Original subtitles

Sven?

Sven!

Vino să mă ajuţi!

PIATRA MORŢII

Traducerea şi adaptarea după sonor alpo

Subrip & resincro: KillingSlow

Runa.

Sunt aici.

E timpul să dormi.

Nu pot.

Mă tot gândesc la el.

Ştiu.

Mamă!

Da.

N-am dormit bine în ultima vreme.

Eşti bolnavă?

Neliniştită.

Am avut un coşmar.

Aproape în fiecare noapte.

Ţi-e teamă să te culci?

Nu.

Mă trezesc şi mă gândesc la ce înseamnă.

Suni la fel ca tatăl tău şi ca bunicul tău.

Şi el visa adesea.

N-a fost bine.

O să treacă.

Uşurel.

Gândeşte-te la respiraţie.

Simte calmul pădurii.

Am reuşit.

Am auzit.

Ştiu.

Tata era mult mai bun la vârsta mea.

Asta ţi-a spus?

Da.

Când Joar era de vârsta ta,

şi-a iubit cel mai mult

arcul şi săgeţile.

Le ţinea în pat cu el noaptea.

Dar nu înseamnă că e mai bun.

Nu.

Lasă arcul să se odihnească.

Fă altceva o vreme.

Ceva ce-ţi place.

Îmi place să fiu mai bună.

Suni exact ca el.

Te aud.

Ţi-am spus despre cum tata a speriat un elan supărat?

Nu, din câte îmi amintesc.

Eu şi tata căutam albine de miere

când un elan supărat a apărut în faţa noastră.

Şi cred că şi elanul era speriat de noi.

Când ne-a văzut,

s-a supărat şi a vrut să ne lovească cu coarnele.

Ştii ce s-a întâmplat apoi?

Nu, ce s-a întâmplat?

Tata şi-a deschis braţele

şi a ţipat şi urechile mi-au căzut

şi s-a făcut foarte mare şi a mers bătând din palme

privindu-l în ochi

şi speriindu-l.

Bunicule,

crezi că tata e mort?

Nu.

Nu cred.

Dar mulţi oameni au murit în luptă.

Şi mulţi s-au întors.

Doar că Joar a întârziat.

Când se întoarce,

nu uita că a făcut asta pentru binele nostru.

Au trecut doi ani.

Poate nu-l mai recunoaştem.

Când mă gândesc la el,

e ca şi cum îl văd în apă

sau în ceaţă.

Am fost la două raiduri când eram mai tânăr.

Voiam să mă întorc cu un nume vrednic şi avere.

Şi am reuşit.

Dar a fost o comoară scumpă.

Nu m-a ţinut mult.

Vedeam bine atunci

şi scopul meu era adevărat.

Şi când m-am arătat mamei Ylvei

mi-a dat-o pe fiica ei de soţie.

Ochii mei buni mi-au oferit asta.

Apoi ne-am dus la casa noastră,

te-am născut pe tine şi surorile tale

şi ochii mei au început să dispară.

Apoi luna mi i-a luat.

Acela a fost preţul pentru fericirea mea.

Şi aş sacrifica totul din nou

dacă mi s-ar da de ales.

- Să intrăm.  - Da.

Runa,

nu-ţi irosi iubirea pe cal, va trebui să-l vindem.

Dar nu-l poţi vinde.

- Du-te la pescuit. - Mamă.

Poate mergem cu toţii la pescuit.

Haide, Bothild. - Bothild rămâne cu mine.

Ce s-a întâmplat? - Am căzut.

În lac? Cum?

Pur şi simplu am căzut.

Nu-ţi face griji.

Vreau ca tata să se întoarcă.

Mi-a promis că-mi aduce ceva.

Mănâncă-ţi mâncarea.

Ştiu că o să-ţi aducă ceva, draga mea.

Mi-e dor de el.

Da, ştiu.

Tuturor ne e.

Evident, lui nu-i e dor de noi.

Dacă îi era, ar fi găsit o cale de întoarcere până acum.

Runa!

Sau poate e rece, în pământ, dar nimeni nu vrea să vorbească.

Nu.

Unde e mama?

Mamă.

O faci din nou.

Ce? - Stai acolo.

Nu faci nimic.

Nu pot face nimic în casă

fără ca tu să te plângi.

Nu nega.

Termină.

Mamă, ce se petrece?

Nu eşti singura în situaţia asta, ştii?

Şi noi suntem aici, suferind la fel de mult ca şi tine.

Nu ştii ce e în mintea mea, copile.

Fiindcă tăcerea ta e tristă! - Nu-mi vorbi pe tonul ăla.

- Te gândeşti la tata, nu? - Nu ai treburi de făcut?

Sunt terminate. Dar ale tale?

Du-te afară,

ai grijă de sora ta.

Nu.

Ieşi afară!

Vreau să discutăm despre tata.

Du-te la sora ta!

Pentru că tu n-o mai faci!

Ce vrei să spun?

Că mi-e dor de el?

Că încă îl mai iubesc?

Vrei să spun

că cred că se va întoarce călare pe un armăsar negru?

Când, de fapt, n-o va face? N-o va face!

Ne-a părăsit.

Ne-a lăsat aici

ca să putrezim ca nişte proscrişi.

Nu înţelegi că tu ne-ai părăsit?

Cel puţin tata a încercat, dar...

Poate şi tu vrei să pleci. Atunci pleacă.

Ia-ţi arcul şi pleacă.

Şi lasă-mă aici.

- Unde te duci? - Să vânez.

Uneori mă gândesc că-l pot vedea din nou.

Îmi imaginez în minte.

Sunetul pădurii,

mirosul,

frunzele şi florile...

cresc şi putrezesc

şi se descompun.

Totul e atât de real pentru mine,

atât de aproape şi puternic.

Am trăit mult.

Curând voi putrezi, voi deveni ţărână.

Sper că va creşte peste mine muşchi verde.

Muşchi verde şi dulce.

Şi poate o să vii la tufişul meu de muşchi

şi să cânţi oaselor mele.

Nu pot să văd nimic.

Dar refuz să mor înainte să vorbesc cu fiul meu pentru ultima dată.

Eşti tulburată.

Am văzut ceva azi.

Ce ai văzut?

Şi am căzut în apă...

ca şi cum visam.

Dar ştiu că eram trează.

Crezi că ce ai văzut era o premoniţie?

Da. - Spune-mi.

Am văzut-o pe mama,

pe tine şi Bothild..

Ştii ce?

Probabil nu e nimic. E din ce în ce mai greu să-mi amintesc pe măsură ce încerc.

Sigur nu e nimic?

A mai fost ceva.

După, pe malul îndepărtat,

am văzut un cârd de păsări întinse moarte pe pământ.

Dar nu ştiu de ce.

Semne rele în păsările moarte.

Parcă te-ai fi lovit la cap când ai căzut.

Nu începe să cauţi

premoniţii în tot ce vezi.

Va conduce doar la tristeţe şi la griji.

Cine e acolo?

Nu-ţi vreau răul.

E în regulă.

Ce s-a întâmplat? Cine e el?

Du-te şi cheam-o pe mama ta. Grăbeşte-te.

Bothild, stai acolo.

Un războinic.

Unde l-ai găsit?

În adâncul pădurii.

Trebuie să-l salvăm. - Nu.

Abia se poate mişca, trebuie să-l ajutăm.

Ar fi trebuit să-l laşi în pădure, Runa.

Du-l înapoi înainte să se trezească.

Lui tata i-ar fi ruşine dacă te-ar auzi.

Are febră foarte mare,

ar putea să moară la noapte.

Sau în două zile.

Nu mai sunt multe pe care le putem face.

Poate există o şansă să trăiască.

Nu sunt sigură, dar floarea de helda poate ajută.

Mulţumesc.

Ascundeţi-l.

Îl punem în adăpostul pentru capre.

Oricum e mort.

Nu-l vreau în casă.

Cine e?

Nu ştim.

Ce spune?

A spus ceva despre aur pe drum încoace.

Sper că va supravieţui.

Dar febra e o ameninţare pentru el

dacă e nevoit să doarmă afară.

Pare a fi din cavalerie.

Poate ştie ceva despre tata.

Sau ne va tăia gâturile în somn.

Bothild poţi, te rog, să aduci nişte apă proaspătă?

Nu, destul, nu te mai apropii de el.

Stai cu noi, Odin,

mare zeu.

Pentru calul care a căzut şi şi-a rupt oasele

zeul stă lângă el.

Sânge pentru sânge, a cântat,

şi os la os.

Binecuvântarea să fie peste el.

Ce s-a întâmplat? - Bărbatul.

Are dureri.

Nu-ţi fie teamă.

Cred că ar trebui să-l ducem înăuntru.

Asigură-te că bea nişte apă.

Aşa o să fac.

Unde te duci?

Mă duc la piaţă. - Fără noi?

Ocupă-te de sora ta, nu trebuie să ştie.

Bun băiat.

Mergem liniştit.

Sănătate ţie.

Şi ţie.

Deci, este?

Nu eram sigur că o să vii.

Nu te-am mai văzut pe la piaţă în ultima vreme.

Oamenilor le lipsesc blănurile şi pieile tale.

Începusem să cred că pădurile ţi-au înghiţit toată familia.

Poate că sunt ocupată. - Înţeleg.

Trebuie să fie dificil cu tot ce se petrece.

Ragnvald mai trăieşte? - Da.

Ţap bătrân încăpăţânat.

Sigur va trăi mai mult decât noi toţi, nu crezi?

Am crezut că o să vină fiicele tale.

Nu, nu de data asta.

- Acesta a fost calul soţului tău, nu? - Da. A fost.

Ştiu că eşti tristă.

Dar am vândut pieile

şi am cumpărat asta pentru tine.

O pot proba? - Da.

Este frumoasă, mulţumesc mamă.

Ţi-ai amintit?

Orice pentru tine.

Om bun. - Mulţumesc.

Eşti orb, dle.?

Da.

Ţi-e sete? - Da.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Sunt Torulf Olsen din Gelstie.

Eu sunt Ragnvald Ingelson

din haznaua asta.

Ragnvald.

Am călătorit cu fiul tău.

Ai fost cu el în raid? - Da.

Trăieşte?

Ultima dată când l-am văzut era în viaţă.

Şi asta era cam

acum o săptămână, aproximativ.

Am terminat cu apa acum, nu crezi? - Aş vrea şi eu castronul.

Tu trebuie să fii Runa.

Runa a fost cea

care te-a adus aici şi ţi-a îngrijit rănile.

Îţi sunt îndatorat.

Cine ţi-a făcut asta?

Au fost foştii mei colegi.

Am scăpat de ei.

Colegii tăi?

Am fost 24 când am plecat din Agre acum doi ani.

Mai întâi am navigat dincolo de marea estică.

Către Quland.

Dar n-am avut noroc acolo.

Am mers departe până la Garderich.

Ne-am luptat cu cei de acolo.

Au avut o apărare puternică, deci am stat pe loc.

Când a venit iarna,

am cerut stăpânului nostru să ne plătească

şi el ne-a dat un argint, dar nu a fost de ajuns.

Şi ne-am decis să plecăm.

Să ne încercăm norocul în sud, în teritoriile slavice.

Dar au mai fost şi alţii înaintea noastră.

Am mers mai departe spre sud şi

am dat peste un târg franc.

Şi am năvălit ca nişte lupi înfometaţi.

Eram nişte oameni proşti, săraci.

Nu mai văzusem asemenea bogăţii.

Şi ne-am pierdut minţile.

Am uitat să stăm de strajă

şi am fost atacaţi de franci.

Erau de trei ori mai mulţi ca noi.

Şi erau bine înarmaţi.

Am luptat pentru vieţile noastre pe ţărmurile france.

După ce am scăpat abia mai aveam destui oameni

ca să ne întoarcem.

Am pierdut jumătate din oameni şi toată prada.

Am fi murit cu toţii

dacă nu era Joar.

Şi arcul lui.

Şi am navigat către nord

şi am ajuns, în cele din urmă, pe ţărmuri familiare.

I-am îngropat

pe cei care au murit din cauza rănilor pe mare.

În noaptea aia,

un membru al echipajului a găsit un copac căzut

cu rădăcinile în aer

ca nişte degete ce voiau să prindă cerul.

Pe acele rădăcini

erau inele de aur mari.

Ca un dar din partea zeilor.

Am săpat sub copac

şi am găsit un cimitir vechi.

Un loc plin de comori.

Ni s-a spus...

Ni s-a spus să lăsăm totul în pământ.

Că este o prostie să furi de la morţi.

Dar nu am ascultat.

Am împărţit comoara între noi

şi, la final,

nici Joar nu a rezistat să nu-şi ia partea.

Am dormit în noaptea aia şi visam că suntem regi

şi dimineaţă

totul s-a schimbat.

Deci,

ce s-a întâmplat?

Unii dintre oameni au început să se atace între ei.

Voiau aurul pentru ei.

Eu şi Joar am fugit.

Dar încă eram rănit după lupta cu francii, deci mi-a spus să fug înainte.

Am făcut-o.

Nenorociţii m-au prins oricum.

Dar am luat tot aurul şi argintul meu şi le-am aruncat.

În noroi.

Asta i-a făcut să uite de mine o vreme.

Şi ce s-a întâmplat cu tata? - Mai târziu

l-am văzut pe Joar

şi era încă teafăr.

Îşi ţinea urmăritorii la distanţă.

Înainte să ne despărţim, a strigat la mine

şi mi-a spus să ne întâlnim aici.

Eu şi el eram singurii care ştiau cum să ajungă aici.

Ei bine,

el încă nu s-a întors.

Runa, ce faci?

Mă duc să-l caut.

Nu, nu te duci nicăieri.

Tatăl tău cunoaşte pădurile astea.

Poate vrea doar să se asigure că nu e urmărit, înainte să vină acasă.

Bine.

De unde ştim

că spui adevărul?

De unde ştim că nu ne vei trăda în momentul în care pui mâna

pe aur. Nu ţi-ai pierdut partea?

Ai dreptate.

E înţelept din partea ta să mă întrebi lucrurile astea.

Dar când se va întoarce, îţi va spune că sunt de încredere.

Un lucru poţi să spui.

Jură.

Pe inelul tău.

În numele lui Thor,

jur

că în cuvintele mele există adevăr.

Acum, ce trebuie să faci e să dormi

şi să laşi buzele să facă ce ştiu mai bine:

să se laude despre ziua de ieri, să glumească despre ziua de azi şi

să uite de ziua de mâine.

Ce ai făcut?

Omul acela nu era un prost.

Ce?

Trebuie să ies şi să găsesc un copac.

Dar nu pot să risc să dau peste cineva care doarme. Nu văd nimic aici.

Nu trebuie să găseşti un copac.

Când eşti de vârsta mea afli

că bătrânii trebuie să se pişe destul de des noaptea.

Cu orbirea asta a mea,

nu vrei să te împiedici şi să cazi peste

femeile care dorm. Mi-au făcut o ieşire.

Urmează-mă.

Ragnvald.

Te salvez eu.

Bună dimineaţa.

Te simţi mai bine?

Da, mulţumită ţie şi familiei tale.

Nu prea avem multe lucruri.

Dacă poţi merge, poţi munci pentru mâncare.

O voi face, bucuros.

Bun, ar trebui să mă ajuţi cu treburile mele.

Lucrezi din greu pentru familia ta.

Eşti puternică.

Eşti neobosită.

Mama ta este...

Gândurile lui Magnhild sunt cele mai bune.

Încearcă să te ţină în siguranţă, îmi pot da seama.

Da, este o femeie dulce, nu-i aşa?

Are o inimă blândă, politicoasă, generoasă.

O femeie adevărată.

Uneori mă simt ca o orfană.

Bothild continuă

să se joace şi să cânte, dar

e la fel de singură pe lumea asta cum sunt şi eu.

Doar că nu realizează asta.

Mama a pierdut totul când tata a plecat.

Uneori, când vorbim, ea pur şi simplu pluteşte...

Nu spune nimic, nu aude nimic.

Crezi că nu-i mai pasă de tine?

Nu, e doar tristă şi îngrijorată şi

se teme că nu ne poate întreţine.

Şi se teme că o voi părăsi.

Vrei?

I-ai spus ceva?

Ştie că am nevoie ca ea să fie mamă.

Ştii, tatăl tău a vorbit mult despre tine.

Mi-a spus că eşti şi foarte pricepută cu arcul.

Eşti bună.

Dacă vrei să mă înveţi unele dintre trucurile tale mai târziu, o să...

te învăţ cum să foloseşti ăsta.

Poate e prea devreme. Până acum câteva zile erai în pat.

Nu sunt prea slăbit să muncesc pentru tine.

Ruginesc ca o unealtă veche dacă nu mă antrenez.

Prinde de la capăt.

Da, nu vrei să te loveşti la degete. Şi acum eşti pregătită.

Laterala, aşa.

Ai starea potrivită pentru asta.

Mai învaţă-mă.

Trebuie să fii mai rapidă. - Bine, în regulă. Din nou.

Haide.

Mamă! Bunicule! Mamă! - Ce e?

Runa. Ce e? Runa!

Ce se întâmplă?

Ce e? - Spune cineva ceva?

- Bothild. - Mamă.

Fiul meu s-a întors.

Fiul meu.

M-am temut,

dar în inima mea am ştiut mereu că te vei întoarce.

Frate.

Joar, haide.

Joar s-a întors.

Iubire,

vezi? Suntem bogaţi.

Suntem bine.

Joar,

să nu-ţi fie ruşine.

Am făcut ce am fost nevoiţi să facem.

Eşti un om bogat. O meriţi.

Se simte mai mult ca o povară decât o recompensă.

Ar trebui să se simtă ca o uşurare.

Pentru tine şi familia ta.

Şi mi-ai salvat viaţa.

Când au zburat săgeţile alea...

n-am mai văzut ca cineva să tragă cu arcul aşa, ar trebui să fii mândru.

Torulf, cred că merită puţin linişte.

Bine.

Cum te simţi? Arăţi palid.

Eşti singură?

Ceva se pare că a speriat animalele.

Tata pare diferit.

Crezi?

Da.

Ceva îl chinuieşte. - Abia s-a întors acasă.

A trecut prin multe, e foarte obosit.

Nu, e altceva. - La ce te referi?

Încă nu ştiu.

Ce s-a întâmplat?

Joar.

Trebuie să vorbeşti.

Nu te pot ajuta dacă nu-mi spui ce e.

De ce vrei să fii singur?

Când familiei tale i-ai lipsit atât de mult?

M-au vândut.

Acum treci la culcare.

Cea mai bună apărare

este să nu fii acolo unde e arma duşmanului tău.

Încearcă, loveşte-mi piciorul.

Vezi, ai rămas expusă, trebuie să fii mai rapidă.

Încă nu s-a terminat. Haide.

În regulă, haide.

Trebuie să te aperi. - Haide.

Torulf,

cum sunt rănile tale?

Mai bine cu fiecare zi ce trece.

Bun.

Am vrea să ne părăseşti acum.

După cum poţi să înţelegi, trebuie să fim o familie.

Şi Joar trebuie să se odihnească

şi să lase în urmă aventurile voastre.

Sper că înţelegi, frate.

Înţeleg.

Ţi-ai pierdut partea din comoară,

dar nu ţi-ai pierdut prietenul.

Cu bine, să ai un drum bun către casă.

Rămas bun, Torulf Olsen, prietene.

Eşti binevenit înapoi în iarna asta.

Pentru nişte băutură bună şi alte povestiri bune.

Nu mă îndoiesc de asta, Ragnvalt,

prietene.

Nu pot să cred că te alungă.

Nu te-ai vindecat complet. - Nu-ţi face griji pentru mine.

Cu bine, Runa.

Sper să ne revedem curând.

Încă trebuie să mă înveţi să mânuiesc arcul.

O să ai nevoie de două braţe bune pentru asta.

Cu timpul.

Joar, frate, te-ai întors.

Bună.

Runa, nu?

Sigrun. -Aproape nu te-am recunoscut.

E şi familia ta aici? 

Da, sunt.

N-am auzit nimic despre cei ce au plecat în călătorie.

Tatăl tău? S-a întors? E bine?

- Da, s-a întors. - Asta e o veste bună.

Trebuie să fie grozav să nu mai fii singură în pădure.

Dar am auzit că ai grijă de familia ta.

Poate lucrurile se vor schimba acum.

Joar a avut noroc în călătoria sa?

Nu, nu prea.

Măcar s-a întors.

Am pe cineva pe care să-l întâlneşti. Îţi aminteşti de fiul meu?

A crescut şi a devenit un tânăr frumos. E pe aici pe undeva.

Du-te şi ia-l înainte să-l prindă altă femeie nemăritată.

Poftim, mai ia.

Păsările..

sunt moarte.

Peste tot prin recoltă.

Dar partea cea mai rea era putoarea.

Mirosea a intestine şi vomă.

Carne putredă.

Aproape am vomitat.

Sora mea a văzut şi ceva ciudat, mai departe spre nord.

Ca şi cum cineva era printre copaci şi o supraveghea.

Era cu soţul ei, înarmat cu o suliţă bună.

Asta n-a făcut ca străinul să dispară.

Nici n-a spus nimic, doar stătea acolo, urmărind.

Sigur a fost unul dintre preoţii aceia creştini.

Într-adevăr, sunt foarte ciudaţi.

Şi şi-o trag rar, am auzit.

Nu e un preot.

Şi sora mea şi soţul ei sunt speriaţi şi ei nu se sperie uşor.

Brusc, soţul ei a vrut să folosească suliţa ca să-l alunge.

Dar i-a întors spatele încet.

Aşteptând.

Ce s-a întâmplat?

Pur şi simplu a stat acolo.

E un nebun

şi mirosea aşa.

Mirosea?

Ca şi cum putrezea.

Ca şi cum putrezea?

E cineva acolo?

Cine e acolo?

Ţi-a plăcut să dansezi?

Da.

Focul e stins.

Cineva a fost aici.

Cine e acolo? - Bunicule, deschide uşa.

Intraţi, trebuie să fie pe aproape. - Despre ce vorbeşti, Ragnvald?

Ar putea să fie nelegiuiţii sau hoţi care să încerce să fure aurul.

Miroseau urât, aproape am vomitat.

Era foarte linişte.

Au încercat să intre.

Jur că dacă nu eram deja beat, aş fi făcut pe mine.

Era singur?

- Nici nu ştiu dacă era om. - Ce?

Poate nu era o fiinţă umană deloc.

Nu vorbi aşa, Ragnvald, aduce ghinion. Sigur a fost un animal.

Nu, uită-te la urme.

Mă întreb dacă nu cumva mai este pe aici.

Ar trebui să ne uităm prin jur.

Poftim.

De ce nu mănânci?

Trebuie să ies afară.

Tată.

Fiica mea puternică...

Ştiu că e ceva ce nu ne spui.

Îmi doresc să stai cu noi.

Îmi vreau tatăl înapoi.

Nu un sac cu aur. - Nu aur.

Pământ.

A trebuit să-mi asum riscul ăsta, Runa.

Nu e niciun viitor pentru tine şi sora ta în pădurile asta umblând

ca lupii şi urşii. - Acum avem aurul ăsta,

şi tot araţi ca şi cum nu ar exista soare pe cer.

Te cunosc.

Ştiu că e ceva ce nu-mi spui.

Am greşit

să fur din acele morminte şi acum plătesc pentru asta.

Poate e doar în capul meu.

Coşmaruri, vină.

Poate mă voi simţi mai bine cu timpul.

Avem timp.

Ştii cuvintele. Dar ştii ce înseamnă?

A plecat.

Tata mi-a dat-o.

N-o pierde.

Se va întoarce.

Unde e Bothild?

Nu ştiu.

Bothild!

Bothild!

Bothild!

Linişte.

Trebuie să plecăm.

Fugi.

De ce nu e Runa aici? - Nu ştiu.

Bothild! Eşti rănită?

Ce s-a întâmplat?

Sunt în apropiere.

Colegii mei de pe barcă.

Trebuie să plecăm. - Să plecăm?

Unde e Joar?

Ne-a părăsit. - A plecat?

Cu aurul.

Desigur, s-a gândit că dacă le dă aurul, ne vor lăsa în pace.

Le-am dat aurul meu, nu le-a păsat.

Lăsaţi-mă aici şi plecaţi.

Vom sta împreună şi vom lupta.

Am omorât unul. - Sunt războinici, Runa. Ucigaşi.

Acum s-au împrăştiat. - Ne vor lua tot ce avem.

Dar asta... Nu-i va opri.

De asta trebuie să plecaţi înainte să se adune.

Iar mirosul ăla oribil.

Voi doi, mergeţi înăuntru acum.

Cred că-i pot auzi.

E o nebunie.

Vreau să stau şi să lupt, dar acum trebuie să fim înţelepţi.

Adu o suliţă. Grăbeşte-te.

Intraţi, acum!

Închideţi uşa!

Acum suntem prinşi în capcană.

Ar trebui să ne îmbătăm cu toţii. - Câţi sunt? 12?

Sunt mai mulţi decât ar trebui. - Ce vrei să spui?

Nu putem câştiga.

Putem supravieţui.

Trebuie să-i facem să plece fiindcă nu au de ce să mai lupte.

Nu au ce să fure.

Cred că deja ştiu că nu mai avem nimic din comoară.

Vor răzbunare. - Răzbunare pentru ce?

L-am văzut pe Sven afară.

A stat alături de mine aproape doi ani.

Era un prieten.

Atunci vorbeşte cu el! Să-i facă pe ceilalţi să se oprească!

Nu cred că mă mai poate auzi.

De ce? Vorbeşte! - Nu.

N-o spune. - L-am văzut murind, Runa.

La munte, în dimineaţa în care am găsit comoara.

Era despicat şi n-ar fi putut supravieţui.

Sunt din nou în picioare.

Sunt draugen.

Morţii vii.

Nu-i aud.

Au plecat? - Tata.

N-au ştiut.

Poate mai e în viaţă. - Poate a văzut ce sunt şi a fugit.

Cum au găsit drumul până aici? - Comoara.

Asta îi pune capăt.

Joar, a făcut totul ca să ne salveze.

A făcut totul pentru noi.

Bothild!

Dacă erau oameni, ar fi dat foc casei.

Nu vor să scăpăm atât de uşor.

Nu vorbi aşa în faţa lui Bothild.

Se adună la uşă.

Închide ochii şi stai aproape de mine.

Curând, ne vom trezi printre zei.

Tatăl tău va fi acolo.

Aşteptându-ne.

Valhalla,

stând la masa lui Odin.

Ne vom bucura.

Vor fi mulţi.

N-ai de ce să te temi.

Se va termina curând.

Dacă vrei să mori în bătălie,

vei ajunge în odăile zeilor.

Şi în odăile zeilor e muzică.

Cântă melodii frumoase şi au feţe prietenoase.

Şi e şi porc.

Şi îl pregăti.

Ştiţi că vă iubesc.

Trebuie să ieşiţi prin uşa din spate. Jiunov

Nu te pot părăsi, frate. - Du-te cu ele.

Îţi păstrez un loc bun.

Pentru numele zeilor, voi muri în luptă!

Bunicule. - A vrut asta, a vrut să lupte.

Aşteaptă! Unde e aurul? Unde e?

Îmi pare rău.

L-ai înghiţit, nu?

Ce ai făcut?

Tata mi l-a dat.

Ascunde-te, Bothild!

Fugi! Bothild! Fugi!

Bothild, fugi!

Înapoi!

Haide.

Bothild, fugi!

Runa!

Du-te cu ea, n-o să fim prea departe în urmă. Nu te pot pierde.

Voi fi bine.

Nu.

Nu!

Mamă, îi vom înfrunta şi vom fi învinşi.

Dar îi vom întâlni pe Bothild, tata şi bunicul.

Şi vom fi din nou împreună.

- Ia suliţa asta. - Nu-i lăsa în laterala mea.

Nu-i lăsa în laterala mea.

Vin.

Ce se întâmplă? De ce se retrag?

Asta e.

Joar.

Joar.

Cunoşti cuvintele, dar ştii ce înseamnă?

Traducerea şi adaptarea după sonor alpo

Subrip & resincro: KillingSlow