânge de cineva.

- Da, au voaluri albe. - Aşteptaţi aici.

Marcio, eşti căutat.

- De către cine ? - De nişte femei din Roma.

Virginia !

- Ochii tăi au rămas la fel. - Eu te iubesc.

Fiule.

Vă primesc cu bucurie. Chiar dacă ştiu că mă aşteaptă,

o probă dureroasă.

Intraţi înăuntru.

Nu ! Intră şi tu înăuntru.

Nu există secrete între noi.

Mamă !

Nu, Marcio. Prima dată, trebuie să mă asculţi.

Dacă vrei vorbeşte, dar eu ştiu deja ce vrei să-mi spui.

Roma te-a trimis să obţii prin vorbe,

victoria pe care nu a putut-o obţine prin mânuirea armelor.

E ultimul cuvânt al unui oraş învins.

- Răspunsul meu e: nu ! - Atunci îmi vei auzi vocea

strigând din flăcări, când îţi vei incendia oraşul.

Le-am dat cuvântul meu, Volscilor. Nu pot să mă opresc,

Nu pot să-mi pierd onoarea de soldat.

I-am condus într-un război promiţându-le victoria şi le-o voi oferi.

Nu e în joc onoarea ta de soldat, ci altceva mai mult.

Rezultatul unui război e mereu nesigur, tu ştii mai bine ca mine asta.

Dar un lucru e sigur, dacă intri în oraşul nostru, dinastia ta va dispărea,

Numele tău va fi blestemat,

Pentru că îţi vei distruge propria patrie.

Nu voi mai asculta nici un cuvânt !

Pleacă mamă, lăsaţi-mă singur !

Să mergem Virginia, acest bărbat nu ne mai aparţine.

Soţia să nu e o femeie Romană, pentru că acest băiat nu-i aparţine.

Taci din gură !

Poţi să mă blestemi, dar nu-mi voi încălca jurământul.

Atunci ascultă-mă, fiule. Nu intra în Roma,

cu Volscii tăi şi nu călca peste acest trup care ţi-a dat viaţa.

Chiar şi fiul tău îţi va fi într-o zi duşman.

Conştiinţa ta e singura care poate judeca.

Roma îţi cere doar o pace dreaptă.

Oferă-i pacea. Renunţă la răzbunarea ta.

Învinge-te pe tine însuţi şi vei învinge şi pentru Volsci.

Transmite Romei o speranţă.

Asta e tot.

Acum nu, mamă. În Roma.

- Voi merge eu singur. - Te înţeleg.

Dacă nu poţi face un război, adu-ne măcar o pace convenabilă.

Fereastra e îndreptată către intrarea în Senat.

Va fi o joacă de copii să-l loviţi de la 9.14 m.

Dar trebuie să ne spui când putem acţiona, înainte sau după sesiunea Senatului.

Înainte sau după, e totuna, ucideţi-l e singurul lucru pe care vi-l cer.

Dacă eşuăm şi de data asta totul s-a sfârşit pentru noi.

Ieşiţi după ce plec eu.

- Staţi pe loc ! - Puneţi mâna pe el !

Ucigaşilor !

Nu, încă nu. Dacă nu putem scăpa, vom arunca vina asupra lui.

Să-l legăm.

Toţi oamenii comit greşeli. Eu sunt primul care le-a comis.

Dar destinul, nu a fost blând cu mine.

În acele momente când dorinţa de răzbunare m-a orbit,

Am fost salvat de o mamă şi de o soţie.

Tratatul pe care vi-l ofer

garantează siguranţa Romanilor şi a Volscilor timp de 30 de ani.

Ca înainte Latinii şi Sabinii,

iar acum şi Volscii fac parte din această comunitate Italică.

Care s-a format.

Dacă voi veţi accepta, atacul va fi oprit de îndată,

iar Volscii se vor întoarce la casele lor.

Eu voi merge cu ei.

Asta, nobili senatori, e un tratat de pace, al unui războinic.

Senatul a căzut de acord. Acceptăm.

Au cuvântul tribunii Plebeilor.

Poporul doreşte pacea. Iar noi suntem alături de popor !

Asta nu e adevărat ! Tratatul de pace pe care ni-l oferă Gaio Marcio,

e o capitulare ruşinoasă pentru Roma. Poporul nu acceptă !

Acest individ vorbeşte în numele unui popor pe care l-a trădat mereu !

Priviţi. Acestea sunt mesajele secrete trimise de el liderului Volscilor.

Înainte şi pe parcursul războiului.

Asta nu e adevărat !

Nu eu sunt cel care v-a trădat ! Ci el, mă va apăra poporul.

Iar eu voi sta lângă tine. Să mergem.

Stai liniştit.

Vorbeşte.

Popor, ascultaţi-mă ! Acest individ care poartă armura Volscă

şi care a adus inamicul până la porţile Romei,

a atins limita arogantei şi a impus senatului.

Şi celei care a fost odată patria lui, o pace dezonorabilă !

Noi nu putem lăsa armata noastră, în mâinile unui renegat !

E adevărat, am adus o armată împotriva Romei,

dar acum vă ofer o pace dreaptă,

În timp ce acest individ era pregătit să deschidă porţile oraşului,

pentru o capitulare necondiţionată !

Ascultaţi-l pe Junio Bruto.

El vă va confirma ce v-am spus eu.

Are dreptate ! Probele sunt în mâinile consulului,

Iar senatorii au înregistrat dovada.

Escinio ne-a trădat mereu !

Acest individ a dorit război şi îl va avea.

Dar el, împotriva mea.

Dă-mi sabia ta. Ia asta.

Măcar acum suntem egali.

Opreşte-te ! S-au schimbat planurile.

Vântul şi-a schimbat direcţia.

Aşa să moară toţi trădătorii. Glorie şi viaţa lungă lui Coriolano !

Bucură-te prietene. Escinio a murit, iar între noi domneşte pacea.

Trăiască Coriolano !

Roma nu va mai vedea niciodată ieşind pe porţile sale,

un om nobil precum Gaio Marcio.

Istoria îl va numi Coriolano !

Sfârşit

Traducerea în Lb. Română: Cristian82

Resincronizarea: DISTEL Subs.ro Team @ www.subs.ro