Original subtitles

- Tată, dă-i drumul! - Încetează!

- Încetează! - Coboară de pe ea!

Pleacă de la ea! Las-o sa plece!

Nu!

Ana, pleacă de aici. Alerga!

Dă-i drumul. O rănești.

- Am spus, fugi. - Mami!

Vei fi întotdeauna fiul meu.

Atât de bizar.

In regula. Să-l dăm jos la morgă pentru autopsie.

Desigur, doctore.

- Și cineva îl găsește pe Dr. Hastings.

Se va face.

Lasă-mă să am grijă de asta pentru tine.

- Ce zici să mă arunc prin sticla?

Ce se întâmplă atunci cu mama ta prețioasă?

Pleacă de la ea!

- Ia-mi mașina. Merge. - Și tu?

- Gabby, nu avem timp. - Nu va sta mult timp jos.

Scoate-o de aici!

- Du-te!

Nu îi putem lăsa să-l urmeze pe Gabby.

Nu știu dacă este inconștient

sau dacă a adormit.

Ar trebui să-l legăm.

- Unde este nava?

- Se numește Gabriella.

- Și nu o vei prinde.

Henry, fii atent.

Îmi pare rău, Finn.

Nu pari ca tine în aceste zile.

Tu--

Nu meritați să țineți asta.

- Henry!

Louise.

Uită-i.

- Louise.

Louise.

Trebuie să oprim sângerarea.

Mă duc să găsesc ceva.

- Nu-ți face griji. Te-am înțeles.

Sunt aici.

Oh, Louise. Louise!

- Ce s-a întâmplat?

- Au venit după Gabriella.

Louise și mama ta au ajutat-o pleacă, și apoi,

Louise‐‐

Esti bine? - Da.

Ce mai face fratele tău?

Este încă un ostatic în propriul său corp.

... nivelul unu traume.

- Uite, voi călări cu ei.

Ne întâlnim la spital.

- Nu l-am mai văzut așa până acum.

- E rău, Ana. Într-adevăr rău.

- Am nevoie de cealaltă jumătate a cuțitului tatălui.

Are 'Taker?

- Da. De ce?

- Să scoți chestia aia de la Daimon.

În caz contrar, toate acestea sunt degeaba.

Scuzati-ma.

Doamna Helstrom.

- Spitalul a încercat să ajungă la tine. - Unde este Daimon?

Unde este fiul meu?

- Uite, nu suntem siguri exact ce s-a întâmplat încă,

dar când l-am găsit, nu a răspuns.

Imi pare rau.

- Ce ai făcut cu el?

- E jos la morgă.

- Nu.

- Nu.

... pentru a ta este regatul și puterea

și slava, pentru totdeauna.

Amin.

Sora Gabriella?

Mă bucur atât de mult că ai venit.

Sunt aici să vă ajut cu orice problemă care ...

tu ai putea--

- Am nevoie să suni pe cineva pentru mine.

Oh, ești un norocos.

- Unde este copilul?

- Nu o avem ... încă.

Dar nu vă faceți griji, vom găsi -

- Nu ar fi trebuit să mă lași niciodată în urmă.

- Mama a vrut să scapi a oricăror amenințări înainte de nașterea ei.

- Trebuia să o protejezi.

Idiotul pe care îl ocup este membru al Sângelui.

Ceea ce înseamnă că are informații și prieteni la care poate ajunge.

O vom găsi.

Dacă nu l-aș vedea, Nu aș crede.

Nu arată ai mult timp, soră.

E vina mea pentru că te-am pus cu acel om.

Trebuie să-l găsim.

El va ști ce să facă.

- Daimon nu vine să te salveze. El ți-a făcut asta.

- Nu asta s-a întâmplat. - Nu-i pune scuze.

Este fiul tatălui său.

Și cu cât accepți mai devreme asta, cu atât mai repede puteți trece mai departe.

- Motivul pentru care te-am rugat este că ... Am nevoie de răspunsuri.

Există vreo modalitate de a opri acest rău de la venirea pe lume,

și pot supraviețui?

- Absolut nicio șansă.

Este încă în viață.

L-a bătut la un centimetru din viața lui.

I-a luat mașina, i-a luat hainele.

- Nu a fost Daimon. El nu ar

E chestia aia din el.

- Dacă aș putea să-l scot pe Taker din UCI, atunci mă putea ajuta să-l găsesc,

dar e încurcat de Hastings.

Nu va pleca până nu va ieși din operație.

- Ar putea muri, Ana.

- Nu o cunoști pe Louise. E mai dură de atât.

- De unde ai știut că Daimon nu a murit?

- Este special.

Amandoi suntem.

Așa obișnuia tata să o formuleze oricum.

- Când ți-a spus asta?

- În acea zi, la subsol ...

înainte să încerce să mă dea foc.

A spus că o să doară dar că aș fi în regulă.

Că eram mai puternic decât toți ceilalți copii.

"Special,"

ca el.

Avea să-mi arate.

Dar apoi tu și Daimon a coborât scările.

- Cel mai rău moment din viața mea.

- Mai rău decât să ai un demon psihotic prins în capul tău timp de 20 de ani?

- Nici măcar pe aproape.

- Cum ai scăpat vreodată de el?

- Nu am făcut-o.

M-a prins,

apoi m-a îngropat viu.

- El--

Ce a făcut?

- A spus că are nevoie de mine pentru a înțelege frica reală.

Suferință reală.

A spus că aș putea supraviețui.

Și am făcut.

Așa am realizat că ...

Eram „special”.

Urăsc să întrerup, dar, um,

Am ceva prins în gât.

Este un glob ocular.

Am un glob ocular blocat în gât.

am auzit niște lucruri de rău în vremea mea,

dar asta e destul de prost.

- Dacă Daimon poate exorciza oamenii, de ce nu acest copil?

Iubitul tău a dispărut.

Suntem mai bine aici, făcând acest lucru la modă veche.

- Ce vrei sa spui?

- Când oportunitatea bate, Îmi place să răspund.

Nu atât de multe moduri de intrare și ieșire de aici, toate păzite de oamenii mei.

- Le-ai lăsat să intre aici, e sinucidere.

- Lucrurile astea încă se poartă corpuri umane.

Ceea ce înseamnă că încă sângerează.

Asta nu se poate întâmpla aici.

- Să presupunem că te descurci pentru a-i opri ... atunci ce?

- Atunci ai acel copil.

Nu va fi conștient sau suficient de puternic pentru a ne opri,

inca.

Așa că o putem menține conținută.

- O comă.

Acesta este planul tău.

Oricât am încerca, nu putem ucide răul, soră.

Este mereu acolo.

Într-o formă sau alta, în noi.

- Nici tu nu poți ucide bine.

Și asta este în noi.

- Știi ce pot ucide? Tu.

Al doilea pe care s-a născut demonul.

- Nu am vrut niciodată asta. - Niciunul dintre noi nu a făcut-o.

Întrebarea este...

ce vei face pentru asta?

Louise este încă în operație.

Sângerarea internă este foarte rea.

Este ficat și plămâni -

Îmi pare rău.

Um,

Știu că acest moment e de rahat, dar avem nevoie de tine.

- Oh da. Îmi pare rău, am uitat.

Lasă-mă să văd aceste semne.

Parcă m-aș fi întors în tuneluri,

mă trag de mine.

Vă rog să-mi spuneți tot ce am nevoie este un demon Neosporin

și sunt bine să plec.

- Mie teama ca nu.

Acum ești Păzitor, Yen.

- Uh ... nu.

Nu Nu NU.

Nu, nu caut un loc de muncă nou. Îmi place vechiul meu.

Costumele croite,

Bordeauxii,

rața confit‐‐

- Chris‐‐ - Nu!

Tu ... suni la biroul de acasă.

Spune-le că am renunțat.

Chris Yen nu este „Păzitorul” nimănui.

- Ar putea fi un lucru bun.

Pentru fratele tău.

- Daimon?

- E mort.

Sunt tot ce există.

- Refuz să cred asta.

- Nu contează ce crezi. Soarta ta a fost deja decisă.

- Știu că ești încă acolo.

Trebuie să te lupți cu asta.

- Fii atent la copil.

Cel mai glorios Prinț al armatelor cerești,

Sfântul Arhanghel Mihail,

apără-ne în bătălia noastră împotriva principatelor și puterilor,

împotriva conducătorilor a acestei lumi a întunericului.

Mai multe rugăciuni și bibelouri din arsenalul opresorilor?

- Ia vasul.

Voi ucide restul.

- Nu! Nu poți.

Opriți-vă, toți!

Daimon, te rog.

Lasă-ne să ieșim.

Voi merge cu ei.

- Dacă o fac, ești la fel de bun ca mort.

- Nimeni nu moare astăzi.

Nu aici.

Nu din cauza mea.

Poți avea ce vrei fără a ucide pe nimeni.

Vă rog.

O au pe Gabriella.

Sângele i-a urmat, deci cel puțin ei știu unde este ținută.

Sunt surprins că a fost cineva încă în viață să te cheme.

- Ei bine, planul lor s-a destrămat când a apărut Daimon.

Esther știa că există o singură persoană cine ar putea merge de la picior la picior cu el,

și nu era ea.

- Asa de bine.

Cine conduce?

Nu inca.

Arma,

trebuie refăcut iar energia sa reconectată.

La fel ca un circuit.

Și facem asta cum? Banda adeziva?

- E nevoie de foc.

Și sânge.

Dar nu orice fel de foc

și nu orice sânge.

Ești singurul care o poate face aici.

Este un fel de lucru practic.

- Și știi asta ... cum?

- Intuiția portarului.

- Bine, ai fost Păzitor pentru, ca, două secunde.

- Și nu sunt mulțumit de asta!

Dar șoaptele din capul meu nu minți, Ana. Ai nevoie de foc.

Focul tău.

- Știi că nu fac asta, asta e chestia lui Daimon.

- Esti sigur de asta?

Pun pariu că poți face orice poate el.

Știu, ai moștenit aceste lucruri de la tatăl tău. Și sunt îngrozitori.

Dar astăzi le puteți folosi la maximum.

- Durerea care ține acel lucru, este mult.

Pot ajuta cu asta.

Te ții de cuțit și să se concentreze pe remediere,

și te voi ține și ia durerea.

Nu.

Nu pot so fac.

- Da, poti.

- Ce aș simți,

ce ai simți,

este tortură.

- Am mai simțit asta.

Și sunt încă aici.

Buton,

fratele tău are nevoie de noi.

- Nu fac asta.

Nu nasc acest ... lucru.

- Ai fi înțelept să nu o insultezi pe mamă. Ea tinde să aibă resentimente.

- Nu-ți face griji, o vom crește și găsiți frații noștri,

apoi războiul mamei asupra asupritorilor va începe din nou.

- Cine sunt acești „opresori?”

Au încălcat-o,

felul în care m-ai încălcat?

Haide, Daimon. Știu că trebuie să fi rănit.

- Nu sunt Daimon.

Sunt vestitorul mamei.

Sabia și scutul ei. Pentru a-și îndeplini răzbunarea.

- Răzbunare împotriva cui?

- Sângele lor continuă în tine și felul tău.

Denumiri diferite, fețe diferite.

Întotdeauna bărbați, vânându-și „demonii”.

Dar ziua vine când se va întoarce cel mai puternic de felul nostru

pentru a pune capăt acestui război odată pentru totdeauna.

Mulți vor muri,

și vă vom mulțumi.

- Daimon nu va lăsa asta să se întâmple.

El va exorciza demonul înainte ca acest copil să se nască vreodată.

- Nu. El te va da greș.

Așa cum fac toți oamenii.

- Bine ai revenit.

- Rahat.

Asta va durea.

Gee, mulțumesc.

- Cel mai important lucru este să nu-i dai drumul până nu este topit.

- Nu rămâi în jur?

- Aș prefera să fiu acolo, în caz că, tu stii,

întreaga cameră arde.

Ceea ce s-ar putea întâmpla. Asa de...

- Gata?

- Să nu mai facem asta niciodată.

Hei. Ceva despre Louise?

Nu.

Și, uh, dacă ești aici,

Ei bine, înseamnă unul din cele două lucruri.

- Fetița mea este una dură.

Ei bine, este clar de unde a venit asta.

- Unde te duci?

- Voi vedea dacă pot ajuta.

- Ei bine, nu poți. Acum depinde de Ana și Chris.

Yen?

Nu mă face să mă simt mai bine.

- De ce? El este un „Păzitor” acum, nu?

Orice ar însemna asta.

- Uite, un Păzitor este un tip de tutore -

- E in regula. Sunt bine să nu știu.

- Exact așa m-am simțit.

Nu voiam să știu până nu trebuia.

- Și când a fost asta?

- Ah ... asta pentru altă dată, nu?

- Ei bine ... nu am unde să fiu.

- Ei bine ... Am petrecut mulți ani pe drum.

Și în loc să alerge funeraria familiei,

Am vrut să-mi urmăresc propriile vise

și studiază în străinătate.

Vezi Partenonul și Pompei și Marele Zid.

- Și ai făcut-o?

- Până când am venit acasă într-un Crăciun

și l-am găsit pe fratele meu mai mic era locuit

de unul dintre aceste ... lucruri,

ca si tine.

Se pare

ați fost amândoi marcați de aceeași persoană.

- Soțul meu.

Ce s-a întâmplat cu fratele tău?

- Nu l-am putut salva.

- Deci, uh, dr. Hastings nu mai operează,

dar nu este stabilă.

A trebuit să o revigorăm pe masa de operație, de două ori.

Următoarele 12 ore vor fi critice.

- Bine. Mulțumesc.

- Ni s-a prădat ceva.

Un moment care a fost al nostru.

Simți asta. Știu că da, Daimon.

- Nimeni nu vine să te salveze.

Nu Daimon. Nu prietenii tăi.

Nu Dumnezeul tău.

Ești singur aici.

- Până să se nască.

Si apoi, ce?

Du-te mai departe prostul tău război, ca micii slujitori tristi care esti?

Nu ai nicio apreciere pentru ceea ce înseamnă viața.

Ce înseamnă dragostea.

- Când sosește mama, veți experimenta cu adevărat ce înseamnă „viața”.

O viață fără dragoste. Fără speranță.

Doar furie.

Și apoi, în acel moment de epifanie, vei muri.

Dar cel puțin totul va fi pentru o cauză bună.

- La naiba, Daimon,

trezește-te!

- Este timpul.

- O cauți pe Gabriella, Voi avea grijă de Daimon.

- Împărțirea nu este niciodată o idee bună -

- Nimic nu contează dacă nu o putem găsi.

Am cuțitul, mă descurc cu el.

Merge.

- Daimon.

Daimon!

- Fecior de curva.

Ce i-ai făcut fratelui meu, tâmpitule?

A încercat să mă exorcizeze, dar a eșuat.

- Atunci cred că depinde de mine.

Bine, asta e cam mult.

Mama vine, Ana, să ne facem din nou familia întreagă.

Și faceți parte din acea familie.

Așa că ne-ai putea alătura,

sau aș putea îngropa cuțitul tatălui tău în craniul tău.

Alegerea ta.

- Vorbești greu.

Ei bine, de ce te ascunzi?

Esti speriat?

- Respiră prin el.

Asistent medical.

Asistent medical!

- Bine, tâmpit, stai pe loc.

Poți ieși afară, te rog.

Tatăl nostru care ești în ceruri,

sfințească-se numele Tău--

Imparatia vine. Voia Ta se împlinește

Pe pământ așa cum este în ceruri.

Dă-ne în această zi

Și iartă-ne greșelile noastre -

Pe măsură ce îi iertăm pe aceia care ne-a încălcat,

și nu ne duce în ispită, dar ne eliberează

din orice rău.

Căci a Ta este împărăția și puterea și gloria,

pentru totdeauna.

Amin.

Nu.

Nu.

Nu Nu!

Nu Nu NU NU.

Nu Nu.

Nu Nu.

Nu!

- Hai, Daimon!

Luptă-l!

Luptă!

Nu!

Omoara-mă.

- Daimon?

- Omoara-mă.

- Nu.

Portar.

- Nu-l pot ține pentru totdeauna!

- Daimon?

Hei.

Daimon.

Nu mori pe naiba acum pe mine.

Trezește-te.

- Dă-mi-l.

Cutitul.

Chris, am nevoie de cuțit.

Chris, am nevoie de ea.

Am nevoie de ea. Dă-mi-l.

- Am ajuns prea târziu.

- Este o fată.

- Născut în sânge?

- Născut în sânge.

Mama are nevoie de tine acum, Gabriella.

Nu-ți face griji.

Când se va termina, vei fi la fel ca noi,

îmbrățișat de Umbră.

- Am câștigat deja.

- Nu in intregime.

Gabriella. Gabriella.

M-am intors. M-am intors.

O să fii în regulă, îți promit.

Promit că vei fi bine.

Sunt aici. Sunt aici.

- ... nu ne duce în ispită,

și ne izbăvește de orice rău.

Căci a Ta este împărăția.

Pentru totdeauna.

Amin.

- Cât timp am fost afară?

- Un timp.

Cum te simți?

- Foame.

Vrei să iei un taco?

- Sunt impresionat.

Nu credeam că vei avea poftă de mâncare după toată acea intervenție chirurgicală.

- Ce au făcut?

Ei ... ți-au remediat ficatul.

Si ei...

ti-a scos unul din rinichi.

Și ți-au tăiat o parte din plămân.

Cel rău.

- Wow.

Dacă ești aici, atunci ...

Cred că toți ceilalți sunt în viață și bine?

- Sunt în viață.

Cealaltă parte, nu atât.

- Ceva ciudat?

- Când o duce Daimon acasă?

- De îndată ce este sigur că acest fraier mic nu va aduce lumea în jos.

- Asta e treaba mea acum.

- Spune cine?

- O pot împiedica să facă rău altora,

și pe ea însăși.

Dar o să am nevoie de ajutorul tău.

Și cuțitul tatălui tău.

Nu, nu glumesc.

- Vestea bună este, copilul a fost verificat și

Adică, fără semne de ceva ciudat.

Este ... total normală.

Și dacă ne asigurăm că ea crește bine și are o,

un mediu favorabil, o casă, apoi ...

poate are o șansă.

- Lucrul acela trebuie să moară.

- Înainte de a merge pe acel drum, s-ar putea să doriți să o țineți mai întâi.

- Nu este ea.

Nu este un copil. Este un monstru.

Și va crește să ucizi nenumărați oameni,

ca și cum ar fi avut din nou și din nou.

- Ai trecut o experiență traumatică.

Amândoi avem. Știu cum este

- A naste?

Într-adevăr?

Adevarul este,

în acel moment, am avut o epifanie.

Tot ce credeam,

ceea ce credeam că știu,

totul s-a schimbat în acel moment.

Mi-am pus la îndoială credința,

a cedat fricii,

ispită.

Și pentru asta sunt pedepsit.

- Nu ești pedepsit.

- Merit asta, Daimon.

- Nu, tu nu - Ai avut dreptate:

Am bătut.

Iar ușa către Iad se deschise larg.

- Te rog, nu-ți face asta.

- Dumnezeu mi-a dat această cruce de purtat, și o voi suporta.

Singur.

- Nu ești singur. Sunt chiar aici.

- Dar nu pot avea încredere în tine.

Tu sau genul tău.

- Genul meu"?

- Când am încercat să ajung la tine, nu ai fost acolo.

Altceva a fost.

Indiferent dacă îți dai seama sau nu, m-ai convins

că ceea ce se întâmplă în lume în jurul nostru este normal.

Dar nu este.

E greșit.

Deci, fie că ești ignorant

sau rău.

Oricum ar fi, regret ziua Am intrat vreodată în Sf. Tereza.

- Ce faci aici?

- Mi-a venit să fac o plimbare.

- Sunt bine.

- Nu sunteți.

- Nu, nu sunt.

Mulțumesc că mi-ai salvat fundul.

- Mulțumesc că nu ai renunțat niciodată la mine.

- Ei bine, m-am gândit că ți-am datorat asta.

- Nu-mi datorezi nimic.

Suntem familie.

- Te iubesc,

tu stii asta?

- Fac.

- Și eu te iubesc ... frate mai mare.

- Hei. Intra.

- Am încercat să ajung la Gabby, dar ...

nimic.

De ce nu mi-ai spus că ești bolnav?

- Am uitat.

- Pentru sase luni?

- A fost treaba mea. Nimeni altcuiva.

Lupta își are efect. Și eu...

am simțit că am terminat.

- Da.

Cunosc acel sentiment.

- Cred că am greșit amândoi.

- Bine, bine, avertisment de cinci minute.

Și te rog să fii amabil cu bucătarul,

nu a gătit o masă literalmente în decenii.

Pun pariu că este delicios.

- Nu-și amintește gătitul meu.

Omul acela pare să poată folosi o bere.

- Da. Ma ocup.

- Vine Yen?

- Nu. A fost pe primul zbor înapoi la San Francisco.

El crede că îl poate recâștiga pe Derrick.

Cine, în cartea mea, este supraevaluat, dar bine.

Iubire, cred.

- Hei. - Hei.

Mulțumesc.

Uh, copilul doarme profund.

- Mulțumesc. Mulțumesc că ai verificat-o.

- Oh. Va fi o mulțime de asta.

- „Viața neexaminată nu merită trăit. "

- Ei bine, voi vedea Socrate, profesor,

și să vă ridice un Kierkegaard:

„Cel mai nefericit om este unul prins în capcană în memoria trecută sau în speranța viitoare,

incapabil să trăiască în prezent. "

Bine, sapă.

Arata bine.

- Aș dori să vă propun puțin pâine prăjită,

dacă e în regulă.

Eu ... nu mă prefac că înțeleg misterele universului.

„De ce” a ... totul.

Dar știu asta, din experiență:

lucrurilor oribile li se întâmplă oamenilor buni.

In fiecare zi.

Boală.

Violenţă.

Pierderi.

Dar ce este important

nu este suferința.

Așa trecem prin asta spre cealaltă parte.

Împreună.

Pentru copiii mei uimitori ...

și oamenii incredibili care i-au crescut.

Noroc.

Noroc.

Auzi, auzi.

Da, asa cred.

Dar am vorbit despre asta deja, dragă.

Aveai un bar de crocant cu fulgi de ovăz, ca acum două minute.

Când ajungem pe insulă, Îți voi cumpăra un hamburger cu brânză mare și suculent

și câteva înghețate moi de servit.

Dacă ești cuminte.

- Scufundat în ciocolată?

- Întuneric sau lapte? - Întuneric.

- Ce se întâmplă, unchiule Chris?

- Nu sunt - Nu sunt sigur.

- Deci, tu ești noul Păstrător.

Grozav.

- Kthara, am nevoie să fugi.

Cât de departe poți.

- Kthara?

Așa le-ai spus că te cheamă?

Este foarte ascuns.

Îți amintești numele tău adevărat?

Gândește-te bine, îți va veni.

- Crin.

- Și îți amintești cine sunt?

Trebuie să te gândești foarte bine. Pentru că a trecut mult, mult timp

de când ne-am văzut ultima dată.

- Papa.

- Nimic ... nu-mi face inima să se topească mai mult decât să auzi acel cuvânt.

Îmi pare rău, Keeper, dar cred vom fi pe drum acum.

- Nu o las să plece.

- Nu întreb.

- Am fost marcat de descendența ta.

Nu mă poți atinge.

- Acum, ce zici

mergem să-ți găsim fratele și sora?

Pentru că sunt atât de multe lucruri trebuie să ajungem din urmă.