Original subtitles

* TAP ROOTS * Rădăcini primare

Traducere după sonor, adaptare şi sincronizare niki şi alex_wishmaster

Aceasta este povestea unei familii din Mississippi.

O familie ai cărei membri au pus bazele unei plantaţii în sălbăticie.

Prin anul 1860, valea lor liniştită a devenit aproape un stat în stat.

Oamenii erau mai degrabă dispuşi să-şi rişte vieţile

decât să recunoască altă autoritate decât propria conştiinţă.

Aceştia sunt faimoşii Dabney, din Lebanon.

Tot ţinutul care poate fi văzut din vârful acestui copac este proprietatea

lui Sam Dabney, a copiilor săi şi a copiilor copiilor lor. 15 octombrie 1815.

Mătur şi numa' mătur toată ziulica.

Mătur treptele... mătur şi mătur...

Mătur praful... frunzele care cad...

Şi iar încep... să mătur... să mătur din nou...

- Mă gândeam eu! - Bună dimineaţa, Dabby.

Ai mai văzut o dimineaţă atât de frumoasă?

Am văzut că ai luat sticla aia de coniac, asta am văzut, dră Morna.

Ştii foarte bine pentru cine e.

Ştiu că domnu' Sam n-are voie să bea, asta ştiu!

Mi-e ruşine de tine. Vrei să-l lipseşti pe bunicul de o mică plăcere.

Nu vreau să-l lipsesc pe domnu' Sam de nimic.

Dar dacă mama ta vede că sticla aia a dispărut,

el rămâne cu plăcerea, iar eu cu ocara!

Bineînţeles că te vei alege... Dar nu o să te deranjeze, nu-i aşa?

Mereu mă iei cu vorbele astea mieroase...

- Problema vine de pe scări... - Bună dimineaţa, mamă.

- Ce faci, Morna? - Vorbeam cu Dabby despre bunicul.

- Dragă, ţi se vede juponul. - Sper că asta-i tot ce s-a văzut, mamă.

Morna, dragă, unde te duci? - Mă duc să-l văd pe bunicul.

Era şi vremea! Unde naiba ai fost, fetiţo?

Te aude mama!

Nu-mi pasă de maică-ta! Unde-i coniacul meu?

Ce-o să ne facem cu el, Tishomingo?

La fiecare strop de medicament, el cere un pahar de coniac.

Bunicul tău este un ticălos care se crede mai deştept decât un doctor.

Ce ştie prostu' ăla de MacIntosh? Dacă mă luam după el, eram deja mort!

Şi n-am de gând să-l las să mă îngroape!

Ai văzut?

Ai dreptate, Tishomingo. Este un bătrân rău.

Nu fii obraznică, fetiţo!

Eşti destul de afurisită să sperii pe toată lumea.

În afară de mine.

Aşchia nu sare departe de trunchi, Big Sam, să nu uiţi asta.

Unde e Clay MacIvor? Cum de nu-ţi pierzi vremea cu el?

Clay nu-şi pierde vremea, bunicule. E un gentleman.

S-a dus să pregătească trăsura.

O să mergem să vedem cum merge construcţia casei.

N-aţi terminat cu ea?

Pe vremea mea, un cort lângă un râu era suficient.

Cât să te apere de frig şi de muşte. Asta-i tot ce-ţi trebuie.

- Clay crede că va fi război. - Are dreptate, Morna. Va fi război.

Ce treabă are războiul cu măritatul?

Clay crede că ar trebui să aşteptăm şi să vedem.

Ce familie de nebuni! O să vorbesc azi cu taică-tu

imediat ce se întoarce din Jackson. Vreau să apuc nunta ta, Morna.

Asta înseamnă că va trebui să fie în curând.

Nu prosteşti pe nimeni, Big Sam.

Toată lumea ştie că eşti indestructibil.

Dabby spune că ar trebui să-i dăm lui Clay o poţiune de dragoste. Ştie cum se face.

Iei un pinten de cocoş...

Bunicule, chestiile astea funcţionează?

Dacă rochia asta nu-şi face efectul, n-are rost să sacrifici vreun cocoş.

- Mai are ceva în sus sau o să cadă? - Aşa lasă impresia.

Poate ar trebui să vorbesc cu băiatul ăsta.

- Ce ruşine! Eşti la fel de rău ca bunicul. - Îţi mai dau două zile.

Dacă nu-şi bagă minţile în cap până atunci, i le bag eu.

- N-o s-o faci. - N-o s-o fac?

Mă descurc eu. Nici măcar nu mi-am dat toată silinţa, sincer.

Mai bine ai face-o, ia uită-te acolo.

- Cum a ajuns ea acolo? - Acum poate ai să mă asculţi.

- Soră-ta o să ţi-l sufle de sub nas. - Bunicule, asta-i o provocare!

Haideţi, băieţi. Opriţi-vă!

Sunt foarte focoşi. Trebuie să-i ţin în frâu tot timpul.

Nu sunt genul meu de cai.

Dar Morna e la fel ca bunicul. Lui întotdeauna i-au plăcut caii focoşi. Şi femeile pătimaşe.

- Eşti de acord cu el, Clay? - De ce mă întrebi, Aven?

Eram doar curioasă.

Nu eşti deloc ca bunicul. Întotdeauna am crezut că eşti

un bărbat rafinat, cu gusturi alese.

Sunt surprins să aud că te gândeşti la mine, Aven.

Clay MacIvor!

La naiba, uite-o că vine.

Aven, ce drăguţ că-i ţii de urât lui Clay pentru mine.

Clay crede că ar fi drăguţ dacă m-aş duce eu să văd casa.

Clay nu crede asemenea lucruri. Dă-te imediat jos de acolo.

Ei bine, merita să încerc.

Continuăm discuţia altă dată, nu-i aşa, Clay?

Aven, dragă, nu vreau să te văd murind de tânără. Chiar mi-ar părea rău.

E foarte ciudat, Big Sam.

Noi doi am îngropat-o pe sora ta, Honoria, cu ani în urmă.

Şi iat-o plecând.

Mi-e şi frică să mă gândesc, Tishomingo.

Morna îi seamănă leit.

Îmi amintesc ce s-a întâmplat când Honoria şi-a pierdut bărbatul iubit.

N-a mai fost fidelă niciunui bărbat, dar nici nu-i lăsa în pace.

Morna îl are pe Clay MacIvor.

Da, dar dacă-l pierde, va fi destulă dinamită ca să schimbe

toată istoria acestei familii. Tot ce-mi doresc,

e să-i văd căsătoriţi, înainte să închid ochii.

După felul în care a plecat, cred că dorinţa ţi se va îndeplini.

Dacă se va întâmpla asta, sigur va fi un război.

Şi ce dacă va fi război?

- Încă un motiv ca să nu mai aşteptăm. - Ştii ce părere are tatăl tău.

O să aibă bunicul grijă de el. Clay, dragule, de ce să irosim timpul ăsta?

- Ce-ar fi să ne căsătorim imediat? - Iubito, casa nici nu-i terminată.

Dacă un cort a fost destul de bun pentru bunicul, va fi bun şi pentru mine.

Morna...

Uneori mă gândesc că n-ai pic de curaj...

- Te-ai rănit? - Nu.

- Rochia mea! Rochia mea! - Îmi pare rău.

Oh, Clay.

Bunicul avea dreptate. Chestia asta se desface.

Nu te mai uita aşa, dragă. Adu-mi câteva cuie, da?

- Poftim. - Prinde-o.

- Nu prea mă pricep la asta. - O să exersezi mai târziu.

Chiar în locul ăsta, de fapt.

Ştii, mulţi cred că îi vom învinge repede pe yankei,

dar eu nu cred. Eu cred că poate dura săptămâni.

Probabil.

- Fireşte, va trebui să lupt de partea Sudului. - Fireşte.

- Ce ar face bunicul tău? - Ar fortifica valea şi ar lupta cu ambele părţi.

Iubito, înţelegi în ce situaţie mă pune toată incertitudinea asta.

Nici măcar nu ştiu unde voi fi când va începe războiul.

Atunci ce mai cauţi în Cavalerie!

Parcă te şi văd evitând atacul,

dându-te uşor înapoi.

Ştii pe altcineva care ţi s-ar potrivi mai bine?

Îl voi ucide.

Eşti singurul bărbat pe care-l iubesc şi singurul pe care îl voi iubi.

Tu eşti bărbatul alături de care sper să-mi petrec viaţa

şi cred că vei face ceva în legătură cu asta.

Se pare că Hoab a venit în grabă. Trebuie să aibă veşti noi.

Probabil a nenorocit un cal bun

ca să ne spună ceva ce ne putea spune şi mâine.

Era şi timpul să ajungi.

De ce tot tragi de timp cu căsătoria Mornei şi Clay MacIvor?

La naiba cu Clay MacIvor, tată.

Ştii ce se zvoneşte în capitală? Că Lincoln va fi ales.

- Casa Albă nu va permite asta. - Ba eu cred că da.

- Deja are susţinerea ei. - Este imposibil să fie ales Lincoln.

Nu este imposibil, tată. Am vorbit cu guvernatorul Pettus.

Era atât de sigur, încât deja a convocat o şedinţă.

A spus că dacă Lincoln va fi ales, Mississippi va părăsi Uniunea.

Poate Pettus părăseşte Uniunea, dar eu n-am s-o fac!

Vei părăsi mai mult de atât, Big Sam, dacă nu te calmezi.

Mort sau viu, n-o să-i permit snobului ăluia să decidă pentru mine.

Asta e valea mea! Eu şi Tishomingo am luptat pentru ea.

Locul ăsta era o pustietate pană să vin eu şi sa-l fac ce este acum!

Până şi numele tot eu l-am dat

şi n-am să las viermele ăla să-mi spună ce să fac!

- El e guvernatorul, Big Sam. - Eu l-am pus acolo, eu îl dau jos.

Mai bine ai face ceva în legătură cu asta.

N-o să mai fiu aici, dar tu vei fi.

O să preiei Valea asta şi ai s-o conduci cum am făcut-o eu.

- O să mă străduiesc, dle. - Valea asta...

- Uşurel, dle. - Dă-te la o parte, dă-te la o parte!

Valea asta avea doar 30 km de pământ,

dar este locul în care familia asta şi-a înfipt rădăcinile.

Nicio putere din lume n-o să dea ordine aici!

Apără drepturile noastre, Hoab... indiferent de...

- Aduc doctorul. - Nu mai am nevoie de doctor.

Adu-i pe Morna şi Clay şi pe părintele Kirkland.

Vreau s-o văd pe Morna căsătorită. E tot ce-mi doresc să mai văd în Valea asta.

Vor fi aici.

Începusem să cred că nu voiai să te căsători cu mine niciodată, Clay.

N-am făcut-o pentru că n-aş fi vrut.

Felul în care lucrurile decurg...

Va trebui să fiu înţelept pentru amândoi.

Gândeşti ca un adevărat gentleman.

Poate că încă sunt neastâmpărată. Bunicul spune că sunt.

- Da, eşti şi impulsivă. - Voi fi blândă cu tine, iubitule.

Promit că voi fi o soţie liniştită.

Căsătoria noastră va fi plină de înţelegere, dar va fi şi un pic incitantă.

Clopotul!

E bunicul!

Clay, dacă bunicul moare...

Poate că e bine. Trebuie să fie.

E bunicul! Terminăm cu copacii ăştia mâine.

Cheamă-l pe doctorul MacIntosh. Spune-i că voi fi la Dabney.

Da, Părinte.

Unde e Morna?

- Unde e nepoata mea? - Va veni, dle.

Unde...

Repede, întreabă de tine.

Bunicule... Bunicule, sunt aici.

Ce-ai spus, bunicule?

Vorbeşte în Choctaw. A spus: "Mă duc".

Bunicul tău a murit.

Bunicule!

Sam Dabney 1775-1860

Haideţi, băieţi, aduceţi grinzile alea.

Puneţi-i aici.

Luaţi-o.

Tishomingo, Bruce a plecat.

S-a dus în Jackson ca să-l provoace la duel pe Keith Alexander.

Băiatul ăsta e nebun?

De ce, Morna, ce s-a întâmplat?

Din cauza unui articol din ziarul lui Alexander.

Bruce crede că este o insultă adusă bunicului şi nu ascultă de nimeni.

- Când a plecat? - Imediat ce am ieşit din casă.

- Va fi ucis, Tishomingo! - Ba nu, nu va fi.

- N-ai să mă opreşti, Tishomingo. - Mi-e ruşine pentru tine.

Bunicul tău nici n-a apucat să se răcească,

şi inima ta e plină de ură şi de resentimente.

Ai văzut asta? Ascultă: "Sam Dabney a apărut din nimic."

"În venele lui curgea sângele unor bandiţi şi piraţi."

Keith Alexander a scris asta.

"Dar Dumnezeul lui a fost libertatea, iar sfântul lui protector a fost curajul

şi a trăit ca să devină cineva." Ăsta e un omagiu.

"Sam Dabney a apărut din nimic?"

Şi asta vine din partea unui om care n-are nici măcar un nume.

Toată lumea ştie că Alexander e un copil nelegitim.

- Şi de ce-ţi pasă de ce spune? - Pentru că prostia asta ajunge peste tot.

- Oamenii din Sud citesc chestia asta. - Dacă te gândeşti să-l provoci la duel

pe Keith Alexander, este o greşeală pe care unii n-o fac de două ori.

Reputaţia lui de duelist nu mă înspăimântă.

- Şi eu pot să trag. - Bine, vorbim amândoi cu el.

- N-am nevoie de tine, Tishomingo! - Vom vedea.

Mississippi Whig Vocea Sudului, editor şi redactor: Alexander Keith

Nu crezi că eşti puţin absurd?

Nu vreau să mă cert cu d-ta, dle Alexander.

Pentru ca reputaţia doamnei să nu fie pătată, insist să cercetaţi acest loc.

Mulţumesc.

Apropo, marţi dimineaţă este bine?

Marţi?

Fireşte că înţelegeţi că dacă vă uitaţi după acele draperii,

puneţi la îndoială onestitatea mea.

Secundanţii mei vă vor căuta, conform procedurii.

Ştiţi că nu mă pot duela cu dvs.

Dar puteţi veni aici cu o mulţime de acuzaţii scandaloase, nu?

Acum, cară-te de aici înainte să mă enervez!

Închide uşa!

- Iubitule, ai fost grozav! - Mai bine mai aştepţi câteva minute.

- Probabil că încă mai fuge. - Repede!

- Tu cine dracu' mai eşti? - O să afli imediat.

Este Bruce Dabney, nepotul prietenului meu, Big Sam.

Articolul tău despre bunicul meu este o insultă,

niciun gentleman n-ar fi scris aşa ceva!

Insultă? L-am respectat pe Sam Dabney mai mult decât oricine altcineva!

Atunci, de ce-ai spus că a apărut din nimic?

- Ai călărit 160 km pentru atât? - Am venit să te provoc la duel!

Tu eşti Tishomingo, nu-i aşa?

- Câţi ani are ameţitul ăsta? - 20.

Foarte bine.

Am greşit.

Bunicul tău a venit din ceva. A venit din fierul Virginiei

şi din lutul roşu al Georgiei. Te-ar mulţumi dacă aş tipări asta?

Păi, cred că... poate că...

Da...

- Şi tu? - Sunt fericit că nu va trebui să te ucid.

Ce-ai spus?

Sunt foarte conştient de abilitatea ta de a mânui pistoalele,

dar biciul meu este mai rapid.

Cred că înţeleg de ce Sam Dabney te respectă atât de mult.

Vă voi însoţi să dau explicaţii familiei dvs.

- Nu. Voi fi bucuros să le spun adevărul. - Insist să le explic personal.

Sunt sigur că vor înţelege.

Sper că nu-mi refuzi ospitalitatea casei tale?

Nu, dar... dar...

Când scuzele sunt oferite personal, întotdeauna vor fi privite mai serios.

Nu-i minunat, Morna? Cel mai faimos om din Sud

stă pe veranda noastră. Cum de l-a lăsat tata să intre în casă?

Probabil e recunoscător că nu l-a ucis pe Bruce.

- Se spune că s-a duelat de 17 ori. - Tot ce ştiu este că merită să-l cunoşti.

Nu e emoţionant?

Ce ocazie să-l faci pe Clay gelos.

Flirtezi puţin cu Keith şi amândoi o vor lua razna.

- Şi tu ce rol ai? - Eu?

- Eu rămân cu Clay. - Ai vrea, nu-i aşa?

- Hei, Morna! - Iartă-mă, dragă.

- Morna, nu aşa strâns! - Potoleşte-te, doar vrei să arăţi bine, nu?

Gata. Asta ar trebui să fie suficient.

Dezleagă-mă, Morn!

Nu înţeleg de ce nu sunt ştiri despre alegeri.

De ieri avem un preşedinte şi nici nu ştim cine e.

Slavă Domnului că nu e Lincoln. Altfel, ar trebui să plec de aici în zece minute.

De ce? Îi datorezi bani?

Sunt soldat. Dacă Lincoln este ales, toate statele din sud vor părăsi Uniunea.

Atunci, să plece. Sigur vei lupta împotriva lor.

Aş face asta doar ca să produc belele şi să vând mai multe ziare.

Trebuie să recunosc că nu-ţi înţeleg atitudinea.

- Trebuie? - Pentru Statele Unite.

- Şi pentru Sud! - Amândouă odată? Asta-i prostie.

Ce vreţi să spuneţi, dle?

Spun că Sudul este condus de proprietarii de sclavi

care vor rupe Uniunea indiferent de cine va fi ales.

Nu-mi place insinuarea ta!

Să fiu sincer, căpitane, nu dau doi bani pe ce nu-ţi place ţie.

Tatăl meu e proprietar de sclavi. Am fost crescut în această tradiţie.

Din întâmplare, nu şi tatăl dvs a fost proprietar de sclavi?

O să-ţi răspund o singură dată. Da. Tatăl meu a fost proprietar de sclavi

şi dacă mai menţionezi o singură dată familia mea...

Încetaţi amândoi! N-a vrut să te insulte, Keith.

- Să creadă ce vrea. - Vă simţiţi bine, domnilor?

Scuză-mă Morna, nu te-am văzut.

Sunt Morna Dabney.

Dă-mi voie să ţi-l prezint pe dl Keith Alexander.

- Sora mea, dle. - Nu vă aşteptam, dle Alexander.

- Înţelegi, eu şi Keith am discutat... - Keith?

Eu şi dl Alexander am discutat...

- Şi după ce am discutat... - Mi-am cerut scuze.

Foarte politicos, cred eu.

Acum că sunt aici, singurul meu regret e că nu ţi-am insultat familia mai demult.

Nu vrei să iei loc?

Clay, poţi merge cu mine la casă, mâine dimineaţă?

- Trebuie să discutăm cu muncitorii. - Voi doi aveţi o casă?

Ne construim una.

- Dar nu sunteţi căsătoriţi încă, nu? - Nu e vina mea.

Nunta noastră a fost amânată din cauza atacului lui John Brown.

- Dar asta a fost anul trecut. - Sunt soldat.

- Da, mi-ai spus. - Şi de atunci, suntem în pragul unui război.

Păi, eşti un soldat răbdător. Dacă aş fi avut norocul tău,

mă îndoiesc că aş fi fost atât de răbdător.

- A murit bunicul, înţelegi. - Înţeleg.

Da, toţi înţelegem, în afară de bunicul. Ştiu ce gândea el.

Morna, ce... Ascultaţi!

- Lincoln este preşedinte! - Nu-mi vine să cred!

Eşti sigur că ăsta-i semnalul?

Reverendul Kirkland bate clopotul rar, exact cum a fost stabilit.

Trebuie să-mi iau rămas-bun de la familia ta. Respectele mele.

Nu-mi vine să cred.

Iubitule, reverendul Kirkland ne poate căsători diseară. Iar mâine...

Nu înţelegi, dragă, că e război? Tot ce pot face acum e să lupt până la sfârşit.

N-o face, Clay. Te rog, nu mă părăsi.

O să vin cu tine...

Îmi doresc din toată inima să fie posibil. Dar nu se pune problema.

Dragule, putem cumpăra tot ce ne trebuie.

- Ne putem căsători pe drum. - Mă întorc într-o oră.

Ar trebui să vorbiţi cu cpt. MacIvor despre verandă, dră Dabney.

Căpitanul a plecat. O să rezolv până mâine cu ferestrele.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa.

Trebuie iar să recunosc că nu te aşteptam, dle Alexander.

- Pot să te-ajut? - Nu, mulţumesc. Vreau să mă plimb puţin.

Bine...

- Aşadar, asta e casa? - Da.

Crezi că va fi gata până când generalului îi vine să se însoare?

Te referi la Clay? Eşti foarte amuzant în dimineaţa asta.

E soldat. Nu ţi-a spus?

Bănuiesc că şi asta trebuia să fie amuzant, dle Alexander.

Ce atâtea formalităţi? Ce-ar fi să-mi spui Keith?

Aş făcea-o, dar am fost educată să-i respect pe cei mai în vârstă.

Touché.

Desigur, dacă te simţi ofensat, mă poţi provoca la duel.

- Asta e o idee foarte interesantă. - Ce vrei să spui?

Adică, e foarte interesantă.

Vezi, nu eşti deloc genul lui MacIvor, eşti genul meu.

Ce fel de om este acela care se ia de logodnica altcuiva?

Sper că simţi lucrul ăsta ca pe ceva grozav,

la fel ca naşterea dumitale.

Dezgustă...

Acum ştiu că eşti genul meu.

Te avertizez:

o să continui să te plac indiferent că te măriţi sau nu cu el.

Pot?

- Mai bine ai pleca din valea asta. - Ba nu, îmi place aici.

De fapt, se întâmplă să am ceva de care tatăl tău are nevoie.

Tu? Ce ai putea avea şi îi este necesar unui Dabney?

Încă nu sunt sigur, dar îţi promit că voi fi pe-aproape.

Mai vedem noi.

Dle Alexander! Vrem să discutăm cu dvs.

- Da? - Credem că Mississippi este în mare pericol.

Modul în care este condus acest stat, e modul în care ar trebui să fie.

Nu asta vrem să spunem. Credem că nicio autoritate

nu poate păstra Mississippi în Uniune. - Tată, vreau să...

O secundă, Morna.

Dle Alexander, dacă Mississippi se separă,

este terminat, rupt, distrus, fără speranţe de recuperare.

- Şi? - Avem un plan.

- Vă rugăm să veniţi alături de noi. - Dar eu...

Îmi pare rău, n-am vrut să întrerup.

Dacă Mississippi decide să lupte împotriva Statelor Unite,

vreau să păstrez această vale ca teritoriu neutru.

Neutru?

Nu există aşa ceva.

O să declar Valea Lebanon un stat independent de Mississippi.

Nu puteţi lupta împotriva întregului Sud.

Eu sunt sudist, ca oricine altcineva.

Voi trimite apelul nostru fiecărui om care se simte sudist

ca să vină aici. Pot strânge 1000-5000 de oameni!

Poliţia va cădea peste voi ca o stâncă de sute de tone.

Să încerce.

Ai putea fi spânzurat pentru o astfel de conspiraţie.

S-o încerce şi pe-asta.

- Omul ăsta e total nebun. - Vrem ca tu să spui naţiunii că nu este.

Să spun naţiunii?

Dle Alexander, ziarul tău are mai multă putere decât oricine din Mississippi.

Nu numai că-l va citi întregul Sud, va fi citat pretutindeni în ţară.

Mulţumesc.

- Ce vrei să tipăresc? - Vreau să faci cunoscută lupta Lebanonului

pentru dreptul de a munci în pace.

Mai degrabă, dreptul de a fi ars şi fugărit prin tot Texasul, aş spune.

Mi-aş da viaţa pentru libertatea oamenilor.

Vom lupta pentru separare până la ultimele noastre puteri,

dar când va veni momentul şi ne vom declara Independenţa,

vreau ca tu să faci asta cunoscut oamenilor.

- Trebuie? - Nu te-aş ruga, dar implicarea ta...

probabil va face diferenţa între eşecul şi succesul nostru.

- Ce voiai, Morna? - Nimic.

Toată chestia asta e cel mai rău lucru pe care l-am auzit în viaţa mea.

Presupun că refuzul lui era inevitabil.

Nu, dimpotrivă, accept.

"...guvernul Mississippi sau cu oricare altul, de acum înainte."

Dacă asta nu-l împiedică pe nebunul ăla bătrân, vom încerca cu dinamită.

"Prin prezenta neg orice legătură cu guvernul Mississippi sau cu oricare altul,

de acum înainte. Dacă asta nu-l împiedică pe nebunul ăla bătrân, vom încerca cu dinamită."

- Stai puţin! - Nu asta ai spus?

- Da, dar... - Nu a scris şi aia.

Sună destul de bine, nu credeţi?

Da, cred că vom avea parte cu toţii de o frumoasă spânzurătoare.

Calul Mornei. Cu siguranţă, s-a întâmplat ceva.

Calul trebuie să fi căzut pe undeva, de-a lungul râului,

nisipul ăsta gri de acolo provine.

E în apropiere de Aliceville, ce căuta acolo?

Are bagajele făcute, nu avea de gând să se mai întoarcă.

Hoab, trimite după doctorul Mackintosh, pregăteşte trăsura şi pune şi o targă.

Urmaţi-mă cât puteţi de repede.

- Nu e prea departe de drum? - Ştie fiecare scurtătură prin pădurea asta.

Pe aici.

Bruce, întoarce-te şi adu targa. N-o mişcaţi.

- Morna... Morna... - Clay?

Clay, te rog, nu fii supărat pe mine. Trebuia să vin la tine.

Avea de gând să stea acolo. Înţelegi?

Voia să...

O iubeşti pe fata asta?

Bineînţeles că o iubesc.

- Să-i spun asta lui Hoab? - Spune-i ce vrei.

Pune-le acolo, Quint. Du-te la culcare.

Doctorul MacIntosh crede că va supravieţui,

dar nu va mai merge niciodată.

De ce să nu chemăm şi alţi medici? Din New Orleans sau din altă parte.

- Poţi să-l chemi pe Clay MacIvor. - Crezi că va ajuta?

Are nevoie de el ca să trăiască. Dacă nu-i spui lui Clay...

Deja i-am trimis un mesaj.

Durează zile şi săptămâni întregi ca să obţii o permisie.

Ar putea dezerta, nu?

Pentru mine, MacIvor e doar un prăpădit mărunt demn de dispreţ...

A dat greş o dată şi o va face din nou.

Dar dacă ea îl vrea, îl va avea.

Trimite asta prin telegraf la Washington.

- Nu mi-am imaginat niciodată... - Tatăl tău?

N-am spus asta.

Dle Alexander...

de câteva ori te-ai duelat cu oamenii care au pus întrebarea

al cărui răspuns se află aici.

Vreau doar să ştii că-mi dau seama cât de mult te va costa acest lucru.

Aş prefera să nu discut, dacă nu te deranjează.

Sunt un om bătrân, dar arma şi biciul meu îţi aparţin,

pentru că sunt prietenul tău.

Trimiteţi asta la Washington.

Bruce, pune şaua pe cal şi trimite asta.

Doctore Mac, bandajul ăsta e prea strâns.

Va fi incomod o vreme,

dar e cel mai bun lucru, Morna.

Mamă, ce se întâmplă cu mine?

Dragă, nu-ţi face griji. Clay va sosi în curând.

Nu trebuie să-i spui. Nu vreau să ştie că m-am dus să-l văd...

- Bineînţeles, dragă. - O să pot să mă ridic?

- Clay va fi dezamăgit... - Arăţi foarte bine aşa cum eşti.

Părul tău e atât de frumos...

Piciorul meu!

Nu simt nimic!

- Nu pot să-l mişc. - Linişteşte-te, dragă.

- E paralizat! - Nu e ceea ce crezi.

Sunt o infirmă!

Vei fi bine, Morna.

Fă ceva, doctore Mac, te rog, fă ceva.

Clay n-are niciun rost să vină acasă.

Nu vreau să mă vadă aşa.

Niciodată.

- Credeţi că nu e nicio şansă? - Îmi pare rău, Hoab, dar dacă ţi-aş da

vreo speranţă că fata va merge din nou, te-aş minţi.

Ce se întâmplă cu voi, oameni buni? Renunţaţi înainte să începeţi.

Ce să începem?

Vorbesc din punct de vedere medical, dle Alexander.

Oi fi tu medic, dar eu nu cred în asta.

Nici eu. Fata aia va merge din nou.

Bineînţeles că va merge.

Ar putea fi o posibilitate, prin operaţie, dar n-aş îndrăzni să fac asta

mai devreme de 2-3 ani.

Dar, Mac, piciorul ei se va atrofia până atunci.

Da, mă tem că aşa va fi.

Dacă m-ai lăsa să încerc în felul indian.

Dacă te referi la bătutul tobelor, e în regulă,

dar nu o face aproape de casă.

Mă refeream la masaj.

- E bine, cred. - Bine. De acum înainte, piciorul ei

va fi masat zi şi noapte.

Nu sunt drăguţe?

Morna, am venit să-mi iau rămas-bun. Trebuie să mă întorc în Jackson.

La revedere, Keith.

Eu...

Doctorii mai fac şi greşeli. Contează şi voinţa persoanei.

Ştiu, dar nu mai contează.

- Ei bine... - Keith, aşteaptă. Vreau să te întreb ceva.

Vrei să ne laşi singuri, Aven?

Ştiu că nu e corect, dar numai tu poţi să-mi spui.

Mai simţi pentru mine ceea ce ai simţit atunci când m-ai sărutat?

Într-un fel, da.

Dar acum simt că...

Acum simt că vreau să te ţin în braţe şi să nu las pe nimeni să-ţi facă vreun rău.

Dar nu mai simţi la fel?

Atunci eram o femeie care putea fi iubită,

acum sunt doar o femeie care trebuie să fie protejată şi care provoacă milă.

Dacă tu simţi aşa, atunci şi Clay simte la fel.

Eu nu sunt Clay.

Să presupunem că ai fi.

Te iubeşte, nu-i aşa?

Ce fel de iubire ar fi?

Ştiu că i-aş fi credincioasă, dar lucrurile ar fi diferite.

Nu-i mai pot stârni iubirea.

Eu nu cred asta.

O să-i spun că e liber, desigur.

Dar speri din toată inima că el nu te va părăsi.

Cred că nici nu mi-am dorit vreodată ceva atât de mult.

Trebuie să plec. Avem de dat o luptă, ţi-aminteşti?

Noroc, Keith.

Pot să te sărut de rămas-bun?

Chiar vrei asta?

La revedere, Tishomingo.

N-o lăsa să renunţe.

- N-o lăsa vreodată să renunţe. - Nici nu am de gând, Keith.

Cel puţin până când nu suntem spânzuraţi cu toţii.

- Clay. - Cum se simte?

Bine, faţă de cum ne aşteptam. Se va bucura să te vadă.

- Are vreo cicatrice? - Nu, faţa ei nu are nimic.

Vin imediat, Keith.

A fost aici tot timpul?

Da, a fost, la invitaţia mea.

Nu eşti foarte atent cu asociaţii tăi.

Ia stai puţin!

Oi fi tu tânăr, dar nici eu nu sunt prea atent cu alegerea ginerelui meu.

Şi ca să ştii, Keith Alexander ţi-a obţinut permisia.

- Cine e el de are atâta influenţă? - Dacă aş fi în locul tău, n-aş întreba.

De fapt, cred că ai pus destule întrebări.

- Îmi pare rău, dle. - Mai bine te duci înăuntru.

Mai cu forţă. Nu-ţi fie teamă să apeşi.

Da?

Clay!

Să nu stai prea mult.

Dar... Morna...

Stai jos, Clay, vreau să te privesc.

- Ai călătorit bine? - Până când am ajuns la Red Bank.

Mersul cu trenul a devenit foarte aglomerat şi dificil.

Nu ştiu de unde vin toţi oamenii ăia.

- Ţara asta e... - Încetează, Clay, opreşte-te.

Un singur lucru contează.

Clay, nu mă pot căsători cu tine.

Morna, doar nu vorbeşti serios?

- Nu ţi-au spus? - Ce să-mi spună?

Că mi-am...

M-am rănit la spate şi nu se va vindeca.

- Morna... - Nu voi mai merge niciodată.

Nu mai sunt potrivită pentru tine.

Aşa că rup logodna.

N-o să te las niciodată să faci asta. Nimic...

Toată viaţa mea va trebui să fiu cărată, îmbrăcată şi hrănită,

iar piciorul meu paralizat se va atrofia şi urâţi.

Vei vedea asta în fiecare zi.

E ceva prin care trebuie să trecem împreună.

Nici măcar nu mă pot ridica singură din pat.

Niciodată nu voi mai călări, dansa sau plimba cu tine prin pădure.

Morna...

Draga mea...

Eşti a mea...

şi vei fi întotdeauna.

Sănătoasă sau nu.

O, Clay!

Chiar crezi asta?

Vei fi a mea la bine şi la rău.

V-am făcut nişte ceai, Clay.

Dar tu poţi bea ceva mai tare, dacă vrei.

Mulţumesc, dar cred că ar fi mai bine dacă m-aş duce acasă să mă schimb.

Mă întorc mai târziu. Mâine mă duc să mă uit la casa noastră.

Mă voi duce în fiecare zi, cât timp mă aflu aici, ca să-ţi pot povesti.

N-ai vrea să aştepţi ca să mergem împreună?

Sunt atâtea lucruri mărunte pe care doar o femeie le-ar putea observa.

Bineînţeles, dragă, dar o voi lăsa pe Aven să meargă cu el.

- Ar fi ca şi cum ai fi tu acolo. - Bine.

Te întorci pe jos la Washington?

- Calul meu... - Le-am spus să se ocupe de el. Vino.

Îmi pare rău, Clay.

Mi-aş dori din toată inima să pot schimba locul cu Morna.

Pentru binele tău.

Ce-ai spus?

Nimic, nimic important.

Apelez la tine în ultimul moment înainte de dezastru.

Întâlnirea privind Convenţia pentru secesiune va fi peste o săptămână.

Nu există nicio îndoială că Mississippi va fi aruncat într-un conflict sângeros.

Iubitule! N-ai venit să mă vezi!

...Mii de oameni şi-au dat seama

că n-ai nimic de câştigat...

Ce?

...ci că ai totul de pierdut.

Punct.

Un singur om a oferit celorlalţi şansa supravieţuirii.

Hoab Dabney din Lebanon acţionează rapid.

Dacă Mississippi se rupe din Uniune,

Valea Lebanon se va rupe de Mississippi.

Luptaţi pentru fermele şi căminele voastre!

E timpul să vă alăturaţi Lebanonului

şi vom salva cel puţin o parte din această ţară, pentru a trăi şi a munci,

în timp ce ceilalţi vor fi distruşi şi şterşi de pe faţa pământului!

Războiul ăsta este unul al bogaţilor şi dus de cei săraci. Nu vedeţi asta?

Aduceţi-vă armele şi familiile în Lebanon. Vom şti pentru ce vom lupta!

Şi le vom arăta ce înseamnă o luptă!

Am plecat de aici.

Spânzuraţi-l pe acest iubitor de yankei!

Tishomingo, ai răbdarea unui sfânt.

Haide, întoarce-te singură. Ştii că poţi.

Întoarce-te, întoarce-te iar, întinde, extinde,

asta-i tot ce aud de dimineaţă până... Intră!

- Keith! Mă bucur să te văd. - Bună ziua, Morna.

Haide, intră şi povesteşte-ne despre Jackson. Abia aşteptam noutăţile.

- Ce s-a mai întâmplat? - Aşteaptă puţin, să-mi recapăt suflul.

Mai întâi, vreau să aud despre tine. E pregătită să meargă, Tishomingo?

- Se descurcă bine. - Doar în urma masajelor făcute de mama.

A slăbit 5 kg. Iar eu am pus 3.

- Arăţi minunat. - Şi mă simt minunat.

Tishomingo, vreau să mă aşez. Pune-mă pe canapea, te rog.

Pot să am eu plăcerea asta?

Unde-i generalul? S-a întors la Washington?

Sarcastic, ca de obicei. Clay nu trebuie să plece, încă.

Are suficientă influenţă să lipsească un timp.

Aşa, deci?

Keith, am greşit în ceea ce-l priveşte. Nimeni vreodată

n-a fost mai loial sau mai sincer. Clay MacIvor este viaţa mea.

Asta-i minunat. Pur şi simplu, minunat.

- Ce plăcere, generale. - Pentru mine nu e.

- Te voi dispreţui întotdeauna. - Eu ţi-am obţinut permisia

şi tot eu pot să ţi-o revoc.

Există un singur răspuns pentru o asemenea presupunere.

- Asta ar trebui să fie o provocare? - Spune-mi ora, dle.

Îmi pare rău, dar mă tem că va trebui să refuz.

Nu mă înţelege greşit, te rog. N-am nimic împotrivă să-ţi provoc o găurică.

Dar dacă o să te deteriorez, Morna mă va urî.

Ce vor spune cei din Mississippi

când le voi spune că ai refuzat să te duelezi?

N-o vei face din simplul motiv că vei deveni ridicol.

Dar dacă forţezi lucrurile şi încerci să scoţi pistolul ăla,

ţi-l voi zbura din mână şi te voi împuşca în posterior.

Un glonte în fundul unui soldat este o chestie

pe care mi-ar plăcea să văd cum o explici.

- Te voi obliga să lupţi. - Bineînţeles.

O să te caut şi o să-ţi ofer plăcerea de a muri

în ziua în care Morna îl va urî pe omul îndrăgostit de sora ei.

Keith Alexander ştie de noi.

Morna ştie?

Nu ştiu.

Clay, ce vom face?

Aven...

Ori va trebui să-i spun...

ori mă voi reîntoarce la ea.

Biata Morna...

Dacă îi spui că mă iubeşti, îi vei frânge inima.

Deja e atât de jalnică. Nu-i poţi face mai mult rău.

Te iubesc, Aven.

Nu pot renunţa la tine. Nu-mi poţi cere asta.

Oh, Clay!

Mississippi se separă de Statele Unite.

Mississippi s-a separat de Uniune. Grăbiţi-vă spre Lebanon!

Texas dizolvă Uniunea cu Statele Unite.

Florida se separă de Uniune

Nu vă pierdeţi libertatea! Mobilizaţi-vă pentru Lebanon!

Secesiunea pentru Louisiana

Mobilizaţi-vă pentru Lebanon! Aduceţi-vă familiile şi armele.

Mobilizaţi-vă pentru Lebanon!

- Am terminat. - Acum toată ţara te vrea mort.

S-ar putea să se îndeplinească.

Dle Dabney, avem o neînţelegere.

- Cred că m-am făcut destul de clar. - Am spus de la început

că îl învinuiesc pe Keith Alexander, şi nu pe d-ta pentru acest act de trădare.

Ai grijă cum vorbeşti, Clay.

Ştiaţi foarte bine, dle, că voi lupta de partea Sudului.

Nu ştiu nimic despre asta.

Atâta timp cât te afli în valea asta, ca să nu mai vorbesc de familia mea,

vei fi de partea noastră. - Nu pot s-o fac!

Atunci, pleacă de aici definitiv!

Înţelegeţi că Morna nu va...

Morna va face ce-i spun!

- Cel puţin, va trebui să-i explic! - O să-i spun eu ce e nevoie de spus!

Dacă vreodată te mai văd în valea Lebanon, îţi promit

că aici mori!

- Rămân la dispoziţia dvs. - Ei bine, eu nu. Ieşi afară!

- Trebuie să mănânci ceva, dră Morna. - Nu-mi pasă ce zice mama, nu vreau!

- Pleacă şi lasă-mă în pace! - Bine...

Înveleşte-te cu asta, dragă.

Pe cine mai eşti furioasă?

Dacă nu te superi, dle Alexander, aş prefera să rămân singură.

De ce?

Ca să stai aici şi să-ţi plângi singură de milă?

Pleacă! Te rog!

Ar trebui să fii fericită că soră-ta s-a măritat cu el şi l-a luat de aici.

- Nu vreau să vorbesc despre asta. - E bine, e foarte bine.

Atunci putem vorbi despre mine.

În tot timpul ăsta Clay s-a prefăcut că mă iubeşte

iar lui îi era doar milă de mine. Îi era milă de mine.

Nu mai există nimic, nimic de care să-mi pese.

Nu te mai smiorcăi atâta că o să te îneci singură.

Şi scoate-ţi inelul ăla.

- Am uitat că era aici. - Soră-tii ar trebui să-i pară rău.

Şi-a ales un om de nimic.

N-am de gând să te ascult. Du-mă în casă.

Sigur că da. Du-te acolo şi renunţă.

Sau erai în regulă atâta timp cât ai crezut

că te vei căsători cu idiotul ăla,

iar acum ai o scuză grozavă ca s-o laşi baltă şi să-ţi plângi de milă!

Să nu îndrăzneşti să-mi vorbeşti aşa!

MacIvor a fost mai isteţ decât am crezut.

Nici nu-l condamn, la urma-urmei.

Du-mă în casă!

Să fii sigură că te duc.

Poţi sta în vârful patului până când lumea se va prăbuşi!

Cred că tocmai se întâmplă.

Îl trimit pe Bruce după tine.

Du-te la sora ta.

Căpitane, ţine cont de sfatul meu şi întoarce-te de unde ai venit.

- Ascultaţi, dle Dabney... - Care-i problema, Hoab?

Aceşti domni doresc să mă escorteze la închisoare.

- În Jackson, bineînţeles. - Această ţară e în război,

iar dvs. sunteţi acuzat de răzvrătire.

- Nu! - Personal, nici nu cred asta!

Dacă vine cu noi şi dă explicaţii, totul va fi bine.

Să ne înţelegem, căpitane, nu-l vei duce pe dl Dabney în Jackson.

Nu? Poate că dl Dabney o fi un om important în regiunea asta,

dar dacă va fi nevoie, îl voi duce în Jackson în lanţuri.

Iar eu îl voi împuşca pe primul om care-l va atinge.

Ai putea fi spânzurat pentru asta.

Iar eu am vaga idee că oricum vor încerca să facă asta.

- Ăsta nu-i un loc pentru o doamnă. - Aici am de gând să rămân.

Întoarce-te în Jackson, căpitane, şi spune-le că Hoab Dabney te-a dat afară.

Oameni buni, aţi înnebunit? V-aş putea aresta foarte uşor pe toţi.

Dacă te-ai uita pe fereastră, ai vedea că te înşeli.

Dacă vei pleca cu gânduri paşnice, vei pleca în siguranţă de aici.

Îţi dau cuvântul meu de onoare că nu veţi păţi nimic.

Pentru mine, onoarea dlui Dabney nu valorează

mai mult decât onoarea dlui Alexander.

Bruce!

Ar fi trebuit să mă ucizi, Alexander. Ştii ce înseamnă asta.

N-ai păţit mare lucru, căpitane. Mai bine pleci de aici cât mai poţi.

Bruce.

- Ce noroc. - Ce e?

Cred că tatăl tău va considera că îmi datorează o favoare.

Va fi surprins dacă-ţi cer mâna, nu?

Aşa cred. Pentru că va fi deranjat.

- De ce? - Vrei să spui că nu ştii?

Spune-o.

- Să nu vorbim despre asta. - Spune-o.

Pentru că tu eşti o Dabney, iar eu sunt un, ce?

Dabney-ii.

Ţi-o aminteşti? O chema Honoria, nu-i aşa?

Sora bunicului tău. Foarte celebră.

De amble părţi ale râului.

- Ce înseamnă nebunia asta? - Mari asemănări de familie, nu-i aşa?

Ar putea fi cu uşurinţă portretul tău.

Cred că mai bine ai pleca.

Arată de parcă ar râde de tine, nu? Ai vrea să ştii ce gândeşte?

Ai spus destule, acum pleacă de aici!

Crede că vei vedea ziua în care vei veni la mine, fie că mă însor cu tine sau nu.

Ieşi afară!

Keith!

Morna! Morna, te-ai ridicat! Te-ai ridicat singură.

- Da, da, nu-i aşa? - Dragă, ar trebui să încerci să mergi.

Voi merge, voi merge! Voi merge!

Jeremiah Kirkvaier, iar ăştia sunt Mo şi copiii.

Bună ziua.

Bine aţi venit în Lebanon. Aveţi arme?

- Asta de aici. - O să primeşti una nouă în curând.

Duceţi-vă lucrurile la depozit.

Ţineţi-vă după celelalte căruţe!

Keith, priveşte. Vezi câţi vin?

Vor fi şi mai mulţi. Dacă am face rost şi de arme...

Am făcut rost de ele. Am bărci pline cu arme care aşteaptă.

- Le aducem săptămâna asta. - Adu-le direct aici.

Vom putea transforma valea asta într-un regat.

Am putea mărşălui de aici direct spre Jackson.

Valea Lebanonului poate deveni stânca vitală pe care

întregul Sud poate fi reconstruit!

Sal'tare. Pâinea e în spate. Keith, priveşte!

Pot sta în picioare tot timpul!

Keith!

Keith, sunt foarte puţine lucruri în valea asta de care nu ştiu.

E o chestie despre care ar trebui să ştii.

- Morna nu e pentru tine. - Ce?

Nu-mi place să-ţi spun asta, dar e adevărat.

Când va veni timpul, o voi lua.

Vei face greşeala vieţii tale când o s-o faci.

Fata asta încă îl iubeşte pe Clay MacIvor.

Poate că nu-şi dă seama, dar eu văd asta în fiecare zi.

Dacă peste zece ani el va trece pe aici,

ar părăsi pe oricine ca să se ducă după el.

Tot o voi lua.

Arăţi foarte bine dispusă în dimineaţa asta.

Urcă. Te voi duce direct la Pascagoula.

E o idee minunată, dar nu pot risca să fiu compromis, dră Dabney.

- Ce prostie! - Ba nu e.

Tocmai am fost avertizat în privinţa impulsivităţii unei anumite tinere.

- Există un singur răspuns, dle Alexander. - Care?

Touché şi la revedere!

- Maiorul MacIvor, dle. - Intră, intră.

Mă bucur să te văd, maiorule. Ia loc.

- Bei o cafea? - Nu, mulţumesc, dle.

Te-am transferat sub comanda mea din cauza cunoştinţelor d-tale

despre valea Lebanon. Cunoşti acest ţinut?

Fiecare centimetru.

Înţeleg ideea unei defensive, dar pe unde îşi vor aduce oamenii ăştia proviziile?

- Le vor aduce prin Golf, dle. - Dar e blocadă pe mare.

Vedeţi, dle, există un labirint format din mii de canale chiar aici.

Marina n-ar putea pătrunde.

Dar dacă am forma o blocadă în partea de sud a văii, am putea opri toate astea.

- Înţeleg ce vrei să spui. - După asta, aş aştepta ploile.

Nu s-ar aştepta ca trupele să treacă pe drumurile alea noroioase.

Apoi i-aş lua prin surprindere,

mărşăluind şi strecurându-mă în vale pe timpul nopţii.

Îţi voi pune la dispoziţie tot ce ai nevoie.

Spune-mi, maiorule, din cauza legăturilor tale cu familia Dabney

ai vreo ezitare în a prelua comanda acestui atac?

Mi-ai fi de folos ca sfătuitor.

- Pot să vă pun o întrebare, dle? - Desigur.

Este adevărat că la comandă se află Keith Alexander?

- Da, e adevărat. E un bun ofiţer. - Pentru mine e de-ajuns. Accept.

Bine. Ia loc, maiorule.

Sergent, cheamă-l pe lt. Marshal.

- Salut, Tishomingo. - Ne-am făcut griji pentru tine.

Am încercat să te avertizăm că e blocadă, dar mesagerul nu s-a întors.

Cine a pus blocada aia, cu siguranţă cunoaşte acest ţinut.

E mai deasă decât un roi de muşte. Unde e Hoab?

În magazin.

Nu e nicio şansă să aducem armele alea?

Nu, le-am ascuns în râul Pearl.

Asta face ca lucrurile să fie fără speranţă.

Au fost lipsite de speranţă încă de la început.

Încă mă întreb cum de m-am băgat în asta.

E destul de simplu. O să-ţi găseşti motivul la râu.

Apa asta e îngrozitor de rece, dră Morna.

Mi-aş dori să-i spui asta şi lui Tishomingo.

Dragă, doar ştii că el ştie ce e mai bine.

- Păi, eu nu-l văd aici. - Hei, acolo, jos!

- Keith! Hei! - Morna!

- E în regulă dacă cobor? - Va fi până când ajungi aici.

Bănuiesc că ar trebui să-mi găsesc ceva de făcut în altă parte.

N-am spus aşa ceva.

Dar nu e o idee rea.

Poftim, dragă.

- Morna! - E-n regulă, vino, Keith!

Mă bucur să te văd! Ne-am făcut griji pentru tine.

Nu-mi spune că ţi-ai călărit calul până aici.

A trebuit, nu era nimeni care să mă care.

Bănuiesc că am lipsit prea mult.

- Nu, nu te apropia mai mult! - Tot mai dai ordine?

Rămâi acolo, te rog.

Ce părere ai despre mine, acum?

Ţi-am spus că o să vii la mine mai devreme sau mai târziu.

Şi dacă n-aş fi putut să merg, m-aş fi târât!

Asta pentru ce a fost?

Credeam că la experienţa şi reputaţia pe care le ai îţi dai seama.

Chiar trebuie să-ţi desenez ca să-ţi dai seama că te iubesc?

Poate că da.

Ascultă, Keith.

Cu mult timp în urmă, mi-ai spus că sunt genul tău.

Acum ştiu lucrul ăsta foarte bine.

Ai ştiut-o din prima zi. Dar erai lipită de soldatul ăla de mucava.

Cred că există un "Clay MacIvor" în viaţa fiecărei femei.

- Dar nu s-au descurcat prea bine, nu? - Nu, nu s-au descurcat deloc.

Dar e un lucru pe care vreau să-l înţelegi imediat.

N-o să scapi niciodată de mine. O să merg cu tine peste tot. Întotdeauna.

- Oricum aveam de gând să te iau. - Bietul de tine, de parcă ai fi avut de ales.

Ştii, pentru prima oară cred că se merită să lupţi pentru valea asta.

- O, Keith! - Vorbeşti prea mult.

Trebuie să spargem blocada aia într-un fel!

Tată!

Oamenii se revoltă. Refuză să mai facă instrucţie şi se îndreaptă spre magazin.

- Ce înseamnă asta? - Am suportat destul, asta înseamnă!

Nu mai avem sare de o lună de zile.

Nici cafea de două luni! Plecăm de aici.

Nu puteţi pleca. Suntem în asta împreună!

Ba plecăm!

Dacă eraţi în armată, eraţi spânzuraţi în două secunde!

Ei bine, nu suntem în armată, şi tu o să fii spânzurat.

Avem o armată. Daţi-ne timp.

Nu mă face să râd.

Nu sunt nici 500 de oameni în valea asta buni să fie soldaţi.

- Şi voi vă numiţi soldaţi? - Cu ce te aştepţi să luptăm?

- Cu armele noastre de vânătoare? - N-avem nici muniţie.

Nu o să luptăm împotriva unei ţări întregi cu mâinile goale

ca să-ţi salvăm gâtul.

O să primiţi cele mai bune arme! O să aveţi sare, cafea şi tot ce vă trebuie!

Nu poţi străpunge blocada şi o ştii!

Sunt destule lucruri în magazinul ăla, asta dacă nu cumva vrei să le ţii pentru tine.

Da!

O să ni le luăm singuri! Haideţi, oameni buni!

Ascultaţi-mă, dobitocilor, sunteţi în aceeaşi situaţie ca şi noi.

O să faceţi ce trebuie, chiar dacă va trebui să vă împuşc unul câte unul.

Luaţi-l de aici.

Restul, încolonaţi-vă! Haideţi, mişcaţi-vă!

Fă instrucţie cu ei, Bruce, până pică laţi.

Haideţi! Urmaţi-mă!

Pe ăştia îi avem ca soldaţi.

Nu sunt diferiţi de ceilalţi oameni care şi-au pierdut speranţa.

Pe asta am îngropat-o în râul Pearl alături de arme şi muniţie.

Puteai să le îngropi şi pe Lună.

- Şi acum, mai şi plouă. - În fiecare an, cam în perioada asta începe.

- Hoab, pentru asta ne-am rugat. - Pentru ce?

Până diseară, fiecare drum din ţară va fi un râu de noroi.

Nimeni n-a îndrăznit vreodată să aducă ceva aici, pe ploaie.

Are dreptate. Comandantul lor trebuie să ştie asta, pentru că ştie tot despre locul ăsta.

Mai mult ca sigur, el şi oamenii lui se bazează pe asta.

Hoab, putem răzbi prin noroiul ăsta.

Dă-mi 300 de oameni şi nişte catâri.

Plecăm la noapte!

Keith, dacă aduci armele alea, vom putea lupta cu ei până la capăt!

Mă întorc poimâine.

Haideţi, oameni buni, mişcaţi-vă!

- Noroc, Keith. - Dumnezeu să te ocrotească.

Nu cred că e vreun Confederat în partea asta de Mississippi.

- Nu fii aşa sigur. - Şi dacă Keith dă peste ei, spre sud?

- Atacul va veni din nord. - Da, dar ploaia...

Unde e santinela?

Ar trebui să fie aici.

Are gâtul tăiat. Unde-i celălalt?

Ce vrea să demonstreze MacIvor? Că plouă pe aici?

Nu-ţi face griji pentru MacIvor, ştie el ce face.

Da, dar nu-l văd stând în ploaie.

De cât timp se află MacIvor la comanda acestei blocade?

- Nu ştiu, dle. - Dar are cartierul general în Aliceville, aşa-i?

- Nu ştiu. - Dar ştii că are de gând să atace la noapte!

N-am spus asta, dle.

Luaţi-l de aici.

- Quint, dă-i ceva să mănânce. - Da, dle.

E evident că au de gând să atace la noapte.

- Ar fi trebuit să ştim că e Clay MacIvor. - Şi ce dacă e el?

Important e că Keith se află la 12 ore distanţă cu 300 dintre oamenii noştri.

Bruce, ia cel mai rapid cal şi găseşte-l pe Keith.

Spune-i să aducă oamenii aici cât poate de repede.

Am plecat.

Keith nu poate ajunge aici mai devreme de dimineaţă.

Putem doar să ne rugăm ca MacIvor să întârzie atacul.

N-o să-l întârzie 250 km de noroi. Mai bine te-ai ruga pentru un miracol.

- Avem nevoie de un miracol. - 12 ore, 12 ore...

Dacă s-ar întâmpla ceva care ne-ar da 12 ore!

Trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Bate clopotul.

Nu bate clopotul. Îl avertizezi pe MacIvor. El pune la cale un atac surpriză. Nu înţelegi?

Bineînţeles că înţeleg. Dar fără Keith şi oamenii ăia, ce pot să fac?

Trebuie să rezistăm fără Keith, dar dacă el soseşte la timp,

putem transforma totul într-o ambuscadă. Îi putem captura şi distruge.

Hai să-i strângem pe cei rămaşi.

Staţi departe de drum. Imediat ce se înnoptează, ocupaţi-vă poziţiile şi formaţi o linie.

- Aşa vom face. - Bine.

Adu-ţi oamenii în partea de vest.

Vom lupta cu ce avem până soseşte Alexander.

Le rezistăm noi.

Femeile şi copiii trebuie să meargă spre cabanele din sud. Repede.

- Totul e pregătit, Shellie? - Mare parte din lucruri sunt în căruţă.

Hoab, putem lua şi câteva tablouri?

Numai ce e necesar, Shellie. Nu poţi fi mai avantajată decât ceilalţi.

- Unde ai trimis-o pe Morna? - Pe Morna?

- Nu era în sat cu tine? - Bineînţeles că nu.

- Asta-i ciudat. Unde o fi? - Dabby, caut-o pe Morna.

Spune-i că trebuie să plecăm.

Nu sta acolo, fă ce ţi-am spus.

- Nu e aici, dle Hoab. - Nu e aici? Unde e?

- A plecat, dle. - A plecat? Unde?

Nu ştiu, dle.

Dabby, nu mă minţi, unde e?

S-a dus la dl Clay că să încerce să-l oprească.

- De când a plecat? - De vreo oră.

De ce nu mi-ai spus?

- I-am promis, i-am promis... - Hoab, Morna face asta pentru tine!

O face pentru ea, încă îl iubeşte pe Clay MacIvor.

Nu-i adevărat!

Ne-a trădat pe toţi, pe fiecare om din valea asta.

Tot repetai că-ţi trebuie 12 ore, iar ea încearcă să ţi le obţină!

Ăsta-i un preţ pe care nu-l voi plăti pentru valea asta sau pentru altceva!

- Quint, pune şaua pe cal! - N-ar trebui să pleci după ea.

Te vor captura şi spânzura şi totul se va prăbuşi.

Ori o aduc înapoi ori îl sugrum pe MacIvor cu mâinile mele!

Sunt singurul care cunoaşte mlaştina ca s-o prind înainte să ajungă în Aliceville.

E datoria mea, Tishomingo...

Nu, Hoab, datoria ta este să menţii planul făcut.

Dacă nu, suntem morţi cu toţii!

- Ce se aude? - Parcă ar fi un călăreţ.

Se aude de departe.

- Stai! Cine e acolo? - Du-te şi te uită!

- Vezi ceva? - Da, un cal necunoscut.

Mai bine cheamă-l pe caporal.

O să fiu încântat să-l...

Ce s-a întâmplat, Murph?

Murph!

Ce s-a întâmplat?

Am împuşcat un inamic. L-a ucis pe Murphy.

Pare a fi indian. Probabil a vrut să ia caii.

Du-te înapoi la drum.

- Stai! - Nu trageţi!

Cine eşti?

Sunt Morna Dabney. Clay MacIvor este cumnatul meu.

Trebuie să vorbesc cu el.

Du-o la cartierul general şi spune-i sergentului să vină aici.

Am înţeles.

Dle Maior MacIvor.

Dle maior.

Îmi cer scuze că vă deranjez, dle, dar nu ştim ce să facem.

Această tânără a venit călare.

Spune că este Morna Dabney.

Nu ştim dacă-i adevărat,

aşa că am zis să vă întrebăm.

- E în regulă, locotenente. - Am înţeles.

- Adu-ne nişte cafea. - Am înţeles.

- E imposibil. - De ce nu?

- Cum ai ajuns aici? - Am călărit, n-ai auzit ce-a zis omul?

Morna, mergi!

Bineînţeles că merg. Nu e nimic în neregulă cu mine.

- Cine a venit cu tine? - Nimeni.

Doar nu-ţi imaginezi că i-ar conveni cuiva din familia mea să mă aducă aici.

- De când ştii că mă aflu aici? - Întotdeauna ştiu unde te afli.

Prin voodoo. Întotdeauna a fost o legătură magică între noi doi.

Ai uitat?

Dle, avem o problemă. Spune-i, caporal.

Dle, am împuşcat un inamic care a ucis una din santinelele noastre.

Se pare că era un indian.

- Indian? - Da, dle.

Vin imediat.

Au nevoie de mine afară. Nu lipsesc mult.

- Credeam că indienii sunt neutri, dle. - Sunt.

- Căpitanul Sanders este la centru? - Da, dle.

- Pune indianul într-unul din corturi. - Du-l la nr. 3.

Am împrumutat una din păturile tale.

- O iau eu. - Da, dle.

- Mă bucur că piciorul tău e bine, Morna. - E bine. Vezi?

La fel ca celălalt.

- Dacă aş fi... - Dacă ai fi ştiut asta?

Asta ai vrut să spui?

Ar fi mai bine să-mi spui de ce tatăl tău te-a trimis aici.

Nu m-a trimis nimeni. Dacă ai fi călărit 30 km prin ploaie, ca să mă vezi,

eu nu aş fi întrebat cine te-a trimis. - Îmi pare rău.

- Sunt lucruri la care nu mă mai gândesc. - Vrei să spui că am venit degeaba?

Clay!

Ce-i asta? Ce se întâmplă afară?

Probabil sunt nişte căruţe cu provizii.

Clay, există ceva care-mi poate salva oamenii?

- Dacă tatăl tău s-ar preda... - Un Dabney nu se predă niciodată.

Cu excepţia mea.

Ar fi trebuit să aştept. Acum ştiu asta.

- Da, ar fi trebuit. - Acum, eşti din nou în braţele mele...

- Ce s-a întâmplat? - Mă gândeam la Aven.

- Nici lui Alexander nu i-ar plăcea, nu-i aşa? - Nu.

Lui Keith nu i-ar plăcea. Nu i-ar plăcea deloc.

- Îl iubeşti, nu-i aşa? - Dacă l-aş iubi, aş mai fi aici?

Da, să negociezi pentru capul lui.

Nu prea mai am ce să-ţi ofer, Clay.

Ţi-am dat odată iubirea mea, asta a fost tot ce-am avut de dăruit.

- Poate putem da timpul înapoi. - Aş da orice să pot face asta.

Te-ai mai gândit vreodată la casa pe care am început s-o construim?

Pare atât de mult de-atunci. Dacă închid ochii,

văd dantelăria din fier forjat pe care ai adus-o ca s-o pun pe verandă.

Văd umbrele care trec prin ea, ca umbrele unor flori pe chipul tău.

Mi-era un chip atât de drag pe vremea aceea.

Haideţi, oameni buni, căraţi lăzile şi luaţi-vă armele.

Bruce, ai grijă ca lăzile să ajungă la toată lumea.

Am înţeles.

- Acum, n-au decât să vină! - Să nu fim atât de nerăbdători, Hoab.

- Unde este Tishomingo? - S-a dus în recunoaştere.

Acoperiţi partea aia cât mai repede!

Nu peste mult timp, se va decide soarta acestei văi.

Ca să fim siguri că va fi în favoarea noastră,

ar fi bine ca reverendul să spună o rugăciune.

Tot ce pot să spun e să ne ajute Dumnezeu.

Între timp, să vedem dacă toată lumea are o armă.

Clay.

Clay!

- Ce faci? - E timpul să plec.

S-a oprit ploaia.

Mă bucur că m-am odihnit.

Eram atât de obosit, încât vedeam dublu.

Ce ai?

- Clay, îmi vreau calul. - Pentru ce?

Când va răsări soarele, o să ai un mic dejun grozav şi timp...

Pentru timp am venit. Acum e suficient. Mă întorc.

Nu te poţi întoarce acolo. Nu înţeleg de ce-ţi pasă de valea aia,

dar indiferent ce-a fost, nu vei mai regăsi vreodată.

A trebuit să accept toate aceste lucruri.

E mult mai bine unde te afli acum.

Ştiu că niciodată n-o să mai fiu văzută cu ochi buni,

dar a fost singurul mod în care puteai fi învins.

- Învins? - Da, învins!

Cu câteva ore în urmă, puteai distruge totul, dar acum te aşteaptă.

Deci din cauza asta ai venit...

- Întotdeauna m-ai salvat. - Te-am ţinut aici.

Tot ce-i trebuia lui tata, erau câteva ore întârziere.

Oare? De ce crezi că nu ţi-am pus întrebări?

Numai faptul că erai aici, mi-a confirmat

că atacul prin surprindere avea să eşueze.

Aşa că l-am amânat.

Cel puţin, surpriza ta s-a dus.

Din fericire, am o altă surpriză.

Artileria grea a plecat.

Nu vom părăsi pădurea până când totul nu va fi distrus.

Nu te cred!

Ai auzit zgomotul azi-noapte, îţi aminteşti?

Până acum, trebuie să fi ajuns acolo.

Îmi pare rău că nu ţi-am urmat micul plan de a-mi distruge trupele.

Un plan criminal, nu-i aşa?

Ai distrus orice şansă de scăpare pe care au avut-o oamenii tăi.

Tot mai vrei să te întorci?

- Noutăţi? - Nimic. E linişte mormântală.

- Da, prea linişte. - Unde dracu' e Tishomingo?

- Nu înţeleg chestia asta deloc. - Keith!

Ieşiţi din casă şi duceţi-vă în tranşee!

S-a terminat cu valea ta.

Ne-a vândut pe toţi. Ne-a vândut lui MacIvor.

Ce tot vorbeşti?

Aş vrea să fi murit în ziua în care s-a născut.

- Ar fi trebuit s-o sugrum din leagăn! - Ce vrei să spui?

Plecaţi! Toţi! Plecaţi din valea mea!

Hoab!

Keith, ascultă-mă. Morna s-a dus la MacIvor ca să câştige timp pentru noi.

- Când? Când s-a dus? - Azi-noapte.

Tishomingo s-a dus s-o oprească. Acum ştiu că e mort.

- De ce nu mi-ai spus? - Ne-a fost teamă că ai să pleci după ea.

Trebuie să scoatem oamenii de aici. Trebuie să ne întoarcem în mlaştini.

- Vor fi masacraţi dacă vor pleca! - Vor fi masacraţi dacă vor rămâne!

Vom folosi fumul pentru acoperire. Daţi foc la tot ce poate arde.

- Quint, caută-l pe Bruce. - Bine.

Vino cu mine! Haide, şi tu!

Căpitane, locotenente, puneţi-vă oamenii pe poziţii.

Imediaţi ce faceţi o breşă, urmaţi ordinele pe care vi le-am dat azi-noapte.

Le-aţi înţeles?

Da, dle. Urmăm creasta dealului până găsim casa principală.

Corect! Distrugeţi tot ce vă iese în cale!

Ridicaţi trei grade.

Termin eu aici, Quint. Ne vedem afară.

Piciorul meu! E prins. Pleacă, Quint.

Duceţi-vă în mlaştină! Alergaţi spre mlaştină!

Duceţi-vă în mlaştină!

În picioare, ridicaţi-vă! Repede! Fugiţi în mlaştină!

Haideţi, alergaţi repede! Haideţi!

Fug prin fumul ăla. Acum trebuie să avansăm.

Artileria!

Măriţi unghiul de tragere ca să ne acoperiţi înaintarea.

Da, dle!

Repede!

Haideţi, băieţi!

O să găsesc armele! O să transform valea asta într-un regat!

Haideţi! Alergaţi!

Mobilizaţi-vă în Lebanon! Mobilizaţi-vă în Lebanon!

Luptaţi pentru libertatea voastră!

Luptaţi pentru dreptul de a munci în pace!

Vor veni.

Este valea mea!

Nimeni nu-mi dă ordine aici! O să-mi apăr drepturile!

Nimeni nu dă ordine unui Dabney! Sunt un sudist!

Am declarat Lebanonul un stat liber şi independent!

Ambuscadă! Asta e! O să-i prindem în ambuscadă.

Urmaţi-mă!

Bruce, înaintează în mlaştină! Haideţi!

Despărţiţi-vă şi adăpostiţi-vă!

Duceţi-vă acolo!

- Keith, Keith! Unde e tata? - Nu ştiu!

Ia-ţi oamenii şi adăpostiţi-vă! Grăbiţi-vă!

Tu! Du-te acolo şi fii atent la drum! Repede!

Staţi!

Sergent, ia-ţi oamenii şi ardeţi din temelii acest loc.

Luaţi praf de puşcă şi aruncaţi în aer copacul de acolo.

Da, dle.

Ce credeţi că înseamnă lipsa asta de rezistenţă, dle maior?

Vom afla în curând.

- Vin trupe pe drum. - Adăposteşte-te.

Nu trageţi până când nu vă spun eu. Bruce, anunţă-i pe toţi.

Jos.

Foc!

Trupe!

Înainte!

Opriţi-vă! Retragerea!

Foc!

Retragerea!

Haideţi, i-am prins!

Nu, Bruce, înapoi!

Pe ei, băieţi!

Hoab, Hoab, jos! Lasă-te-n jos!

Bruce!

Tată!

- Bruce! - Jos!

Bruce!

Înapoi! Înapoi!

- Hoab, du-te şi adăposteşte-te. - Bruce e mort.

- Nu-l mai poţi ajuta. - E mort.

Stai jos.

Toată lumea! La atac!

Hoab! Stai aici şi nu te mişca!

- Ia-l. - Ce-i cu soldaţii?

Se retrag. Nu se vor mai deranja pentru câţiva dintre noi.

Ai grijă cu partea stângă.

Dnă Shellie, a venit dl Hoab! Ridică-te, ridică-te!

Îl iau eu.

A mai rămas vreun cal?

Sunt acolo.

- Uşurel. - Dle Hoab.

Uşurel.

Scoateţi-i hainele.

Ne-au învins, Shellie, ne-au învins. Valea nu mai există.

- Nu mai contează. - Keith mi-a spus că Kirkland e mort...

- Şi Tishomingo şi Quint... - Încearcă să nu mai vorbeşti.

- Dabby, ţine-i strâns mâna. - Shellie... şi Bruce e mort.

Copilaşul nostru... copilaşul nostru...

Dabby, adu-mi nişte apă fierbinte.

Căraţi-vă de aici! Ce vă holbaţi! Mişcaţi-vă!

Şi voi... plecaţi de aici...

Dabby, grăbeşte-te cu apa aia...

Tu!

Tu!

M-am rugat să nu te mai văd câte zile voi trăi!

Stai liniştit!

Jur că o să te omor cu mâna mea dacă te mai văd.

Ne-ai distrus! Chiar şi pe fratele tău!

Nu există niciun strop de sânge curat în trupul tău!

Piei din faţa mea! Pleacă!

Ia stai puţin.

Sper că n-o să mori, pentru că o să-ţi înfig arma aia în gât,

fie că mori sau nu.

- Îmi rezolv singur... - Mai întâi rezolvi cu mine!

Nimeni din valea asta, n-a ucis pe nimeni, ci tu.

Toată chestia asta a pornit de la aroganţa ta criminală.

- De ce n-ai plecat? - Pentru că o iubesc.

N-am rămas pentru tine, pentru valea asta sau pentru altcineva.

Niciodată n-am iubit-o mai mult decât o iubesc acum.

- Morna, întoarce-te! - Nu va pleca nicăieri fără mine.

Singurul act de eroism şi decenţă în tot dezastrul ăsta

a fost gestul acestei fete de a te salva.

N-o să înţeleg niciodată de ce a făcut asta.

Acum ce mai este?

Tu ai crezut în mine.

Ai spus că ai avut încredere în mine.

Păi, oricând aş putea să mă răzgândesc.

Oh, Keith... totul s-a dus... Pur şi simplu, totul.

Ce tot vorbeşti acolo?

Valea încă îşi are pământul, nu-i aşa? Are pădurea. Asta este tot ce a găsit

bunicul tău când a ajuns aici. Restul, le-a construit.

Ei bine... Noi le vom reconstrui.

Începând cu bătrânul copac al lui Sam.

Acum e doar un ciot.

Copacul ăla are rădăcini rezistente, adânc, în pământ, cât era el de înalt.

Poate fi sfărâmat de lovitura unui tun, poate fi despicat de un trăsnet,

poate fi tăiat în bucăţi şi pus pe foc, dar întotdeauna va creşte din nou.

Va continua să crească de sute de ori.

Pentru că rădăcinile lui se află acolo.

Într-o zi, când copacul va fi suficient de mare,

trunchiul lui va fi acoperit de o altă inscripţie.

Tot ţinutul care poate fi văzut din vârful acestui copac este proprietatea

lui Sam Dabney, a copiilor săi şi a copiilor copiilor lor."

Atâta timp cât rădăcinile lui vor fi vii.

Traducere după sonor, adaptare şi sincronizare niki şi alex_wishmaster