Original subtitles

Anterior în "CHEMĂRILE INIMII"...

În ultima vreme eşti inspirată.

Cred că asta se întâmplă în jurul copiilor.

Ei fac să te simţi creativ.

Te descurci foarte bine.

Am decis să nu construim o gară în Hope Valley.

Dacă calea ferată nu îşi ţine promisiunea

gaterul nu va mai folosi trenul pentru a tranposta cheresteaua.

Tu şi Jesse sunteţi tot în pauză?

Vreau doar să fiu sigură că sunt pregătită din nou să am o relaţie serioasă.

Bătălia ajunge la final în Teritoriile de Nord.

E o luptă acerbă şi jandarmii au avut o mulţime de victime.

Totul va fi bine!

Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa.

Am oprit la bancă, au spus că eşti aici. Mă pot aşeza?

Da, da. Desigur.

Excelent.

Deci...

Cu ce te pot ajuta?

Cu ce facem în fiecare zi de luni. E ziua de salarii.

Da, în privinţa asta...

Ce e?

Sucursala noastră din Cape Fullerton a întârziat transferul de numerar.

Eu... Nu am banii pentru salariile tale.

Nu ai banii pentru salariile mele?

Dar îi voi avea.

- Curând. - Dar e luni.

Întotdeauna îmi plătesc oamenii în ziua de luni.

Aşa a fost de când am deschis gaterul.

Şi sunt mândru să spun am fost mereu acolo pentru a-ţi oferi banii.

Până astăzi.

Da, păi...

Voi avea banii pentru salariile tale joi.

Nu vreau să mă supăr...

Nu, stai, nu e adevărat, sunt foarte supărat.

E absolut inacceptabil.

Se pare că ai uitat că, în primul rând,

banca noastră fost cea care ţi-a dat banii pentru a deschide gaterul

şi în acele vremuri de început, când timpurile erau dure,

am lucrat întotdeauna cu tine.

Da, şi sunt foarte recunoscător.

Bine.

Deci, acum avem nevoie ca tu să ne ajuţi.

Avem nevoie de câteva zile pentru a îndrepta lucrurile.

Bine, e corect.

Voi vedea cum mă voi descurca cu oamenii mei.

Katie...

mai ai coli de hârtie groasă?

Cred că le-ai luat pe toate, dar voi verifica.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Elizabeth!

Ce este, Florence?

Trebuie să vii cu mine, acum.

Chiar acum.

Dumnezeule...

Jack!

Jack!

Jack!

Jack...

Ce se întâmplă?

Am asigurat Teritoriile de Nord.

Ne îndreptam spre casă, doamnă.

L-ai văzut pe Jack Thornton?

Nu cunosc numele.

Jack!

Îl caut pe Jack Thornton?

A comandat o echipă?

Ce?

Am avut câteva echipe...

şi am avut nişte pierderi.

Jack!

Am venit acasă.

CHEMĂRILE INIMII - Sezonul 5, Episodul 3 -

Bine ai venit acasă, Jack.

Mulţumesc, Abigail.

Aţi reuşit să puneţi bandele şi pistolarii sub control?

Nu a fost uşor, dar, da.

Foarte bine.

Iată-l!

O privelişte superbă pentru nişte ochi înlăcrimaţi.

Jack, ce mai faci, prietene?

- Salut, Lee. - Mă bucur să te văd.

- Şi eu. - Arăţi ca şi cum ai slăbit.

Mie mi se pare că arată minunat.

Cred că va trebui să-l îndopi un pic.

Pot să îţi dau nişte reţete.

Rosemary, mă descurc.

Nu pot să cred că ai venit, în sfârşit, acasă.

Sincer, nici eu nu cred.

Nu te grăbi să te întorci la muncă.

Relaxează-te puţin.

Voi lua asta în considerare.

Aş putea să te înlocuiesc eu astăzi la şcoală.

Aş putea ţine o lecţie despre eticheta socială.

Ceva care chiar le lipseşte.

Oricât de mult le-ar place asta elevilor mei,

Florence s-a oferit deja voluntară.

Va sta cu ei până la prânz.

Atunci nu mai irosiţi dimineaţa cu noi. Duceţi-vă.

Haide, plecaţi de aici.

Duceţi-vă. Distraţi-vă.

Rosemary?

Îmi pare foarte rău,

dar am nevoie de încă 10 minute pentru a termina această rochie.

Nici o problemă, Clara. E o zi superbă.

Soarele străluceşte.

Inima mea e plină!

Funcţionează magia ta.

Mulţumesc.

Uită-te la tine.

Combinaţia perfectă a fetei de pe Broadway şi femeia de la frontieră.

Sofia!

Mă bucur atât de mult să te văd!

Şi eu.

Arăţi minunat, Rosemary.

Şi tu arăţi minunat, ca întotdeauna.

Credeam că nu vei ajunge aici până mâine.

De-abia aşteptam să vin şi să petrec ceva timp cu tine.

Nu e ca la New York, dar e frumos aici.

Este.

Sunt nişte imperfecţiuni, dar nu mai există un loc ca acesta.

Ce e cu marea asta roşie care părăseşte oraşul?

Teritoriile de Nord sunt sub control.

Deci, acum sunt două motive pentru a sărbători!

Am aşteptat atât de mult clipa asta.

E bine să fii acasă.

Acum ne putem întoarce de acolo de unde eram.

Nu.

Nu?

Nu vreau să fiu logodit.

Ce?

Vreau să mă căsătoresc şi să construiesc o casă,

să întemeiem o familie.

Bine, trage-ţi sufletul întâi.

Nu trebuie să fac asta.

Gândul să ajung acasă şi să fiu cu tine în fiecare zi,

mi-a dat energie.

M-a ajutat...

în momentele cele mai dificile.

Cât de rău a fost, Jack?

A fost ceea ce a fost.

Şi ce a fost?

S-a terminat acum.

Vreau să-mi povesteşti despre asta.

Hai să vorbim despre altceva.

De fapt, vreau să-ţi arăt ceva.

A fost drăguţ ca domnul Coulter să te angajeze.

Dându-mi o slujbă ingrată cu un salariu ingrat,

atunci da, el e un prinţ.

Cel puţin e un salariu.

Destul de adevărat.

Domnilor, mă puteţi asculta un minut?

Am un anunţ de făcut.

Îmi pare rău să vă spun, dar nu veţi fi plătiţi astăzi.

Viaţa mea se ameliorează...

E o chestiune temporară.

Mi s-a promis că salariul va fi dat joi.

Deci, nu vă îngrijoraţi, totul va fi bine.

Dacă cineva are nevoie de bani urgent,

am nişte fonduri proprii pe care le pot da în avans.

Deci, dacă e cazul, căutaţi-mă după muncă.

Din nou, îmi pare rău.

Îţi vine să crezi?

A spus că i s-a promis că salariul va fi aici joi.

Ce vrei să spui?

Trebuie să fie banca.

S-a mai întâmplat asta vreodată?

Nu...

Domnul Coulter plăteşte întotdeauna la timp.

Nu îţi pot spune de câte ori am venit aici,

visând la viitorul nostru.

E timpul să nu mai visam şi să începem să construim.

Ce e acesta?

Un plan brut.

Mi-am petrecut tot timpul liber gândindu-mă la asta.

Intrarea din faţă va fi spre est, ca să avem soarele de dimineaţă,

dar nu îţi face griji, vom avea şi o verandă spre vest,

astfel încât să ne putem bucura de apusurile de soare.

Sunt atât de multe camere.

Familia noastră va creşte, nu?

Se pare că... destul de mult.

Acest lucru se întâmplă cu adevărat.

Trebuie să vorbesc cu Lee pentru cherestea, dar, da.

Jack, e atât de mult, atât de repede.

Eşti sigur că nu vrei să te odihneşti?

Trebuie să fii epuizat.

Sunt bine.

Vreau să construiesc camera de zi chiar aici, o sală de mese mare, aici.

Cât de mare?

Păi...

suficient de mare pentru a hrăni tot clanul Thornton.

Aş vrea să pot sta aici, cu tine, toată ziua,

dar trebuie să mă întorc.

Dar, văzând că ai atâta energie, totuşi, e ceva cu care mă poţi ajuta.

Sigur, de ce ai nevoie?

Bine, unii dintre voi aţi făcut o treabă foarte bună la teste...

şi la unii dintre voi mai e loc de ameliorări.

Dar vestea bună e că,

e uşor să vă îmbunătăţi abilităţile la gramatica.

Tot ce trebuie e un pic de practică.

Ai luat doar un şase?

Şi ce? Tu cât ai luat?

Nu e aşa de greu, să ştii.

Trebuie doar să studiezi.

Am studiat un pic.

- Nu e suficient, evident... - Anna?

Ce am spus despre faptul că toată lumea învaţă în propriul său ritm?

Îmi pare rău, domnişoară Thatcher.

Nu-ţi face griji, Harper.

Va fi încă un test poimâine.

De ce nu rămâi după ore ca să vorbim despre cum să ne pregătim mai bine?

Mulţumesc.

Jandarm Jack!

Da, clasă, haideţi să-i urăm "Bine ai revenit"!

Bine ai revenit!

Pentru cât timp te-ai întors?

Delegaţia mea s-a terminat.

Ce?

Asta înseamnă că jandarmul Jack a terminat ceea ce trebuia să facă.

E acasă.

Ura!

- Sunt de acord cu voi. - Mulţumesc.

Deci... asta?

Da, poţi să o pui chiar aici.

Ce e, jandarm Jack?

Domnişoara Thatcher vă va explica.

Pariez că e o maşină de cusut.

De ce am avea nevoie de o maşină de cusut?

Nu coasem, nu-i aşa?

De ce nu mă lăsaţi să vă arăt ce e?

Sunteţi gata?

Da!

În regulă.

Ce este?

E un "mimeograph".

Ce face?

Face copii de hârtie.

Se foloseşte pentru ziare.

Şi exact de acolo provine aceasta.

Ziarul a cumpărat un model mai nou, aşa că a donat-o pe aceasta şcolii.

Ce vom face cu ea?

E o întrebare foarte bună.

Ca parte a lecţiei noastre despre jurnalism,

noi toţi vom scrie un buletin şcolar.

E versiunea noastră a unui ziar şcolar.

Deci, vom lucra împreună pentru a scrie articole

şi apoi le vom imprima pentru ca toată clasa să le citească.

Ce fel de articole?

Aceasta e o întrebare pentru editorul vostru,

persoana care răspunde de ziar.

Acum, am vreun voluntar...

Ei bine, Hattie, se pare că ai o sarcină.

Felicitări.

Mulţumesc, domnişoară Thatcher.

- Îmi place să scriu articole. - Bine.

Dar pentru acest buletin şcolar,

vom aduna fapte şi le vom prezenta cu precizie.

Crezi că poţi face asta?

Absolut.

Eşti un pionier, prietena mea.

Mulţumesc.

Câte femei arhitect există?

Cinci? Poate zece?

Nu sunt sigură.

Nu multe.

Câte clădiri ai proiectat până acum?

Să vedem...

Exact...

zero.

Ce?

Dar...

ai luat licenţa de peste un an.

Şi în acest timp,

am aplicat pentru nouă locuri de muncă, am avut patru interviuri,

trei respingeri şi o cerere în căsătorie.

Păi, cred că nu e uşor să fii pionier.

Nu. Cu siguranţă nu este.

Vei ateriza pe picioarele tale.

Întrebarea e... unde.

New York nu a fost primitor cu mine.

Eşti liberă ca o pasăre.

Sfatul meu e să îţi întinzi aripile şi să-ţi iei zborul.

Voi vedea în ce direcţie bate vântul.

Ei bine, acum vântul te-a adus în Hope Valley

şi mă voi asigura că te vei simţi extraordinar.

Deci, trebuie să găsim nişte ştiri pentru buletinul informativ.

E primul nostru număr, aşa că trebuie să fie foarte bun.

Vreo idee?

Harper a făcut un "home run" săptămâna trecută?

Sunt o mulţime de mormoloci în Spring Lake. Aş putea scrie despre asta.

Eu şi Brownie am găsit un con care arată ca un pui.

Toate acestea sunt idei bune,

dar avem nevoie de ceva cu adevărat important pentru prima pagină.

Altcineva?

Robert?

Pot să-mi ţin respiraţia timp de 55 de secunde.

Vreţi să vedeţi?

Bine, poate că nu pot.

Bine...

Nu mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit locul ăsta.

Nu prea auzi asta despre o închisoare.

E Ritz în comparaţie cu locul unde am fost.

Da, am auzit rapoartele.

Ştiu că Jandarmeria a pierdut mulţi oameni acolo.

Da...

Deci, ai făcut cafeaua aceea tare pentru care eşti recunoscut?

Vino.

A fost rău, nu-i aşa?

Totul a rămas în spatele meu acum.

Chiar?

Da.

Jack...

dacă vrei vreodată să vorbeşti despre asta...

Vreau doar să-mi continui viaţa, Bill.

Am auzit că domnul Coulter a avut probleme să-şi plătească lucrătorii.

Nu poate fi adevărat.

Am auzit de la trei oameni diferiţi, Katie.

Trebuie să fie adevărat.

Crezi că gaterul are probleme?

Nu se închide, nu-i aşa?

Imaginează-ţi ce ar însemna asta pentru Hope Valley.

Ţii minte ce s-a întâmplat cu compania textilă din Jameson?

Când proprietarul nu şi-a putut plăti lucrătorii,

au mai fost doar trei săptămâni înainte ca să dea faliment.

Henry.

Mă bucur să te văd.

Bine ai revenit.

De ce nu poţi plăti salariile la gater?

Acelaşi vechi Henry.

Întotdeauna direct.

Nu ai răspuns la întrebare.

Nu văd să fie problema ta.

Lucrez pentru Coulter,

dar chiar dacă nu aş lucra, mereu pot mirosi când o problemă trebuie rezolvată.

Nimic nu trebuie rezolvat.

Filiala principală a transferat cu întârziere numerarul, asta e tot.

Îi aminteşti când jucam poker

şi te băteam de fiecare dată?

Nu ştiam că mă băteai chiar de fiecare dată.

Aşa era.

Te băteam pentru că îmi dădeam seama mereu când blufai

şi acum tu blufezi.

Singura întrebare e cât de rea e mâna băncii?

Henry, dacă erai un jucător mai bun,

nu ţi-ai fi riscat cariera şi reputaţia furând din fondurile oraşului.

Ce crezi, domnişoarţ Thatcher?

Ar fi un articol foarte bun.

De unde ai obţinut această informaţie, Hattie?

Am auzit nişte oameni vorbind la magazin.

Au spus că gaterul se va închide.

Că o mulţime de oameni îşi vor pierde locul de muncă.

Pe cine mai exact ai auzit?

Pe doamna Blakely şi domnişoara Yost.

Nimeni altcineva?

Nu.

Ei bine, apreciez entuziasmul tău,

dar mai ţii minte ce am învăţat despre fapte?

Faptele trebuie verificate din mai mult decât o singură sursă.

Ceea ce ai auzit au fost doar bârfe.

Dar ar fi un articol atât de bun.

Un articol nu e bun dacă nu e exact,

ceea ce înseamnă că trebuie să ai surse de încredere,

sau mai bine, să vezi ceva cu proprii ochi.

Bine, toată lumea înăuntru!

Recreaţia s-a terminat!

Ce se întâmplă aici?

Scuzaţi-mă.

Scuzaţi-mă...

Îmi pare rău.

Jack Thornton o invită pe Elizabeth Thatcher la cină.

Pe locul viitoarei lor case.

Acesta e un titlu bun, domnişoară Thatcher?

Este pentru mine.

Ţii minte când aveam nouă ani,

am construit acel mic teatru pentru tine din cutii de lemn?

Dansam şi cântam.

♪ O, draga mea

♪ O, draga mea

♪ O, draga mea Clementine...

Mi-ar fi plăcut să fi văzut asta.

Trebuia să stai la coadă.

Sala era plină.

Nu am nici un dubiu.

S-a jucat cu casa închisă trei săptămâni la rând. În curtea mea din spate.

Era o stea, chiar şi atunci.

Lee îmi va construi teatrul meu chiar aici, în Hope Valley.

Serios?

Probabil că va fi făcut din cutii de lemn.

Lee...

Ar trebui să-l proiectezi tu.

Am putea importa marmură din Italia, cortina de la Paris.

Şi acele lumini electrice de teatru care sunt la modă?

Rosemary a vrut întotdeauna ca totul să fie cel mai mare şi mai bun.

Visează la stele şi vei ajunge pe Lună.

Uită-te la soţul meu.

Da, omul care nu a putut plăti ieri salariile.

Asta e doar o mică încurcătură cu banca.

Se va rezolva.

Salut, Carson, ce ai acolo?

Un sandviş cu şuncă.

E pentru cină.

Încă mai ai pacienţi aşa de târziu?

Nu, de fapt, am terminat pentru azi.

De ce nu stai cu noi atunci?

Da.

Dacă insistaţi.

Te rog!

Sofia Connelly, draga mea veche prietenă,

ţi-l prezint pe doctor Carson Shepherd,...

ei bine... un prieten mai nou.

Mă bucur să te cunosc, Carson.

Plăcerea e de partea mea.

Dar nu ai nici o dovadă că banca e în pericol.

Îl cunosc pe Jenkins şi, Abigail, îţi spun că minte.

Voi vorbi cu el.

E o bancă privată.

Aceşti investitori bogaţi, nu dau raportul nimănui,

aşa că nu ştiu dacă vei obţine un răspuns direct.

Bine...

să spunem că ai dreptate, banca are probleme.

După cum ai spus, e privată, ce sugerezi să fac?

Păi, pentru a proteja interesele oraşului,

sfatul meu ar fi să retragi toate fondurile oraşului chiar acum.

Henry, dacă banca are probleme şi eu scot toţi banii,

asta va însemna mai multe probleme.

Dacă am dreptate şi instinctul îmi spune că am...

banca e pe cale să cadă.

După cum am spus, o să vorbesc cu Jenkins.

Bine.

Tu trebuie să iei decizia, dar nu aş pierde prea mult timp.

Ai fost în San Francisco?

E ca şi cum Vestul sălbatic întâlneşte un oraş mare.

Întotdeauna am vrut să merg.

Eu am fost de două ori...

Ai mers cu telecabinele?

Aproape am fost lovit de o telecabină.

Asta îmi aminteşte de atunci, ţii minte...

Modul în care munţii întâlnesc apa şi feriboturile care traversează golful...

Sună magic.

Este.

Cu siguranţă este.

Ştii ceva, draga mea, cred că e puţin cam târziu.

Poate ar trebui să mergem acasă.

Îmi pare rău, timpul a trecut atât de repede.

Poate că ar trebui să ne continuăm conversaţia altă dată.

Mi-ar plăcea.

Când?

Dacă nu sunt prea îndrăzneţ,

te pot invita la un picnic, mâine?

Doar dacă voi două nu aveţi deja alte planuri.

Avem?

Nu, nu avem.

Mergeţi la picnic, amândoi.

Se pare că doctor Shepherd şi-a făcut o nouă prietenă.

Da.

Ştii cine este?

Habar n-am.

Dar se pare că se înţeleg destul de bine.

Îţi mulţumesc că ai acceptat invitaţia mea.

Desigur.

Jack, e...

e...

minunat.

Vrei să dansezi cu mine?

Nu avem muzică.

Când mă îndreptam spre Teritoriile de Nord cu echipa mea,

ne-am oprit într-un mic oraş şi am găsit asta.

Am ascultat-o în fiecare seară înainte de a mă culca.

Mi-a înnebunit echipa.

Dar gândul de a dansa cu tine pe acest cântec m-a făcut să continui...

Atunci, ce mai aştepţi?

Ei bine,

prima încărcătură pentru noua ta casă.

Toate sunt perfecte.

Da, tot ce e mai bun pentru eroul oraşului.

Haide, Lee, nu sunt un erou.

Serios.

Bine, cum spui tu, amice.

Jesse o să te ajute să le transporţi şi să le descarci.

- Jesse, mă bucur să te văd. - Bine ai revenit, Jack.

Mulţumesc.

Trebuie doar să semnezi comanda de achiziţie.

O clipă, Lee, nu e preţul cu care ne-am înţeles.

Ba este.

E jumătate din cât ne-am înţeles.

Jack, eşti un mare jandarm, dar eşti un negociator slab.

Îmi pare rău, nu pot să te las să faci asta.

Ba da, poţi, şi o vei face.

E modul meu de a-mi arăta aprecierea.

Şi nu îţi face griji, acoperă costurile, aşa că, nu pierd nici un ban.

Haide, semnează.

Mulţumesc.

Şi iată.

Bine, plecaţi de aici.

Bine.

În regulă.

Domnule Jenkins...

Doamna Stanton.

Domnule Jenkins, am auzit nişte zvonuri despre bancă.

Cred că ar trebui să vorbim.

Mă tem că va trebui să aştepte asta. Trebuia să plec.

De aceea ar trebui să vorbim acum

sau voi fi forţată să retrag toate fondurile oraşului de la banca ta.

Sau asta nu e o opţiune?

Uite...

totul va fi bine.

Suntem doar un pic strâmtoraţi pe moment.

Pentru că..

Sincer, am luat nişte decizii de investiţii proaste.

Decizii de investiţii?

Da, aşa face banca bani.

Ştiu cum face banca bani.

Nu e neobişnuit să pierzi nişte bani din când în când.

Câţi bani, domnule Jenkins?

Mai mult decât aş dori.

De aceea mă duc să văd o bancă în Cape Fullerton.

Le voi cere un împrumut pe termen scurt, până ne revenim.

- Care sunt şansele să se întâmple asta? - Mari, sper.

Speri?

Ca întotdeauna, împrumutul va veni cu condiţii şi angajamente,

dar nu e nimic cu care să nu pot să mă descurc.

Uite, sunt un bun cetăţean al acestui oraş de mulţi ani.

Chiar te-am ajutat să porneşti cafeneaua.

Cred că am câştigat puţină bunăvoinţă.

Bine.

Voi lăsa ceea ce a rămas din fondurile oraşului la banca ta, deocamdată.

Când te întorci?

Mâine şi promit să mă întorc cu veşti bune.

Acesta e singurul tip de veşti pe care vreau să-l aud.

O treabă excelentă în toate testele de gramatică.

Mai ales tu, Harper.

Ar trebui să fii foarte mândru.

Ai dreptate.

Nu e aşa de greu dacă studiezi.

Cum ai trecut de la 6 la 10?

De ce ţi-aş spune?

Anna? Harper?

E vreo problemă?

Nu, doamnă.

Nu.

Hattie, ai găsit o ştire pentru buletinul informativ?

Am câteva idei.

De fapt, da.

Cred că am găsit ştirea perfectă.

Bine, şi ţi-ai verificat sursele?

Nu trebuia.

Am văzut cu ochii mei.

Deci, cu cine discutai aseară la cafenea?

Sofia?

O veche prietenă de-a lui Rosemary.

Stă în Hope Valley pentru mai mult timp?

Nu a spus.

Speri că o va face?

Da, ar putea fi frumos.

Se pare că eşti vrăjit.

Nu, e prea devreme pentru asta, dar...

cine ştie, nu?

Sper că nu am ajuns prea devreme...

Nu, chiar la timp.

Bună.

Tu trebuie să fii Sofia.

Şi tu trebuie să fii Faith.

Mă laud foarte mult cu asistenta mea.

Crede că eşti cea mai bună asistentă cu care a lucrat vreodată.

E frumos să aud asta.

Mă duc să mă spăl şi voi fi gata de plecare.

E o zi minunată pentru un picnic.

Am auzit că va ploua, dar...

cine ştie.

Ai comandat o grămadă de lemn.

Va fi casa în care eu şi Elizabeth vom locui pentru tot restul vieţii noastre.

Eşti un tip norocos.

Şi suficient de inteligent pentru a şti cât de norocos.

E ceva în neregulă?

Nu.

Tu şi Elizabeth aţi luat... o pauză?

Am fost momente când am pus lucrurile în aşteptare.

Într-adevăr?

De fapt, aici sunt şi eu acum cu Clara.

Îmi pare rău să aud asta.

Da.

A fost ideea ei.

Ai încercat să vorbeşti cu ea?

Nu chiar.

Vreau să spun, ea a spus că e o pauză, dar...

Încep să-mi fac griji că e ceva permanent.

Cu Elizabeth,

ne-a trebuit ceva timp ca să ne regăsim, dar am reuşit în cele din urmă.

Nu-mi pot imagina ca voi doi să nu fiţi împreună.

Dacă tu şi Clara trebuie să fiţi, veţi găsi şi calea de a fi.

Cum?

Ea a cerut timp, aşa că dă-i-l.

E atât de drăguţ să vii acasă la prânz.

E drăguţ să fii acasă.

Tensiunea la serviciu devine destul de mare.

Nu e vina ta că banca nu are fonduri pentru a-ţi plăti oamenii.

Pe oamenii mei nu-i interesează a cui e vina.

Ei ştiu doar că nu sunt plătiţi.

Poate că ar trebui să vorbesc eu cu ei. Ca să reglez asta.

Nu, nu, nu.

Nu e o idee bună, dar îţi mulţumesc pentru ofertă.

Bine.

Anunţă-mă dacă te răzgândeşti.

Eu şi Sofia am făcut aceste sandvişuri pentru picnicul ei cu Carson.

Nu vei mânca, nu-i aşa?

Nu e asta, e doar...

Sper că Jenkins nu ne va lăsa baltă, asta-i tot.

Ar trebui să vorbesc cu oamenii tăi.

Aşa voi face.

De când ai vrut să devii arhitectă?

De când aveam cinci ani,

am proiectat case pe mai multe niveluri pentru păpuşile prietenelor mele.

Sună ca o chemare.

Poate.

Ce, nu eşti sigură?

Cred că, până când o faci, e mai mult un vis.

Trăiască visătorii.

Fie ca toate visele noastre să devină chemări.

E delicios.

Recunosc, am avut parte de ajutor de la Rosemary.

Nu sunt cea mai bună bucătăreasa.

Păi, trebuie să mă laşi să-ţi gătesc ceva cândva.

Tu găteşti?

Când am venit prima dată în Hope Valley, am lucrat la cafeneaua lui Abigail.

Nu ştiam.

Fac un chili extraordinar.

Voi ţine minte asta.

Se spune că ochii reprezintă fereastra sufletului.

Ei bine...

ce vezi?

Ei bine...

sunt doctor, deci...

văd o cornee zgâriată.

Un bărbat care ştie să vorbească femeilor.

Tu ce vezi?

Păi...

sunt o arhitectă licenţiată, deci...

Văd potenţial.

Potenţialul e bun.

M-am convins.

Vino...

Hai să intrăm aici. Să intrăm aici.

Înfăşoară-te cu asta.

Mulţumesc.

Eşti bine?

Niciodată nu am fost mai bine.

Poftim.

Mulţumesc.

Eşti sigură că nu vrei o pătură?

Serios, sunt bine.

M-a prins o mică ploaie.

V-a stricat picnicul?

Dimpotrivă.

În regulă...

Văd, e clar că ziua.

Ce vezi?

"Ce vezi?"

Stelele din ochi, surâsul.

Înseamnă doar un singur lucru.

Ce?

Hope Valley şi-a făcut magia.

Poate.

Micul dejun...

este...

servit.

Aş putea hrăni întreaga mea echipă cu această masă.

Nu-mi place să recunosc asta, dar Rosemary avea dreptate.

Trebuie să te îngraş puţin.

Eşti gata să faci anunţul?

Tu eşti?

Pentru că odată ce acest lucru se află,

lucrurile s-ar putea să o cam ia razna pe aici.

Sunt gata, excitat de fapt.

Bine, atunci.

Astăzi, după ore?

E o întâlnire.

Opal, Emily, ce aveţi acolo?

E buletinul şcolii.

- Cine v-a dat asta? - Hattie.

Ea a dat o copie tuturor.

Pot să văd, vă rog?

Mulţumesc.

Trişor, trişor!

Trişorule, ai trişat!

E o minciună! Nu e adevărat!

Destul!

Ce se întâmplă aici?

Harper a copiat la test.

Nu e de mirare că a obţinut o notă atât de bună!

Nu am copiat.

"Harper Tucker s-a strecurat în şcoală"

"şi apoi a copiat răspunsurile la testul de gramatică."

Nu e adevărat.

Înapoiam cărţile de pe care am studiat domnişoarei Thatcher.

- Bineînţeles. - El spune adevărul.

I-am împrumutat lui Harper cărţile mele

pentru a-şi îmbunătăţi nivelul la gramatică.

A avut permisiunea de a intra în şcoală.

Unde e Hattie?

Hattie, vino aici.

Toţi ceilalţi, intraţi înăuntru.

Şi vreau fiecare copie a acestui buletin informativ pe biroul meu.

Harper, mă voi ocupa de asta.

Îmi poţi explica de ce ai tipărit aceste informaţii?

L-am văzut pe Harper strecurându-se în şcoală, aşa că l-am urmărit.

Când m-am uitat înăuntru, l-am văzut la biroul tău.

Părea suspicios.

Aşa că ai scris acest articol

şi l-ai publicat pentru ca toată lumea să-l citească?

L-am văzut scriind răspunsurile.

Hattie, crezi că l-ai văzut scriind răspunsurile, dar ai greşit.

Harper mi-a scris un bilet în care îmi mulţumea

pentru că i-am împrumutat cărţile.

De-aceea trebuia să-mi arăţi articolul tău înainte de a-l tipări.

Ai idee cât de jenant trebuie să fie pentru Harper?

Voiam doar un titlu bun pentru primul nostru număr.

Eşti editorul buletinului informativ

pentru că am avut încredere în tine că înţelegi importanţa cuvintelor.

Când scrii ceva despre cineva, trebuie să fii sigur că e adevărat.

Dar am văzut cu ochii mei, aşa cum ai spus.

Dar nu ştiai ce ai văzut, nu-i aşa?

Cred că nu.

Harper a studiat foarte mult pentru acest test

şi acum toţi prietenii lui îl numesc un trişor.

Îmi pare rău, domnişoară Thatcher.

N-am vrut să rănesc pe nimeni.

Am vrut doar să te impresionez.

Păi, încă mă poţi impresiona.

Cum?

"Prin urmare, ca editor al buletinului şcolar,"

"aş vrea să-mi cer scuze lui Harper Tucker"

"pentru că am spus greşit că a trişat la testul de gramatică."

"A studiat mult pentru acest test şi a meritat o notă perfectă."

"Pe viitor,"

"mă voi asigura că toate articolele sunt corecte înainte de a fi publicate."

Mulţumesc, Hattie.

Sper că am învăţat toţi astăzi o lecţie importantă.

Asta e tot pentru astăzi.

Sunteţi liberi.

Mulţumesc pentru asta.

Dar, uneori, e nevoie şi de o tuşă personală.

Îmi pare rău, Harper.

Ar fi trebuit să mă întrebi ce făceam.

Ţi-aş fi spus.

Ştiu.

Mă întrebam...

din moment ce acum eşti atât de bun la gramatică,

poate că vrei să fii asistentul meu?

Editor asistent sună destul de bine.

Co-editor sună chiar şi mai bine.

Co-editor...

Îmi place asta.

Bună băieţi. Ce s-a întâmplat?

Lee...

Am un anunţ de făcut.

Eu şi Jack ne căsătorim.

Asta nu e chiar o veste foarte mare.

În două săptămâni.

- Două săptămâni! - Ce?

Aş vrea să fiţi amândouă domnişoare de onoare.

Elizabeth.

Desigur.

Şi aş vrea ca amândoi să fiţi cavalerii mei de onoare.

Bine.

Două săptămâni?

Nu, nu e suficient timp să planific o nuntă de această magnitudine.

Sunt sigur că ne putem descurca.

Păi, ar fi bine să începem planificarea unei petreceri a burlacilor.

Da...

Nu, nu, nu sunt sigur că vreau o petrecere a burlacilor...

- Vei avea una. - Mulţumesc.

Ce se întâmplă acolo?

Aţi auzit?

Nu. Nu...

Bine...

Domnule Jenkins!

Domnule Jenkins, deschide!

Jesse...

Unde e Jenkins?

Din câte ştiu, el se ascunde înăuntru.

Abigail?

Spune-ne ce se întâmplă.

De ce banca nu e deschisă?

Va fi. Curând.

Nu pot ţine gaterul deschis dacă nu-mi pot plăti angajaţii.

Avem nevoie de bani pentru a reaproviziona cămara noastră.

Eu am un cuptor nou care a fost livrat astăzi. Cum voi putea să-l plătesc?

Când ne primim banii?

Toată lumea să se liniştească. Nervii nu vor ajuta.

Ce ne va ajuta e să fie banca deschisă.

Şi curând, nu e destul.

Abigail, tu eşti primarul.

Ce vei face cu asta?

Synced & corrected by * Rambo Media Ltd *