Original subtitles

Te căsătoreşti cu mine?

Voi încerca să decid mai repede, Wayne.

Te urăsc.

În această seară, în COLUMBO

Acesta este Wayne, cel cu care ea avea de gând să se căsătorească.

El este?

Cine sunteţi?

Sunt detectiv.

Ca de obicei?

Ca întotdeauna.

Ce legătură ar putea exista între decizia de a se căsători

şi moartea sa?

Noroc în Palm Springs.

Dacă nu tu ai ucis-o... atunci cine a făcut-o?

Asta este. Ştiu cine a făcut-o.

Uită-te la asta. Limuzine, femei chicotind.

Dumnezeule.

Şi tot entuziasmul ăsta pentru o carte.

În definitiv, o povestire.

Hei, unde te duci? Maşina mea e pe aleea aceea.

După tot ceea ce am auzit despre ea,

vreau să văd cum arată în carne şi oase.

De ce e aşa o mare afacere pentru tine.

Romane romantice.

Helen, vrei să aştepţi puţin?

Nu e minunat cum apar oamenii în fotografii?

De fapt, câţi ani are cu adevărat? 49, 50? 55?

Deci, e într-adevăr destul de tânără.

Am vrut să ştiu.

Ei bine, eu mă întorc la birou.

Hei, nu, nu, nu, nu. De ce nu păstrezi inelul?

S-ar putea să-ţi folosească în vreo situaţie, cândva.

Să nu faci glume pe seama mea!

Helen! A fost frumos. Într-adevăr.

N-am avut niciodată o relaţie aşa frumoasă.

Da, probabil îţi închipui că am să încep să plâng, nu?

E doar o despărţire.

Nu pentru mult timp. Imediat ce voi avea propriul meu studio,

Te voi face vedetă.

Oh, da, sigur că aşa va fi.

Vrei să pariezi?

Uite... Noroc în Palm Springs.

La naiba cu tine.

- Unde mergeţi, domnule. - Să iau astea de la tine.

Sper să vă bucuraţi de carte.

Oh, m-ai mişcat.

Wayne. În sfârşit.

Ţi-am văzut maşina pe alee,

dar nimeni nu mi-a putut spune când vei fi aici,

când te voi vedea.

Bine ai venit acasă, puştoaico.

Am sperat că îţi schimbi obiceiul şi mă aştepţi la aeroport.

Ce? Cu toţi ziariştii şi fotoreporterii de acolo? Nu, mulţumesc.

Poate dacă nu aş fi fost legat de contabilul meu toată dimineaţa.

Oricum, m-am gândit că Mavis va fi acolo să se ocupe de bagaje.

Wayne, dragă, nu trebuie să-mi explici.

Dacă vrei spune-mi unde ai fost luni noaptea.

Am încercat să te sun de două ori din Denver.

O dată după cină şi apoi chiar înainte de culcare.

Luni. Asta e noaptea când m-a sunat agentul meu.

A trebuit să plec în oraş pentru a citi un scenariu de film.

Wayne, asta e minunat.

Oh, şi când începi să lucrezi?

Deoarece turul de prezentare a cărţii mele,

cu excepţia a două apariţii, e în afara LA, dar dacă mergi la muncă...

Hei, nici nu m-am hotărât să accept încă.

Oh, asta e bine. Atunci, duminică, hai să zburăm în insulele Maui.

Doar noi doi.

Acolo nimeni nu va şti cine suntem.

Minunat.

Nu, nu, aşteaptă, duminică.

Dacă ajung în finală, s-ar putea să fiu încă în Palm Springs.

Palm Springs?

Nu ţi-am spus?

Am de gând să joc în celebrul turneu de tenis.

Nu e o veste mare?

Oh, nu. Nu poţi.

Oh, este o oportunitate teribilă.

Rocca, producătorul de film, va fi şi el acolo.

Nu e de ajuns să fi actor? Ce altceva mai vrei să faci?

Dragă, asta duce la lucruri mai bune.

Nu îţi dai seama că sunt plecată de şase săptămâni?

Da, dar acum eşti acasă. Haide.

Eşti obosită. Ai nevoie de un masaj.

Hei, am încălzit piscina pentru tine.

Wayne, nu poţi ca de fiecare dată să...

Uite, ce zici?

Petunii.

Ei bine, am împrumutat încă un grădinar de la doamna Shannon pentru a fi gata la timp.

Aceasta este culoarea pe care ai vrut-o, nu-i aşa?

Şi le-am pus pe cele albastre de la mine.

Sunt ca rochia pe care ai purtat-o prima dată când te-am văzut.

Sunt cele mai frumoase petunii pe care le-am văzut vreodată.

Doamna Shannon încă mai crede că sunt doar trântor în casa ta.

Nu mă surprinde.

Ştii, dragă, sunt surdă la dădăcelile ei.

Relaxează-ţi umerii.

Wayne, cu ce am greşit? Ce nu mi-ai spus încă?

De ce vrei să fugi când am venit acasă?

Eu nu fug. Mă întorc marţi, cel târziu.

Nu mă minţi. Ţi-am spus că n-am să te ţin legat de mine,

dar în ultimele şase săptămâni poate ai cunoscut pe cineva?

Pentru numele lui Dumnezeu, nu au fost şase săptămâni, au fost cât şase ani.

Nu a fost o singură zi sau noapte în care să nu-mi fi dorit să fi venit cu mine.

Puteai să vi.

Ca ce? Ca garda ta de corp?

Theresa, căsătoreşte-te cu mine?

Te rog.

Ţi-am promis că-ţi voi da răspunsul până la sfârşitul verii

şi încă nu m-am gândit.

De ce să trebuiască să ne tot ascundem?

Cred că e timp pierdut.

Am putea face scufundări în Marea Egee căutând comori sau am face un film...

Oh, nu, te rog să...

- Rezervăm în sudul Franţei... - Te rog opreşte-te. Stop.

Există atât de multe diferenţe. Nu doar de vârstă, ci şi de altele ce trebuie luate în considerare.

Nu, nu mă voi opri.

Şi la dracu' cu ceea ce spun alţii.

Un lucru e sigur. Nu pot să trăiesc cu tine

şi în acelaşi timp fără tine.

Voi încerca să mă decid mai repede, Wayne.

Voi încerca.

- Bună ziua. - Când vii la mine?

Hei, ţi-am spus să nu mă suni niciodată aici.

Ai să vi?

Da, desigur. Voi fi acolo. Doar să-mi iau rămas bun.

Ei bine, i-ai cerut?

Soţul meu e atât de entuziasmat cu privire la posibilitatea

de obţine toate drepturile la una din cărţile ei,

cum ai sugerat.

Mai întâi priorităţile. De asta mai vorbim.

Acum am alte lucruri în minte.

Şi eu am. Nu vrei să te grăbeşti?

Wayne?

Oh, nu e nici o problemă.

Wayne?

Cine a fost?

Doar un număr greşit.

Oh, nu ai mai putea sta măcar o jumătate de oră?

Încă nu m-am îmbrăcat, aşa că...

Dragă, în Tahiti, nu o să ne mai îmbrăcăm deloc.

Mmm, Trebuie să plec. Te sun eu.

Dna Goren, de ce nu v-aţi căsătorit niciodată?

Cred că...

Am fost întotdeauna prea ocupată, cred.

Ei bine, nu am găsit timp pentru o relaţie.

Credeţi că e uşor să scri 24 de cărţi?

Să ai trei dintre acestea pe lista bestseller în acelaşi timp?

Ştiţi de cât timp este nevoie doar să citeşti 24 cărţi?

Nu mai vorbesc de toate călătoriile la şi de la bancă.

Domnule, domnule. Aţi citit toate cărţile ei?

Coafeza mea, da.

Dumneavoastră, doamna cu mărgele.

D-nă Goren, am observat că eroina dumneavoastră

este ca multe dintre noi, sau aşa sper.

Dar, în cazul personajelor masculine cine v-a inspirat

sau aţi descris o experienţă personală?

Ei bine, mama mea obişnuia să ne ducă la filme vechi cu Errol Flynn,

şi cred că am citit Ivanhoe de vreo 50 de ori.

Vreţi să spuneţi că aceia sunt eroii dumneavoastră curajoşi?

Vreau să spun, aceia v-au inspirat?

Dar asta e ceea ce defineşte o poveste de dragoste, nu-i aşa?

Să-ţi doreşti o viaţă ca în filme în locul celai care este într-adevăr.

Stai. Aşteptaţi!

D-nă Goren, eu nu te cred.

Pentru că am fost astăzi în librărie,

şi imediat după ce mi-aţi scris o dedicaţie v-am văzut vorbind cu un tip superb.

Şi am observat că are genele lungi peste acei frumoşi ochi albaştri.

Ei bine, chiar aici, la pagina 87 se spune,

"El avea gene lungi şi păr ondulat, de culoarea castanelor toamna."

"Şi în ochii lui albaştri ca cerul se oglindea iubirea. "

Mai mult, cu acest domn v-am văzut în fotografia de pe coperta revistei Enquirer.

Spune-ne, Theresa.

Oh, bine, da. E un prieten de-al meu.

Dar ce ne poţi spune despre aceste gene?

Hei, ce se întâmplă pe aici?

Pentru Dna Goren, domnule.

Oh, da. Sigur că sunt. Dragă, cine ţi le-a trimis?

Oh, e secret.

Sunt cumva de la el?

Haide, spune-ne.

Trebuie să fie indrăgostit nebuneşte de tine.

De ce nu v-aş spune?

Spune doar că-i pare rău că nu e aici, asta e tot.

El întotdeauna spune doar ceea ce poate fi spus.

El, el, el. Cine este el?

Numele lui e Wayne. Wayne Jennings.

Uh-oh.

Sunt cam emoţionată

că trebuie să spun ceea ce era doar în inima mea.

De ce să nu ştie toată lumea?

Wayne Jennings e iubitul meu şi...

tocmai am decis să ne căsătorim cât mai curând posibil.

Da, Jess?

Ia-ţi fundul de pe birou şi dă-mi-l pe Charlie Fisher.

- Alo? - Charlie.

- Da, Jess, eu... - Credeam că eşti pe teren.

Ei bine, am fost, desigur, dar...

Ce se întâmplă? Ce-ai făcut până acum?

Acum, uite...

Am reuşit să iau carneţelul acela mic de însemnări.

Mai trebuie să-l studiez.

N-am terminat.

Ai idee ce poate fi de folos?

Jess, ia-o uşor. Sunt sigur că voi găsi ceva.

Ar fi bine.

Nu-mi trebuie detalii, ci doar rezultate.

- De asta am nevoie! - Tu eşti şefa.

Da, ţi le voi obţine.

Alo?

Bună, Wayne.

Bună şi ţie.

Da, am încercat să te sun mai devreme, dar cred că dormeai.

Numai puţin că s-a încurcat firul de la telefon.

Acum e mai bine.

Am ajuns aici mai târziu în seara asta.

Am lovit o piatră şi am avut probleme cu o roată.

Oh, şi am pierdut transmisia la TV.

Oricum nu puteam s-o văd din cauza meciului de tenis.

Apoi am fost cu nişte băieţi la club.

Nu am auzit ce ai spus despre căsătoria cu mine până la aproximativ 02:00

A spus-o barmanul, de faţă cu toţi.

Şi toată lumea a început să ceară şampanie.

Oh, dragă, te iubesc.

Te iubesc atât de mult.

Taci din gură, nemernicule.

Ce?

N-am să mă căsătoresc. Nu sunt proastă.

Theresa, ţi-e rău, dragă?

Ai băut?

Vorbeşti de parcă ai fi sora ta.

Nu!

Nu te cred.

Ascultă, culcă-te.

Vin acasă mâine noapte. Vom vorbi despre asta.

Nu, nu. Sunt curse care zboară din Seattle mâine.

Te dispreţuiesc! Eşti un nemernic!

Te urăsc! Te urăsc!

Bună ziua, vă vorbeşte Helen.

Nu sunt acum acasă.

Dar dacă îmi lăsaţi numele

şi un număr de telefon

vă voi suna eu de îndată ce pot.

Vă mulţumesc pentru aşteptare.

Helen, sunt eu, Wayne. M-am oprit în oraş pentru anumite probleme.

Sper că mă poţi auzi, cu traficul ăsta mare de pe autostradă.

Ascultă, planurile mele s-au schimbat. Sunt pe drum înapoi.

Te sun mai târziu atunci când voi putea, bine?

Crezi că am timp pentru micul dejun?

Ceasul meu arată 7:15, atâta e?

Grozav. Mulţumesc, Mavis.

Ei bine, te voi vedea în aproximativ o oră şi jumătate sau cam aşa ceva.

Oh, Mavis?

Dar nu-i spune Theresei că vin.

Ca de obicei?

Ca întotdeauna.

Oh, frumos mod de a începe ziua.

Columbo. Columbo.

Schultz.

Nu ştiu de ce te-au deranjat, este un caz de rutină.

Ei bine, căpitanul m-a trimis.

El a cunoscut-o personal pe D-na Gren.

Mai bine opriţi acolo, băieţi. El vrea, probabil, să o vadă.

Tu ai mutat cadavrul?

Ei bine, nimeni nu mi-a spus că vei veni.

Minunat.

A fost găsită moartă şi seiful deschis.

Starea de rigor mortis nu se instalase încă, probabil că s-a întâmplat în zori.

A fost împuşcată o dată în spate şi o dată în cap,

Probabil cu un calibru mic. Ambele gloanţe au rămas în corp.

A fost împuşcată de aproape,

se vede fragmentarea craniului.

Ai o poză cu ea în poziţia în care ai găsit-o?

Da, un moment vă rog.

Ceva semne pe corpul ei?

Nu am văzut nimic.

Deci fără urme.

Şosetele sunt bărbăteşti?

Nu, locotenente, sunt de damă.

Sunt numite şosete trei sferturi.

Şosete trei sferturi?

Aici este poza, locotenente.

Oh, mulţumesc foarte mult.

Vrei să-mi faci o favoare, te rog?

Sigur.

Vrei mă scapi de aceste coji? Mulţumesc mult.

Bine, băieţi, puteţi să o luaţi.

Pantofi, un capot, chiloţei, sutien...

şi şosete trei sferturi.

Foarte bine. Vrei să mergem în casă acum şi să ne uităm la seif?

Ah, sigur. Mulţumesc mult.

Urmaţi-mă.

Aceasta este o adevărată antichitate.

Asigură securitatea mai mult împotriva incendiului.

D-na Goren l-a folosit pentru a-şi păstra manuscrisele.

Mai ţinea de asemenea şi unele bijuterii aici. În valoare cam de 100.000 de dolari,

după spusele secretarei. Acestea au dispărut.

Secretara ei este aici?

Da. Ea e cea care a găsit cadavrul, atunci când a venit, cu puţin înainte de 8:00.

Înţeleg. Oare ea a observat că mai lipseşte şi altceva? Doar bijuteriile, huh?

Ei bine, până în prezent mai lipseşte arma.

Arma?

Arma d-nei Goren. Un pistol mic pe care-l ţinea în sertar aici.

De unde ştii asta?

Secretara ei ne-a spus. Sertarul era deschis. Fără armă.

Oh, are sens.

Zici de sertarul ăsta?

Ăsta este un pic deschis?

Uh, da. Vezi tu, eu aşa văd,

ea s-a trezit devreme şi a început să se îmbrace.

A pornit televizorul.

Când am ajuns aici, încă mergea. Dar nu avea sunet.

Cred că poate a auzit ceva şi a redus sonorul.

A venit aici şi a luat arma

şi a început să se uite prin casă.

A coborât la parter, să cerceteze,

şi a găsit pe cineva umblând la seif.

Acum, orice tip cu puţină experienţă poate deschide un seif vechi de genul ăsta.

Orice tip? Ce tip?

Hoţul. El avea în mod evident pistol, l-a îndreptat spre ea şi...

La ce dracu' te uiţi?

Oh, nimic. Chiloţei.

Se pare că soţia mea poartă aceeaşi marcă ca D-na Goren.

Deci, a fost un jaf care a mers rău.

Bine.

Ce zici de amprente?

Doar ale d-nei Goren şi sunt vechi.

Cele de pe cadran.

Cine a deschis ultima dată seiful trebuie să fi purtat mănuşi.

Aşa cum am spus, un hoţ profesionist.

Numele secretarei este Mavis. Dar ea e încă tulburată.

Ştii, Schultz. Trebuie să-ţi spun că ai organizat cercetarea foarte bine.

Mulţumesc.

Oh, ia uite aici.

Ce e?

Asta e interesant.

Asta e pentru că a intrat pe aici. Nu există nici o amprentă.

Nu, nu. Vreau să spun că un profesionist care poate deschide un seif

nu ar sparge geamul pentru a deschide o uşă.

Este cel mai rapid mod.

Oricum, poate s-a grăbit pentru a deschide seiful.

Ce mai contează?

Şi nepotul meu ar putea deschide această uşă cu un simplu cuţit.

Vi te rog afară?

Am nişte băieţi acolo ce caută amprente. Haide.

Oh, scuză-mă, doamnă. Ştiu cât de îndurerată sunteţi.

Vreau să spun că ştiu cât de ataşată aţi fost de d-na Goren.

Soţia mea i-a citit toate cărţile ei.

De cât timp aţi lucrat cu ea?

De mulţi ani.

Ei bine, poate mă puteţi ajuta.

Trebuie să-i cunoaşteţi obiceiurile.

Am observat că ea purta şosete albe şi eu au crezut că erau şosete pentru bărbaţi.

Erau şosete trei sferturi. I se păreau elegante.

Înţeleg. Ei bine, asta m-a prins cu garda jos.

Nu m-am aşteptat şi mă întreb, ea le purta în mod obişnuit...

Nu, nu, nu, desigur.

Sunt mult mai confortabile cu pantaloni.

Ah, cu pantaloni. Acum, am înţeles.

Un lucru mai mult, doamnă. Este pe aici vreo scrumieră?

Aş dori să scap de aceste coji de ouă.

- Da, desigur. - Oh, Dumnezeule!

Uh, doar un moment.

Wayne.

Îmi pare aşa de rău. Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

E groaznic ceea ce s-a întâmplat.

Linişteşte-te, Mavis.

E dureros, într-adevăr. Îmi pare aşa de rău. Nu, nu.

Dragă, linişteşte-te. Şi eu mă stăpânesc.

D-nă Thompson, v-am adus cafeaua.

Să mergem. Voi fi bine.

Sunteţi instructorul de tenis al d-nei Goren.

- Cine sunteţi? - Oh, nu.

Nu aţi văzut-o pe d-na Goren la televizor noaptea trecută? El este Wayne.

Wayne Jennings. Cel cu care ea spunea că are de gând să se căsătorească.

El este?

Oh.

Nu, nu va fi nici o nuntă.

Uite, dragă, pot să te sun înapoi?

Nu vreau să-ţi explic acum. Tocmai plecam.

Ceva s-a întâmplat.

Ei bine, dacă tot ce am e doar o înregistrare, la naiba, greşeşti.

Mă descurc şi singură!

Sună mai târziu.

Oh, căpitane, îmi pare rău. Nu am ştiut că eşti tu.

Da, am primit îngrozitoarea veste.

Nu, nu, eu vă mulţumesc,

şi ştiu că veţi face tot ce puteţi pentru asta.

Da, plec acum.

Maşina ta e scoasă din garaj. Este în faţă.

Spunei lui Mickey doar că am plecat. Nu ştii unde.

Şi opreşte-te din plâns!

Bine.

Agenţia Jess McCurdy.

Oh, aţi găsit multe amprente?

Oh. Ce mai faci, domnule?

Amprente digitale? Nu, domnule, nimic.

Dar, dacă un tip a venit aici, un hoţ profesionist,

şi a trebuit să treacă pe lângă toate aceste lucruri frumoase,

nu e ciudat că nu a ales măcar una să o ia şi să o pună în buzunar?

Da, este ciudat.

Este ciudat, nu-i aşa, domnule?

Oh, domnule Jennings, sper că mă veţi ierta pentru presupunerea

că eraţi instructor de tenis.

Pur şi simplu nu ştiam.

E în regulă, locotenente.

De fapt ce sunteţi? Jucător profesionist?

Există şi alte lucruri în viaţă în afară de tenis, locotenente. Tenisul e doar un joc.

De fapt, am fost la Palm Springs să joc în celebrul turneu.

Oh. Celebrul turneu. Înţeleg. Am înţeles, domnule.

Uh, mă întrebam...

Este vreo scrumieră pe aici, domnule? Aş dori să scap de aceste coji de ouă.

E o scrumieră acolo pe masă.

E vreo problemă, domnule?

A dispărut.

Oh, Doamne.

Ar putea fi adevărat ce spuneai despre tipul ăla, criminalul, locotenente.

Era un Buddha verde cu filigran de aur.

Era chiar aici. Nu putea rata asta.

- Verde? - Da, jad. Jad adevărat.

A fost un cadou de la un fan al Terezei, un maharani.

Păi nu ştiu nimic despre jad.

Ei bine, nici eu. Dar un hoţ profesionist s-ar putea.

Şi mai ştiu că a fost asigurată pentru 25.000 de dolari.

25.000 de dolari?

Ai auzit asta? Începeţi să căutaţi mai bine.

Voi verifica şi în alte camere.

Dle Jennings, văd că aţi putea fi de mare ajutor aici

şi aş vrea să ştiu dacă mai e ceva ce s-ar putea să lipsească.

Am observat că mai există o cameră la etaj

cu o serie de lucruri bărbăteşti în ea.

Aia e camera mea.

Oh, stăteai aici?

Da, te surprinde?

Oh, nu, domnule, nu.

Uh, am putea arunca o privire?

Dacă doreşti să urci. Te rog.

Fii invitatul meu.

Doamne, toate acestea sunt foarte frumoase.

Nu este o simplă cameră, luând în considerare tot ce e aici.

Vrei să spui,

că tu ai prins chestia asta?

În Cabo San Lucas.

Peste 100 de kilograme.

Nu mai spune.

Hei, ai făcut alpinism?

Acolo eram pe stânca Sherpa.

Am fotografiat de sus.

Şi paraşutism? Ăsta eşti tu?

Da, şi aici sunt pe iaht.

Am fost în croazieră până în Noua Zeelandă.

Wow.

Vreau să spun că, pentru cineva tânăr ca tine

să faci lucruri atât de diverse

şi să găseşti timp pentru a câştiga banii necesari, e ceva.

Am crezut că vrei doar să şti dacă lipseşte ceva aici, locotenente.

Cine este această doamnă?

Este Jess McCurdy.

McCurdy? Oh, este impresarul ei.

Sora ei.

Oh, Jess, îmi pare teribil de rău.

Termină cu prostiile. Mi s-a spus ce s-a întâmplat.

De ce nu eşti în Palm Springs?

Am primit un telefon noaptea trecută.

Cineva mi-a spui ceea ce Theresa a spus la TV

şi am vrut să mă întor aici şi să-i fac o surpriză.

Surpriză, ei?

Desigur. Să fiu cu ea!

La naiba cu tenisul.

Jess, am fost cele mai fericit om din lume.

Întreab-o pe Mavis. Am sunat-o pe la 7:15 în această dimineaţă

pe drum spre Los Angeles.

Am rugat-o să nu-i spună Theresei. Am vrut să fie o surpriză.

Dumnezeule, dacă nu mă opream în oraş pentru micul dejun

şi pentru a cumpăra toate aceste flori...

Uită-te. Vezi şi tu.

M-am oprit la o florărie.

Am ales fiecare floare pe care am cumpărat-o.

Wayne, nu ştiai că Theresa trebuia să plece în Seattle

pentru o altă lansare de carte?

Nu. Nu până când am vorbit cu Mavis în această dimineaţă la telefon.

Ea mi-a spus că Tereza va pleca în această după-amiază,

aşa că m-am gândit să merg cu ea.

Am vrut să-i dau acest inel.

A fost inelul de nuntă al bunicii mele.

Ştii, şi eu am o maşină clasică, de asemenea.

Totuşi nu este că aceasta.

Asta este o adevărată frumuseţe.

Văd că are o anvelopă nouă.

De import. Marcă nouă de import.

Eu sigur aş putea-o folosi pe cea veche.

O pereche, locotenente. Întotdeauna cumpăr anvelope în pereche.

Le-am cumpărat pe acestea azi noapte.

Am avut o explozie pe drum, pe la Springs.

Oh.

Spune, te superi dacă mă urc la volan?

- Îmi dai voie? - Sigur.

Ştii, nu m-am mai aşezat până acum într-o maşină ca asta.

Oh, domnule Jennings.

Asta da maşină.

Cât timp aş face

până la Palm Springs într-un bolid ca aceasta?

Depinde de trafic.

Oh, traficul, ai dreptate.

Bun.

Şi asta este tot ce s-a găsit aici?

Paginile cu proiecte de la ultimul manuscris?

Asta a fost tot, după cum spune secretara ei. Lipsesc doar bijuteriile.

Nu să întâmplat să observaţi

un carneţel negru.

Ştii, de tipul acela în care îţi faci diferite însemnări şi notiţe.

Uh, ar fi putut fi oriunde în casă.

În dormitor sau în altă parte.

Mă tem că nu.

Am verificat întreaga casă.

Căutaţi un carneţel negru? Este important?

Nu, nu, doar mă întrebam unde e...

Cine sunteţi?

Sunt detectiv.

Dânsul e Locotenent Columbo. El este responsabil de acest caz.

Nu mai spune.

Ei bine, dacă sora mea a fost ucisă de un hoţ nebun,

de ce nu eşti plecat să-l cauţi, locotenente?

Oh, eu am să plec chiar acum, Dna McCurdy.

Şi nu vă faceţi griji

pentru că dacă nu-l găsesc rapid pe ucigaşul surorii tale,

soţia mea s-ar putea să nu mă mai primească în casă.

Deci, voi dispare din faţa ta chiar acum.

Oh, domnule Jennings,

deja mi-aţi fost de mare ajutor,

dar te rog, dacă poţi,

arată-mi şi împrejurimile.

Ei bine, du-te! Fă-o!

Care e numele lui?

Oh, bietul băiat.

Doamna Shannon, locotenentul vrea să ştie

dacă aţi văzut vre-un străin pe aici în ultima vreme.

Mai exact în această dimineaţă, a fost cineva să se învârtă pe aici?

Nu neapărat numai un străin.

Sau poate ai auzit vre-o maşină?

Ce?

Sau ai văzut, vreau să spun.

Ah!

Eu nu mă scol dimineaţa devreme. Nu fac jogging.

Oh, Wayne. Cum poţi să suporţi?

Poate când s-au ivit zorile?

Sau poate un pic mai devreme?

Domnul Jennings spune că tu şi soţul tău plecaţi dimineaţa devreme.

Oh, da, facem mai multe mile în fiecare zi.

Avem şansa să locuim aproape de plajă, dar...

Oh, facem drumul pe jos până acolo şi înapoi, dar în dimineaţa asta... Uh...

N-am văzut pe nimeni, cred.

Sau o maşină? Poate o maşină?

Nu, nu pot afirma, locotenente.

N-a fost nimic.

Ah, dar aţi spus că vă treziţi dimineaţa devreme,

la fel ca Dna Goren.

Oh, aşa e. Problema este că în această dimineaţă am dormit mai mult.

Tata nu m-a trezit, aşa cum o face de obicei.

Nu-i aşa, tată?

De ce să o fi făcut? Ninsoarea a ţinut mai mult de o jumătate de oră.

Ninsoare? Aici?

De pe televizor.

Ea a ratat emisiunea de yoga, eu am ratat ştirile.

Suntem pe cablu.

Întotdeauna când lucrează la el o fac dimineaţa.

Vrei să spui că poate a existat o echipă

de la Compania de cablu care a lucrat pe aici?

Poate că da, la naiba! Mereu avem probleme. Corect, Wayne?

Acum, gata cu problemele, tată.

Wayne, nu vreţi să staţi jos?

Sunt sigur că pe locotenent nu-l deranjază să aştepte puţin

până când vă aduc câte o ceaşcă de ceai.

Locotenente, sunteţi binevenit.

Nu, nu, poate pentru el.

Mulţumesc, doamnă. Scuzaţi-mă.

Eu într-adevăr nu mai pot rămâne. Poate altădată.

Oh, da. Bine.

Oh, am ajuns acolo un pic înainte de ivirea zorilor.

Există un terminal de cablu pe acest drum,

unde sunt racordate toate acele case.

Care să fie problema.

Vreo maşină? Ai văzut vreo altă maşină?

Nu, nu. Aşa cred.

Cel puţin, nu am observat lumini de faruri,

şi nici zgomot de motor. Sunt sigur că...

Nici măcar maşini ale celor ce locuiesc în acest cartier?

Nu în această dimineaţă.

Atunci poate că oameni?

Oh, în unele zile am văzut un bărbat şi o femeie, transpiraţi,

alergând spre plajă.

Aceea e o zonă liniştită.

Imediat s-ar observa cineva diferit.

Cum a fost ieri când am văzut un om cu binoclu rătăcind pe câmp,

dar asta a fost mult mai târziu. M-am gândit că privea păsările.

N-am văzut pe nimeni de dimineaţă.

Privitor de păsări? Pe o proprietate privată?

Uite, aici e jurnalul nostru de lucru.

Ne spune el.

Am parcat acolo aproximativ 40 de minute.

Deci, acest lucru ne-ar putea fi de mare ajutor.

Eu am fost la control.

Partenerul meu a fost cel care a urcat în coş.

Ei bine, voi veni înapoi să-l văd.

Acum, voi merge să iau un televizor mic.

Dar, în cazul personajelor masculine cine v-a inspirat

sau aţi descris o experienţă personală?

Ei bine, mama mea obişnuia să ne ducă la filme vechi cu Errol Flynn,

şi cred că am citit Ivanhoe de vreo 50 de ori.

Vreţi să spuneţi că aceia sunt eroii dumneavoastră curajoşi?

Vreau să spun, aceia v-au inspirat?

Dar asta e ceea ce defineşte...

E un prieten de-al meu.

Dar ce ne poţi spune despre aceste gene?

- Locotenente? - Da.

Când secretara mi-a spus că vreţi să vedeţi înregistrarea,

Am fost plăcut impresionată.

Acum, mi-a spus, că o vedeţi din nou,

iară şi iară.

E atât de drăguţă.

Am fost întotdeauna prea ocupată, cred.

Dacă nu te superi poţi reduce sunetul?

Oh, sigur. Ce este butonul?

Să ai trei dintre acestea pe lista bestseller în acelaşi timp?

Acum, ceea ce a spus despre copilărie sora dumneavoastră

a fost atât de frumos.

Tereza era doar cu doi ani mai tânără decât mine, locotenente.

Oh, uite, Nu am vrut...

Nu, ştii, am şi eu un frate mai mic.

El este cu un an şi şapte luni mai tânăr decât mine,

dar l-am considerat totdeauna un copil.

Deci, am spus-o din obişnuinţă.

Nu face nimic. Dar ai dreptate, desigur.

Nu ş-a făcut niciodată operaţii estetice.

Operaţii estetice? Ea?

E o frumuseţe naturală.

Şi e atât de plăcută pentru toată lumea.

Uite, chiar şi atunci când întrebările sunt neplăcute,

uite ce dulce este.

Locotenente, m-am gândit că ai să-l cauţi pe ucigaşul ei?

Oh, îl caut, doamnă.

Există doar câteva lucruri pe care vreau să le înţeleg despre ea.

Cum ar fi?

Că ea niciodată nu se sfieşte

să vorbească cu străinii.

A fost întotdeauna zâna, prinţesa familiei.

Dar asta nu m-a deranjat, chiar dacă din liceu,

a fost remarcată şi a câştigat toate premiile la limba engleză.

Pentru că am descoperit că ştiam cum se fac banii,

pentru toată lumea.

Şi ea a descoperit cât de mult avea nevoie de mine.

Scuzaţi-mă, doamnă. Doar partea asta.

Numele lui e Wayne. Wayne Jennings.

Sunt curios dacă vorbea serios

pentru că am observat, că acest domn Jennings,

cu siguranţă ştie cum să cucerească femeile.

Oh, te rog!

Toate în afară de tine, aşa e.

Ei bine, ai fi dorit ca sora ta să se căsătorească

cu cineva cu mult mai tânăr,

fără un loc de muncă real,

fără viitor şi fără nici un ban?

Acest Wayne, nu are nimic.

Ştii, mă întrebam despre asta. Banii.

Vreau să spun că ea trebuie să fi avut destui.

Dar el nu va primi nimic,

exceptând cazul în care există vreo asigurare.

- Asigurare? - Ei bine, am observat că

oamenii care călătoresc mult,

îşi fac asigurări suplimentare pentru o mulţime de situaţii.

Din câte ştiu, eu sunt singurul beneficiar, locotenente.

Ei bine, da, asta e ceea ce vreau să spun.

Deci, nu poate exista vreo legătură

între decizia ei de a se căsători şi moartea ei.

Ar putea exista?

Wayne Jennings e iubitul meu şi...

tocmai am decis să ne căsătorim cât mai curând posibil.

Bine, locotenente, încerci să-mi spui

că există posibilitatea ca nu un hoţ să fie cel care a ucis-o pe sora mea?

Oh, nu, doamnă, eu nu sugerez încă nimic.

Nu am văzut nici măcar raportul preliminar medico-legal. Nu...

Vrei să şti de ce nu am aprobat legătura cu Wayne,

de ce m-am gândit el era teribil, teribil de nepotrivit pentru sora mea?

Vrei să auzi ceea ce ştiu despre el?

Fă-te comod.

Pentru că va dura

fiecare dintre aceste poveşti...

Dragă, nu mă deranja acum.

Oh.

E pentru tine.

Asta e locotenente.

Schultz, nu mă deranja acum.

Foarte bine, ai găsit un privitor de păsări.

Deci, ce dacă el nu vrea să vorbească?

Ei bine, vorbim despre asta mai târziu.

Doar reţineţi-l acolo şi aşteptaţi-mă pe mine.

Cred că vom vorbi despre asta mai târziu.

Trebuie să mă înapoiez acasă. Scuză-mă.

Care e numele tău complet?

Unde locuieşti?

De ce nu ai acte de identitate?

Ce făceai acolo?

Oh, ai ajuns.

Acesta e tipul cu păsările?

Da, dar nu ciripeşte.

Vecinii l-au văzut în picioare în afara maşinii lui,

privind cu binoclul.

L-am acuzat de violare de proprietate. El doar a râs.

S-a închis în carapace.

Oh, este unul din aceia.

Da. Şi ascultaţi despre Palm Springs.

Am căutat locul unde a schimbat anvelopele.

S-a confirmat vânzarea anvelopelor.

Oh, asta e grozav. Poţi să restabileşti legătura?

Da, dar cu cine vrei? Vrei cu agentul nostru

sau vrei să-l sun pe acel tip?

Nu, hai să le facem pe toate împreună.

D-na McCurdy e în camera de zi, aşa că

faceţi legătura în camera de zi.

Oh, şi unde e domnul Jennings? Îl vreau şi pe el.

Vreau să fie toţi.

Sper că ştii ce faci.

Scuză-mă, locotenentul Columbo vrea să vi jos.

De ce vrea? E ceva nou?

A-ha. A-ha.

El nu a fost înregistrat.

A-ha.

Da. Oh, asta e bine sergent.

Nu, asta e bine.

Da, cred că am totul, dar mai stai un minut,

lasă-mă să verific.

Dle Jennings, maşina ta are numărul de înmatriculare WEJ 1221?

- Aşa e. - Da, ăsta e, sergent.

Ei bine, mulţumesc din nou.

Ce e, locotenente? Primesc o amendă?

Oh, nu, nu, nimic de genul ăsta.

Nu, m-am gândit că doreşti să şti că

poliţia din Palm Springs a localizat garajul

de unde ai cumpărat acele anvelope ultima noapte

şi au confirmat ceea ce ai spus,

fiecare amănunt.

Desigur. De ce nu ar fi aşa?

Oh, motivul este că

în cazul unei crime trebuie să verificăm totul.

Uh...

Oh, bine, mai există un amănunt aici

pe care nu-l înţeleg. Kilometrajul dvs..

Tipul de la garaj l-a consemnat.

Ştii, pentru garanţia anvelopelor la uzură.

76.000...

Să vedem, dacă scădem acum?

Ce dracu tot vorbeşti, locotenente?

Ei bine, eu doar făceam un calcul, atâta tot.

Cred că ai spus că

ai primit un telefon târziu în ultima noapte

şi care te-a făcut să te urci în maşină

şi să conduci de la Palm Springs până aici.

Şi apoi ai spus că ai oprit în oraş să iei micul dejun.

Da, aşa e. Ţi-am spus că

Wayne m-a sunat dintr-un restaurant zgomotos din Los Angeles

exact la 7:15.

Stai jos, Mavis.

- Ei bine, el a făcut-o. - Stai jos.

Da, dar dacă de la Palm Springs la Los Angeles sunt 110 mile,

în plus încă 20 aici, fac 130.

Atunci când m-am uitat la maşina dvs. de dimineaţă,

s-a întâmplat să observ kilometrajul.

Şi când am scăzut kilometrajul de la garaj,

diferenţa e de 170.

Mai mult cu 40 de mile.

Ei bine, desigur. Palm Springs este mare.

Indian Wells, Palm Desert.

Locotenente, după ce am cumpărat anvelopele am plecat de la garaj,

m-am dus să-i caut pe prietenii de tenis,

ne-am dus la un local,

apoi înapoi la club.

Patruzeci de mile este nimic acolo.

Oh, eu ştiu şi voi verifica, nu vă faceţi griji.

Pentru că mai există un aspect ce mi s-a comunicat.

La clubul de tenis şi la hotelul unde au fost cazaţi jucătorii

nu apare numele dvs. în registru.

- Deci, aş... - Deci, ce?

Ce te interesează unde am stat eu

sau unde m-am dus să beau ceva în Palm Springs?

Cred că ştiu unde a stat, locotenente.

Jess, nu te băga!

De ce?

Ai încercat să obţi un rol în noul film al lui Paul Rocca, nu-i aşa?

Şi ce-i cu asta?

Aici.

Sunt numerele tuturor agenţiilor.

- Mulţumesc mult. - Nici o problemă.

Jess, de ce trebuie să faci asta?

De ce nu?

Ei bine, nu-ţi dai seama că sunt la fel de nefericit ca şi tine?

Nu e vina mea că Tereza a murit. Ce faci?

Nu ai de gând să apelezi acel numări?

Nu e treaba voastră, la naiba!

Căpitanului n-o să-i placă asta.

Când un bulgăre de zăpadă începe să se rostogolească, porneşte avalanşa.

Alo?

Bună ziua. Aş vrea să vorbesc cu dl. Paul Rocca, vă rog.

Îmi pare rău, domnul Rocca este în New York, pentru câteva zile.

Ei bine, aş vrea să iau legătura cu domnul Wayne Jennings.

Am înţeles că domnul Jennings

ş-a petrecut sejurul acasă la dl. Rocca.

Cine? Domnul Jennings?

Oh, jucătorul de tenis, Wayne Jennings.

Ei bine, cred că soţul meu ar fi putut să-i spună

că poate folosi pensiunea noastră.

Dar totuşi nu poate fi acolo acum.

Sunt sigură că meciurile de tenis au început deja.

Oh, cred că u plecat de acolo mult mai devreme.

După cum am înţeles, a primit un apel telefonic,

poate cândva după miezul nopţii azi noapte.

Ei bine, cum aş putea să ştiu? Cine sunteţi dumneavoastră?

Oh, nu am spus? Locotenent Columbo, Poliţia din Los Angeles.

Ceea ce am vrut să vă întreb despre el

e dacă ştiţi ce oră a primit telefonul?

Acesta ar fi fost chiar înainte de a pleca din Palm Springs.

Dacă ştiţi ora la care a fost.

Ei bine, eu nu ştiam că a plecat.

Uh, s-a întâmplat ceva?

Domnul Jennings este bine, nu-i aşa?

Oh, el e bine, cred.

Bine, doamnă, îmi va explica altcineva.

- De ce nu spui adevărul? - V-am spus adevărul.

Nu, nu, minţi. Spune adevărul!

De ce nu-i ceri să spună adevărul?

Cum ştii că minte, doamnă?

Acel apel telefonic, locotenente, a fost puţin după ora 3:00 dimineaţa.

Ce vorbeşti?

Şi nu a fost un prieten al Terezei

care i-a spus ceea ce ea a spus la televizor.

A telefonat chiar Theresa!

Oh, asta e ridicol.

Ţi-a spus că te urăşte

şi că ea niciodată, niciodată nu se va căsători cu tine.

Asta e o minciună.

Ţi-a spus că nu vrea să te mai vadă.

Oh, taci. Ţi-a spus că ş-a dat seama

ce prostia naibii făcuse!

Cum ştii aceste lucruri, doamnă?

Pentru numele lui Dumnezeu, pentru că am fost aici cu ea când a sunat.

Acum să spună adevărul!

L-am spus şi nu am de gând să mai repet

atâta timp cât e ea aici. Scoate-o de aici!

Nu plec nicăieri, mincinosule.

Ieşi de aici chiar acum!

Un mincinos!

Bine, calmaţi-vă. Calmaţi-vă acum.

Acum, Dna McCurdy,

acest domn de aici este, evident, un detectiv particular.

Lucrează cumva pentru tine?

L-am angajat cu câteva zile în urmă.

Îmi pare rău de situaţie, Charlie.

Spune-le tot ce ştii.

Da, mă bucur că am scăpat de eşafod.

Nu pot spune mai multe despre domnul Jennings, locotenente.

Dar e ceva despre maşina lui ce s-ar putea să vă intereseze.

Tipul care distribuie ziarele poate confirma.

I-am plătit câţiva dolari pentru a-mi spune ce a văzut pe aici.

După puţin timp am primit un telefon de la el.

Mi-a spus că a văzut Jaguarul domnului Jennings în această dimineaţă,

undeva în jurul orei 7:00.

Ce? Unde?

La un kilometru sau doi de aici.

Mi-a spus că l-a depăşit pe el când mergea

pe drumul de sud.

Mergea de aici spre oraş.

L-ai prins?

Jess, ajută-mă!

Nu ştiu cum s-a întâmplat,

eu doar voiam să iau arma din dormitorul ei,

şi un carneţel negru plin cu minciuni despre mine.

Am intrat aici şi am găsit-o

acolo, pe podea, lângă seiful deschis.

Nu ştiu ce s-a întâmplat.

Eram înspăimântat. Trebuie să mă...

Oh, Doamne, Nu ştiam ce să fac.

Oh, Dumnezeule!

Nu am văzut niciodată un tip relaxat aşa de repede.

- Miranda? - Ai ghicit bine.

Bine. Ai dreptul să nu spui nimic.

- Ai dreptul... - Locotenente.

- Ai dreptul la un avocat... - Locotenente.

Nu întrerupeţi.

Tocmai a sosit raportul balistic.

Dacă renunţi la dreptul

de a rămâne tăcut, tot ce spui poate fi...

Schultz! Schultz, opreşte-te! Schultz!

Raportul preliminar al autopsiei spune că dna Goren a fost împuşcată de două ori,

o dată în inimă cu arma ei,

de calibru mic, 25.

Ăsta e pistolul despre care Dl. Jennings tocmai ne-a spus că l-a luat.

Dar nu a fost pistolul care a ucis-o.

Ceea ce a ucis-o a fost o lovitură în cap.

Şi care, spun cei de la balistică,

a fost la o armă diferită, de calibrul 22.

Şi a fost tras cu ceva timp mai devreme.

Cu peste o jumătate de oră mai devreme, de fapt.

Concluzia, conform raportului este aceea că

oricine a împuşcat-o pe d-na Goren în inimă mai târziu,

cu pistolul ei de calibrul 25, doar...

a împuşcat un cadavru.

Ce s-a întâmplat?

A leşinat.

Doamnă McCurdy, vă rog,

puteţi aştepta un minut, doamnă? Vă rog.

Doamnă.

Locotenente,

pot să merg la superiorii tăi dacă nu este el?

Oh, da, bine, Este adevărat că experţii

au concluzionat aşa într-un caz neobişnuit ca aceasta.

Dar mai sunt întrebări pe care vreau să vi le pun.

Desigur.

Vrei să ştii de ce nu v-am spus despre telefonul Terezei.

Ei bine, cum aş fi putut?

Cel puţin până când am avut şansa de a vorbi cu Wayne.

Adică, cine ar crede că el a fost capabil de a o ucide?

Nu contează cât de lacom sau ambiţios este un om infidel.

În plus, toată lumea a spus că a fost un jaf.

Oh, Doamne. Ce fac acum?

Oh...

Îl duc la secţie, cred.

O mulţime de reporteri vor apare.

Să-l aresteze?

Oh, nu să-l aresteze, doamnă.

Nici o lege nu pedepseşte împuşcarea unui cadavru.

Nu, e în regulă, băieţi. Voi fi bine. Merg.

Doamnă, nu aţi răspuns la întrebarea pe care doream să v-o pun.

Vă daţi seama, nu-i aşa, că acum eu trebuie să reiau

totul de la început?

Ei bine?

Ei bine, ce aţi făcut aici noaptea trecută?

Am ieşit aseară târziu.

Am condus şi am ajuns aici noaptea trecută un pic după miezul nopţii.

Luminile erau aprinse.

Am găsit-o pe Theresa răvăşită şi plângând,

şi frământându-şi mintea cum să scape de el.

I-am trimis prin Charlie un carneţel negru.

N-ar fi trebuit să-l trimit. Ea a luat totul prea în serios.

Oricum, după ce ea a dat acel telefon,

am reuşit să o culc în patul ei

şi am plecat de aici pentru a merge acasă, pe la aproximativ ora 03:00.

Eşti mulţumit, locotenente?

Atunci când un bulgăre de zăpadă nu începe să se rostogolească,

împinge-l.

Locotenente, îmi pare rău că te-am făcut să aştepţi.

Dar e mult de lucru pe aici.

Oh, bine, doctore, nu te voi deranja mult timp.

Vreau să vorbesc cu tine despre d-na Goren.

Da, este al naibii de tragic. A fost o femeie frumoasă.

Ştii, soţia mea i-a citit toate cărţile.

Ea va veni la tine ţipând, dacă nu înhaţi pe cineva în curând.

Vreau să vă asiguraţi cu privire la ora decesului.

Ar putea să fi fost mai devreme de 3:30?

Uite, n-ai primit raportul preliminar?

Împuşcătura din cap, a ucis-o.

A fost pe la 05:30 cel mai devreme.

Oh. Ei bine, dar împuşcătura din inima ei?

Aceasta nu cumva s-a întâmplat mai întâi?

Nu, absolut nu. Ştii, e foarte clar

pentru că nu s-a observat sângerare internă

în zona inimii. E sigur.

Sunt surprins că nu ţi-ai notat.

Ei bine, de fapt, doctore, ştii...

Ei bine, oricum, laboratorul a confirmat.

Era moartă cu cel puţin o jumătate de oră înainte de a fi împuşcată a doua oară.

Uite...

am putea merge aici

şi să termin cu un tip care a încercat să bea un baril de băutură.

Mai e ceva, doctore.

Când d-na Goren a fost găsită,

ştii ea avea toată lenjeria de corp?

Da, bineînţeles.

Da, dar cum să spun,

eşti sigur că lenjeria era în regulă

sau putea cineva să o fi bruscat?

Molestată sexual? Nu, nu, nu.

Bineînţeles că nu.

Uh, nu, nu sunt semne de contuzii,

nu sunt lovituri sau escoriaţii.

Haide înăuntru şi vorbim în timp ce eu termin.

Bine.

Mulţumesc, doctore. E suficient până acum.

Oh, îmi pare rău.

Oh, dragă, Îmi pare aşa de rău.

Mickey, cred că ţi-am spus să te duci acasă cu o jumătate de oră în urmă.

Ştiu.

Dar am decis să nu plec. Nu, până nu te linişteşti.

Oh, pentru numele lui Dumnezeu.

Jess, e aproape 7:30.

Cei de la curăţenie sunt deja aici.

Deci, de ce nu mă laşi să te duc eu acasă,

şi voi avea grijă să-ţi trimit maşina ta acasă, dimineaţă?

Oh, nu fi prostuţă. Sunt perfect în regulă.

Se pare că uitându-te iară şi iară peste această înregistrare

nu faci decât să te simţi mai rău.

Şi în afară de asta nici nu ai mâncat încă.

Ştii, asta s-a întâmplat din cauza mea.

Poate cineva a urmărit-o acasă după emisiune.

Ce?

Oh, mă îndoiesc că...

Dar presupun că e un fel de uşurare

că cel puţin ştim că nu el a fost cel care

a omorât-o.

Nu sunt bucuroasă să spun asta.

Dar este, nu-i aşa? E o uşurare, vreau să spun.

Asigură-te că ai oprit asta înainte de a pleca.

Dr. Clay. Eşti nevoie de dvs. în zona de recepţie.

Dr. Clay, vă rugăm să veniţi la recepţie.

Dr. Wilson, vă rugăm să ridicaţi telefonul.

Ho, ho, ho, atât e bine. Mulţumesc.

Îmi pare rău, domnule. Vizitele nu sunt permise.

Nu, totul e bine. E poliţist.

Oh, bine, poate doriţi să plec pentru a discuta cu domnul Jennings.

Nu, nu, doar am trecut pe aici.

Bună, de ce nu îţi torni un pahar de vin şi apoi să mă execuţi?

Mulţumesc, domnule, dar beau numai bere.

Bine, du-te scumpo.

Băiete, aici e sigur diferit de salonul unde am stat pentru operaţia mea de hernie.

A fost ideea avocatul meu, să stau aici peste noapte,

să scap de reporteri.

A aranjat cu medicii.

Oh, şi eu eram îngrijorat, de asemenea.

Pentru că am fost şocat când pur şi simplu v-aţi prăbuşit.

Vreau să spun că un tip care escaladează munţii şi schiază...

Locotenente, n-ai venit ca să treci în revistă viaţa mea.

Dar nu îţi dai seama ce şoc am avut?

Tereza ştia că eu nu eram perfect.

Ştia că m-am învârtit printre multe femei

dar ea chiar mă iubea.

Da, ştii, am observat.

Femeile pare-se că sunt atrase de tine.

Dar asta nu înseamnă nimic.

Şi Theresa ştia asta despre mine, dar

nu se poate ca după ce a citit câteva lucruri murdare într-un carneţel

brusc să se despartă de mine?

M-a ameninţat că va scrie o carte despre mine,

ce va deveni un bestseller glumă în viaţa sa.

Îţi spun că atunci când am a intrat în dormitorul ei

ca să-mi recuperez carneţelul

şi arma.

Le-am luat din sertar.

Ştii, m-am gândit că

ea a coborât pentru că a auzit ceva.

Oh, dacă n-ar fi fost aşa

acum ar putea fi încă în viaţă.

Nu înţelegi? Le-am luat

şi când am găsit-o stând lângă seiful deschis,

şi bucăţi rupte din scrisorile mele de dragoste erau împrăştiate peste tot pe podea,

ceva s-a rupt în mine...

Totul e scris în mărturisirea mea.

Poate că nu aţi citit-o.

În mărturisirea ta ai spus că nu îţi aminteşti dacă

ai tras o dată sau de două ori.

Cum să-mi dau seama? Nu ştiam ce făceam.

Nu înţelegi?

Cu siguranţă încercerci iar să induci în eroare.

Şti bine că nu s-a găsit

nici o scrisoare ruptă pe podea.

Desigur, pentru că le-am ars.

Erau încă nişte cărbuni în şemineu.

Am strâns toate bucăţile de hârtie şi le-am ars, la dracu'.

Bine, vreau doar să te mai întreb un singur lucru despre carneţelul lui Charlie,

şi nu vreau să-mi spui ce scria în el, domnule.

E prea supărător.

Ştiu ce scria. Charlie mi-a spus deja.

Dar nu ai spus ce ai făcut cu acel carneţel.

Locotenente, am rugat-o pe Helen să vă sune la birou pentru asta.

Helen?

Acelea erau datoriile mele.

Ea e femeia pe care am sunat-o şi i-am lăsat un mesaj

venind de la Palm Springs.

Oricum, ce-am făcut cu blestematul de carnet,

l-am aruncat într-un tomberon pe drumul meu spre micul dejun,

o prostie la fel de mare ca tot ceea ce am făcut după aceea.

Să o sun pe Mavis, să cumpăr toate acele flori.

Da. De ce nu dormi acum şi...

Vreau să spun că

Va veni o maşină să te ia în jurul orei 10:00 mâine dimineaţă.

De ce? Căpitanul dumneavoastră mi-a spus că sunt liber să plec.

Oh, desigur.

Dar acum mi-am dat seama

că tu eşti singura persoană pe care pot conta să mă ajute să găsesc adevăratul criminal.

Şi o vom face, nu-ţi face griji.

Şi dl Jennings a lăsat un mesaj?

Da, a sunat la ora 6:25 în această dimineaţă.

Şi cum ştii asta?

Maşina.

Vedeţi e înregistrat şi timpul convorbirii.

Oh, da, văd.

Apelul lui este următorul.

Helen, sunt eu, Wayne. M-am oprit în oraş pentru anumite probleme.

Sper că mă poţi auzi, cu traficul ăsta mare de pe autostradă.

Ascultă, planurile mele s-au schimbat.

Sunt pe drum înapoi la Tereza.

Te sun mai târziu atunci când voi putea, bine?

Auziţi cât de repede vorbeşte? Cum părea agitat?

S-ar putea spune că în acea dimineaţă

când a telefonat, abia ieşise din storcător.

Storcător?

Wayne este, de obicei, atât de calm.

Întotdeauna ştia să se descurce cu

izbucnirile ei emoţionale, şi schimbările de stări sufleteşti,

de nepotolit...

Taci, Helen.

Cred că tu cam cam ţi la el.

Ei bine, sunt realistă, atâta tot.

Iau ceea ce pot obţine.

Aici. 06:25

Oh, mai bine îmi notez.

Oh, nu, puteţi lua banda, dacă doriţi.

Oh, mulţumesc.

Nu cumva ştii ce a vrut să spună când a spus

că el va suna înapoi mai târziu?

Nu. De ce?

Oh, probabil nu e important. Există un alt lucru.

Văd la uşa ta că vindeţi asigurări.

Am verificat-o deja pe d-na Goren la agenţii de asigurări,

şi ei spun că singurul beneficiar al asigurărilor ei de viaţă,

este sora ei. D-na McCurdy.

Toate, exceptând una.

Oh?

Când Wayne ş-a făcut prima asigurare de viaţă, încercând să o impresioneze,

a trecut-o pe ea ca beneficiar.

Şi când a auzit d-na Goren asta, mi-a trimis o notă

spunând că şi ea vrea acelaşi lucru.

Nu a vrut să-şi deranjeze agenţii ei cu asta.

Dacă Wayne a insistat ca ea să fie beneficiarul

atunci, natural,

marea doamnă trebuia să-i întoarcă marele gest.

Dacă nu te superi îmi poţi spune cam la cât se ridică pliţele astea?

Uite, locotenente, Wayne deja mi-a spus că el nu-şi va opri nici un ban.

Orice sumă îi va reveni o va dona pentru actele de caritate începute de Tereza.

Bine.

Dar, dacă trebuie să ştiţi,

poliţele sunt destul de impresionante.

Un milion de dolari.

Un milion de dolari? Oh, întradevăr impresionant.

Scuză-mă, locotenente. Ţi-am trimis acasă maşina.

Am venit aici cu maşina mea, am făcut bine?

Oh, sigur, domnule. Eşti liber să faci ce vrei.

Vei fi fericit să şti că tocmai am găsit alt glonţ.

Era îngropat acolo, în cenuşă.

Alt glonţ?

Din arma d-nei Goren,

cel de-al doilea foc despre care ai spus că nu-ţi aminteşti

dacă l-ai tras sau nu?

Şi toate urmele au sensul lor.

Ai spus că ai venit de acolo

şi intrând în cameră, ai văzut-o în genunchi, rezemată de seiful deschis.

N-ai avut idee că ea deja fusese împuşcată.

Ai văzut scrisorile de dragoste rupte pe podea.

Ai presupus că ea le-a luat din seif şi le-a rupt

şi într-o furie oarbă, ai împuşcat-o.

Şi unul dintre acele gloanţe a ratat doar un pic ţinta,

a ricoşat din aceste pietre drept în şemineu.

Şi asta ar trebui să mă facă fericit?

Ei bine, se explică un pic mai mult ceea ce s-a întâmplat, asta-i tot.

Mare lucru.

Oh, vorbind de gloanţe,

cel tras mai devreme

de adevăratul criminal a fost tras în cap.

Ei bine, raportul balistic spune că a fost de calibrul 22 şi că e un pistol foarte popular.

Nu mai spune.

Domnule, am spus asta, pentru că am observat în camera dumneavoastră

o panoplie cu arme de colecţie

şi mă întrebam dacă atunci când ai spus

că nimic nu lipseşte de acolo...

Nu, locotenente, nu lipseşte.

Ucigaşul trebuie să fi avut propria sa armă.

Acum, te rog să plecăm dracu din această cameră.

Îmi dă frisoane.

Oh, îmi pare rău, domnule. Da, putem merge în altă cameră.

Pentru ce? Poate să ne uităm la acei "culegători de cireşe" parcaţi pe drum.

Oh, sunt deja aici?

Oh, hai să mergem. Ei ar putea fi cei mai buni martori ai noştri.

Martori? Cum aşa?

Bine, porneşte, Ron.

Nu vă faceţi griji pentru acest lucru.

Ne poate ridica pe toţi. Spune-le, McGee.

Ei bine, va fi puţin aglomerat, atâta tot.

Dar, dacă doriţi să vedeţi ceea ce am văzut...

Ai dreptate şi am nevoie de tine ca să-mi spui

unde să mă uit.

Mai bine îţi pui asta pe cap, locotenente.

Nu, mulţumesc. Nu-mi trebuie.

Va fi rău.

Hei, o iau eu.

Bine, Ron, adu-o jos.

Pare cam şubredă, nu-i aşa?

Nu trebuie să vă faceţi griji pentru asta.

Vom fi în regulă.

Pe aici, locotenente. Ne îngrămădim.

Să vedem. Tipii spun că

nu au observat nici o maşină pe drum

tot timpul cât ieri au lucrat acolo.

Toată lumea la bord?

Deci ăsta e locul unde aţi parcat ieri camionul tot timpul?

Ce? Camionul? Da. Tot timpul.

Uită-te la branşamente.

Şi asta a fost de la 05:50 până la aproximativ 6:25.

Atunci am plecat de aici.

La aproximativ acea oră m-am oprit în Los Angeles

venind de la Palm Springs şi am sunat-o pe Helen.

Doar un pic după. Era 6:30.

6:30, aşa e.

Acum, în cele 40 de minute cât a durat asta, domnule,

unde eraţi, exact.

Am fost chiar acolo sus. Chiar lângă acel stâlp.

Se vede terminalul acolo.

Dar ne-am dus înainte şi înapoi de câteva ori până la celălalt stâlp.

Acel stâlp de acolo.

Vedeţi cablurile acelea?

Acum, uitaţi-vă acolo? Acela e cablul d-nei Goren.

Se vede întreaga aleea de aici de sus. Chiar şi o parte din garaj.

Chiar aşa?

Şi acolo e casa doamnei Shannon.

Se vede acolo, jos.

Acolo doamna locuieşte cu tatăl ei.

Dar, observaţi, locotenente? Se vede tot drumul de aici.

Acum aţi înţeles de ce suntem atât de siguri

că nu a fost nici o maşină care să vină sau să plece?

Şi panorama se vede mult mai bine de aici.

Vedeţi, am lucrat ieri la acest cablu... Oh, Isuse.

Oh, la naiba! Ce naiba e asta?

Sunt ciori. Au cuiburi aici.

M-au spurcat şi pe mine ieri.

Ei bine, cel puţin acum ştim că ucigaşul nu a venit sau a plecat cu maşina, aşa-i?

Cât timp am fost noi aici.

Da, dar uitaţi-vă în jur. Vedeţi toţi arbuştii şi tufişurile?

Îi vedeţi.

Oricine ar fi putut fi ascuns vederii dacă mergea pe jos.

Noi nu l-am fi observat.

Ah, pe jos. S-ar putea.

Spune, şti cumva unde ar putea fi sora ei, d-na McCurdy?

Un sfert de milă mai jos de plajă.

Mă căutaţi pentru ceva, locotenente?

Ce?

Oh. Ce mai faci?

E în regulă. Lasă-l înăuntru, Rosa.

O, sigur e plăcut să stai aici.

Ei bine, mulţumesc.

Ai venit doar să-mi spui asta?

Ei bine, nu.

Oh, dar am fost să verific noi variante

referitoare la caz.

Bine.

Vrei să stai jos şi să bei ceva?

Oh, mulţumesc, doamnă. Mai bine nu.

Am hainele pline de nisip.

Locotenente, fă-te comod.

Oh, mulţumesc foarte mult, doamnă.

Ştiu ce am vrut să te întreb.

Ai spus că ai fost cu sora ta în noaptea când a murit.

La ce oră ai spus că ai plecat? Era 3:00?

Da, asta e ceea ce am spus.

Întreb doar pentru că ea s-a dus la culcare atât de târziu

şi, ştii, în zori era deja pe jumătate îmbrăcată.

Obişnuia să se trezească aşa devreme?

Da, Theresa întotdeauna se trezea devreme.

În plus, ea se pregătea să meargă la Seattle, îţi aminteşti?

Trebuia să-şi pregătească o mulţime de lucruri.

Tu ai aranjat asta, nu-i aşa?

Ce? Lansarea de carte?

Am presupus că ai făcut-o.

Vreau să spun, având în vedere cum trebuie să te fi simţit

atunci când ai văzut-o spunând toate acele lucruri la televizor,

despre căsătoria cu acel om şi dragostea pentru el şi...

Uită-te. Am vrut să plece cât mai departe de el

şi cât mai repede posibil. E bine?

Cred că da, doamnă, dacă ar fi fost sora mea mai mică.

Ea a fost o naivă înnăscută, locotenente.

Întotdeauna a greşit când a analizat bărbaţii.

Oh, ştiu că el este atractiv, dar ea nu ştia

cum să se poarte cu un om ca ăsta.

Ea nu ştia cum să-l folosească şi apoi să scape de el.

Ei bine, ea era mereu înţelegătoare şi manierată, doamnă.

Cu excepţia cazului când a citit carnetul Dl. Jennings

şi s-a revoltat prin telefon.

Ce dracu vrei să spui cu asta?

Mi-am permis să verific convorbirile la compania de telefonie.

Cele la distanţe lungi s-au dat de aici.

De unde?

De aici?

Ei bine, sunt sigur că e doar o greşeală.

Ştii, cu toate calculatoarele alea...

Dar, până acum, cel puţin, nu pare a fi

vreo înregistrare a telefonului la Palm Springs.

Nu de la casa surorii dumneavoastră, cel puţin.

Aşa am ajuns să mă întreb...

şi am înţeles că trebuie, d-nă McCurdy,

să rezolv problema singur.

Când soţia mea vede că mă frământă ceva...

nu insistă cu întrebări pentru că ştie că până la urmă îi voi spune.

Şi am mai observat ceva din declaraţia domnului Jennings,

după toate cuvintele acelea îngrozitoare spuse de sora ta el a zis:

Vorbeşti de parcă ai fi sora ta.

Mi-am adus aminte de o întâmplare petrecută

atunci când fratele meu mai mare era la liceu.

El s-a străduit să obţină numerele de telefon de la o mulţime de fete.

Atunci eu am descoperit că atunci când vorbesc la telefon

ceva mai sacadat

şi mormăi, vocea mea seamănă cu a lui,

şi apoi, uau.

Am reuşit să aflu o mulţime de lucruri

şi ceea ce obişnuiau fetele să-i spună.

Oh, a fost foarte educativ.

Dar a fost şi uşor să le păcălesc.

Bine, bine! M-ai prins, la naiba!

Îmi pare rău.

La dracu, asta e.

Tu nu eşti rău.

Dar nu e nevoie să verifici înregistrările.

Da, eu sunt cea care i-a telefonat în acea dimineaţă.

Oh, dragă, te iubesc. Te iubesc atât de mult.

Taci din gură, nemernicule.

Ce?

N-am să mă căsătoresc cu tine. Eu nu sunt aşa proastă.

Theresa, ce s-a întâmplat, dragă?

Ai băut?

Vorbeşti de parcă ai fi sora ta.

Nu!

Eu nu te cred. Ascultă, mai bine culcă-te.

Vin acasă mâine noapte şi vom vorbi despre asta.

Nu mai veni înapoi. Te urăsc. Te urăsc.

Dar înţelege-mă.

Vezi tu, am discutat cu ea.

Am implorat-o, i-am adus dovezi.

Am făcut totul.

Dar ea pur şi simplu nu asculta.

Aproape că ne-am îmbătat amândouă

şi cât de cât am convins-o.

Ea mi-a spus că

după ce a declarat că se va căsători cu el, va pleca la Seattle,

şi nu va face nimic altceva, dar că atâta poate face.

Ea pur şi simplu nu-i putea spune.

Nu putea pune capăt relaţiei.

Aram aşa de supărată, aşa de supărată.

Am culcat-o în pat şi m-am dus acasă.

Şi cum eram supărată, am luat telefonul...

Eu nu trebuia să fi băut.

D-nă McCurdy?

Oh, Doamne, Rosa, pleacă de aici.

Da, doamnă, dar am vrut doar să spun

că e căutat la telefon locotenentul Columbo.

Bine, bine, va răspunde de aici. Bine. Du-te.

Am o surpriză pentru tine. Haide, să-ţi spun.

Bine, Schultz, dacă aşa e fă o plimbare până acolo.

Oh, eşti deja? Vin şi eu imediat.

Au găsit un pistol. Va trebui să plec. Uh...

Uite, eu... Cred că ştiu cât de dureros este.

Te rog, locotenente. Te rog.

Du-te.

Dumnezeule, arăţi îngrozitor.

Cum ai ajuns aici?

De cât timp eşti aici? Rosa!

Am trimis-o să facă un comision

cu puţin înainte de a afla de telefonul tău împuţit.

Al tău.

Dumnezeu, de ce nu am ghicit?

Pleacă de aici.

Ţi-am spus să ieşi.

Nu, nu am de gând să plec.

După mica ta farsă cu telefonul nu am de gând să plec.

Oh, Doamne.

Toată viaţa te vei gândi

că din vina ta Tereza a murit, nu-i aşa?

Pentru că ai făcut ceea ce ai făcut.

Până aici. Haide, ieşi afară!

Dar nu am omorât-o. Trebuia doar să mă faci să cred că am făcut-o.

Opreşte-te. Dă-mi drumul. Lasă-mă în pace!

Nu, până când nu mă asculţi, Jess.

Cineva a ucis-o, nu? Ei bine, tu ai făcut-o?

Bineînţeles că nu. E stupid ce spui.

Uită-te la mine, Jess. Vezi?

Ştiu agonia pe care o simţi.

Eşti ciuruită de vinovăţie.

Şi ai făcut lucrurile astea oribile

numai pentru că eu am iubit-o.

Pentru ultima dată, ia-ţi mâinile de pe mine.

Ne merităm unul pe altul, Jess.

Poate avem nevoie unul de altul acum,

pentru a menţine ura în noi înşine pentru totdeauna.

Wayne Jennings, te-am urât

din momentul în care am făcut greşeala să-ţi permit să te întâlneşti cu sora mea.

Tu mi-ai prezentat-o.

A fost o greşeală.

Ţi-am cerut voie.

A fost o greşeală!

Te-ai gândit vreodată de ce eşti atât de supărată, Jess?

De ce ai devenit rea după ce mi-ai prezentat-o?

Nemernicule prost!

Jessica, am văzut cum m-ai privit.

Cum m-ai privit de fiecare dată când eram cu ea.

Am văzut cum mă urmăreai.

Cum mă doreai.

Te urăsc.

Da, a fost îngropat în grămada aia de gunoaie de acolo.

Detectorul de metale nu ne-a folosit aşa că am folosit un câine.

Câine?

Corect. Pistolul a fost folosit de curând.

Încă se mai simte mirosul. Şi e de calibrul 22.

Unul dintre băieţii noştri a şi plecat cu el la laborator pentru analiză.

Acest drum nu cumva duce la casa doamnei Goren?

Aşa e. Este drumul pe care poţi merge pe jos de la casa Goren

până aici pe plajă.

Şi sora ei locuieşte la a cincea casă mai încolo?

Aşa e. Deci, vom şti dacă ucigaşul s-a deplasat pe aici pe jos.

în cazul în care se dovedeşte că acea armă este arma crimei...

Cred că voi merge iar la morgă.

Ce cauţi, locotenente?

Nu ştiu.

Doar ceva ce am observat înainte.

Vezi ceva alb chiar acolo?

Da, sigur. Ce e?

Fotograful ar fi trebuit să menţină obiectivul curat.

Nu cred că e de la obiectiv.

Hei, vrei să vezi ceva cu adevărat interesant?

Organul ăsta e de la un caz de otrăvire.

Uită-te la zona gri-violet...

Mai bine mi-ai arăta nişte haine.

Cele ale doamnei din cazul la care lucrez.

Scuze, locotenente. Nu am ştiut că eşti aşa de grăbit.

Acum sunt.

M-am hotărât.

Ce dracu' faci?

Oh, Schultz.

Ei bine, de fapt...

Nu minţi, nu-ţi cer asta.

Raportul balistic confirmă

că e 22-ul care a ucis-o, bine.

Deci, ce facem acum? Mai pieptănăm plaja?

Am cerut deja încă zece băieţi pentru asta.

Trebuie să plec să o văd din nou pe sora ei.

Ce?

Dar ea nu e acasă.

A plecat la scurt timp după ce aţi fost aici, locotenente.

Cu câteva ore în urmă.

Bine. Cu domnul Jennings, atunci?

Oh, este cu ea. Au plecat împreună.

Scuzaţi-mă, doamnă, dar ambele lor maşini sunt aici,

le-am văzut eu.

Ei bine, Dna McCurdy are o mulţime de maşini.

Au luat Rolls-ul. Dl. Jennings l-a condus.

I-am văzut plecând.

Rolls-ul?

Bine, şi unde s-au dus?

Ei bine, am auzit-o pe doamna

vorbind la telefon cu casa de modă din Beverly Hills.

Acum să vedem. La umeri vom face mici retuşuri...

Nu, nu, nu, nu e bine.

Dar...

Nu pot purta asta oricum.

Oh, te rog, mă face să arăt ca un pudel francez.

Nu, nu. E nevoie doar de o culoare mai deschisă, atâta tot.

Am putea vedea ceva în culori mai deschise, vă rog?

Desigur, domnule.

Wayne, eu nu pot purta lucruri de genul ăsta!

Ba poţi, desigur.

Încearcă ceva diferit cu părul tău.

Şi ştii ceea ce ar arăta fabulos cu asta?

- Ce? - Un sacou negru.

Doamnă!

Hei, opreşte-te să mai dai ordine.

Oh, uite, îmi pare rău.

Sunt doar confuză. Totul e confuz.

În plus, am de gând să plec şi să scap

de oameni, de reporteri, de televiziune. M-am săturat...

Hei, voi avea grijă de toate astea, nu-ţi face griji.

Şi voi avea grijă şi de tine.

M-am gândit că ţi-ar face plăcere să luăm o cină romantică.

Aşa că trebuie haine noi.

Bine, sunt doar...

Vreau să plecăm de aici înainte să-mi pierd minţile.

Fac cum spui tu...

Oh, Doamne.

Oh, aici eraţi.

V-am căutat peste tot.

Ce mai este, locotenente?

Ai un suspect nou?

Ei bine, am găsit pistolul.

Ţi-am spus asta.

Înseamnă ceva?

Ah, da, domnule. Este arma crimei.

Este?

Dar vreau să ştiţi că în final, am realizat

că nu a fost un hoţ

sau ceva de genul ăsta.

De ce?

Ei bine, ştiam, domnule Jennings,

că atunci când ai împuşcat-o pe d-na Goren cu arma ei

ea era moartă de ceva vreme.

Da, desigur, locotenente. Dar nu trebuie să mai repeţi?

Nu vezi că d-na McCurdy a suferit destul şi încă suferă?

Vreau doar să vă spun că d-na Goren

nu a fost împuşcată într-o luptă cu un intrus.

Ei bine, dacă n-a fost un hoţ sau intrus...

Doar un minut, Jess.

Nu mai spune nici un cuvânt până când îţi contactezi avocatul.

Ceea ce am încercat să spun, doamna McCurdy,

este faptul că sora ta a fost împuşcată cu sânge rece.

Poate chiar în timp ce încă dormea.

Dormea?

Cine ar face aşa ceva?

Jess, nu trebuie să vorbeşti cu el.

D-nă McCurdy, doar un singur lucru

vreau să ştiu despre sora ta.

Ea purta şosete albe, trei sferturi,

şi secretara ei mi-a spus

că purta aceste şosete atunci când purta pantaloni. Este adevărat?

Secretara ei ştia mai bine. Ce-i cu asta?

Purta pantaloni frecvent?

Nu.

Atunci când îi purta?

Oh, atunci când avea treabă prin casă

şi voia să fie mai lejeră.

Purta pantaloni şi atunci când călătorea cu avionul?

Tereza purta mereu pantaloni atunci când călătorea cu avionul.

Ei bine, asta este. Ştiu cine a făcut-o.

Ce dracu vrei să spui?

Tu, domnule Jennings.

Cred că te-ai gândit

că ai putea conduce înapoi la Palm Springs

dimineaţa devreme, când traficul nu e intens pe autostradă.

Ai fi putut ajunge acolo la tenis

înainte de orele 9:00 şi nimeni nu ar fi ştiut că ai fost plecat.

Ţi-ai ieşit din minţi.

Nu am ajuns în Los Angeles până la 06:25, îţi aminteşti?

Şi atunci i-am telefonat lui Helen şi i-am lăsat un mesaj.

Sigur, pe un robot care ştiai că va înregistra ora.

Şi vorbeai tare

pentru ca să se audă cu tot zgomotul acela mare

de la traficul de pe autostradă.

Dar analizând sunetul în laborator singurul zgomot de fond

ce se putea auzi şti care era?

Ciori.

Ciori.

Ştii, acele păsări?

La fel ca cele pe care le-am deranjat atunci când am fost cu tipii de la cablu.

Când am ajuns acasă la Tereza, pe la la 7:00.

acei băieţi plecaseră deja.

O, nu, domnule, ai ajuns acolo înainte de a fi sosit ei.

Şi ai omorât-o.

Apoi, când băieţii de la cablu au venit,

ai fost prins în capcană, nu ai mai putut pleca fără să fi văzut.

Deci, trebuia să stai acolo şi să aştepţi.

Acum, nu mai puteai ajunge la Palm Springs suficient de devreme,

pentru că traficul s-a aglomerat.

- Wayne... - O face înadins.

Voi demonta fiecare cuvânt. Relaxează-te.

Şi acum, domnule Jennings, încerci o nouă jonglerie.

Eşti expert în a renunţa la un plan şi a trece rapid la altul.

În cazul în care cei de la cablu nu plecau,

ai mai împuşcat-o cu arma ei, o armă diferită,

ştiind că dacă vei fi prins, ai putea mărturisi în final.

Şi nimeni nu te-ar fi suspectat că ai omorât-o pe d-na Goren

nu o dată, ci de două ori.

Oh, Doamne.

Asta e o minciună.

Nimic din toate astea nu poţi dovedi.

Îmi pare rău, domnule, dar aşa s-a întâmplat şi pot dovedi fiecare detaliu.

Pentru că am fost la morgă şi am făcut o descoperire.

Sora ta nu purta chiloţi.

Nu purta ce?

Chiloţi. Cel care a împuşcat-o, a îmbrăcat-o aşa.

Şi acea persoană a trebuit să fie foarte apropiată de ea.

Destul de apropiată încât să ştie că ea urma să plece cu avionul

şi că purta pantaloni în asemenea ocazie.

Ei bine, Mavis ştia, locotenente. Şi eu am ştiut.

Oh, nu putea să fi fost o femeie.

Pentru că persoana a făcut o mare greşeală.

Şi acest fel de greşeală numai un bărbat o poate face.

Eşti nebun.

Taci.

Ce greşeală?

Vă voi arăta aici.

Bine.

Aşa era îmbrăcată când am găsit-o.

În lenjeria ei şi halat de baie, cu partea dreaptă a ei expusă.

Da, am văzut asta.

Dar nu vedeţi o mică pată albă pe coapsa dreaptă?

Abia.

Asta e ce m-a deranjat pe mine de două zile.

Pur şi simplu nu e în regulă.

Dă-mi asta!

Dar era foarte mică, aşa că am mărit zona asta.

Acum pot spune ceea ce era în realitate.

Ei bine, e doar o etichetă,

prinsă sub betelie.

O etichetă. Ce ridicol poţi fi?

Ei bine, domnule Jennings, Cred că nimeni nu ştie totul despre o femeie,

nici chiar tu.

Permiteţi-mi să văd din nou.

Nemernicule! Te omor.

Te omor! Te omor!

Ai ucis-o!

Bine, citeşte-i drepturile. Suspect de omor.

Doamnă.

Maţina ta este aici, parcată afară.

Dar vă vom conduce acasă într-una din maşinile noastre.

Mulţumesc, locotenente.

Columbo, nu înţeleg.

Ce dracu este greşit cu această etichtă din poză, la naiba?

Ei bine, dă-mi voie să îţi arăt aici, la aceşti chiloţei.

Ţine asta.

Oh, bine, asta este Vanity Fair,

dar eticheta e la fel.

Eticheta e pusă în acelaşi loc.

Americanii a stabilit să fie pusă întotdeauna pe stânga.

Soţia mea mi-a spus că

chiloţii d-nei Goren erau Maidenform.

I-am văzut în sertarul ei.

Asta e ceea ce poartă şi soţia mea.

Şi la chiloţii Maidenform eticheta e întotdeauna pe stânga.

Tocmai am văzut chiloţii la morgă. Pe partea stângă.

Dar în fotografia cu poziţia corpului,

eticheta este pe partea dreaptă.

Deci, cum putea eticheta să se învârtă

jumătate de cerc încât să ajungă acolo?

Ei bine, există un singur răspuns.

Chiloţei au fost puşi cu faţa în spate.

Şi nu cred că ea ar fi făcut aşa ceva, nu?

Traducerea şi adaptarea: Lucian Mircea Stoenac (Toto)