Original subtitles

ZEIŢA IUBIRII A CANIBALILOR

Iubito.

Vino aici, iubito.

Sărută-mă.

Stai.

- Mă iei şi pe mine ? - Sigur că da, urcă.

20 de pesos pe Juan.

Pedro Esalvati şi Juan Delatruix...

doi campioni, care vor face totul, pentru a câştiga.

Pedro Esalvati şi Juan Delatruix. Sunt pregătiţi deja.

Lupta poate începe. Pedro e deja în ring.

- 20 de pesos pe Pedro. - 20 de pesos pe Juan.

Hai, Pedro. Ce faci ?

Atacă, Pedro ! Hai !

Hai, Pedro.

Dă-i bătaie.

Hei, Sară, îţi place violenţa ?

Vincent.

- Ce faci tu aici ? - Cum adică ? Am pariat.

Şi aş pune pariu, că tu eşti aici în Santo Domingo datorită slujbei.

Nu, sunt în concediu, am lăsat ziarul pentru un timp.

- Cât ai pariat ? - 20 de pesos.

- Şi cât ai pierdut ? - Eu ?

Nu, am câştigat destul de mult, uite.

Eu am pariat pe Juan, pare a fi într-o formă bună.

Haide ! Hai, Pedro.

Mai pun încă zece. Zece.

Pur şi simplu nu i-a mers. Nu mai paria nimic.

- Vezi ? - La dracu'.

"Juan e câştigătorul."

Din păcate nu mi-a ieşit de data asta.

Dacă nu mă înşel, ultima dată când ne-am întâlnit

mi-ai spus că o să mă suni.

- De atunci tot aştept. - Eu ?

Soţia ta a aflat, nu doream un scandal.

Păi, soţia mea e în Franţa acum.

Atunci hai să luăm masa împreună, stau la hotelul Dominicus.

Şi eu ! Cum de nu ne-am întâlnit ?

- Aici îmi e maşina. - E a ta ?

Nu, nu chiar, e a companiei.

E adevărat că sunt un tip sportiv, dar nu aş cumpăra aşa ceva niciodată.

Tot fără angajamente sentimentale ?

Nu.

O să rămâi aici până se construieşte centrala ?

Mai mult sau mai puţin.

Vino aici.

Nu mai ai răbdare ?

Avem un pat cu apă aici, e ca un covor zburător.

Întotdeauna doar patul. Trebuia să te faci contabil, nu geolog.

Cred că confortul e mult mai plăcut. Asta-i tot.

Iar acum, dacă îmi dai voie, eu sunt cel care nu mai rezist.

- Nu, încă sunt udă. - Da ? Unde ?

Vino aici.

Hai să încercăm patul.

Ce saltea.

Vincent, e prea cald aici, ai ceva de băut ?

- Orice doreşti. - Vrei şi tu ceva ?

Da. Vreau şi eu.

Sara, ce s-a întâmplat ?

- E groaznic. - Sara.

Alo ? Sunaţi la poliţie, repede. Camera 215.

Cine e ?

- Eşti nouă aici ? - Da.

V-am speriat ?

- Cum te cheamă ? - Scuzaţi-mă.

De asta nu mai am nevoie.

A plecat de vreo 20 de zile.

- Nu aţi mai luat legătura cu ea ? - Nu...

eram convinşi cu toţii, că s-a întors în America...

din cauza divorţului. Spunea că v-a sta o lună acolo.

Totuşi, e foarte ciudat.

Directorul afirmă că nu a plecat din hotel.

Da, aşa este. Putem sta aici ?

Putem să vorbim fără să fim deranjaţi.

Nici urmă de ea, nu ştim unde a plecat.

La recepţie ne-au spus că a închiriat o maşină în ziua în care,

spune-aţi că a plecat în America, D-le. Vincent.

Asta e tot ce ştim.

Sara.

Vino aici, dragă.

- Bună ziua, doamnă. - Bună ziua, D-le Inspector.

D-şoara Sara Ressel, D-le Inspector.

D-şoara era cu mine când am găsit corpul lui Dean.

Încântat, d-şoară.

Sara, Dl. Inspector doreşte să-ţi pună nişte întrebări.

- Sper că pot să vă ajut. - Vă mulţumesc, d-şoară.

Dar mă îndoiesc că ne puteţi da informaţii noi,

nu l-aţi cunoscut pe Dl. Dean, nu-i aşa ?

Nu, cred că l-am văzut o singură dată în hotel,

dar altceva nu ştiu despre el, îmi pare rău.

După părerea Dvs, D-le Inspector...

de ce i-au lăsat corpul tocmai în camera mea ?

Greşesc, sau un alt inginer de la compania pentru care lucraţi...

şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină

în urmă cu ceva vreme.

Da, dar nu văd legătura.

Nici eu, în clipa asta.

Dar, dacă e...

cel care a lăsat corpul în camera dvs,

a vrut să vă dea un avertisment.

Ne ocupăm de problemă.

Faceţi-mi o favoare, şi rămâneţi la dispoziţia noastră.

Da, desigur, chiar dacă nu îi înţeleg motivul.

Doream să spun că, în eventualitatea că o să...

Cum să vă spun ? "Găseşte legătura", asta e.

Nu vă faceţi griji, şi nici Dvs...

lucruri de genul ăsta nu mai prezintă interes în zilele astea.

- Dvs sunteţi ziaristă, nu-i aşa ? - Aşa este...

dar sunt în vacanţă, D-le Inspector.

Nimeni nu doreşte să locuiască lângă o Centrală nucleară.

Da, dar să elimini fizic personalul pare un lucru excesiv.

Mai mult ca sigur că Dean a dat de ceva necazuri.

Dar nu a vorbit niciodată cu nimeni, aşa că...

Deci, un cadavru a apărut în camera ta, nu-i aşa ?

Eu nu ştiu nimic. Să-l lăsăm pe Montenegro să se ocupe de treaba asta.

- Montenegro ? - Da, Inspectorul.

Lasă-l să-şi facă treaba. Dansăm ?

Gata cu vorbăria.

Dacă mă întrebi pe mine, toate astea ar putea avea legătură cu drogurile.

- Ce i-a plăcut tipului ? - Ce vrei ?

Vrei să-ţi repet raportul pe care l-am trimis companiei ?

Din punctul meu de vedere, era un tip obişnuit,

i-au plăcut femeile, rom-ul,

fuma ţigări obişnuite. Se dădea în vânt după creole,

dar asta nu mi se pare a fi o crimă.

Ar fi interesant de ştiut, de ce a decis să divorţeze.

- Nu eşti de acord ? - Dar nu l-am întrebat.

- Nu m-a interesat. - De ce ?

De ce ? Pentru că bărbaţii spre deosebire de femei îşi văd de treburile lor.

- Ne urmăresc ? - Da, de când am ieşit din oraş.

Atunci încetineşte, să vedem ce or să facă.

Pentru că dacă ne depăşesc, asta înseamnă că nu ne urmăresc.

Să încercăm.

Ai avut dreptate, s-au luat doar la întrecere.

Nu mai fii atât de deştept, am văzut că te-ai speriat.

Da, recunosc, m-am speriat.

Nu pot să mă sperii şi eu ? Ei bine, m-am speriat.

Eşti iertat. Unde construiţi centrală aia ?

Am ales un loc minunat între munte şi mare.

Nu departe de aici, dar ce vrea să însemne asta ?

O investigaţie profesională ?

Eram doar curioasă.

Hei, i-a uite. Curajoasă gagică.

Pe căldura asta şi cu traficul ăsta redus...

dacă nu are grijă, se v-a topi, ca ciocolată.

Tipa e cameristă la hotel, s-o luăm cu noi.

Da, sigur că da.

E cea mai frumoasă creatură pe care am văzut-o vreodată.

Bună, vrei să te ducem undeva ? El e prietenul meu, Vincent.

Şi el stă la hotel. Deci, ce ţi-am spus ?

- Nu ai exagerat deloc. - Hai, urcă.

Eu sunt Papaya.

Papaya ? Ce nume ciudat.

- Pe tine cum te cheamă ? - Eu sunt Sara.

Ce nume ciudat.

- Eu mă ducă la Las Veltas, satul meu. - Dar noi nu mergem într-acolo.

Hai s-o ducem acolo, e departe ?

E în zona în care se construieşte centrala.

Bine, te ducem acolo.

Dar spune-mi, Papaya, ce caută o fată aşa frumoasă ca tine într-un loc ca ăla ?

E o petrecere, toţi cei din sat vor fi acolo.

- Doar nu e Festivalul Pietrei Rotunde ? - Ba da, ca în fiecare an.

Întotdeauna am crezut că, povestea aia despre piatra e doar o glumă.

E normal, tradiţiile noastre nu există pentru voi occidentalii.

Sunt doar poveşti de atras turiştii, dar pentru noi, nu e deloc aşa.

Linişteşte-te, nu am vrut să te jignesc.

Vrei să ne explici, sau v-a trebui să te tragem de limbă ?

Sigur că da, e un fel de ritual Macumba sau Voodoo,

care e de pe vremea Incaşilor.

Se adună cu toţii în faţa unei pietre, a unei pietre rotunde, normal...

şi încep să facă lucruri ciudate, dar nimeni nu ştie, unde e piatra.

Hei, Papaya ! Tu ştii, de ce nu ne spui tu ?

E treaba mea.

Papaya are dreptate, Vincent.

Occidentalilor nu pare a le păsa de tradiţiile localnicilor.

Aşa e, dar noi am adus civilizaţia,

să-i lăsăm pe ei, să-şi cultive tradiţiile...

Oricum toate sunt la fel.

Chiar şi Piatra cea Rotundă a fost probabil cândva un altar al sacrificiului.

Au sacrificat cândva o capră pe piatra aia rotundă,

apoi alta anul următor, şi asta-i toată tradiţia lor.

Nu ?

Aici ia-o la dreapta, ajungem mai repede pe aici.

La ordinele tale, pentru că nu vorbeşti, atunci comanzi.

Oricum mie îmi este tot una.

Hei, aici sunt prietenii noştrii. Opreşte un pic.

- E vreo problemă ? - Da, nu mai porneşte maşina.

- Te pricepi la maşini ? - Pot să arunc o privire.

- El e Ramon. - Încântat.

- Şi prietenul meu, Manuel. - Vincent.

E cald, nu-i aşa ? Bea asta, te va ajuta.

E bună, mersi. Şi voi mergeţi la Las Ventas ?

Sigur că da, e un mare festival, toată lumea de pe aici merge.

- Eu sunt Ramon. - Eu sunt Sara.

Aici e problema, s-a slăbit.

Se rezolvă imediat.

Ai terminat repede, geologule, noi nu ştim prea multe despre maşini...

Am închiriat maşina asta ca să ajungem la festival, aşa că îţi mulţumim.

- Pe curând. - La revedere.

- Papaya, tu ce faci, vii cu noi ? - De ce nu ?

- I-am scutit de un drum. - De ce ? Nu le plac petrecerile ?

- Nu, ştiţi... - Ei nu cred în puterea Pietrei Rotunde.

Nu, ca să fiu sincer...

- Ia uită-te la asta. - Ce amuletă ciudată.

- Chiar că e ciudată. - Îl ştiu pe tip...

şi nu îl cheamă Ramon. - Şi el te ştie pe tine.

Ştia că eşti geolog, a avut un zâmbet atât de ambiguu...

- Arogant. - Aşa e.

- Vincent, unde mergem ? - Ghiceşte.

Festivalurile astea din ghetouri sunt la fel pretutindeni,

doar culoarea localnicilor şi temperatura diferă.

- Şi uneori numele sfântului. - Ai dreptate.

- Ce s-a întâmplat oare ? - Ce ? Cu sfântul ?

Nu, cu Piatra Rotundă.

Povesteşte-mi ce s-a întâmplat la ceremonia aia de demult.

Ce ai devenit dintr-o dată ? Un ateist ?

Ţi-am spus că, asta-i doar o mare prostie.

Festival, îi spun la ăsta festival.

- I-a uitate acolo. - Unde ?

- Acolo. - Cine-i aia ?

- E Papaya. - Papaya ?

Da, e acolo. Uite.

Cred că vrea să o urmăm.

Vino.

A dispărut.

Acolo e.

V-a fi greu să o urmărim printre atâţia oameni.

Să mergem, mai repede, sau o vom pierde din nou.

Să încercăm în partea aia.

- Trebuie să o luaţi pe acolo. - Bine, mersi.

Să încercăm.

- Vreţi o papaya ? - Nu, mulţumim.

- Unde ne aşteaptă ? - Acolo.

- Ne aşteaptă ? - Încolo.

Casa albastră, intraţi.

Asta-i partea veche a satului, nu am mai fost pe aici niciodată.

Simt ca şi cum o mie de perechi de ochi ne-ar urmări.

Cum se face că nu ai mai fost pe aici niciodată ?

Spuneai că, o să construiţi Centrală în apropierea satului.

Partea asta a satului seamănă cu un cartier chinezesc.

Aşa, şi ?

Cartierele chinezeşti sunt de obicei doar ale chinezilor.

Doream să spun că, mai bine te duci într-un grup,

sau mai bine stai acasă. - Cu tine mă simt în siguranţă.

- Uite, ăsta cred că e locul. - Intrăm ?

Să intrăm.

Ce se întâmplă aici ? Asta-i ceva glumă ?

- Spuneţi-mi. - Nu sunteţi aici pentru petrecere ?

Căutam o femeie pe care o cheamă Papaya, o cunoaşteţi ?

- Da, sigur că da. - În fine, asta e ceva.

Poţi să ne spui unde e ?

Trebuie să duceţi flori.

Toată lumea duce flori.

- Ai înţeles, nu-i aşa ? - Nu, nu înţeleg nimic.

Mă întreb ce e de înţeles în asta ?

În afară de faptul că cineva încearcă să ne sperie.

Evident, Festivalul Pietrei Rotunde, cel adevărat, există...

doar că e ţinut în secret, i-ai spus Papayei,

că tu nu crezi în asta.

Deci, ne-au invitat să participăm şi noi.

Aşa e, în felul ei, dar tot o invitaţie e, nu ţi se pare.

Gândeşti prea mult, se vede că eşti ziaristă.

Ştii cum le spun acestui tip de invitaţii ?

Gândeşte-te la ceea ce vrei, dar eu am să continuii să o caut.

- Nu auzi nimic ? - Nu, nu aud nimic.

- De acolo vine. - Dar locul pare pustiu.

Să aruncăm o privire.

V-am aşteptat.

Se pare că, în sfârşit am ajuns, Sară, vrei să continuăm ?

Asta doream să te întreb. Vreau să arunc o privire.

Mie nu-mi place asta, toţi sunt beţi sau drogaţi.

- Să plecăm de aici. - Nu, aşteaptă.

Trebuie să beţi asta.

- Ce poate fi asta ? - S-o încercăm.

Vincent.

Vincent.

- Unde suntem ? - Nu ştiu.

Ce s-a întâmplat ?

Habar nu am.

Sara, trebuie să plecăm de aici imediat.

Nu mai suntem în Las Ventas.

Asta trebuie să fie...

da, trebuie să fie Ocho Rios.

Nu e departe de Las Ventras, toţi sunt pescari aici...

au trebuit să plece din cauza centralei, înţelegi.

- Ce vrei să spui ? - Vreau să spun că toţi cei de aici...

locuiau în zona în care, construim acum centrală.

Le-am dărâmat casele, şi le-am dat astea în schimb.

- Şi ei au acceptat ? - Au protestat la început,

dar apoi... - Dar apoi nimic.

Apoi ne-au forţat, să acceptăm sau să plecăm.

Să rămână aici, sau să rămână fără adăpost.

Şi toate astea în numele ştiinţei, nu-i aşa.

Cine ne-a adus aici ?

Prietenii mei. De ce, e vreo problemă ?

Acum înţeleg, şi tu ai fost acolo.

Recunoaşte, te-ai ascuns acolo în spatele vreuneia din măştile alea.

Nu-mi spune, că nu m-ai recunoscut.

Ramon şi Manuel au fost şi ei acolo, nu-i aşa ?

Vezi ? Ea i-a observat.

Şcoala pentru copii a fost deja organizată.

- Poate găzdui mai mult de 60 de elevi. - Foarte bine.

Pedro a lucrat în Cuba la o organizaţie socială.

- Şi poate fi un bun instructor. - În regulă.

- Totul trebuie... - Ramon.

Mergeţi după ziaristă, Papaya a pregătit totul.

- Bine, Ruiz. - Voi veniţi cu mine...

Facem planurile pe mâine.

Aţi vrea să faceţi o baie, nu-i aşa ? Am să vă ajut.

E apa doar pentru o persoană.

Îmi pare rău, dar puteţi face baie şi împreună.

- E vreo problemă ? - Deloc.

Nu-i mare lucru.

Atâta timp cât plecăm cât mai repede de aici.

Ei ? Ce faci acolo ?

Faci pe statuia. Vino.

Ce drăguţ, dar nu cred că v-a fi o baie relaxantă.

Nu-mi place să stau îmbrăcată când alţii sunt dezbrăcaţi.

Pare a fi genul tău.

Acum du-te dincolo şi aşteaptă-mă.

Ce vreţi ? Plecaţi de aici.

Dă-mi drumul. Unde mă duceţi ?

Ajutor.

E de ajuns, asta nu mai pare fi o glumă !

- Nimeni nu glumeşte aici. - Atunci aştept o explicaţie.

Uite, tu nu eşti pe poziţia de a pune întrebări.

Un pic de răbdare, şi poate o să ai parte de o poveste drăguţă.

Oricum asta ţi-e muncă, nu-i aşa ?

- Şi prietenul meu ? - Nu te îngrijora,

e pe mâini bune. Norocosul.

Papaya, fii atentă la ce am să-ţi spun.

Ziaristă te-a văzut cu Brian,

şi vrea să ştie, despre ce e vorba.

Trebuie să te ocupi de Vincent.

Trebuie să afli numele tuturor inginerilor care lucrează la Centrala Nucleară.

Doar atunci putem acţiona, dacă avem informaţii exacte.

Mă gândesc, ca şi voi sunteţi de acord, nu-i aşa ?

Noi suntem o organizaţie mică, şi preferăm să acţionăm paşnic.

Vreau să spun, fără arme.

Bună ziua, doamnă.

Vino.

Să mergem.

Vrei să mănânci ? Mie mi-e foame.

- Da, sunt lihnit. - Vino, sunt nişte fructe aici.

L-am cunoscut pe Dean, colegul tău.

Tipul ăla, care lucra la Centrală Nucleară.

- E mort. - Da, ştiu.

Şi eu eram în hotel, când i-au găsit cadavrul.

Ştii, el nu a fost de acord cu construcţia Centralei.

Era chiar în opoziţie cu mine...

era fanatic în privinţa energiei nucleare.

Şi a înţeles că progresul trebuie să învingă.

L-am respectat foarte mult.

Dar tu iubire, nu poţi înţelege lucrurile astea.

Sigur că da, doar voi le înţelegeţi. Uite,

culoarea creierului e la fel la toată lumea.

Iartă-mă, nu asta am vrut să spun,

dar nu cred că, ştii prea multe despre energia nucleară.

Nu ştiu. Ştiu doar că, o să ne otrăvească pământurile.

Acum înţeleg.

Tu eşti una din cei care se opun construcţiei centralei.

Convins şi angajat.

Ştii cine mai gândeşte aşa, ca tine ?

Prietena mea, Sară. Apropo...

- Ce s-a întâmplat cu ea ? - A plecat cu prietenii mei.

Dar nu te îngrijora, e destul de mare, nu-i aşa.

Aşa e.

Să nu mă părăseşti niciodată.

Aşteaptă.

- O păpuşă ? - Nu, mulţumesc, nu mă interesează.

Aduce noroc, şi e foarte ieftină.

- Nu am bani. - Nu contează, i-a una.

- Nu, nu o vreau. - Tu eşti prietenă cu Papaya, ia-o.

Nu poţi refuza, acum poţi pleca.

O să vezi cum o să te simţi după asta, ca un nou născut.

E o întâlnire în sat deseară.

- Dar nu am terminat aici. - Las-o baltă, o faci când te întorci.

Luis vrea să te vadă şi pe tine.

- Trebuie să plec. - De ce ?

- De ce ai vărsat-o ? - O s-o bei altădată.

De ce pleci ? Nu mă poţi lăsa aici.

Aşteaptă-mă, dacă vrei, sau poţi pleca.

Ştii că nu am să plec, nu fără tine.

Munca la Centrală e aproape gata.

Am să mă întorc în Europa, şi tu ai să vii cu mine, nu-i aşa ?

Sigur că da, sigur că da. Am să merg cu tine.

Rămâi, iubita mea.

Vincent.

Vincent, repede, trebuie să plecăm de aici.

- Cred că, mi-am dat seama de tot. - Ce ţi s-a întâmplat ?

- De ce ai plecat ? - Nu am plecat.

Vreau să spun, nu din propria mea voinţă. M-au luat cu ei.

Tipul ăla a fost, Ramon. Nu ştiu ce vor de la mine,

dar pe tine vor să te ucidă. - Despre ce vorbeşti ?

De mizeria asta, de satul ăsta, de oamenii ăştia.

De Papaya.

Văd ceea ce fac cu oamenii, cum îi transforma în nişte epave.

Ceea ce o să devii şi tu, dacă nu pleci.

Acum, îmi e de ajuns.

Munca ta e să inventezi poveşti,

dar mi-e de ajuns. Sau vorbeşte mai clar,

sau mă laşi în pace. Ce vrei să-ţi spun, Sară ?

Sunt fericit cu fata aia, fac nişte descoperiri fantastice,

şi nu am nicio intenţie... - Aşteaptă.

Gândeşte-te o clipă.

Cine e Papaya ? Cine erau oamenii ăia de la petrecere ?

Dar mai presus de toate, de unde au venit ?

Nu, nu răspunde, că oricum nu poţi.

Ei erau cei care au trebuit să-şi părăsească casele.

Şi ştii de ce ? Să vă facă loc vouă.

Să vă facă loc vouă şi Centralei voastre nucleare.

Mă înţelegi, nu-i aşa ? Din cauza asta a dispărut Dean.

Din cauza asta a dispărut şi Scott, în exact acelaşi fel.

- Da, la fel cum ai dispărut şi tu. - Ascultă-mă, Sară...

Eu de aceea sunt aici, pentru că vreau să fiu aici.

Activitatea a fost oprită pe moment la Centrala Nucleară...

şi nu am să fac nimic altceva, decât să mă bucur de vacanţă.

Tu poţi să pleci, dacă te-ai săturat.

- Nimeni nu te poate opri. - Ai înnebunit.

Nu poţi vedea mai încolo de lungul nasului.

Tot ceea ce poţi vedea, se află între picioarele fetei ăleia.

Sper că ai să scapi în viaţă de aici.

Te-au lăsat să pleci, dar sarcina lor a fost să te aducă înapoi.

- Vino. - Lasă-mă.

Din documentele pe care Papaya le-a luat de la Dean,

am reuşit să aflăm planul construcţiei.

Mâine o să mergem cu un camion la şantier, şi vom vedea ce distrugeri putem face.

Nu vor mai înţelege nimic.

Iar apoi ne vom ocupa de tehnicieni.

Inginerii pot face proiecte, dar nu ajung nicăieri fără tehnicieni.

Bine, băieţi. Ne-am înţeles atunci.

- Salut. - Salut.

- A, ai reuşit. - Da, copiii au găsit-o.

Sunt încântat, mă aşteptam.

Cred că aţi pierdut ceva, d-şoară.

- Mulţumesc. - Nu, nu merită deranjul.

Am să-l păstrez ca un memento, dacă nu te deranjează.

- Stai liniştită, eşti între prieteni. - Aş vrea să ştiu de ce mă aflu aici.

Eşti foarte curioasă, dar am să încerc să-ţi satisfac curiozitatea.

Eşti ziaristă, nu-i aşa ? Am aflat asta după petrecere.

Deşi pe noi ne interesează mai mult prietenul tău geologul.

Nici nu mă mir, doar lucrează pentru Centrala Nucleară.

Înţelege că, noi adunăm,

tot ceea ce ne poate fi de folos,

dacă va trebui să părăsim satul, şi să mergem în munţi.

Deci crezi că Centrala v-a fi construită, în ciuda acestui fapt ?

Tu ce crezi ?

Cred că metodele voastre, nu vă vor ajuta prea mult.

De asta am hotărât că, vei putea rămâne aici.

Poţi să-ţi scrii toate articolele pe care le vrei, despre cauza noastră.

Care vă e planul în privinţa prietenului meu ?

Nu ar fi trebuit să accepte slujba aia.

- Pot să vă întreb ceva ? - De asta eşti aici.

Care e adevăratul motiv, al opoziţiei voastre ?

Vezi ce minunat e aici ?

Sub-produsele, rezidurile nucleare...

- A, da. - Or să distrugă totul.

Vor otrăvi pământul. Şi noi.

Ce se v-a întâmpla cu noi ? Poţi să-mi spui ?

Suntem săraci, înţeleg asta,

dar asta e pământul nostru, şi vrem să-l păstrăm.

Noi nu avem nevoie de energie nucleară, nouă ne trebuie doar soarele,

marea, iubirea, natura.

- Toate lucrurile astea. - Da, dar să ucizi fiinţe umane ?

Ascultă-mă, nu noi am început asta, şi noi nu suntem vreo gaşcă.

E vorba de un sat întreg, ne-am răzvrătit cu toţii.

E normal să luptăm în felul nostru.

Cu armele pe care le-am avut la dispoziţie.

În linişte, fără să spunem nimănui nimic.

Pentru că atunci când am spus ceva, nimeni nu ne-a ascultat.

Dar acum e altceva, e o experienţă.

De asta te rog să rămâi aici.

Ca să poţi scrie despre această experienţă.

Aşa opinia publică v-a afla, de condiţia noastră.

Vor înţelege mai bine.

Să rămân ? Dar unde ?

Sunt atâtea colibe aici, oricare poate fi a ta.

Stai liniştit.

- Deci nu vrei să-mi spui ? - Nu ştiu când, nu ştiu...

Dar sunt sigur că vor trimite pe cineva să investigheze...

aceste dispariţii. Sunt sigur de asta.

- Dar tu ştii când or să vină ? - Nu, nu...

Nu ştiu, ţi-am spus deja.

Da, da, îmi place asta.

Îmi place asta.

Nu, nu pleca. Rămâi.

Nu pleca.

Papaya.

Întoarce-te.

Nu... ce vreţi ? Nu !

Vino aici.

Aşteaptă.

Ai grijă !

Ridică-te.

Ai înnebunit ?

Vezi, într-un timp atât de scurt am înţeles...

am înţeles totul despre tine şi poporul tău.

Am înţeles chiar şi ce mintea mea a refuzat să accepte până acum.

Am înţeles că violenţa e justificată doar dacă se opune unei alte violenţe.

Când asta e ultima posibilitate.

În special când e adevăratul motiv al existenţei,

când e pentru supravieţuirea speciilor. Tu mai învăţat asta.

Voi m-aţi învăţat asta.

Acum ia-ţi cuţitul.

Unui grăunte de nisip nu i se poate permite să distrugă un mecanism,

care e bazat pe adevăr şi pe dreptate.

E vina mea, nu ar trebui să fii geloasă,

chiar dacă Ruiz e bărbatul tău.

Papaya.

Nu ai înţeles nimic.

Nu, aşteaptă.

- Papaya, ce faci tu aici ? - Nu e evident ?

- Sau vrei să ştii şi detaliile ? - Pleacă de aici.

Da, Dvs aţi fost ultima persoană, care l-a văzut pe geolog.

Au plecat împreună într-o excursie.

- D-le Inspector. - A ajuns deja.

O femeie cu adevărat frumoasă.

Îmi cer scuze, am întârziat.

- Poate doriţi să beţi ceva ? - Nu, mulţumesc.

Ar fi mai bine dacă am pleca imediat sau vor începe fără noi.

Vin.

Eşti sigur că prezenţa mea nu e necesară ?

Nu, acum investighez doar în numele companiei.

- În plus, eşti prea cunoscut. - Bine, în regulă.

- La revedere. - La revedere.

Pe curând.

Trebuie să fim împreună, să nu fim aşa formali.

Desigur.

E ritualul Pietrei Rotunde chiar atât de bun ?

Da, şi de asemenea de neuitat.

Da, e un ritual gen Macumba, sau Voodoo.

E încă de pe vremea incaşilor.

Sau adunat în faţa unei pietre...

rotundă, evident, şi au început să facă lucruri ciudate.

Dar nimeni nu ştie, unde e piatra aia.

Întotdeauna am crezut, că e doar o prostie.

- O, nu. - Uită-te la fata aia.

E destul de curajoasă să stea în soarele ăsta arzător.

Opreşte, hai s-o luăm şi pe ea.

Dacă vrei.

- Vă duceţi la Las Ventas ? - Ai noroc, urcă.

- Cum te cheamă ? - Papaya.

- Ce nume ciudat. - Şi pe tine cum te cheamă ?

Archibald.

Ce nume ciudat !

Traducerea din limba maghiară şi adaptarea: RăduS