Original subtitles

EXECUTORII

Am spus să te grăbeşti.

Încearcă să mergi mai repede. Suntem în întârziere.

Mulţumesc Mario.

Salutare tuturor.

Bună dimineaţa, Francesco.

Salutare. Salut Pete. Scuze de întârziere.

E o nebunie traficul ăsta.

De ce nu l-ai pus pe Pete să doboare câţiva, ai fi avut cale liberă.

Pete, nu mai împuşcă pe nimeni.

Nu-i aşa Pete ?

Dar ce face, le sare la gât ?

Le trimit flori şi lumânări.

Asigură-te că nu le vei primi şi tu...

Ce ai pentru mine, avocatule ?

Am nevoie de semnătura ta, pe câteva hârtii.

Prima, e noul acord de taxe. Tu şi partenerii tăi, veţi înveşti

250.000$ în următorii 5 ani, ca să construim un nou centru

de montaj computere, în Dallas.

Iar tu vei participa cu acţiuni de la compania ta petrolieră.

- Şi e bine ? - Bine ?

Pentru 25.000 $, vei primi 680.000 de la parteneri, în următorii 5 ani.

- Deci ai 5 ani de profit. - E minunat.

E legală treaba ?

Nu trebuia să întreb.

- Citeşte mai întâi. - Te cred pe cuvânt.

Asta ce mai e ?

Noul acord cu taxele.

- Sunt fericiţi ? - Ţipă de mulţumire.

Atunci e o afacere bună.

Oamenii trimit mereu flori şi bomboane.

Ultima e acordul despre clădirea de birouri.

Acord pe dracu. Am rămas dator.

Te vei alege cu propria ta clădire de birouri.

- Taxele, vrei să-ţi reamintesc ? - La dracu, nu înţeleg astea !

Cel mai înţelept lucru pe care l-am făcut, odată plecat din Sicilia,

a fost să termin şcoala de avocaţi în engleză.

Iar faptul că ai ştiut engleza din Sicilia, a fost foarte bine.

Nu-i aşa ?

În curând, voi putea trăi ca un om normal.

Ai mai încercat asta, şi acum 5 ani.

Dar de data asta, afurisit să fiu, dacă nu voi reuşi.

Nu... nu-ţi fă griji cu Pete, el ştie totul despre mine.

Mă fereşte de jungla asta. Nu-i aşa Pete ?

Sper că are dreptate, Pete.

Rămâi la "trimisul bomboanelor".

Se pare că monseniorul e deja peste drum.

Ştiu. A venit să binecuvânteze afacerea !

- De ce nu coborî să-l saluţi ? - Glumeşti cumva ?

Nu l-am mai văzut de ani buni.

Şi tu, o ştii prea bine.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Spirit. Amin.

- Grăbiţi-vă. - Şi cum rămâne cu ei ?

Se vor descurca ei. Să mergem !

- Pentru ce tot circul ăsta ? - Ce dracu mai contează ?

Câteva mii nu contează. E un cadou drăguţ pentru băieţii din flotă.

Ceva frumos şi pentru tine, Salvatore !

Sărutam mina !

- Ce este Sal, o fetiţă cu păr blond ? - Nu. E o statuie fioroasă, sperie lumea.

Te simţi bine, când faci un lucru bun.

- Tony ? - Mereu mă simt bine.

Da ? Aşa o fi.

Cred că e marfă de peste un milion de dolari aici.

Doamne, cel puţin...

- Are gust bun ? - Mi-ar ajunge o săptămână.

Căpitane ? Preotul a sosit.

- Asta îţi aparţine, părinte ? - Da. Adică nu, îmi pare rău.

E un cadou, din Sicilia. Ştiţi, pentru binecuvântarea pescarilor.

Ca să aibă capturi mai mari. Mulţi de aici provin din Sicilia.

- A cui, a fost ideea, părinte ? - Nu ştiu.

Dacă transporţi mii de mile ceva pentru o sărbătoare, a fost ideea cuiva.

A fost, desigur. Dar e un cadou primit de la un anonim.

Întreaga idee a provenit dintr-o scrisoare. Încă o mai am.

Vă voi da. Era semnată: Un Prieten !

- Crucea e avariată ? - Crucea e în regulă.

- Dar un nenorocit de aici, va avea un sezon bogat.

- Cine a fost binefăcătorul ? - Un necunoscut.

Un "el" ? De ce n-ar fi o femeie !

Cineva trimite un crucifix preţios tocmai din Sicilia. Şi tu spui "el" ?

- Am presupus că e... - Au fost zvonuri ?

- Vre-un pescar mai bogat ? - Nu-i vorbă de aşa ceva, Eminenţă.

- Cine ? - A fost doar un zvon.

Nu l-am crezut nici-o clipă.

Poate că n-ai vrut să-l crezi.

- Nu, Eminenţa Voastră ! - Repetă-mi şi mie zvonul.

Salvatore Francesco.

Ah lumina asta !

Dacă nu-ţi place, te poţi duce în spate, să dormi.

Ce dracu e asta ?

Ce înseamnă ?

Îl omor ! Îl omor pe nenorocit.

Gura ! Lasă-mă te rog să dorm.

- Cine a făcut asta ? Cine ? - Nu mă întreba pe mine, Sal.

- Unde-i Pete ? - Încă mai doarme.

Mai doarme ? Trezeşte-l !

Pentru Dumnezeu, ce se întâmplă ? De ce tot urli întruna.

Ţine-ţi gura !

Cine dracu mai e ?

- Du-mă la Francesco. - E ocupat acum.

Freddy ! Cine naiba e ?

Frank !

- Frank... nu ştiam de asta ! - Porcule !

Ce scuze ieftine foloseşti.

Ai folosit crucea bisericii, la care ne rugam împreună.

Nu este aşa, Frank...

- Eşti un asasin, un laş. - Nu...

- Mereu ai fost un asasin. - Frank nu...

- Mereu ai fost un asasin. - Dar Frank, jur pe D-zeu...

Nu folosi numele Lui pe buzele tale !

- Stai în genunchi... - Ascultă-mă Frank...

În genunchi..

Nu poţi scăpa de răspunderea asta.

Nici dacă ai implora iertarea 1000 de ani...

Eşti excomunicat din biserică. Sufletul îţi va merge în iad.

Nu te voi ierta niciodată.

Odată, m-aş fi putut ruga pentru tine, Salvatore Francesco...

Dar acum, nu !

Fie ca Dumnezeu, să aibă milă de tine !

- Ouăle au fost bune ? - Începi să te pricepi.

Răspund eu !

- Ar putea fi important. - Sunt sigur că este.

Hanna, când vei trece examenul la avocaţi, una din primele lecţii

pe care le vei învăţa că avocat, e să eviţi să răspunzi la telefon.

- Ai vrea să faci ceva. - De ce nu ?

Atunci, poţi îndosaria contractele lui Francesco, trebuiau făcute de ieri.

Şi anulează-mi întâlnirile. Spune că-s în Tijuana, la o coridă.

La o coridă ? E teribil !

La fel e şi gătitul tău.

Alo ? Poftim ?

- E vorba de bunica lui. - Ce spui ?

Bunică-sa a fost arestată pentru că a lăsat casa în dezordine.

- Eu sunt avocatul. - Un moment te rog.

Ce se întâmpla ?

Un tip, Charlie, spune că ceva s-a întâmplat cu bunica ta.

Rahat... probabil că s-a întâmplat sigur ceva.

E moartă de 15 ani.

Alo ? O secundă numai, nu te pot auzi.

- Charlie ? - Da.

- Ce e cu tine ? - Te salut amice. Ce mai faci ?

Bine. Aş vrea să vii la San Francisco. Am ceva de lucru.

E ceva tare ? Sper că e ca cea de la Fargo.

- Nu e ! - Dar în Pittsburg cum a fost ?

Asta va fi mai bună. Îţi dau cuvântul, prietene.

- Cât e suma ? - Un milion.

Amice, ne vedem în 24 de ore. La revedere.

Şi noi ne vom vede peste câteva săptămâni.

Cum rămâne cu cursa, maşina ?

Mda, spune-le să continue fără mine, nu-s disponibil acum.

- Apropo, cum m-am descurcat ? - Minunat, erai pe locul 2 !

Asta-i nu-i destul de bun. La revedere.

Charlie, grăsanul care arată ca un pompier e Max Murder.

Se ocupă de minarii, extorcări, are o companie de camioane, şi e un asasin.

Pare un amic minunat. Nu toată lumea are o asemenea ocupaţie.

Cine-i amicul de culoare ?

E Jack Greenwood, arată ca un peşte, dar e un mare mahăr.

A terminat primul din clasă, la Berkleys.

El conduce pariurile din ghetou !

Cel care arată precum Moş Crăciun.

Se ocupă de jocuri, are legături în Vegas. E un asasin.

Nu ştiu dacă e implicat în droguri. Dar deţine automatele de noroc.

Are o adevărată "flotă".

- A luat legătura cu tine ? - Nu. Dar o va face.

Numai dacă nu se vor împuşca, în loc să stea de vorbă.

Lucrurile nu s-au schimbat mai deloc, aşa-i ?

Aşa este. Mai bagă o monedă.

Cum spui tu, maestre. Poate îmi vei permite să-ţi pup şi piciorul.

Mă poţi pupa în fund.

Avem o problemă.

Prietenul Salvatore, a fost trădat. Cineva, s-a folosit de nava lui,

ca să introducă în ţară, materiale de contrabandă.

Ceva ce Salvatore,

ştia că e împotriva acordului nostru. S-a folosit de biserica noastră.

A adus ruşine şi dezonoare familiei sale.

E supărat mai ales, pentru că erau şi alte metode de a face asta.

Luccio, dacă tu crezi că cineva de aici a făcut rahatul ăsta, spune-o.

Nimeni nu face acuzaţii.

Suntem aici, să rezolvăm problema.

Salvatore, ne-a cerut ajutorul.

Iar eu am decis... să-l ajutăm.

- Vrei heroină ? Du-te şi găseţte-o. - Dar nu vreau în felul ăsta.

Nu vreau că opinia publică să stea cu ochii pe mine.

Şi se va vărsa sânge pe străzi, până dau de imbecili.

Nimeni nu-i face asta, lui Salvatore Francesco şi bisericii.

Stai aşa. Dovedeşte ce spui. Tu ai adus crucea în ţară.

- Nu eu am adus aia. - Cineva a adus-o totuşi.

Staţi puţin !

Suntem în afaceri Charlie, iar cei de acolo devin nervoşi.

Se pare că cineva a făcut bani fără ei.

Când cineva face asta, are nevoie şi de distribuţie.

Nu cred că mai am. Mi-ai luat-o pe ultima, amice.

Bun, să vedem ce-i cu banii, şi apoi să căutăm drogurile.

Ulysses, stai aşa. Şi dacă e afacerea lui Francesco ?

Adică toată treba, poate fi o înscenare.

Adică face chestia, apoi iese la iveală că să arate că nu-i implicat.

Aici nu-i vorba de oricine. E vorba de Francesco, unchiul tău.

Ce vei face ?

- Va trebui să-l dobor. - Nu cred că îi va plăcea asta.

Şi ce se va întâmpla dacă se află că tu, eşti omul organizaţiei ?

Atunci, mă va omorî el pe mine.

- Şi pe tine la fel, dragul meu ? - De ce şi pe mine ?

Haide Ulysses. Eu sunt un biet anglo-saxon alb protestant.

Când avem următorul avion ?

Ăsta-i ultimul telefon la care ţi-am răspuns.

Îmi cer scuze.

Îmi pare rău, dacă am supărat pe cineva.

Îţi înţelegem necazul, Salvatore.

Şi cu toţi suntem de acord, să-l ajutăm pe Salvatore...

cât de mult vom putea.

Şi când îl vom găsi pe responsabilul de această mizerie

provocată lui Salvatore Francesco,

vom rămâne uniţi, şi-l vom distruge.

Şi dacă e Francesco ?

Chiar dacă e Salvatoare Francesco... în persoană.

E pentru mine.

Da ? E pentru mine !

Am înţeles. Bine.

Voi băieţi, aşteptaţi vreun telefon ?

N-are importantă.

Dacă cineva vrea să folosească telefonul, trimite-l la altul.

Pare ceva important.

- Ce ziceţi de o băutură ? Ceva din partea casei ?

Mulţumim. Drăguţ din partea ta.

- Aveţi ceva de vânzare ? - S-ar putea.

Voi nu gândiţi de loc ? Aveţi rahat între urechi.

Eu vreau să mă întorc în Sicilia.

Iar între timp, eu sunt falit.

Dacă afacerea asta e mare, cred că v-aş putea ajuta.

Cum ?

Ştiu un tip care se ocupă de spălare de bani. Ia 7%.

- 7 % pe lună ? - Pe săptămână.

Ei, ar putea fi doar o chestiune de ore.

Mda, doar n-o să trăim ca nişte sărăntoci cu milioane în mâini.

Ţine-ţi gura.

Eu voi decide ce vom face.

"Dacă aveţi nevoie de un Mediator !"

- Da ? - Don Giusseppe ?

Da, Ulysses. Avem ceva probleme.

Mi-am dat seama. Am citit în ziar.

Bine.

Chiar şi un bătrân onorabil

trebuie să aibă grijă ce vorbeşte la telefon.

Trebuie să dai de şacalul care a provocat tot scandalul ăsta.

Don Giusseppe, te simţi rău ?

Nu, nu. Mi s-a pus un cârcel. Nu trebuie să mă plâng aşa.

Cunoşti problema ? Care ţi-e preţul ?

- 10% din afacere. - Ne-am înţeles.

Atunci aşa să fie.

Desigur că vei returna şi marfa în banii ăştia.

M-am făcut înţeles, Ulysses ?

Don Giusseppe, eu nu fac profit din afaceri cu droguri.

Înţeleg, mie îmi pasă doar să scap de problema asta, din familie.

O să-ţi pun banii de cheltuială în contul tău din Elveţia.

Dar mai am ceva să-ţi spun, Ulysses. Ascultă-mă cu mare atenţie.

Francesco e un om slab. Ştii că a încercat să se retragă din cauza ta...

Îmi amintesc foarte bine.

Ţine minte. Nu-i o a doua şansă pentru el, sau pentru tine. Pricepi ?

Am înţeles.

Deci, avem o înţelegere ?

Avem.

Hannah ? Fă-mi rost de un zbor către Sicilia, prin Roma.

Sicilia ? Păi tocmai am împachetat.

Atunci despachetează.

Mă poţi conduce la aeroport.

Ce tot spui acolo ?

Vreau să verifici străzile.

Cauţi chipuri noi, cu bani noi.

Sau droguri. Sau poate din amândouă.

Şi fără femei.

Ah domnule. Ascultă, treaba asta trebuie să înceteze odată...

Salut mămico !

Un prieten bun mi-a spus că ai avea nişte prospătură.

- Asta nu-i uşor de găsit aici. - Hai mămico, nu mă duce cu vorba.

Amicul mi-a spus că dacă vrei ceva, du-te la mămica care are picioare dulci.

Am nevoie de ceva urgent.

Să-ţi vedem portofelul, ca să ştim care-i urgenţa.

Ah, am nevoie chiar foarte mult !

Ar face cam 5$? 10$?

20$?

Pentru 20$, găseşti aşa ceva. Iar o combinaţie face 50$.

50$ pentru toată chestia ?

Sunt mulţi bani.

Uite cum facem, i-au ce ai din partea A şi vedem ce e şi în B.

În regulă mămico. Mulţumesc foarte mult. Sper să nu plouă.

Nu-i cheltui pe toţi într-un singur loc.

Îmi eşti dator, 10$.

- Alo ? - Dă-mi-l pe Ulysses te rog.

Nu-i aici, e plecat pentru câteva zile.

- Unde îl pot găsi ? - Nu ştiu. Ar putea fi în Tijuana.

La o coridă.

O coridă ?

Ce naiba spui acolo ?

Aici e Salvatore. Şi vreau să vorbesc cu el.

Regret, nu vă pot ajuta.

Toţi sicilienii adevăraţi, revin într-o zi, acasă.

Sunt doar pe jumătate sicilian. De aceea mi-a trebuit atâta timp.

După cum vezi, nimic nu s-a schimbat aici.

Aceeaşi biserică. Pare cam goală fără cruce.

Pentru 50.000 $ şi o şcoală nouă, m-aş fi dus eu gol în America.

Sunt sigur că înţelegi asta.

Îmi pare rău, ţi-am spus tot ce ştiu, Ulysses.

Nu contează părinte Domenico. E important să fiu din nou în casa mamei.

Dragul meu Ulysses. Asta-i mai mult decât o casă. E un refugiu.

Pentru tine, pentru Eminenţa Sa, sau pentru Salvatore.

Şi pentru toţi sicilienii plecaţi în America.

Casa niciodată nu poate fi uitată.

Bună ziua ! Aş dori să vorbesc cu domnul primar.

Un moment numai !

- Vă rog. - Mulţumesc.

- Aşteptaţi puţin. - Mulţumesc.

Da ?

D-le Rocca ? Mă consider norocos să mă aflu în biroul dvs.

Am nevoie de ajutorul dvs.

Sunt foarte ocupat. Dar voi încerca.

M-am născut aici, acum mulţi ani, dar am ţinut mereu minte.

- De nevoile oamenilor. - Există mereu, o nevoie.

Ţinând cont de asta, aş vrea să fac o donaţie.

A Pentru binele public, desigur. În schimbul a unui mic serviciu.

Un moment, vă rog.

Facem tot ce putem, pentru cineva de-al nostru... e o plăcere.

Mă bucur că simţiţi asta.

Aşa cum spuneam, e un serviciu minor.

Vreau numele şi destinaţia ultimilor 10 oameni care au plecat de aici.

Nu e o cerere obişnuită.

Nici o donaţie obişnuită, nu e.

Faceţi donaţia acum ?

Nu ! Doar după ce întocmeşti d-ta lista.

Din motive evidente, va trebui să fi discret...

cu amândouă. Lista şi donaţia !

Înţelegeţi ?

Hei, domnule..

- Cred că nu e ca a celorlalţi ? - Nu. E special. Eu l-am prins.

Mie mi se pare la fel !

Nu. E cel mai proaspăt ! Special anume pentru d-ta.

Bine. Care-i preţul ?

Mulţumesc.

- A fost ceva serios. - Întradevăr ?

Am avut dreptate. Ce s-a întâmplat aici, Charlie ?

Ascultă, n-o să-ţi vină să crezi. Suntem în fruntea lumii. Cei mai buni.

Noaptea trecută pe Broadway, o bătrânică mi-a dat asta !

Charlie, ţi-ai ieşit din minţi.

Lapte praf.

- Atunci, totul e o înscenare. - Aşa cred şi eu.

- Salutare ! - Bună. Aţi mai dori şi altceva ?

- Sigur aş vrea. - E căsătorit, şi are copii.

- Cine-i căsătorit ? - Asta aş vrea să aflu şi eu.

- Stai puţin. Nu crede ce spune... - Charlie !

Lista cu nume, de care am făcut rost în Sicilia.

Putem elimina copii şi femeile.

Căutăm doar trei inşi care au părăsit Sicilia, în aceeaşi zi.

Oricine e responsabil de transport, n-a plecat până n-a tras cu arma.

Au venit pregătiţi, au umflat marfa, şi încă o mai au.

Da, erau trei tipi.

Poţi să mi descrii ?

Unul e un tip în vârstă. Gras. Cu o mustaţă.

Doi erau tineri. Unul mai înalt altul mai scund conduceau o maşină mare.

- De când lucrau aici ? - De vreo două săptămâni.

Mai sunt pe aici ?

Lucrează cu normă. Miercuri şi sâmbăta.

Miercuri şi sâmbăta. Mulţumesc George. Mi-ai fost de ajutor.

Asta-i o idee grozavă. Să cumpărăm maşinuţa asta.

Ce spui ?

Mi-am riscat curul pentru asta, şi vreau să călătoresc la clasa I.

Hei, tocmai am văzut ceva. Putem să ne recuperăm banii.

Mai întâi trebuie să se demonstreze că noi avem banii.

N-am semnat nici-o hârtie.

Acum înţeleg de ce e aşa de uşor să te îmbogăţeşti în America.

Oricum, ne vor suna în curând. Şi ne vom lua banii.

Ne vom întoarce la Palermo. Acolo nu vom avea probleme.

Să mergem să ne distrăm puţin.

- Ce zici să-mi cumperi o băutură ? - Mai târziu. O vreau pe Angela.

E acolo.

Iubitule. Bun venit în palatul durerii şi plăcerilor.

- Angela, arăţi nemaipomenit. - Vrei să mergem sus să discutăm ?

Nu vreau să ajung să discut cu avocatul tău.

Vreau să bem şi să discutăm ceva. În ordinea asta.

Să bem. Două coniacuri. Hai să vorbim.

Caut trei inşi.

Care au dat brusc de mulţi bani. Bani proaspeţi.

Ai nevoie de bani avocatule ? Poţi avea tot ce deţin eu.

Drăguţ din partea ta, Angela. Dar eu caut feţe noi, cu bani noi.

Vorbeşti de un tip care abia s-a dat jos de pe vas.

Poate că da.

Am pe cineva de pe bulevardul de vest. A împrumutat bani.

Îl caută şi băieţii din zonă.

Se pare că vor să pună de o petrecere.

- Când l-ai văzut ultima dată ? - Acum două nopţi.

Aruncau cu bancnote de 100$, de parcă ar fi fost hârtii de bomboane.

Ştii la ce mă refer ?

Asta nu prea mă interesează.

Vreau să ştiu unde îi pot găsi, sau unde stau.

Poţi alege orice alee.

Eşti o doamnă amuzantă, Angela.

Heidi, ce mai faci ?

Bună Charlie, ce mai faci ?

- Ascultă, Chico e pe aici ? - Ba da, chiar acolo.

Bun, mulţumesc. Arăţi foarte bine.

Bună Charlie.

- Ce mai faci Barbara ? - Fac foarte bine dragă.

Bună Trish.

- Are gust la îmbrăcăminte, nu ? - Da, n-aş refuza-o în pat.

Ce mai faci, omule ?

- Cum merge treaba Chico ? - Doar mă ştii, fac de toate.

- Ascultă, am nevoie de o favoare. - Sigur, orice pentru tine.

Din întâmplare, n-ai auzit de numele tipilor ăstora ?

Bollennini... Borghesse... Panno, Nicolleta, Fortunatto...

Charlie, stai aşa...

încerc să te înâeleg, ne întoarcem în trecut, nu ?

Dar încearcă să nu mă bagi în astea, bine ?

Ascultă Chico, aş vrea, dar sunt într-o mare belea, şi-am nevoie de ajutor.

Dacă ştii ceva spune. Ai uitat că şi eu te-am ajutat ?

Charlie, îţi dau ce vrei. Vrei şi hainele mele şi femeia ?

Doar nu mă băga în chestia asta.

Presupun că ai uitat că te-am scăpat şi de nişte acuzaţii.

Crede-mă, ăla a fost sacrificiul suprem.

Dar dacă aşa vrei tu, aşa să rămână.

Dar dacă te răzgândeşti, aş fi recunoscător, ca de exemplu, aşa.

În regulă.

Hei băieţi. Dacă vreţi să faceţi nişte bani, e momentul.

Cu ce te pot ajuta ?

Vindeâi marfa şi plecaţi înainte de a fi pre târziu.

Hei. Ce se întâmpla ?

- Gura. Nu te implica. - Şi de ce nu ?

Trebuie să-ţi vorbesc.

Sunt în mijlocul unui joc. Dar te ascult.

L-am prins pe nenorocit.

Când împrumuţi bani, îi dai şi înapoi, pricepi ?

Ai 48 de ore să faci plata.

Ai înţeles ? 48 de ore.

Luigi...

Ridică-te, haide.

În regulă, ne ocupăm noi.

Da ?

Salutare maestre, regret deranjul dar au apărut fapte interesante.

Da ?

Trei nume au fost verificate. Panno, Nicolleta şi Fortunato.

Lucrează cu toţii la docuri de vreo două săptămâni.

Continuă.

Când au început munca erau săraci lipiţi, iar acum conduc o maşină de lux.

Ştiu, aşa se investesc banii.

Şi eu tot pe ăştia îi am în vizor.

Asta-i bine. Ascultă, doi dintre recuperatori l-au bătut pe Nicolleta

- ... dacă vrei, îi presez puţin... - Nu va fi necesar.

Lasă-i pe mâna băieţilor.

Ştii ce ? De ce n-am da o tură pe străzi ?

Ulysses eşti un adevărat geniu al cuvintelor.

Şi cine te contrazice ?

Bine...

Mesaj de la bătrân, şi vrea treabă făcută repede...

Îi vrea pe toţi strânşi.

Spune-le să strângă totul de pe străzi.

Şi drogurile şi iarba. Totul.

Va ieşi scandal.

Lasă-i să facă.

Nu e prea isteaţă chestia.

Poate că marfa e deja pe străzile din Cincinnati, Cleveland sau poate

New Orleans, New York sau Chicago.

Nu, dacă ar fi aşa, s-ar auzi ţipete în toată ţara.

Bătrânul vrea să scoatem totul de pe străzi... bine.

Cine-i spune bătrânului ce să facă ?

De ce nu-l întrebi, tu ?

- Drăguţ loc. - E o groapă. O mizerie.

- Ultimul loc unde să stai. - Măcar ai unde sta.

Nu-mi place. Nici ţie, dacă ai lucra aici.

Nu te-am mai văzut pe aici.

D-le ? Hei ?

Hei, Marty ?

- Vreo veste ? - Nu.

M-am săturat de asta. Aceeaşi chestie veche.

Marty, am nevoie de încă 5.000 $.

Cum ? E o durere în fund să văd în fiecare seară amărâţi că voi.

Totul e din cauza acelui afurisit de telefon.

Hei. Tu ai spus că ai o afacere de 1.000.000 $ în mina.

Şi ai venit să mai ceri 5.000 ? De ce nu dai un telefon ?

Renunţă la asta.

Ticălosul.

- De ce nu vindem rahatul ăla ? - Ne omoară dacă ne atingem de el.

- Singura cale să dăm de ei. - Dacă am şrii cine sunt.

- Şi de ce n-am vinde maşina ? - Ţi-ai ieşit din minţi ?

Poate o va cumpăra cineva.

Asta nu-i o vitrină unde să vină lumea, să vadă, şi să cumpere.

La revedere, frumoaso.

Scuzaţi-mă d-lor.

Nu vreau să vă deranjez.

Dar în dimineaţa asta un amic m-a întrebat unde ar găsi o maşină bună.

Arată bine, nu-i nimic în neregulă la ea !

Arată cam de 15-20.000$, nu !?

Poate încheiem un târg bun !

Unchiul meu conduce o agenţie. Mi-a dat-o la cel mai mic preţ.

- Nu glumeşti ? - Ţi-o dau la preţul cel mai de jos.

Cât ?

- E a ta, pentru 8.000$. - 8.000$? Nu.

- 8.000$ sunt prea mulţi. Îţi dau 5. - Nu. Poate că încheiem afacerea.

- Spune-mi, de ce vrei să o vinzi ? - Plecăm din oraş. În Philippine.

Are dreptate. În Philippine.

Sunt interesat, dar trebuie să-i fac o probă mai întâi.

Probă ? Dar e nou-nouţă.

Nu-mi pasă. Fără probă, nu facem târgul.

În regulă. Ai 5 minute.

- I-a să vedem, asta-i acceleraţia. - Sigur ştii să conduci ?

Da, eu aşa cred, că mă descurc.

Bine să dăm o tură, dar ia-o uşurel.

Nu-ţi fă griji, siguranţa e pe primul loc la mine.

- Bun, dă-i drumul. - Nu-ţi fă griji, pornim acum.

Asta nu-i bine, au pornit ştergătoarele. Nu-ţi fă griji.

Nu-mi spune, ştiu unde e... Gata ?

Ţine-te bine, tăticu' te va duce într-o călătorie galactică.

Nu-i rău. A fost frumuşel. Îmi place chestia, se mişcă bine.

Ce e aia ?

Ah, asta ?

Apropo, am uitat să te întreb. Ai asigurare ?

Eşti nebun ?

Nenorocitule...

Maşina asta e drăguţă, e diferită de alte maşini.

- Ah, am uitat să frânez. - Nuuu...

Îmi pare rău. Am apăsat pedala greşită.

Dă-m puţin în spate... Şi pornim iar.

Nu înţeleg. Cunosc oraşul ca pe propriele mele buzunare.

Doar nu-ţi faci griji, nu ?

Am verificat până şi radioul. Mai apăs odată frâna.

Eşti în regulă ?

Omule ce D-zeu ai făcut la parbriz ?

Uite-l.

Opreşte maşina !

Gata. Acum ştiu ce avem de făcut. Îi dau drumul.

Hei, nu-i în regulă să mergi aşa.

Îmi închipui eu, sau maşina a devenit mai uşoară.

Indiferent ce se spune, tot fumul ăsta, e spre bine.

Calmează-te puiule.

Mda, nu-i rău ! Dar nu-mi prea place culoarea.

Ce să-ţi spun ? Îmi pare rău !

Oh ! Ce să-ţi spun ? Îmi pare rău.

- Ai făcut ceva deranj, Charlie. - Face parte din muncă.

Acum trebuie să ajungem într-un loc.

Ai grijă. Umbli cu marfă de 1 milion la tine.

În regulă.

Un pachet pentru Luigi Nicolleta. Luigi Nicolleta.

Vreţi să semnaţi aici, vă rog ?

- Ocoleşte ! Blochezi drumul. - Rahat !

Da, d-lor !

Să-ţi aduc ceva ? S-a făcut frig.

Nu mi-e foame.

Ce se întâmpla cu tine ? Ai probleme cu impozitele ?

- Nu-i nimic ! - Ba da, ceva este.

Sal... Sal...

Uită de toate animalele astea.

Ce naiba tot spui ?

Cheamă-l pe Ulysses dacă ai necazuri. E deştept, e nepotul tău.

De parcă n-aş ştii. Nu pot avea încredere în nemernic.

Dar te iubeşte ! Tu eşti familia lui.

Eu cunosc doar o singură familie.

- Ei bine ? - Nu-i nimic pe străzi !

Nu vreau să mai aud de asta.

Aştept un singur om. Şi când se va mişca, îi zbor creierii.

Pete mă susţine.

Am dreptate, Pete ?

Ca pe vremuri.

Exact ca în vremurile bune.

Mă gândeam eu, că eşti tu.

Cred că e timpul să facem o înţelegere.

Putem sta jos. Mâncăm ceva şi vorbim.

Vorbim... ca nişte oameni de onoare.

- L-am pierdut. - Minunat.

- Dar a luat coletul de la poştă. - Să sperăm că nu-l scapă.

Avem deja o problemă mai mare. Cineva l-a răcorit pe merele şef.

Rahat ! Adică nu vom fi plătiţi.

- Tu nu faci nimic gratis ? - Nu. Niciodată.

- Gândeşte-te că e o experienţă nouă. - Bun ! Hai să mergem în Sicilitto.

De ce tocmai acolo ?

Pentru că acolo e un tip care e cel mai bun la asta.

La ce anume ?

Despre ce vorbim de fapt ?

Bani !

Crimă !

- Salutare ! - Salut.

Ce mai faci ?

Pariezi că ajung la tine înainte să ajungi tu la armă ?

Ai nevoie de ceva ?

- Poftim Charlie. - Mulţumesc mult.

Ştie să înoate ?

Nu garantez. Oricum ia 100.000$ de lovitură.

100.000$? Ar fi bine să-l scoatem de acolo.

- Atunci scoate-l Charlie. - Ulysses nu vreau să intru iar.

- Charlie, dute şi scoate-l. - Ulysses chiar vrei...

Charlie, ţi-a cerut ajutorul !

Credeam că vrei să-l înec !

Nu, nu Charlie. Întâi punem întrebări, apoi îl înecăm.

Adu-l sus !

Prietenul meu crede că ar trebui să fi înecat.

Eu cred că totul depinde de tine !

- Julio, cine l-a răcit pe Şef ? - Nu ştiu nimic.

Îneacă-l !

Numai mişcă deloc !

- Poate ar fi bine să-l ridici ! - Mda.

Am refuzat treaba. N-am vrut-o !

Cine a încercat să te angajeze ?

- Un telefon. Un anonim. - Cine ?

Nu ştiu.

- Îneacă-l ! - Nu. Nu, vă rog !

Era Francesco !

Atenţie !

Nu, nu, nu. Nu trage.

Îmi pare rău.

Se mişcă destul de repede. Are ceva modificări la motor.

Să punem mâna pe campionul ăsta.

- Încearcă să intri pe şosea. - Ştiu. Stai liniştit.

Acum suntem în regulă.

Avem necazuri amice.

Ăştia-s băgaţi şi ei.

Oh Doamne.

O sugestie, Charlie...

Data viitoare fă rost de un vehicul amfibie.

Foarte amuzant. N-ai păţit nimic, nu ?

Ba da ! Încrederea mea, în stilul tău de a conduce.

Mulţumesc pentru încrederea acordată.

Apropo de încredere. Se pare că Francesco e unul dintre inamicii tăi.

Poate n-ai auzit că ultimul cuvânt rostit de Politti a fost Francesco.

- L-ai crezut ? - Să-l cred ?

Nu ştiam că toată lumea poate fi crezută.

Atunci e timpul să-l dobori pe Francesco.

Încă nu !

Ce mai aştepţi ? O gaură în cap ?

Charlie, asta-i o problemă de familie.

- Va fi rezolvată în modul potrivit. - La naiba cu Familia.

Eu nu fac asta din caritate. O fac pentru bani. 1 milion $...

- Fă o plimbare. - Păi asta şi fac.

Atunci fă-o de cealaltă parte a drumului, că m-am săturat de plângeri.

Nici nu şti ce plăcere îmi face. M-ai înebunit de tot, Ulysses.

Data viitoare când vrei un şofer, cheamă-ţi un taxi.

Sau încearcă să conduci singur. Să vezi cum e.

Aţi cerut o maşină, d-le ?

Foarte frumoasă, are clasă. Cred că e şi amfibie.

Desigur d-le. Tot ce e mai bun pentru dvs, d-le.

- Francesco ? - Poate !

Ulysses.

Nu te văd prea des.

Nici eu pe tine, Francisc.

E vorba de afaceri, sau e ceva personal ?

Francesco...

Pofteşte.

Acum îşi trimite avocatul la biserică, cum ar face la tribunal.

Nu el m-a trimis, Francisc.

Sincer, am nevoie de ajutorul tău.

- Ca să-l pot înţelege. - Stai jos.

Problema e că Francesco e cel mai apropiat de mine.

Mama e sora lui. Avem acelaşi sânge.

Toată viaţa, m-am încrezut în Francesco.

M-a protejat. M-a educat !

M-a iubit.

Precum tatăl pe care nu l-am avut niciodată.

Trebuie să-ţi întrerupi asocierea cu el.

Să te rupi de corupţia lui !

De ce Francisc ?

Pentru că în primul rând, e un asasin.

Şi apoi sicilian.

Şi mai ales... nu e prietenul tău.

Nu e prietenul meu ?

Asta n-o mai cred.

A fost un ucigaş încă de la 15 ani.

La 15 ani ?

Cum putea face asta când era un băieţel ?

Ne-am jucat împreună. Nu-mi amintesc de nici o crimă.

Du-te înăuntru !

Ce s-a întâmplat, nu ţi-a plăcut slujba ?

Cred că am reuşit să înţeleg.

Asta-i bine Sherlock. Şi n-a fost creierul tău de vină.

Mi-aş da braţul drept ca totul să fie aşa de simplu.

Doare destul de rău, nu ?

Doare !

Hai să vedem ce-i cu Sicilia.

Mulţam căpitane.

Una şi cu alta fac două.

Salut. Restul sunt aici ?

- Pe unde a luat-o ? - Pe acolo.

Atenţie !

- De unde a venit asta ? - De acolo.

Stai pe loc.

Ulysses, stai jos.

Charlie, ai grijă de ticălosul de colo.

S-a terminat, nenorocitule.

Nu voi spune nimic.

- Ce-a spus ? - Şi-a pierdut orientarea.

Ultima ta şansă să rămâi în viaţă.

Îţi dau cuvântul meu de onoare, că n-a fost vina mea.

Ultima ta şansă.

N-am văzut, şi nu spun nimic.

Vei spune organizaţiei, cine te-a trimis.

Ce pot spune ?

La dracu. L-am pierdut.

Uită-te... Măcar a rămas asta.

Cred că-s 4-5 milioane $ aici.

Vindem ceva, şi facem rost de o vacanţă frumoasă.

Charlie... să ne întoarcem la treabă.

Scuză-mă scumpo.

Îmi poţi spune unde e laptele praf ?

Înainte de standul cu flori, înainte, la dreapta după cremele

hidratante, care au un gust de rahat.

Mulţumesc.

Stai pe loc.

Treburile casnice, te-au încetinit, Joe !

Ce doreşti ?

Eu nu vreau nimic. Tu vrei.

Am cutia şi ce e în ea.

E de vânzare !

- Despre ce vorbeşti ? - Despre cutie.

Tu şi asociaţii tăi, o veţi cumpăra.

Cât ?.

1 milion $, bani gheaţă.

Face cam 3-4 pe străzi, dar eu nu mă ocup de afacere.

Rămânem la 1 milion.

N-am banii ăştia la mine.

Atunci fă rost de ei.

Până deseară.

Eu îţi voi spune unde. Tu vei aduce banii. Şi primeşti cutia.

Uite-i aici.

Vino să-i iei.

Staţi puţin, vă rog.

Aşteptaţi...

Eu nu ştiu nimic despre asta.

Am primit doar un telefon !

Nu, nu nu.

Ţi-ai terminat rugăciunea ?

Am venit să vorbim, nu să mă rog.

Trebuie să-l opreşti pe Ulysses.

Nu-l mai pot opri.

Aşa cum nu te-am putut opri pe tine.

- Atunci... a aflat totul ? - A aflat.

Sal, de ce te-ai folosit de cruce ?

Era cadoul tău.

Nimeni n-ar fi crezut o asemenea prostie.

Sau să fie aşa de deştept.

Ai vrut doar încă 1 milion $?

Nu, drogurile nu au de-a face cu asta.

Am vrut Şefia !

Şi oamenii din Organizaţie.

Acum îi ai.

Iar ei, te au pe tine.

Adio... Frank.

Adio Sal !

Pare foarte liniştită zona.

Chiar prea tăcută.

De aici, mă descurc eu Charlie.

Ce vrei să spui ?

Faţă în faţă !

"Faţă în faţă" ? Faţă în faţă ?

E vorba de afacerile familiei !

În regulă. Transmite salutările mele, familiei !

Sper să ne revedem.

De ce ne-am oprit aici ?

E capătul drumului, Charlie !

Ce tot spui ?

- Am de gând să mă retrag. - Să te retragi ?

Întotdeauna am vrut un loc sus ! Uită-te acolo...

Îţi poţi imagina ce privelişte poţi avea de acolo !?

Să trăieşti printre nori !

Fără vecini, doar pescăruşi ocazionali, veniţi la ciugulit !

Pescăruşi veniţi la ciugulit ? Ulysses, maşina... stai...

Maşina mea... Oh Doamne...

Ce s-a întâmplat Charlie ?

Doar era lapte praf în ea, nu ?

Adică, ce rost are să jeleşti o supă din lapte praf ?