Original subtitles

Julie!

E chiar foarte bun.

Mulţumesc.

Vreau să spun, întotdeauna am ştiut că iubeşti arta,

dar, în ultima vreme, pari chiar inspirată.

Cred că asta se întâmplă în jurul copiilor.

Ceva legat de deschiderea minţii lor, e foarte...

eliberator.

Ei fac ca să te simţi creativ.

Te descurci foarte bine.

Nu sună atât de surprinzător.

Nu sunt deloc surprinsă.

Vrei să faci onorurile, domnişoară Thatcher?

Mulţumesc, domnişoară Thatcher.

Veniţi, toată lumea, şi aduceţi minţile acelea frumoase cu voi!

Bună dimineaţa.

Ai putea să reduci bugetul pentru noile paturi din închisoare.

Saltelele sunt atât de vechi şi subţiri.

E închisoare, nu Ritz!

Te pot ajuta?

Poţi, dacă eşti Primarul Stanton.

Eu sunt.

Mă numesc Jacob Weston, de la Calea Ferată "National Pacific".

Mă bucur să te întâlnesc, în sfârşit. Te aşteptam.

Acesta e şeriful nostru, Bill Avery.

Desigur. Bill Avery. Am auzit multe despre tine.

Sper să am şansa de a mă apăra.

Nu e nevoie.

Tot ceea ce s-a spus a fost de bine.

Ai venit pentru a discuta despre noua noastră gară?

Într-adevăr.

Grozav. Acum că linia a fost terminată,

am dori să o vedem deschisă cât mai curând posibil.

Oraşul o aşteaptă de mult timp.

Da, ei bine...

Îmi pare rău să spun, dar vor fi dezamăgiţi.

Ce vrei să spui?

Vreau să spun...

am decis să nu construim o gară în Hope Valley.

Nu puteţi face asta.

Putem...

şi am făcut-o.

CHEMĂRILE INIMII - Sezonul 5, Episodul 2-

Domnule Weston, de ce nu construiţi o gară aici?

Deoarece există avantaje mai mari în privinţa costurilor

dacă o construim în Jameson.

- Dar avem un contract. - Şi noi avem avocaţi.

Uite, a fost o decizie de afaceri.

Nu e nimic personal.

Greşeşti.

E personal pentru toată lumea din acest oraş.

O mulţime de oameni nu au dorit ca firma voastră să pună şinele în valea noastră,

dar odată ce s-a votat,

toată lumea a lucrat pentru a întâmpina cum se cuvine calea ferată.

Şi aceasta e o trădare a încrederii lor.

Uite, nu a fost decizia mea. Eu sunt doar mesagerul.

Mereu mi-a plăcut felul în care grecii

s-au ocupat de oamenii care aduceau veşti proaste.

Norocul meu e că se zice că acest oraş are un şerif onorabil.

Ei bine, ai auzit greşit despre asta.

Domnule Weston...

hai să mergem undeva unde putem vorbi.

Eu deţin cafeneaua.

Acest moment al zilei e liniştit.

Pur şi simplu ne pierdem timpul, doamnă Stanton.

Decizia a fost luată.

Acum, dacă mă scuzaţi, am un birou de golit.

Nu pot să cred că se întâmplă asta.

Are o armată de avocaţi de partea lui.

Atunci trebuie să-l convingem fără a merge la tribunal.

Cum vom face asta?

Nu ştiu, dar vreau să-l împiedici să părăsească oraşul.

Pot să fac asta.

Pentru ora noastră de desen de astăzi,

vă voi arăta secretul chipului perfect.

În primul rând, faceţi un oval, apoi...

îl împărţiţi în sferturi.

Împărţiţi jumătatea inferioară din nou...

nasul merge aici,

gura, aici

şi ochii... aici.

Domnişoară Thatcher,

e faţa unei fete sau a unui băiat?

Poate fi oricare din ei, Anna.

Tu alegi.

Şi apoi adăugaţi sprâncenele şi urechile...

Dottie! Îmi place acest nou spaţiu pe care îl avem.

Faptul că banca trebuie să se mute

e cel mai bun lucru care ni s-ar fi putut întâmpla vreodată!

- Cum merg noile modelele? - Grozav! Îţi vor plăcea.

Aceste schiţe ar impresiona-o chiar şi pe Madame Chéruit.

Bine, pentru că am veşti noi.

Am primit o telegramă de la un magazin de modă din Union City.

Au auzit despre rochiile pe care le vindem în Cape Fullerton.

Şi?

Şi le-ar place să facă o comandă!

Dottie! Felicitări!

E minunat!

Nu aş fi făcut nimic fără schiţele tale.

Văd acum... Union City,

Hamilton, apoi New York

şi într-o zi... Paris.

Să o facem cu paşi mărunţi.

Mă duc la Buxton să cumpăr stofe.

Clara e ocupată să termine o rochie în spate.

Magazinul e al tău.

Şi noroc cu schiţele, madame.

Doamnelor. Plec la Buxton.

- Călătorie plăcută. - Mulţumesc.

Bună ziua, doamnelor.

Vă pot ajuta cu ceva?

Tocmai admiram această rochie.

Ai gusturi bune.

Acesta e unul dintre modelele mele originale.

Elegantă, dar subtilă...

nu sunteţi de acord?

Eşti aşa de talentată!

Nu am văzut niciodată o rochie atât de uimitoare.

Vrei să o încerci, Wilma?

- Nu pot. - De ce nu?

Ai spus că ai nevoie de o rochie şi aceasta ar arăta minunat pe tine.

Adevărat. Ochii tăi şi acea culoare?

Mi-ar plăcea, dar pare scumpă.

Ar trebui să mergem.

Mulţumesc pentru timpul acordat, Rosemary.

Îmi pare rău că te-am deranjat.

Nu. Deloc.

Dacă te răzgândeşti, ştii unde mă găseşti.

Eşti sigură?

Da. Chiar nu pot.

Foarte bine, Laura!

Mulţumesc, domnişoară Thatcher.

Anna...

dacă desenezi o fată,

încearcă să-i faci buzele puţin mai pline.

Aşa?

Asta e! Bine.

Pot să văd?

Imediat.

Haide, lasă-mă să văd.

Robert! Ai rupt-o.

Eu...

Dumnezeule.

E terminată!

Nu am vrut să fac asta.

E în regulă, Anna.

Poţi desena încă o dată.

Arta adevărată se schimbă mereu.

Eşti bine?

Bine.

Sunt de acord şi dacă oraşul nu se dezvoltă,

nici afacerea mea nu se dezvolta.

Mă aşteptam să crească volumul de muncă la magazinul meu.

Cum s-a putut întâmpla asta?

În primul rând, Abigail îi ajută pe Gowen să obţină eliberarea condiţionată,

iar acum calea ferată trece peste ea.

Poate această slujbă o depăşeşte.

Abigail e prea...

E vreo problemă?

Nu sunt mulţumiţi din cauza căii ferate.

Înţeleg.

Dacă mai contează, nici eu, dar nu renunţăm.

Ei sunt o companie mare, Abigail, şi noi suntem un orăşel.

Cum îi obligăm să facă ceea ce au promis?

Nu ştiu, dar vom găsi o cale.

Bineînţeles.

Mulţumesc.

Desigur.

Florence, aşteaptă.

Le e frică, Abigail, asta-i tot.

Ca să fiu sinceră, şi mie.

Oraşul va supravieţui dacă calea ferată nu se opreşte aici.

Unii comercianţi se vor descurca mai bine decât alţii, da,

dar nu e ca şi cum vom dispărea.

Lee, am planuri mai mari pentru acest oraş decât să "nu dispară".

Corect.

Corect.

Bună, doamnă Hayford.

Anna, unde ai plecat? Te căutam.

A venit fugind acasă, la prânz.

De ce? S-a întâmplat ceva?

Robert mi-a rupt desenul în această dimineaţă.

Am lucrat foarte mult la el.

Anna, îmi pare rău. Voi vorbi cu Robert.

De ce nu te duci să te joci?

Nu vreau să fac o istorie din asta, domnişoară Thatcher,

dar din ceea ce mi-a spus Anna, sora ta pur şi simplu a ignorat totul.

De aceea Anna e atât de supărată.

Julie e ucenica mea.

Învaţă încă cum să gestioneze o clasă.

Voi vorbi cu ea.

Eşti sigur că nu poţi să stai la cină?

E tocana specială din carne de vită la cafeneaua lui Abigail.

Nu poţi rata asta.

Mulţumesc, dar intenţionez să cinez în Rock Creek.

Planurile se pot schimba.

Ce se spune...

"chiar şi cele mai bune planuri pot da greş"?

Maşina mergea bine când am ajuns aici.

Maşinile sunt misterioase.

Eu prefer calul.

Nu cred că există un mecanic în acest oraş.

Din păcate, nu există.

Există unul în Union City, deci, dacă trimiţi o telegramă,

ar putea fi aici în vreo două zile.

De ce atât de mult timp?

Diligenţa din Union City e foarte lentă.

Păcat că nu poţi lua trenul.

Cred că ar fi mai bine să iau o cameră.

Lasă-mă să îţi reamintesc despre tocana din

carne de vită de la cafeneaua lui Abigail.

Cu complimente din Hope Valley.

Nu cred că am de ales.

Doar treceam pe aici.

Şi ai văzut iar rochia?

E o ocazie specială?

Aniversarea căsătoriei noastre e curând.

Kurt mă duce la dans, în Benson Hills.

Am vrut să îmi cumpăr o rochie nouă...

Ceva ce i-ar plăcea lui Kurt.

Am impresia că nu am mai purtat o rochie frumoasă de ani de zile.

Îţi voi spune ceva.

De ce nu intri să o încerci?

Nu pot.

Nu fi prostuţă! Sigur că poţi.

Nu ştiu, Rosemary.

Preţul...

Nu costă nimic dacă o încerci.

Haide.

Ce s-ar putea întâmpla?

Aşa te vreau!

Când am făcut înţelegerea,

am crezut că Hope Valley avea cel mai bun potenţial de creştere din zonă.

Acum ne gândim că Jameson îl are.

Atunci, faceţi gări în ambele oraşe.

Din păcate, e mai mult decât e dispusă calea ferată să investească.

Eşti avocat, nu-i aşa, domnule Weston?

Consilier principal la "National Pacific".

Nu te-au învăţat legea contractelor la şcoală?

Bineînţeles că da,

de aceea ştiu că contractele pot fi modificate sau chiar anulate.

Prin negocieri, da,

dar nu asta e ceea ce faci tu, tu impui.

Fac ce e mai bine pentru clientul meu.

Şi eu încerc să fac ceea ce e mai bine pentru oraşul meu.

Şi faci o treabă excelentă.

Doar că, nu va schimba nimic.

Domnule Weston.

Aş vrea să te întâlneşti cu oamenii din oraş,

să le explici de ce se întâmplă asta.

Îmi pare rău, doamnă primar.

Sunt avocat, nu purtător de cuvânt.

O zi bună.

Ce faci acolo, Wilma?

O secundă.

Avem noroc!

E aproape exact mărimea ei.

Uită-te la tine!

Aş putea face câteva modificări...

Nu, nu, nu, nu!

Rochia e absolut uimitoare pe tine.

Într-adevăr?

E o rochie frumoasă.

Dar nu cred că e o idee bună.

Deoarece eu sunt creatoarea ei,

cred că ar trebui să am un cuvânt de spus în privinţa celei care îmi va purta rochia.

Pot să spun sincer nu aş vrea să o poarte nimeni, doar tu.

Nu avem mulţi bani.

Ca să fiu sinceră, cos singură cele mai multe haine ale familiei mele.

Dacă ţi-aş oferi reducerea de designer?

40% reducere.

Eşti sigură?

Sunt sigură.

Nu credeam niciodată că aş putea avea aşa ceva.

E un "da"?

Da!

Sper ca lui Kurt să îi placă.

Te asigur, Wilma,

o să-şi uite şi numele când te va vedea în rochia asta.

O zi bună, la toată lumea!

Să le arătaţi părinţilor desenele voastre frumoase!

Ai făcut o treabă grozavă.

Anna, pot să îţi văd desenul?

Şi cel care a fost rupt?

Pot să văd că e foarte bun.

A fost, într-adevăr.

Îmi pare foarte rău că ţi-am rupt desenul, Anna.

Nu ai vrut să faci asta.

Mulţumesc că ai spus asta, Robert.

Mulţumesc, domnişoară Thatcher.

Să fii în jurul copiilor poate fi antrenant,

dar e şi obositor.

Cum rezişti să faci asta zi de zi?

Julie, trebuie să vorbim.

Despre ce?

Anna s-a dus acasă la prânz

pentru că Robert i-a rupt desenul.

Serios? Nu părea atât de supărată atunci.

Ce s-a întâmplat mai exact?

Din ceea ce am înţeles,

Robert voia să vadă desenul lui Anna şi l-a rupt din greşeală.

Dar ea părea în regulă?

Presupun că nu.

Uneori, copiii sunt reticenţi în a vorbi atunci când ceva îi deranjează.

Trebuie să faci mici săpături pentru a afla ce nu e în regulă.

Doar când mă gândeam că încep să stăpânesc meseria asta.

Julie...

din greşeli învăţăm.

I-am cerut scuze mamei lui Anna.

Robert i-a cerut scuze lui Anna.

Mergem mai departe.

Retrage-ţi cuvintele.

- Obligă-mă. - Retrage-le!

Nu!

Robert! Cody! Încetaţi asta! Încetaţi.

Despre ce e vorba?

A spus că mama mea e un primar rău.

Ceea ce am spus a fost că tatăl meu crede că domnul Coulter ar trebui să fie primar

pentru că el ne va aduce calea ferată.

Mama mea va aduce calea ferată.

- Nu, nu o va face! - Ba da!

În regulă, băieţi, ascultaţi-mă, amândoi.

Nu trebuie să vă certaţi.

- Dar a spus... - Nu contează ce a spus!

Gata cu cearta, punct.

Aţi înţeles?

Da, domnişoară Thatcher.

Da, doamnă.

Acum sunteţi prieteni.

E bine să nu fiţi de acord,

dar nu puteţi lăsa ca ceea ce se întâmplă cu calea ferată

să afecteze prietenia voastră.

De ce nu te duci să te aşezi, Robert?

Da, doamnă.

Cody...

ştiu că vrei să-ţi aperi mama şi aceasta e admirabil,

dar bătaia nu rezolvă nimic.

Aceasta duce doar la mai multă furie şi la mai multă ceartă.

Îmi pare rău.

Să fii primar e o muncă grea, dar mama ta ştie ce face.

Bine?

Deci, tu şi Jesse încă sunteţi în pauză?

Vreau doar să fiu sigură că sunt pregătită din nou să am o relaţie serioasă.

Înţeleg.

Dar Jesse e pregătit?

El încearcă, dar e greu pentru el.

Bărbaţii nu sunt creaturi emoţionale sofisticate.

În general, tot ce poţi scoate de la ei e o aprobare din cap.

Dar Lee pare să să fie foarte înţelegător.

Emoţiile sunt ca un muşchi... trebuie lucrat ca să fie puternic.

Lee nu-şi dă seama,

dar îl fac să facă flotări emoţionale de cel puţin două ori pe zi.

Păi, funcţionează.

În plină formă.

Domnul şi doamna Lawson.

Ce vă aduce astăzi la magazin?

Poate un costum nou pentru tine, domnule Lawson?

Înţeleg că e o aniversare care vine.

Mulţumesc, dar suntem aici ca să aducem o rochie pe care soţia a cumpărat-o ieri.

E nepurtată, sper că nu e o problemă.

A fost ceva în neregulă cu ea?

Nu, deloc.

Ea a cam fost luată de val.

Oameni ca noi, nu avem bani pentru haine ca astea.

Înţeleg.

E păcat.

Wilma arată minunat în această rochie.

Sunt sigur de asta.

Foarte bine.

Vă aduc banii.

Apreciem asta.

Poftim.

Mulţumesc. Ar trebui să mergem acasă acum.

Wilma?

Îmi pare foarte rău dacă ţi-am provocat probleme.

E modul în care arătai în acea rochie...

N-ai făcut nimic greşit.

Pur şi simplu nu ne putem permite.

Ţineţi minte...

vreau să văd o persoană frumoasă şi proeminentă în peisajele voastre.

Domnişoară Thatcher?

Am terminat.

E atât de frumos.

Mulţumesc mult, fetelor.

Poftim. Altele pentru tine.

Julie...

de ce îi dai lui Laura 10?

Nu văd nici o persoană în acel desen.

Uită-te cât de frumos e desenul ei.

Da, dar trebuie să le evaluăm şi în funcţie de cât de bine urmează instrucţiunile.

Haide! Uită-te la el.

Mă uit... şi nu văd nici o persoană.

Laura nu a inclus o persoană

pentru că nu are destulă încredere ca să o deseneze.

Trebuie să o călăuzim şi să o încurajăm să îşi depăşească talentul natural.

O notă e unul dintre instrumentele pe care le avem.

Nu îi faci nici o favoare Laurei dacă-i dai un 10 când ea nu merită unul.

Nu înţeleg asta.

Nu e adevărat!

Copiii învaţă multe de la tine

şi te plac foarte mult, te asigur.

Doar că, uneori,

trebuie să facem acest lucru dificil pentru binele lor.

E greu.

Da...

poate fi.

Toată mizeria asta cu calea ferată ne scapă din mână.

Băieţii vor fi bine, Abigail.

E doar o parte din creşterea lor.

Ştiu, dar încă mă simt răspunzătoare pentru că ei se ceartă.

Tu? Cum să fii responsabilă?

După ceea ce s-a întâmplat cu Ray Wyatt,

trebuia să fiu pregătită mai bine pentru a-i înfrunta pe cei de la calea ferată.

Abigail, ai un contract.

Nimeni nu te poate învinui că te-ai bazat pe asta.

Cred că nu.

Uite, vei găsi o cale să învingi calea ferată, ştiu că o vei face.

Eşti cel mai bun primar pe care l-a avut Hope Valley.

Trebuie să spui asta. Eşti prietena mea cea mai bună.

Şi ar fi trebuit să ştii până acum

că cea mai bună prietenă a ta nu te-ar minţi niciodată.

Mă simt îngrozitor faţă de Wilma.

I-a plăcut acea rochie. Cum să nu-i placă?

Arăta superb în ea.

Vreau să aibă rochia aceea!

Iubito, nu e vorba numai despre bani.

E vorba de mândrie.

Oameni ca Wilma şi Kurt, vor să se descurce singuri.

Ei nu... nu vor milă.

Totuşi, mi-aş dori să pot face ceva.

A spus că nu a mai avut o rochie nouă de ani de zile.

Şi ştii, tot ce poartă, îşi face singură?

Ştiu privirea asta.

Dacă Wilma face haine pentru întreaga familie,

ea trebuie să fie o croitoreasă excelentă.

Ar putea face aceeaşi rochie!

Şi cum ar putea să facă asta?

O să-i dau modelul.

Dottie o să fie de acord cu asta?

Nu-i atinge afacerea?

Da... dar...

nu înţelegi.

Uneori, când vezi pe cineva într-o rochie pe care tu ai creat-o,

ştii că e destinată pentru ea.

Deci, această rochie era doar pentru Wilma?

Da!

Şi dacă îi dau modelul, ar putea să o termine la timp.

La timp pentru ce?

Pentru a o avea înainte de aniversarea căsătoriei ei.

Vreau ca ea să fie specială.

Merită.

Ei bine, ea merită.

Cody, ar trebui să fii în pat până acum, tinere.

Tocmai mi-am terminat rugăciunea.

Acesta e un motiv bun.

Domnişoara Thatcher mi-a spus despre ce s-a întâmplat astăzi la şcoală.

Îmi pare rău, mamă.

Şi mie îmi pare rău, Cody.

De ce?

Pentru că v-am băgat pe Robert şi pe tine la mijloc.

Sunteţi doar nişte copii.

Eşti prea mic ca să te îngrijoreze lucruri precum calea ferată.

Nu am vrut să mă cert cu el, dar el a fost rău cu tine.

Şi eu apreciez că eşti alături de mine, dar am vorbit despre asta.

Vreau să foloseşti cuvintele tale pentru a rezolva un dezacord, nu pumnii.

Ştiu.

Nu eşti supărată pe mine, nu-i aşa?

Niciodată.

Mamă?

Îmi place să fiu de partea ta.

Te iubesc, Cody.

Culcă-te.

Wilma! Wilma! Mă bucur că te-am găsit.

Pot să vorbesc cu tine o clipă?

Desigur.

Dacă e vorba despre rochie, îmi pare foarte rău pentru ceea ce s-a întâmplat.

Nu fi prostuţă, nu.

Nu ar fi trebuit să te conving să o cumperi.

- Nu e vina ta. - Rochia ta era minunată.

Dar trebuie să accept că o rochie frumoasă nu e încă în cărţi pentru mine.

Şi dacă ţi-aş spune că e o cale de a avea acea rochie

fără a plăti atât de mulţi bani pentru ea?

Acestea sunt modelele pentru acea rochie.

Eşti o croitoreasă bună.

Nu e nimic cu care să nu te poţi descurca.

Tot ce ai nevoie e de material.

E atât de drăguţ din partea ta.

Eşti sigură că e în regulă?

Va fi, dar cu o condiţie.

Care?

Să o termini la timp pentru aniversarea ta.

Atunci, mai bine mă grăbesc!

Să mai treceţi pe aici.

Rosemary, tocmai am vândut unul dintre modelele tale din colecţia de călătorie.

Asta e minunat.

Nu eşti prea entuziasmată.

Suntem partenere, nu-i aşa?

Ei bine... da.

În spiritul parteneriatului,

am vrut să-ţi spun

că poate am dat unul dintre modelele noastre...

lui Wilma Lawson.

Gratuit.

Chiar acum.

Poate l-ai dat sau l-ai dat?

Ea s-a îndrăgostit de una dintre noile noastre rochii de seară şi a încercat-o.

Desigur, era absolut minunată în ea.

A doua zi după ce a cumpărat-o, s-a întors şi a returnat-o

deoarece soţul ei a spus că nu şi-o puteau permite.

Aşa că i-ai dat modelul ca ea să-şi poată face singură rochia?

Da. Ştiu, ar fi trebuit să vorbesc mai întâi cu tine.

- A fost o prostie din partea mea. - Rosemary.

Dar ar fi trebuit să-i vezi faţa!

E aniversarea căsătoriei lor.

Rosemary?

Tot ce voia ea era să îşi surprindă soţul.

Avea nevoie de ceva nou de purtat.

Dacă vrei să scazi asta din salariul meu, înţeleg perfect.

Rosemary!

E în regulă.

Este?

De fapt, eşti genială.

Da?

Aceasta e o piaţă complet nouă pentru noi.

De ce nu m-am gândit la asta mai devreme?

Modă la preţuri scăzute.

Da...

O putem numi...

"coase-ţi singură".

Noi oferim modelul, clientul cumpără materialul.

E o ocazie ce nu o putem rata, Rosemary.

E exact ceea ce am... plănuit!

Poftim.

Mulţumesc, domnişoară Thatcher.

Am un 10!

Eu am doar un -8?

Dar Hattie a luat 10.

Mă tem că nu ai urmat instrucţiunile.

Am spus în mod specific că trebuie să fie o persoană în peisajul tău.

Dar chiar -8?

Trebuia să te depunctez pentru asta, dar restul e frumos.

Ai talentul de a desena o persoană, Laura.

Doar încearcă.

E nevoie doar de practică.

Da, domnişoară Thatcher.

Mă simt atât de rea.

Nu eşti rea.

Eşti doar o învăţătoare.

Deci, încă mai menţii întâlnirea cu locuitorii oraşului,

chiar dacă omul de la calea ferată a spus că nu vine?

Bill promite să-l aducă.

Şi dacă va apare, tot ce putem face e să ne susţinem cazul.

Am încredere.

Doresc ca toată lumea să fie la fel de optimistă ca tine.

Cody mi-a spus că elevii au vorbit despre întâlnire.

M-au întrebat şi pe mine despre asta.

Cred că toţi sunt speriaţi despre ce înseamnă asta pentru oraş

şi pentru familiile lor.

Am încercat să-i liniştesc, dar tu ştii cum sunt copiii.

Urăsc să mă gândesc la ei, stând acasă, îngrijoraţi despre asta.

Poate că aş putea petrece ceva timp cu ei în seara asta, în timpul întâlnirii.

Am putea face o activitate, ca să nu se mai gândească la asta?

Nu, nu îţi putem cere să faci asta.

Şi pe de altă parte, ar trebui să fii şi tu la întâlnire.

Vreau să fiu cu elevii mei.

Bine. De ce nu veniţi la cafenea?

Voi coace câţiva biscuiţi.

Ce e asta?

O citaţie. Maşina ta e parcată ilegal.

Ce?

E o ordonanţă de la primărie.

Nu se parchează maşina pe străzile oraşului mai mult de 24 de ore.

E ridicol!

Ştii la fel de bine ca şi mine că maşina nu mergea.

De fapt, cred că tu ai sabotat-o.

În câteva zile va veni un judecător în oraş ca să audă această acuzaţie scandaloasă.

Voi plăti amenda şi voi pleca.

Mă mituieşti?

Nu, am spus că plătesc amenda.

A sunat ca fiind mită.

Ce vrei?

Aş vrea puţină justiţie în lume, domnule Weston.

Se pare că începe să lipsească.

Crezi că dacă mă duc la această întâlnire a oraşului,

lucrurile rele vor înceta să mi se întâmple?

Sunt un cunoscut ca om căruia îi plac pariurile.

Pariul meu ar fi că... da.

Bună seara, domnule Lawson!

Bună seară.

Nu ai văzut-o pe soţia mea, nu-i aşa?

Mi-a lăsat un bilet să ne întâlnim aici.

Tocmai am vorbit cu ea.

Voia să-ţi spun că va veni imediat.

În regulă.

Am auzit că sărbătoriţi aniversarea căsătoriei în această seară.

Câţi ani?

Zece ani.

Felicitări, sunt sigură că au fost foarte fericiţi.

Da.

Unde e Wilma, mai exact?

Trebuie să plecăm la Benson Hills curând.

Ea face câteva ajustări la magazinul de îmbrăcăminte.

Ajustări? Pentru ce?

Păi... uită-te singur.

Ce zici?

Wilma, am vorbit despre asta.

Nu e aceeaşi rochie.

Am făcut-o singură, cu ajutorul lui Rosemary.

Îţi place?

Dragă, nu e vorba de faptul dacă îmi place sau nu.

Cum te-ai uitat la mine acum, când am venit aici...

îmi era dor de asta.

Nu ai nevoie de o rochie ca să fii frumoasă...

dar trebuie să spun...

aceasta e foarte frumoasă.

Şi tu eşti frumos ca întotdeauna.

Mai bine să mergem, dacă vrem să ajungem la timp la Benson Hills.

Nu trebuie să-ţi faci griji pentru nimic.

Maşina voastră... se apropie.

Maşina noastră?

E o seară specială.

Vrem să mergeţi cu stil.

Urcaţi.

Bine, iată-vă.

Nu vă faceţi griji.

El conduce pentru mine la gater tot timpul şi sunt sigur că va fi foarte atent.

Nu-i aşa?

- Desigur! - Corect.

Aniversare plăcută!

Ai grijă de maşina mea!

Şi noi toţi vom suferi dacă nu construiţi gara aşa cum aţi promis.

Mulţumesc, Ned.

Mă alătur şi eu la cele spuse.

Mi-am mutat magazinul de îmbrăcăminte într-un spaţiu mai mare.

Suntem cu toţii îngrijoraţi de interesele noastre economice.

Din păcate, interesele căii ferate dictează construirea gării în Jameson.

Vrea cineva să audă o altă poveste?

Nu.

Cât timp crezi că va mai dura întâlnirea, domnişoară Thatcher?

Nu ştiu... dar ceea ce ştiu,

e că nici unul dintre părinţii voştri nu ar vrea să vă faceţi griji.

Dar tatăl meu e îngrijorat!

Părinţii mei nu vor să părăsească Hope Valley.

Nici ai mei!

De ce calea ferată nu construieşte o gară?

- Da! - Da, nu au promis ei asta?

Ei au semnat un contract, care e ca şi cum şi-ar da cuvântul.

Atunci de ce nu o construiesc?

Da!

Aş vrea să văd ce se întâmplă la acea întâlnire.

Şi eu.

Staţi. Am putea merge acolo, domnişoară Thatcher?

- Am putea? - Da!

Ştiţi...

e timpul să-i arătăm domnului Weston cât de mult înseamnă asta pentru noi.

Urmaţi-mă.

Da!

Am fost de acord să particip la această întâlnire, dar e târziu.

Dacă cineva nu mai are nimic nou de adăugat...

Eu am.

În calitate de om de afaceri,

eu... nu pot să vă acuz că voi căutaţi profitul,

dar trebuie să ştiţi că această decizie vă va afecta până la urmă.

Dacă calea ferată reneagă promisiunea de a construi o gară aici, în Hope Valley,

gaterul nu va mai utiliza calea ferată pentru a-şi transporta cheresteaua.

Nu fi ridicol.

Cum îţi vei duce cheresteaua pe piaţă?

Ca înainte.

Cu căruţa cu cai.

Costurile tale vor exploda.

Şi banii pe care deja i-aţi cheltuit ca să construiţi linia până la gaterul meu

sunt aruncaţi pe fereastră.

Dar ai dreptate.

Voi face mai puţini bani.

Dar există pe această lume lucruri mult mai importante decât banii.

Cum ar fi, să faci ceea ce trebuie.

Te iubesc.

Domnule Coulter...

Nu am de ales,

dacă doreşti să îţi ruinezi afacerea,

asta e... asta e treaba ta.

Dacă nu mai e nimic...

Am ceva ce aş dori să spun.

Înainte de a închide biroul de cale ferată şi să ne părăsiţi de-a binelea,

cred că ar trebui să te uiţi la feţele celor mai afectaţi de decizia voastră.

Uită-te la ei... te rog.

Aceşti copii nu sunt numere pe o foaie contabilă.

Ei sunt viitorul pentru Hope Valley, şi aceasta e casa lor.

Iar consecinţele acţiunilor voastre vor rămâne după ce tu vei pleca,

numărându-ţi banii.

Deci, dacă eşti hotărât să rupi promisiunea,

cel puţin, uită-te în ochii acestor copii şi explică-le de ce.

Aş vrea să spun şi eu ceva.

Cody...

Da, desigur, dă-i drumul.

Mama mi-a spus

că ar trebui să-mi rezolv problemele cu cuvintele şi nu cu pumnii,

aşa că asta vreau să fac.

Numele meu e Cody Stanton.

Înainte a fost Cody Hastings,

dar părinţii mei au murit şi sora mea şi cu mine eram orfani.

Domnişoara Abigail ne-a adoptat.

Nu a trebuit, dar a făcut-o şi ne-a făcut o promisiune,

că ne va iubi şi ne va creşte şi ne va învaţă răul şi binele.

Şi aceasta face în fiecare zi.

Domnişoara Thatcher e învăţătoarea mea.

Şi ea m-a învăţat că, cuvântul meu înseamnă totul,

că e mai important decât banii sau să fii popular,

aşa că încerc să nu fac promisiuni pe care nu le pot ţine.

Şi,

ştiu că această cale ferată nu e un om, dar tu eşti.

Şi mi se pare că dacă se face o promisiune,

ea ar trebui să fie ţinută,

aşa că, cred că această cale ferată ar trebui să-ţi ţină promisiunea,

cum ar trebui să facă toţi ceilalţi.

Bine, toată lumea,

avem o zi plină astăzi, aşa că, să începem.

Vreţi să vă deschideţi cartea de citire?

Pot spune câteva cuvinte, domnişoară Thatcher?

Desigur, domnişoară Thatcher.

Pentru început,

vreau să vă mulţumesc pentru că m-aţi primit în clasă.

Am învăţat atât de multe lucruri cât am stat aici.

Am învăţat că a fi dascăl e una dintre cele mai provocatoare...

şi recompensate profesii care există.

Aceasta necesită atât de multe talente diferite.

E o chemare.

Şi nu e pentru toată lumea.

Aşa că...

având asta în minte,

vă anunţ că, după ziua de astăzi,

nu voi mai fi învăţătorul vostru ucenic.

În schimb...

îmi voi urmări adevăratul meu destin,

care e să fiu un artist.

Eşti sigură că asta vrei?

Sunt sigură.

O să ne lipsească, nu-i aşa, clasă?

Da!

Şi mie îmi va fi dor de voi.

De ce nu continuaţi să citiţi de acolo de unde am rămas ieri, bine?

Julie...

cum ai luat această decizie?

Să predau desenul în clasă m-a făcut să realizez ceva...

că ceea ce vreau cel mai mult să fac cu viaţa mea

era sub nasul meu tot timpul.

Sunt atât de fericită pentru tine.

Dar vreau să ştii ceva...

Cred că ai fi fost o învăţătoare excelentă.

Tu eşti învăţătoarea din familie, Elizabeth.

Trebuie să aflu dacă am ceea ce e necesar pentru a fi un artist.

Sunt dispusă să pariez că ai.

Îmi pare rău că a întârziat.

Nu e nici o problemă.

Laura, de ce nu iei loc?

Laura a întârziat, lucrând la un desen de-al meu.

E foarte bună.

Da, este.

Scuze.

Aş putea să mă uit la asta, te rog?

Sigur.

Mulţumesc.

JANDARMII ÎNTÂLNESC REZISTENŢĂ ÎN TERITORIILE DE NORD

Lee! Ce se întâmplă?

Am primit veste în această dimineaţă...

calea ferată are nevoie de lemn pentru a începe construirea noii gări!

Am reuşit!

Am reuşit!

Staţi o secundă.

Domnule Weston, te-ai răzgândit?

De fapt, întregul tău oraş m-a făcut să mă răzgândesc.

Suntem o comunitate puternică.

Sunteţi.

Şi ar trebui să fii foarte mândră de fiul tău.

Sunt.

Ştii, el şi cu mine avem ceva în comun.

Şi eu am fost orfan.

Şi când a vorbit despre cum tu ţi-ai ţinut cuvântul,

să-l adopţi, să-l...

creşti,

m-am gândit la viaţa mea.

Eu nu am avut norocul lui.

Se pare că te-ai descurcat bine.

Copilăria noastră nu ne părăseşte niciodată.

De aceea e frumos să ai o mână iubitoare care să te ajute să vezi calea.

Am telegrafiat la "National Pacific"

şi i-am făcut să fie de acord cu respectarea contractului.

Vom construi o gară aici şi una în Jameson.

Mulţumesc.

Sunt sigur că investiţia voastră va fi răsplătită.

Eşti un mare primar, doamnă Stanton...

şi un părinte şi mai bun.

Haideţi, băieţi!

Elizabeth! Ce s-a întâmplat?

Bătălia ajunge la final în Teritoriile de Nord.

E o luptă acerbă şi jandarmii au avut o mulţime de victime.

Elizabeth.

Va fi bine.

Sper.

Synced & corrected by * Rambo Media Ltd *