Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Nu-ţi căşună aşa pe soneriile oamenilor.

- O! - O, bună.

- Te putem ajuta cu ceva? - Am venit să văd apartamentul.

- E un moment nepotrivit? - Nu, nu.

Ea e prietena noastră Violet, Ash.

Ţi-a mai zis cineva că le aminteşti de Zac Efron?

Ăsta există, da?

Mâine am o audiţie. Crezi că-i pot convinge că am 50?

Nu sunt sigur că-i poţi convinge că eşti "viu."

Audiţia e pentru serialul meu preferat...

"Downton Abbey."

Ash, o mai ţii minte pe prietena noastră Violet?

O mai ţii minte pe prietena noastră Violet?

O mai ţii minte pe prietena noastră Violet?

- Ai mâna cam sus pe coapsa mea. - Serios?

- 'Neaţa. - 'Neaţa, dragule.

Stuart Bixby, vrei să fii soţul meu?

Da.

Bună, mamă.

Am vrut să-ţi spun că eu şi Freddie ne căsătorim.

Da, acum ne putem căsători.

Nu ştiu dacă tot în iad ajungem.

Bună ziua, dnă Bixby. Am venit să vă conduc la altar.

S-a întâmplat ceva cam neplăcut.

E moartă!

Dumnezeule! Eşti sigur?

Odată a căzut de la etajul trei şi s-a ridicat imediat.

Vă declar soţ şi... soţ!

Nu mi s-a părut aşa ciudat să văd doi bărbaţi căsătorindu-se.

Mie da.

Episodul special de Crăciun TM dr.MI Subtitrări-noi Team

Pentru soţia mea şi...

Thanks goes to AMX1494

Primăvara

A trecut multă vreme de când am făcut aşa ceva.

Nici nu eram sigur că se mai poate.

Dar s-a putut.

E ca mersul pe bicicletă...

Una care a fost lăsată în ploaie vreo 20 de ani.

La un moment dat, mi s-a părut că te-am omorât.

Sunt Violet, dragilor!

Freddie, nu uita, să nu scoţi o vorbă despre moştenirea de la mama.

E prima oară când avem şi noi nişte economii şi vreau

să fim în stare să le păstrăm pentru noi.

Sunt falită, dragilor. Nu mai am nimic.

Mare păcat.

Şi ce e nou?

- Nu vrei să afli cum s-a întâmplat? - Nu prea.

Am pierdut totul la divorţ.

Nu înţeleg.

Cum ai pierdut totul la divorţ?

Eraţi căsătoriţi doar de câteva luni.

De fapt, el mi-a furat totul, dar spus aşa sună mai sofisticat.

O să te descurci, dragă. Mereu o faci.

Ăsta e unul din lucrurile care ne plac la tine.

Orice om normal cu viaţa ta s-ar fi sinucis de mult.

Mulţumesc, Freddie.

Dar de data asta nu cred că o mai scot la capăt.

Mă aflu în pragul ruinei financiare.

Dacă am putea să te ajutăm... Dar nu putem.

Fireşte că nu puteţi, şi nu v-aş cere-o niciodată.

Sunt totuşi surprinsă, Stuart, că mama ta nu ţi-a lăsat

nimic prin testament.

Nimic. Nicio para chioară. A cheltuit tot.

Pe ce naiba?

Când a cumpărat ultima oară o rochie, Hitler era încă viu.

Cine ştie?

Cocaină...

Gigolo...

Mereu a avut o faţă ascunsă.

Aşa o fi.

Capoatele-astea de pe voi sunt noi?

Nu.

Pe bune? Sunteţi siguri?

Mai puţine întrebări, mai mult machiaj.

Salutare!

De ce eşti îmbrăcat aşa, dragule?

Pentru noua mea slujbă. Sunt omul-acadea.

Dumnezeule-mare!

Cu slujba asta şi celelalte trei, ar trebui să fac banii

de chirie pe aprilie.

Suntem în mai.

O, Doamne, deja?

Mai ţii minte ce atrăgător ni se părea?

Ce bine-ar fi dacă am găsi un mod de a face bani în plus.

Ştii ce-am auzit că merge? O casetă cu sex.

Mda, eu... nu cred...

Nu, şi eu am rezervele mele,

dar e ceva ce ar trebui să luăm în considerare.

Crezi că am face bani mulţi?

Numai dacă oamenii ar plăti ca să nu o vadă.

Nu ne place să vă expediem, dar am rezervat masaje

azi şi prânzul la "Savoy", aşa că hai, pa!

Eu oricum ar trebui să plec.

Dacă întârzii, copiii îmi cântă: "Ash, Ash, a făcut o bubă

De când a căzut în budă."

Minunat!

Mă bucur să aud că o duci bine.

Haide, şi tu, du-te.

Masaje şi prânzul la "Savoy". Totul pare foarte costisitor.

- E un cadou. - De la cine?

- De la Addydaddybaddawob. - De la cine?

Scuze, dragă, dar sună telefonul. Trebuie să răspund.

Nu aud...

E foarte plăcut să probezi ceva şi să şi cumperi...

În loc să-i spui vânzătorului că ai uitat acasă portofelul

şi apoi să plângi de necaz în baie.

Când ai bani, ţi se pare revoltător oricine nu are.

Să ne asigurăm că nu o luăm razna cu cheltuielile.

Da, ai dreptate.

- Atunci luăm un ceai cu caviar? - Sigur.

Sper că lui Balthazar o să-i placă să bea apă din castronul de la "Tiffany".

Răspund eu. Probabil au ajuns cu homarii.

Voi ce vreţi?

A, da, mă simt bine după triplul bypass.

Mulţumesc de întrebare.

Am crezut că te operezi săptămâna viitoare.

M-am operat săptămâna trecută.

Se pare că am murit un minut pe masă.

Lasă, că acu' eşti viu.

Ăsta e omul de care îmi spuneai că e un mare măgar?

Da.

Am adăugat şi un pic de foie gras... A, bună.

Bună.

- Ăsta e celălalt măgar? - Da.

Nu aşteptam musafiri.

Probabil pentru că nu am invitat pe nimeni.

- Ce sunt alea? - Ceai şi biscuiţi.

- Bine, că mor de foame. - Şi eu.

Două ape şi un meniu când poţi, te rog.

Bună, dragilor.

Am trecut să văd dacă pot împrumuta ceva.

- Ce? - O canapea şi un televizor.

Se pare că ale mele nu erau plătite integral.

Bună, Violet, de ce nu stai la un ceai?

Cu mare plăcere.

Tu-i cunoşti pe toţi de-aci.

Parcă voiam să te întreb ceva, Mason.

- Cum mă simt după triplul bypass? - Nu, sigur nu asta.

Ce-i cu pungile-alea cu cumpărături, Stuart?

Sunt de la "Burberry"?

Nu, de la "Sainsbury". Te cam lasă vederea.

Poate acum e un moment bun să vă pregătiţi de plecare.

- Tu ce naiba ai păţit? - Am cam luat-o pe coajă.

Unii dintre copiii ăia sunt chiar răi.

- Eşti bine? - Da.

I-am dat-o şi eu unuia, dar acum trebuie să-mi găsesc altă slujbă.

Se pare că nu ai voie să baţi copii de şapte ani,

chiar dacă ei te-au lovit primii.

Tu ai căpătat meniu?

O să mă duc sus să mănânc jumatea de banană pe care o mai am.

Da, repejor.

Ash, nu pleca. Noi tocmai servim ceaiul.

Nu, nu. Uneori, eu şi Stuart am vrea să mai fim şi singuri.

- Voi vă gândiţi vreodată la asta? - Nu.

Freddie are dreptate.

Nu suntem aici doar ca să vă servim pe voi.

Asta-i o atitudine nepotrivită când conduci un restaurant.

E caviar pe biscuiţii ăia, Stuart? De când vă permiteţi voi caviar?

Nu, nu e caviar. Eu... am strănutat.

Sunt muci.

Nu te mai reţinem, Vi.

Probabil vrei să ajungi acasă să te întinzi pe jos

şi să te holbezi la pereţi.

Acelea sunt sticle de şampanie?

De ce? Vrei să spargi capul unui puşti obraznic cu ele?

Aici sunt multe lucruri scumpe în ultima vreme, dragilor.

Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi. V-am spus deja că nu avem bani.

Am adus două duzini de homari pentru Stuart Bixby.

Homari? Cred că au costat o avere!

Terminăm banii foarte rapid.

Implantul de păr al lui Balthazar a fost cam mult.

Lucrul bun despre faptul că Penelope a crezut că aici e restaurant

e că şi-a plătit homarul.

Şi mi-a lăsat şi un bacşiş gras.

Asta mă face să o plac.

Freddie, trebuie să-ţi mărturisesc ceva.

Şi te rog să nu te superi.

Am pus bani în conturile lui Violet şi Ash.

Ce-ai făcut?

Ştiu că am zis că îi vom cheltui pentru noi,

dar ei fac parte din familie.

Le-am dat doar jumătate. Deci încă mai avem jumate.

Nu, nu mai avem.

- Cum adică? - Şi eu am procedat la fel.

O, nu!

Deci care e balanţa contului?

Minus 200 de lire.

Deci presupun că iar suntem faliţi.

Ştii ce nu costă nimic?

De două ori?

Într-o săptămână?!

Păi...

Doar suntem proaspăt căsătoriţi.

Vara

Freddie, a sosit poşta!

Ai primit multe felicitări!

Dumnezeu ştie de ce.

Toată lumea face atâta caz din ziua mea.

Ştii, uneori mi-aş dori să nu fiu atât de iubit...

Ca tine.

Cred că o să-ţi placă al meu cadou de anul acesta.

Serios? Şi ce mi-ai cumpărat cu banii mei?

Mereu îţi plac cadourile mele.

Mereu mă pricep la cadouri, aşa cum tu te pricepi

mereu să fii un măgar.

Ce-i asta?

La mulţi ani, Freddie!

"Cu drag din partea echipei serialului 'Downton Abbey.'"

Drăguţ din partea lor că şi-au amintit.

Fireşte că şi-au amintit. Am apărut în două episoade.

Am fost practic de-ai lor.

Punem la socoteală şi al doilea episod?

Şi de ce n-am face-o?

S-a văzut doar un braţ de-al tău.

Da, dar căram portocale, iar în primul episod, cartofi.

Un telespectator fidel ar fi putut deduce cui aparţine acel braţ.

"Aparţine" e cam mult spus, având în vedere

că tremură toată ziua.

De ce mă aştept să înţelegi ce înseamnă

munca în televiziune?

Cel mai interesant lucru pe care îl faci zilnic e să strângi după câine.

Ai grijă, Freddie.

Dacă nu era ziua ta, chiar acum ţi-aş fi dat una tare la ouţe.

Bună, dragilor.

Am trecut să-i zic la mulţi ani lui Freddie.

Şi să vă spun noutăţile.

- Ce noutăţi? - Sunt lesbiană.

Nu cred că te-ai putea descurca mai rău ca heterosexuală.

Aşa m-am gândit şi eu.

Şi deja am întâlnit cea mai tare femeie din branşă.

Te superi dacă vin diseară cu Carlotta la petrecere, Freddie?

De ce nu?

Nu am acontat alţi măscărici.

Nu ştii cumva ce fac lesbienele, nu?

Nu. Şi nici nu vreau să aflu.

- Salutare! - Salut, Ash!

- La mulţi ani, Freddie! - Mulţumesc, Ash.

De ce eşti aşa despuiat?

Aşa e nevoie pentru noua mea slujbă, sunt salvamar.

Arăt bine?

Nu mai pot să spun acum, dragă, sunt lesbiană.

Vezi? Nimic.

- Când ai devenit lesbiană? - Cât e ceasul?

Dacă vrei să-mprumuţi ceva, Vi, cele mai multe dintre hainele

lui Stuart sunt potrivite pentru o lesbiană bătrână.

Bună, Mason.

Bună, dragule. Sunt lesbiană.

O, splendid.

A văzut-o cineva pe Penelope? Cred că a dispărut.

Nu, n-am văzut-o, dar te anunţăm.

- Nu mă invitaţi? - Nu, e deja cam plin aici.

Arăţi bine, Ash.

Mersi mult, apreciez.

Toţi ochii sunt pe tine când patrulezi pe lângă piscină.

Piscina e a ta.

Aşa e.

Să ştii că aşa e!

Eşti un armăsar!

Îmi dai şi mei o ceaşcă de ceai?

Penelope!

Ce faci aici?!

Nu sunt foarte sigură.

Ieşisem cu Mason şi apoi m-am trezit aici.

- Îţi pot spune un secret? - Da.

Uneori mai uit câte ceva,

dar aş fi îngrozită dacă ar remarca cineva.

Lasă, nu-ţi face griji, nu cred că a remarcat nimeni.

Asta pentru că de obicei mă descurc să mă acopăr bine.

Uite, Penelope, aş aprecia

dacă ar rămâne între noi ce ai auzit.

Fireşte, scumpule. Ştii că îmi eşti drag.

Mulţumesc.

Dar mârlanul cu care vorbeai părea un mare măgar.

Oare ce-am putea face în continuare? Să ţinem un toast pentru Freddie?

Avem şi alte variante?

Aş vrea să ţin eu un toast.

Ce naiba o mai zice de data asta?

Pentru scumpul nostru Freddie.

Un actor minunat şi un prieten şi mai bun.

La Mulţi ani!

A fost ceva normal.

Stai să-mi vezi cadoul!

Stuart îi oferă mereu cadouri incredibile lui Freddie.

Ştii cât de multe te iubesc, păpuşă?

Ai face bine să ai grijă de femeia mea,

că altfel o să ai de-a face cu mine.

- Sunt salvamar, deci... - Deci?!

- Cine e aiuritul ăsta? - Ei, unul cu care mi-o trăgeam.

Să ştii că nu prea-mi place să te împart, Violet.

Să nu te-apropii de ea!

Mulţumesc, dragă. Devenise cam obraznic.

Ash, ridică-te, nu mai atrage atenţia asupra ta.

Unde-i armăsarul ăla acum?

Mergând ţanţoş pe lângă piscină, cu toţi ochii pe tine.

Să-l fi auzit cum se lăuda mai devreme.

Parcă i-ar fi răsărit soarele din cur.

Ţi se făcea greaţă.

Mă duc să-ţi aduc cadoul.

Ash, îmi dai felicitarea aia mare de acolo?

M-a durut.

E de la echipa serialului "Downton Abbey"!

Tocmai voiam să-ţi spun să n-o citeşti.

Acum ştie toată lumea. Sunt de-a dreptul oripilat.

Ţi-au trimis felicitare deşi ai apărut doar o dată?

Am apărut de două ori în serial. Am fost practic unul de-al lor.

A, da, portocalele.

Cum am putut să uit?

Nu cumva braţul tău a fost nominalizat la premiile BAFTA?

Nu fi aşa nesimţit.

Iată-l!

La mulţi ani, Freddie!

A, e un album foto.

Nu orice album.

Fiecare pagină e cu fotografii de la fiecare aniversare a ta

pe care am petrecut-o împreună.

Înţeleg.

Dacă dau fiecare pagină văd cum am îmbătrânit

50 de ani în trei secunde.

Încântător!

Stuart, ce cadou drăguţ.

Ar trebui să facem şi noi aşa ceva, păpuşă.

Nu ne cunoaştem decât de două ore, dar bine, dragă.

- Ultima pagină e goală. - Da, e pentru azi.

Vreau să fac o poză cu toţi să o pun acolo.

- Jură că nu mă vei părăsi. - Jur pe roşu, dragă.

Te superi dacă te rog să te duci după ţigări?

- Acuş plec, păpuşă. - Super.

Să nu te apropii de ea sau te las fără braţe!

Bine.

De parcă mi-e mie frică de ea.

E încă aici?

Nu mai eşti aşa curajos ca în oglindă, nu?

Cred că am încheiat-o cu Carlotta. Am încercat, dar lipsea ceva.

Un penis?!

Eu cred că avea.

Măcar ai început bine.

Haideţi, să ne strângem pentru poză.

Mason, de ce nu faci tu poza?

Dar dacă eu fac poza, n-o să apar în ea.

Nu-i nimic.

Toţi arătaţi ca dracu'.

- Ce părere ai de cadoul meu? - E foarte drăguţ.

- Pe o scală de la 1 la 10? - Eu ştiu...

- Dacă ar trebui să zici. - Dar nu trebuie.

- Nu-mi place cum merge discuţia. - Mie da.

- Haide, alege! - 3-4, undeva pe-acolo.

Ash, ai grijă cu paharul.

E prea aproape de felicitarea mea de la echipa "Downton Abbey".

Maggie Smith a ales-o pentru mine... probabil.

M-am străduit luni întregi pentru cadoul ăla.

Şi tu nu vorbeşti decât despre felicitarea aia stupidă!

Nu înţeleg. Mereu îţi plăceau cadourile mele.

Nu, ţie îţi plăceau cadourile tale.

Atunci de ce te prefăceai mereu că-ţi plac?

Nu ştiu.

Presupun pentru că văd mereu cât de mult înseamnă pentru tine.

Cred că e cel mai drăguţ lucru pe care mi l-ai spus.

Doi bărbaţi sărutându-se. Nu e natural.

Dar, Mason... Tu nu eşti gay?

- Ba da. Şi ce vrei să spui? - Nimic.

Servim tort?

Sper că cineva a aprins lumânările de-aseară.

- Ai fost cam obraznic. - Scuze, nu am o zi prea bună.

Să nu răspundă nimeni.

Ţi-am adus ţigările, păpuşă!

Păpuşă?!

- Cât o să stăm aşa? - Cât e nevoie.

A fost o seară minunată.

Mulţumesc pentru o aniversare reuşită, Stuart.

- Şi tu, Vi? - Da?

Ce mai cauţi aici?

O las pe Carlotta singură ca să-şi mute lucrurile.

- Locuia la tine? - Lesbienele sunt rapide, dragule.

Eu mă duc să mă bag în pat. Noapte bună tuturor.

Noapte bună, Balthazar.

Stuart, îmi duci mâine felicitarea la înrămat?

Vreau să o pun undeva unde să o văd mereu.

Fireşte.

Se pare că nu tu i-ai oferit cadoul perfect lui Freddie.

Ba da. Eu i-am trimis felicitarea.

Toamna

Mă gândeam să îmi fac un lifting.

Ce părere ai, Vi?

Eu am ceaşca mea.

Scuze că vreau să arăt mai bine.

Deşi, dacă cineva ar trebui să-şi facă un lifting, tu eşti aia.

Am vrut să spun că eu mă pricep la ceai, atât.

Arăţi minunat, că veni vorba.

Mă îngrijorează Balthazar.

A strănutat şi i-au căzut trei dinţi.

Ei, e normal. Şi eu am păţit la fel ieri.

Să ştiţi că mă gândeam să fac o excursie în Italia.

Ce părere aveţi?

Nu e bine acum, Violet. Avem atâtea de făcut.

Cum ar fi?

Păi... nu-mi vine nimic acum în cap, dar s-ar putea să avem nevoie de tine.

Mersi că ne-ai întrebat, Vi, dar am prefera să rămâi aici.

O să ne verificăm agenda şi vorbim.

Bine.

- Salutare! - Bună, Ash.

Bună, Ash!

Am veşti importante!

Vino, ia loc.

Să-ţi aduc ceva de băut? Avem apă şi ceai.

De fapt, doar ceai. S-a stricat robinetul.

- Ăla e gol. - Nu mai avem nimic.

Mă descurc, mersi.

- Care-s veştile, dragule? - O să merg la facultate!

E fantastic!

Felicitări, Ash!

Mă întrebam când o să faci ceva cu viaţa ta.

N-aş vrea să ajungi ca...

Te rog, spune-mi că faci un accident vascular.

Eu aş putea să te ajut cu temele, dragule.

Mereu am fost tare la mate.

Asta e aia cu multe numere, da?

De fapt, nu voi merge la facultate pe-aproape.

Cum adică?

Vă amintiţi că ambii mei părinţi sunt în închisoare?

Da, ne amintim. E ceva care nu prea se uită.

Am aplicat pentru o bursă în State şi mi-a fost acordată!

Se pare că m-am calificat ca un caz cu nevoi speciale

fiindcă ambii mei părinţi sunt încarceraţi pentru crime cu violenţă.

Nu e minunat?

State? Statele Unite? Locul acela de dincolo?

Da.

Dar e plin de americani.

Eu am ieşit cu unul odată. Sunt cam ciudăţei.

Uneori se abţin de la sex.

Am aplicat cu ani în urmă.

Nici nu mă gândeam că mă vor primi,

dar din fericire, ambii mei părinţi ispăşesc pedepse

pentru crimă, şi asta a fost de mare ajutor.

Şi unde-i universitatea, dragule?

- În New York. - New York?

Hai că am uitat.

Acolo ar trebui să fie cei mai buni dintre americani

sau cei mai răi?

Cred că şi ăia, şi ăia.

Şi bursa e pentru toţi cei patru ani!

Patru ani?!

Înţeleg.

Dacă asta vrei tu să faci...

Da, e doar decizia ta.

N-are a face cu noi.

Eu... nu sunt foarte hotărât.

- Deci nu e nimic bătut în cuie? - Nu, cred că...

Fă ce vrei. Nu e deloc treaba noastră.

Noi suntem foarte ocupaţi azi, aşa că...

A, bine...

Eu oricum ar trebui să plec.

- Încă o dată, felicitări, Ash. - Mersi, Violet.

Nu crezi că le-a dat vreodată părinţilor adresa noastră, nu?

Dacă le-a dat-o, suntem ca şi morţi.

Mamă, scuze că nu te aud. Se aud multe ţipete.

E cumva revoltă în închisoare?

A, cineva a primit pui de la KFC?

Nu, nu, lasă, du-te. Poftă mare!

Da, vorbim luna viitoare.

- Violet. - Bună, dragule.

Intră, ia loc. Îţi aduc ceva de băut?

Numai dacă bei şi tu, altfel singură nu beau.

Eu nu vreau.

- Eu tot aş bea un păhărel. - Şi eu la fel.

Dragule, voiam să discut ceva cu tine.

- E vorba de New York, aşa-i? - Da.

De ce e sticla tocmai acolo?

Nu-ţi face griji. Am hotărât să nu mă duc.

Cum adică?

Am văzut cum...

Ambele sticle, da?

Am văzut cum au reacţionat Freddie şi Stuart când au aflat

cât de departe o să plec şi...

mi-am dat seama că nu-i pot părăsi.

Ash...

Vreau să le fiu aproape, Violet.

Plus că am fost tâmpit când am crezut că-mi pot face un rost în New York.

Nu, n-ai fost.

Dar credeam că vrei să mă convingi să rămân.

Din contră, sunt aici să mă asigur că te duci.

Nu înţeleg.

Dragule, tu ştii cât eşti de deosebit?

Nu.

Nimeni nu mi-a mai spus că sunt deosebit.

Dar eşti, Ash.

De aceea te iubim cu toţii atât de mult.

De aceea Freddie şi Stuart nu vor să pleci.

Vor să ţină lângă ei tot ce le e drag.

De aceea nici eu nu m-am mutat foarte departe de ei...

În mai bine de 50 de ani.

Şi nu vreau să ajungi şi tu aşa.

Poate că nu vreau să mă duc.

Poate că vreau să stau aici cu voi toţi.

Nu, nu poţi sta cu noi. Ai toată viaţa în faţă.

O să devii un om minunat, Ash.

Promite-mi că vei pleca.

Trebuie să-mi promiţi.

- Scuze. - Bine, foarte bine.

- Acum ne facem mangă? - Mi-ar plăcea.

Peste câteva săptămâni...

Să vedem...

I-am mai pus nişte şosete şi un jerseu mai gros

fiindcă e frig acolo şi i-am copt biscuiţii preferaţi să aibă de drum.

Perfect, îi poate folosi ca arme dacă e jefuit.

I-ai mai pus nişte bani prin haine, Stuart?

Da, i-am pus.

- Şi eşarfa de i-am tricotat-o? - Mi-ai dat doar un scul de lână.

Am tot zis că m-apuc.

Nu ştiu de ce vă tot căinaţi ca două babe la marginea şanţului.

Ash se mută. Nu e aşa mare scofală.

O, Freddie...

El e.

Freddie, ştii că e în regulă să...

Vi, te rog.

- Salutare. - Bună, Ash.

- Bună, Freddie. - Bună.

- Ai luat totul, dragule? - Aşa cred.

- Ia loc, bea un ceai. - Nu cred că am timp.

Avionul meu decolează în câteva ore.

Noi ţi-am împachetat nişte lucruri care am crezut c-o să-ţi folosească.

Nu-i aşa, Freddie?

Nu trebuia.

- Iar eu ţi-am tricotat o eşarfă. - O, ia s-o văd.

Lasă, c-o vezi în New York.

Cred că acum ne luăm la revedere.

Violet, nu ştiu ce...

- Haide, o să ne vedem mereu. - Da.

Eu o să vin în America. Tu o să vii în vizită.

- O să fie ca şi până acum. - Exact.

- Deci nu ne luăm la revedere, da? - Nu, cred că nu.

Fireşte că nu.

La revedere.

Ţi-ai luat paşaportul?

Şi biletele?

Şi actele pentru universitate?

- Şi... - Da, am luat tot.

Mulţumesc, Stuart.

Freddie?

Multă baftă, Ash.

Să fie. Mersi.

Ok. Cred că asta e.

Ne revedem curând, dragule.

O să fie ca şi cum nici n-ai fi plecat.

Da.

Ca şi cum n-aş fi plecat.

Pa.

Şi acum?

Nu ştiu ce veţi face voi, dar eu vreau să plec în Italia.

Mă bucur.

Acum că am terminat cu asta, hai să...

Să ai grijă de tine, băiatul nostru drag.

Ei bine...

Iarna

Freddie, ceaiul!

Cum se face că vocea ta devine tot mai piţigăiată?

Curând numai câinii o vor mai putea auzi.

Văd că ţi-ai luat pastilele de nesimţire înainte de culcare.

Scuze.

Această piesă radio de Crăciun pe care o înregistrez azi

cu dna Eileen Atkins mi-a întins nervii la maxim.

Şi ea a făcut multe lucruri extraordinare...

Niciunul de care să-mi amintesc pe moment...

Fireşte că eşti nervos.

Ai prins rolul în ultimul minut.

Am aflat de la agentul meu că a fost aşa pentru că

nu am fost prima lor alegere.

Ai fost a doua alegere?

- A treia? - A... 36-a.

Nici nu credeam că mai sunt vii 35 de actori de vârsta ta.

Nu mai sunt. Cei mai mulţi i-au refuzat că sunt morţi.

Bună, dragilor!

Am fost la cumpărături de Crăciun toată ziua.

- Şi pentru cine sunt cadourile? - Pentru mine.

Bună, Vi. Arăţi...

Bună, Vi.

Deci, dragule, o piesă radio de Crăciun cu Eileen Atkins.

Ce încântare.

Ce rol ai?

Un bătrân care şi-a irosit viaţa.

N-a trebuit să caut departe pentru sursa de inspiraţie.

A fost a 36-a lor variantă!

Şi Eileen Atkins ce rol are?

Nu ştiu, am citit doar partea mea.

- Salutare. - Bună. Te pot ajuta cu ceva?

Am vrut să mă prezint. Eu sunt Oliver.

Închiriez apartamentul de sus.

Eu sunt Stuart, el e soţul meu Freddie,

iar ea e prietena noastră Violet.

Bună, dragule.

Vrei să...

A fost o plăcere să te cunoaştem, mersi că ai trecut pe la noi, Oliver.

- Pare drăguţ. - Într-adevăr.

Ar trebui să plec, să n-o fac pe dna să aştepte.

O să-mi iau cu mine felicitarea de la echipa "Downton Abbey"

să i-o arăt.

Să ştie că şi eu sunt cineva.

Uneori îmi rupe inima.

"O, Doamne, chiar îţi place balansoarul, Rosemary.

Da, Albert, la fel de mult ca ţie pisica.

Rosemary, se aude o maşină!

Nu-mi dau seama cine e, Rosemary.

Ia stai!

Oare e posibil?

Să fie el?

Am aşa emoţii că am spart vaza care era pe masă.

Acel sunet s-a auzit.

O să deschid uşa să văd cine e.

O, Albert!

E Lucas, fiul nostru pe care nu l-am mai văzut de atâţia ani.

Lucas! Sărut-o pe mama!

Sunt foarte fericită, Albert.

Ascultă, auzi clopotele bisericii?

Cântă: 'Fiul nostru s-a întors de Crăciun'."

A fost foarte convingător,

de parcă am fi fost cu tine în încăpere...

Fie că voiam sau nu.

Da, bine jucat.

Acum o să tuşesc.

Ăsta a fost sunetul pe care l-aţi auzit.

Probabil am nevoie de ochelari, că nu am văzut nimic, dar...

a sunat bine.

Trebuie să văd ce-i cu cina.

Să nu ziceţi că nu v-am spus, avem mult iaurt

care expiră mâine, deci va fi ingredientul de bază.

Totul e groaznic aici.

Aşa! Crăciun fericit, Balthazar!

- Ai nevoie de ajutor, dragule? - Ar fi minunat.

- Ce-ai vrea să faci? - Să mă uit.

Bine.

E adorabil.

- Eşti sigur că mai e viu? - Nu 100%.

Parcă ţi-am spus să nu mă laşi niciodată singur

cu fratele meu şi cu nebuna aia.

Îmi pare rău că eşti divorţată şi nu ai pe nimeni de Crăciun, Vi.

Vă am pe voi doi.

Şi oricum, parcă am fi căsătoriţi toţi trei.

Nu-i adevărat.

- Mason? - Da?

- Azi e Crăciunul? - Da.

Am ţinut minte pentru că m-a sunat fiul meu.

Ce frumos.

Da, mereu mă sună în Ajunul Crăciunului.

Memoria mea n-a mai fost... ştii tu.

- Pot să-ţi spun ceva? - Fireşte că da.

- Mi-e frică. - Sunt aici, dragă.

Nu-ţi face griji.

Mulţumesc.

Stuart aproape că a distrus şi cina asta.

Şi voi doi despre ce aţi vorbit?

- Despre cât de bine ne simţim. - Da.

Te simţi bine, Penelope?

Minunat, Violet, întotdeauna mi-a plăcut Crăciunul.

Şi mie.

Mason, mai ţii minte când ne cânta mama colinde?

Fireşte.

- Avea o voce frumoasă. - O, da.

Şi apoi ne bătea.

Era un monstru.

Sper că tuturor vă place iaurtul.

Cine-o fi?

Dacă e cineva cu caritatea, spune-le elegant să se ducă.

- Salutare. - Bună, Oliver.

Am trecut să vă urez Crăciun fericit.

Te rog, intră.

- Dacă eşti sigur că se poate. - Fireşte.

Îl ştii pe Freddie.

- Iar ei sunt Penelope şi Mason. - Bună, scumpule.

Bună.

Iar pe prietena noastră Violet o ştii.

- Bună, dragule. - Bună.

- Vino lângă noi. - Da, stai jos.

- Mâna ta e pe coapsă. - Şi?

- Îţi aduc ceva de băut? - Nu, mersi.

Violet!

A, scuze.

Nu vreau să mă holbez, dar...

Eşti Freddie Thornhill din "Doctor Who"?

Într-adevăr, Oliver.

Uite cum îmi petreceam simplu Crăciunul cu familia

şi am fost descoperit.

De singura persoană care l-a recunoscut vreodată.

Sunt mare fan, dar probabil ţi se spune mereu.

Aşa e.

Dar drăguţ din partea ta să o spui.

Trebuie să ne povesteşti totul despre tine, Oliver.

Vrem să ştim totul.

Crăciun fericit, Freddie!

Crăciun fericit!

Crăciun fericit, Balthazar!

Stuart, nu mai sforăi.

Nu eu sforăi.

Scuze, dragilor.

Doamne, am uitat că e şi ea aici.

Vezi? Ai zice că suntem toţi trei căsătoriţi.

Trebuie să nu mai spui aşa ceva.

Stuart?

Da?

Mă iei în braţe?

Sunt foarte fericit.

Mai sunt câteva minute...

Şi acum vă prezentăm momentele noastre preferate din "Vicious".

Actorii şi echipa serialului ne vor spune scenele preferate.

Când draga mea prietenă Penelope tot cădea în tort

- iar şi iar. - Da.

Şi nu mai făcusem niciodată faza cu tortul la televizor,

aşa că m-am bucurat enorm.

Cred că am un pic de îngheţată pe faţă.

- O vezi? - Nu.

Acum o văd.

Ai grijă... Trece cineva pe skateboard.

Ai grijă! Vine un biciclist.

Era cât pe ce.

Mie mi-a plăcut când eu şi Violet am pus stăpânire pe apartament.

Ne simţeam foarte bine pentru că ei nu erau acolo.

Minunat.

Ne odihnim câteva minute înainte să mergem la ale noastre.

Cred că e prima dată când sunt aci şi nu-mi vine să vărs.

Pentru mine, cel mai haios moment a fost când, în sfârşit Ash...

A avut acea explozie,

"Ţi-o aminteşti pe prietena noastră, Violet,"

şi: "Fireşte că mi-o amintesc pe Violet,"

pentru că a fost un moment semnificativ

adică "O, Ash a devenit unul dintre noi."

E cam aiurea, nu crezi?

Mereu îmi zici: "Ţi-o aminteşti pe prietena noastră, Violet?"

Cred că am întâlnit-o de vreo mie de ori.

Am luat masa împreună. Am ieşit la bar împreună.

Am şi fost la Stonehenge împreună!

Fireşte că mi-o amintesc pe Violet!

Practic îmi face una cu mâna de fiecare dată când zice "Bună"!

Era şi timpul!

Bine ai venit în familie!

Mi-a plăcut să-l privesc şi să fiu cu Derek,

fiindcă nu mai lucrasem niciodată cu el.

Şi cred că e un actor special.

N-am vrut să te jignesc adineauri.

- Eu... uneori... - Ştiu, dragule. Nu-i nimic.

Ştii...

De fapt, m-am simţit fabulos.

Cred că mie mi-a plăcut mult când am fost un dansator priceput,

fiindcă, în tinereţe, îmi plăceau dansurile de societate.

Şi am avut ocazia să mă dau mare.

Acum poţi sta pe bară, Vi.

Ce faci, Freddie? Şi de unde ai costumaţia asta?

O aveam de când am jucat în "Cats."

Alo? Scuze.

Da?

Scena mea preferată e când Freddie repeta

personajul lui din "Downton Abbey," şi Ash îi dădea replica.

Atunci capeţi un prieten... Nu există prieten mai bun

ca cel cu care repeţi replicile, şi asta făcea el atunci.

Şi fireşte că i se şoptea în ureche,

pentru că mereu se ţipă la cel care te ajută.

Dă-mi replica.

Adică să citeşti ultima replică dinainte de a mea.

Sunt mulţi termeni tehnici

pe care o să-i folosesc şi vreau să fii atent.

Bine, am înţeles.

Dă-mi replica.

"Da? Ce e?"

"Voiam doar să iau cartofii."

Mai e ceva?

Nu, asta e tot.

"Da? Ce e?"

Ziua bună.

Am venit să iau cartofii şi să-i duc la bucătărie.

Deci, mă scuzaţi, vă rog,

trebuie să mă strecor p-aci.

De fapt, replica e: "Voiam doar să iau cartofii."

Da, dar nu-i bai să parafrazezi atâta vreme cât păstrezi esenţialul,

iar eu cred că l-am îmbunătăţit.

Mersi mult, Freddie.

Învăţ foarte multe.

Sigur o să primeşti rolul.

Dacă o să pui atâta presiune pe mine,

n-o să-l primesc!

Scuze.

Şi acum am uitat cu desăvârşire

ce naiba trebuia să fac cu cartofii ăia!

Pentru numele lui Dumnezeu!

La sfârşitul sezonului 2, cu Derek şi Ian la telefon.

Tandreţea dintre Ian şi Derek

pe care am vrut s-o prezentăm foarte sincer în acel moment,

a fost atât de evidentă, încât prima dată

unul dintre ei a spus: "Te iubesc."

Am reuşit să păstrez puţină şi pentru mama.

A, bine că mi-am amintit... Trebuie să o sun,

să îi spun că mâine trec pe la ea.

Mama...

E în regulă.

Sunt aici.

Te iubesc.

Nu vreau să ajungi ca...

Te rog, spune-mi că faci un accident vascular.

Eu mă pricep la cadouri,

aşa cum tu te pricepi să fii un mare măgar.

New York?

Hai că am uitat.

Acolo ar trebui să fie cei mai buni dintre americani

sau cei mai răi?

Cred că şi, şi.

Ai dreptate. Fireşte că am dreptate!

Eşti un armăsar.

Îmi dai şi mie un ceai?

TM dr.MI Subtitrări-noi Team

Nu suntem aici ca să vă servim pe voi!

Groaznică atitudine dacă lucrezi într-un restaurant.

SFÂRŞIT