Original subtitles

Vă vorbeşte Bruce Davids de la Londra.

Oraşul e în flăcări ca urmare a bombardamentului german de azi noapte

executat de aviaţia lui Hitler.

Iar în timp ce morţii sunt scoşi de sub dărâmături

armatele germane din Franţa aşteaptă ca Anglia să capituleze.

Însă trupele engleze contraatacă.

În aer, tinerii piloţi ai RAF luptă din greu împotriva forţelor naziste

care cu numai un an în urmă invadau Polonia, cucereau Franţa,

şi ne lăsau singuri pe noi să le ţinem piept într-un conflict care, dacă ar fi pierdut,

ar putea distruge întreaga lume liberă.

PRIN URECHILE ACULUI Traducerea şi adaptarea: FLIPPER SUBTITLES INC. Ltd

- Sergent Major, adu-ţi oamenii.

- În regulă băieţi, mişcaţi-vă.

Fiţi atenţi în spate. Faceţi loc.

Am găsit cele 4 vagoane suplimentare de care aveţi nevoie.

- Bun. - Vei avea cei 1000 de oameni. Cam nesportiv, dar le vei avea.

- Prefer să fiu cu ei decât în casa asta de nebuni. - Finlanda îţi cam face cu ochiul, nu-i aşa?

Ţară sau femeile de-acolo? - Doar o scurtă criză de patriotism.

- Vi să bem ceva? - Mulţumesc, nu. Poate mâine.

Alo?

- Pe mâine dimineaţă. - Da.

Trei din câte pot să văd eu de-aici.

Salut.

- Domnule Faber? - Salut, Billy.

Mâine iar dau un interviu pentru armată.

Nu pari mai bătrân decât săptămâna trecută.

Prietenul meu Harry are o alifie care o să-mi scoată coşurile cât ai zice peşte.

Nu-i nevoie să te grăbeşti. O să mai rămână destul război şi pentru tine. Îţi promit.

Dar eu vreau să lupt acum.

Toţi sunt în uniformă, numai eu nu. Doar dacă n-au o misiune specială aşa ca dvs.

- Ce-ai zice de marină, Billy? - M-am gândit şi la marină, dar...

- Ei bine, înot ca toporul pe la fund. - Atunci nici nu se pune problema de aviaţie.

- De ce? - Ei bine, doar n-ai aripi, nu-i aşa?

- Ia astea te rog, draga mea. - Mulţumesc.

- Toate cele bune, iubita mea. - Mulţumesc.

- Toate cele bune. - Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult.

Doamnă Rose?

David, dragul meu. Cred că mai bine mă duc să mă schimb.

- Pot să fiu de ajutor? - Nu, nu poţi.

Ei băiete, când te-alături escadronului?

Mâine, domnule. Într-un Spitfire. L-am văzut ieri. Splendidă pasăre.

Gata eşti.

Mamă, sunt atât de fericită.

Draga mea.

- E un băiat minunat. - Nu-i aşa...

Draga mea...

Du-te, Emma.

Amândoi.

- Lucy... - Da?

Lucy, eu...

Nu ştiu la ce te-aştepţi tu la noapte, dar eu...

Cred că... Cred că ar trebui să şti că...

Mamă, ştiu.

La revedere, mamă.

La revedere, tată.

Pa.

Billy, Ai ratat ceaiul. Şi tu, Faber. Luaţi ceva de la cârciumă.

- Mulţumesc. Vreau doar să mă duc să mă spăl. - Ne vedem acolo.

- Freddy, pot să vin şi eu? - Nu ştiu ce să zic.

- Te-ai înrolat? - Spune-i de alifia aia miraculoasă.

A, da. Vrei să-i spui doamnei Garden c-am să întârzii?

Prietenul meu Harry are o alifie care o să-mi scoată coşurile...

Domnule Faber, v-am păstrat caldă o bucată frumoasă de plăcintă cu carne.

- Păi nu trebuie s-o neglijăm, nu-i aşa? - Cu raţionalizările astea, în nici un caz.

Cobor într-un minut.

24 de ore nu-i prea mult pentru o lună de miere, nu-i aşa?

Putem începe chiar acum. Pe jos pe-acolo avem o sticlă de şampanie.

Cam aşa stau lucrurile.

- Asta e. Avem şi pahare? - Desigur. S-a avut grijă de toate.

- Doamne. - Ce-i?

- Mă gândeam şi eu la mama.

Azi după amiază, a încercat să-mi spună ce se-ntâmplă în noaptea nunţii.

- A cam întârziat cu sfaturile astea. - Şi tu ce-ai zis?

I-am zis că a cam întârziat cu sfaturile astea, ce era să-i zic?

Henry?

Domnule Faber?

Ce faci?

E-n regulă. E doar pentru ... gară.

Lucruri strict secrete cu privire la mersul trenurilor. N-ar trebui să-ţi spun nimic.

- Te rog, ascultă-mă. - Nu.

Ai încredere în mine.

- Eşti spion. - Nu te mai zvârcoli.

Ascultă-mă, te rog.

Azi noapte, principala ţinta a aviaţiei germane a fost din nou Londra.

Au fost produse pagube importante zonelor rezidenţiale şi industriale...

100.000 de mii de soldaţi trimişi azi. Destinaţia : Finlanda.

David, ai grijă. Încă nu eşti în Spitfire-ul tău.

INSULA STORM - PATRU ANI MAI TÂRZIU

Dragii mei confraţi, Dumnezeu a dat şi Dumnezeu a luat...

El ne dă nouă oaia

iar noi îi înapoiem ... oasele ei.

Lucy, cred că iar am supărat-o pe mama ta.

Sunt aici, David. Poţi vorbi direct cu mine.

- O invitaţie tentantă. - David, te rog...

Hai, bea, dragul meu.

- Ai să-ţi faci bagajele şi ai să fi gata, nu-i aşa? - Nu-ţi face griji. Sunt deja gata.

Bun.

Tată.

Mamă, îţi cer eu scuze pentru David. Nu prea se înţelege bine cu nimeni, în ultimul timp.

- Înţelegi? - Desigur, draga mea.

- Biata mea fetiţă. - Nu. Sunt bine.

Toată lumea e bine. Nu-i aşa, Tom?

Ba bine că nu.

La revedere, doamnă. Astea sunt pentru dumneata şi soţul dumitale.

În ziua de azi nu prea se găseşte mare lucru de mâncare în Londra.

Mulţumesc, Tom.

Mulţumesc, Tom.

Haide, Tom.

E beat.

- Întotdeauna-i în halul ăsta? - Mai tot timpul, dar e un prieten bun.

Oricând veţi vrea să veniţi acasă, tu şi Jo...

Nu.

Casa mea e aici, mamă, cu David şi Jo.

Doar tu mi-ai spus să nu mă aştept că mariajul să fie o plăcere neîntreruptă.

- Cred că da, eu am spus-o. - Da.

Ei bine, măcar Jo se simte bine.

- L-am sărutat pe ureche. - Poate dac-ai mai avea unul?

De ce nu? Eşti sigură că David e capabil?

Da.

Dar el nu suportă să treacă pe lângă mine pe hol de frică să nu mă atingă.

- Hai, Lucy. - Zău că te iubesc.

Nu e nevoie să-i spui tatei despre toate astea.

- Nu. - Nu. Atunci hai.

- La revedere, bunico. - Haide, Jo.

Documentele astea vin direct de la Führer.

E "Acul-De-Cusut"! Transmite!

ÎNTÂLNIRE CU MÜLLER. LA NOAPTE. ORELE 21.00.

SOLICIT SCOPUL ÎNTÂLNIRII.

REPET. ÎNTÂLNIRE CU MÜLLER LA NOAPTE.

AŞTEPT ORDINE DE LA CEA MAI ÎNALTĂ AUTORITATE.

Agent Muller.

- Cineva e-năuntru cu Muller. - Bun.

Lasă-i 60 de secunde apoi intrăm.

Ai lăsat la urme că şi un orb ar fi putut veni după noi.

Suntem înconjuraţi.

Vorbeşte în engleză.

Führer-ul vrea să ...reevaluezi... forţa armatelor lui Patton din estul Angliei.

E o forţă de invazie. Au fotografiile aeriene.

Generalul Patton e gata să invadeze Europa din clipă-n clipă prin Pas-de-Calais.

- Astrologul lui Hitler... - Astrologul?

Dumnezeule.

El crede că atacul va avea loc în... Normandia.

În regulă.

Am să reevaluez.

- Am să iau legătura în felul obişnuit. - Nu.

Nici vorbă de contact radio. Va trebui să faci fotografii.

Şi să i le dai personal Führerului.

- Personal? De ce? - Zice că are încredere în tine.

- Vrea să audă veştile din gura ta. - Mda, sunt flatat.

Amiralul Canaris va trimite un submarin să te ia de pe coastele Scoţiei.

E drăguţ. Ai avut asta tot timpul la tine de când ai sosit în Anglia?

Da. De ce?

- Să mergem. - Îi prindem pe amândoi.

Ce-i asta?

Insula Storm. Două mile de la locul de întâlnire.

- Şi când o să mă ia submarinul? - Când îi dai semnalul.

Între 6 seara şi 6 dimineaţa.

Între 6 seara şi 6 dimineaţa. Şi începând de când?

De azi într-o săptămână, şi timp de o săptămână după aia.

Iar tu? Tu cum ai să ieşi din Anglia?

Trebuie să ajung cumva la Liverpool.

Dacă te prind şi te torturează?

- Am o pastilă. - Şi ai s-o foloseşti?

Sigur. Dacă va fi necesar.

Jo m-a rugat să-i spun "Noapte Bună" lui Tati din partea lui.

Te iubeşte foarte mult.

Îl iubesc şi eu.

Dar dragul meu, nu i-o arăţi.

Nu i-o spui niciodată.

Nu-l iei niciodată în braţe...

Nu trebuie să te temi că creşte mare.

De ce să nu mă tem? De ce naiba aş avea de ce să mă tem?

Doar am să ies cu el la plimbare, pe jos, nu-i aşa?

Şi am să înot cu el, şi-am să joc fotbal cu el...

- David... - Doar vreau să fie mândru de mine, nu-i aşa?

Să ajungă că taică-su, o epavă fără picioare...

Presupun că tu şi cu maică-ta vă simţiţi foarte bine discutând pe seama mea.

E foarte îngrijorată pentru tine.

N-am nevoie de grija nimănui.

Pot să-mi port singur de grijă.

Eu nu pot.

David, am nevoie de tine.

- Te iubesc. - Nu începe.

Te rog, nu.

Vreau să dorm. Pentru Dumnezeu, lasă-mă să dorm.

Mulţumesc.

Şi n-aţi mai închiriat camera aceasta la nimeni de când a murit doamna Garden?

O, nu, sir. De când a locuit aici Billy Parkin nu. Acum el e în armată.

Cred că am văzut tot ceea ce am vrut să văd.

Mulţumesc foarte mult.

Sergent Billy Parkin?

Da domnule. Domnule...

Despre ce e vorba?

Crimă.

N-am să uit niciodată clipa în care m-am întors de la cârciumă.

Am văzut-o acolo.

Moartă.

- Să ştiţi că am avut cel mai mare şoc din viaţa mea. - Sunt sigur.

Blestematul de Henry Faber.

A fost eroul meu.

Nenorocitul.

A fost chiar rănit în război.

Avea medalii pe piept.

Oricum însă, de ce aveţi nevoie de mine?

Ceea ce avem aici sergent, sunt fotografii ale absolvenţilor şcolilor militare germane.

Acelaşi an, şcoli diferite.

Studiază-le cu atenţie.

- Îl caut pe Faber, nu-i aşa? - Da.

El e.

El e.

E chiar Faber.

Şi uitaţi aici.

Amiralul Wilhelm Canaris, şeful spionajului german.

- Şi chiar în spatele lui, e tânărul său elev... - "Acul-De-Cusut".

- Te duci la pescuit? - Şi la observat păsări de asemenea.

- Dacă ai noroc.

Ţine-te pe partea cealaltă a canalului. Pe partea asta e interzis.

- Chiar? - Începe la jumătate de milă de-aici.

Numele de cod: "Acul-De-Cusut".

Cunoscut şi ca Henry Faber.

Născut pe 26 mai 1900

în satul Öln din Prusia apuseană.

La 13 ani a mers la şcoala de cadeţi Karlsruhe din Baden.

Doi ani mai târziu a fost transferat la mult mai prestigioasa şcoală Groß-Lichterfelde

de lângă Berlin.

Vorbea deja fluent engleza deoarece tatăl său, baronul von Müller-Guder,

lucrase în Washington ca ataşat militar,

şi-şi trimisese băiatul la o şcoală privată acolo.

Dar, întors în Germania, băiatul s-a răzvrătit în mod constant în fata autorităţilor

şi pentru asta a fost deseori pedepsit crunt.

Şi-a luat examenele finale cu note foarte mari.

În anii 20 "Acul-De-Cusut", a fost cadet la şcoala de război din Metz,

şi tot atunci Wilhelm Canaris s-a împrietenit cu el.

În 1931, Hitler a vizitat proprietatea familiei şi aşa la cunoscut pe el.

În 1933, Hitler a venit la putere. "Acul-De-Cusut" a fost înaintat la gradul de căpitan

şi a fost trimis la Berlin cu sarcini nespecificate.

A avut o aventură cu o actriţă germană. Nu s-a căsătorit niciodată.

Nu şi-a făcut niciodată prieteni apropiaţi.

Iar în '38, "Acul-De-Cusut" a dispărut.

Dumnezeule.

Ticăloşi isteţi.

- Bună seara. - Bună seara.

- Iar dumneavoastră sunteţi...? - Eu ar trebui să vă întreb cine sunteţi.

Vă aflaţi pe vasul meu.

- Ce-aveţi în geantă? - Binoclul, aparatul de fotografiat, cărţi de referinţă.

Nu. mâinile sus.

Îmi daţi voie? Mulţumesc.

Ce bine-mi pare că vă văd.

Desigur.

Da, domnule, asta n-ar trebui să fie prea dificil.

Aţi prefera dimineaţa?

Da. Desigur.

Noapte bună.

Vreau ca acest plic să plece la Lisabona cu poşta diplomatică în după amiaza asta.

- Iar de acolo la Berlin? - Cât de curând posibil.

Bine.

Îmi permiteţi să vă întreb...

E vorba de o asigurare.

Nu veniţi prea des pe la noi.

- Nu foarte. - Sunteţi un singuratec.

Un om prudent.

O viaţă prudentă. Dar cum altfel ai putea, supravieţui în ziua de azi?

Doar dac-ai pune capăt.

Dar nu sunteţi dumneavoastră omul acela.

Antrenamentul.

- Patriotismul. E bine. - Aici, te rog.

Opreşte aici, şofer.

Mulţumesc.

Şti ce sunt astea, Godliman?

Avioane americane.

Sunt fotografii ale forţei de invazie aliate a lui Patton amplasate în estul Angliei.

În ceea ce-i priveşte pe germani, ei consideră că există numai două puncte

pentru declanşarea unei invazii aliate în Europa.

Şi au dreptate.

Din estul Angliei de aici, spre Pas-de-Calais,

sau de pe coasta sudică a Angliei, spre plajele din Normandia.

Operaţiunea Overlord a decis pentru Normandia.

Atunci ce caută armata generalului Patton în estul Angliei?

Nu este nici o armată. Avioanele sunt făcute din placaj.

Am făcut-o ca să-i păcălim pe germani. Iar omul care a făcut aceste poze, ştie acest lucru.

Drept urmare, trebuie deasemenea că ştie că intenţionam să invadăm Normandia.

Găseşte-l, Godliman. Ne-ar putea costa nenorocitul ăsta de război.

Ei bine, domnule, dacă v-aţi afla în această gară şi aţi vrea să părăsiţi ţara,

aţi putea merge la Holyhead sau la Liverpool sau la Glasgow pentru ca apoi să luaţi feribotul spre Irlanda.

El n-ar risca Holyhead din cauza controlului paşapoartelor.

Ce-aţi zice de Liverpool spre Belfast? Apoi traversarea Irlandei cu maşina spre un submarin ce-aşteaptă în largul coastelor.

Liverpool... În acest caz ar fi vorba de trenul de 11.45 Marylebone spre Inverness.

Cu opriri la Stafford, Crewe, Liverpool...

Liverpool. Aici s-ar da jos. Ai dreptate.

- Trenul de 11.45 a plecat la timp. - Cum ajungem în el?

- Ei bine,am putea opri... - Da. Opriţi trenul. Fă rost de-un avion.

- Da, domnule. - Vii cu noi, Billy.

- Te bagi la un poker, amice? - De ce nu?

Iar ne oprim.

- Or fi rămas fără cărbuni. - Probabil mecanicul şi-a uitat cartela de raţie.

Nu uita, Billy. Trebuie doar să mi-l arăţi.

N-aveţi grijă domnule. L-aş recunoaşte pe Faber chiar de-ar avea un ciorap pe fată.

Camuflaj. Trageţi jaluzelele. Mulţumesc.

Camuflaj.

Trageţi jaluzelele.

Camuflaj.

Haide, fă-ne şi nouă puţin loc, prietene.

Să-l ia cineva de-aici. Haideţi. Blimey.

Mă scuzaţi vă rog.

Mă scuzaţi vă rog.

Stai calm sau te ucid. De ce umbli după mine?

- Păi nu umblu. - Nu minţii.

Şi-a schimbat armata uniformele, Billy?

Care-i planul? Unde-i capcana?

Glasgow. Te aşteaptă la Glasgow.

Deci în cele din urmă te-au primit în armată, nu-i aşa, Billy?

Felicitări.

Dumnezeule!

Mulţumesc. Aţi fost foarte amabil.

Nu vă răzgândiţi să veniţi la mine să luăm cina împreună?

- Nu, trebuie să ajung la Banff. - Bine, cum doriţi.

Sper să găsiţi maşina tot acolo când vă întoarceţi...

Fără benzină n-o s-ajungă departe.

Pe parcursul iernii, Armata Roşie a repurtat succese uriaşe asupra germanilor,

contraatacând cu tancuri şi trupe pe întreg frontul de est.

Armatele lui Hitler au suferit o serie de înfrângeri umilitoare

şi au dat bir cu fugiţii, îngheţate şi în dezordine, prin zăpezile ucigătoare ale Rusiei.

Toate acestea chiar pe când Hitler spunea că cuvântul "capitulare"

nu se regăseşte în vocabularul german.

Iar acum forţele aeriene americane şi britanice şi-au început bombardamentele de zi asupra Germaniei.

Domnul Churchill se află din nou într-o conferinţă cu Generalul Eisenhower

iar odată cu apropierea verii, un atac al aliaţilor în Europa

este, desigur, numai o chestiune de timp.

Întrebarea fatală pentru conducerea nazistă trebuie să fie

unde şi când va avea loc invazia?

Amiralul Canarris va trimite un submarin să te ia de pe coastele Scoţiei,

dar numai la semnalul tău. De la 6 seara până la 6 dimineaţa.

Trebuie să-i înmânezi personal fotografiile Führer-ului.

Spune că are încredere în tine.

Extrem de măgulitor...

Da, ăsta-i tipul. L-am luat din drum, din mijlocul pustiului.

- Ce prostănac m-am simţit când am văzut asta. - Sunteţi sigur că e unul şi-acelasi?

L-am invitat chiar la masă.

- Şi se-ndrepta către Banff? - L-am lăsat chiar acolo.

- Scotland Yard-ul la telefon. - În sfârşit.

Scotland Yard.

Ştiu că e târziu. Şi aici e târziu.

David.

Ţine-te de mine.

Aşa.

Încă 10 persoane ne-au raportat că l-au văzut pe omul tău.

Verificate toate?

Opt până acum. Chiar în clipa asta discutăm şi cu celelalte două.

Am bătut la toate uşile din Cape Wrath la Carlisle.

E undeva pe coastă, sigur nu şi-a găsit nici un adăpost.

Te afli pe insula Storm.

- Insula Storm? - Acum şti de unde i se trage numele.

Te-au adus valurile în golf. Totul ajunge în cele din urmă aici.

Te rog, nu te ridica.

- V-am speriat fetiţa. - E băiat.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic. Trebuie să-l tund.

Mai era cineva la bord cu tine?

David, trebuie să-l lăsăm pe bietul om să se culce.

Nu, am fost singur.

Nu te-ai interesat de starea vremii înainte să pleci?

Nu.

- Ai anunţat paza de coastă că ieşi în larg? - David, dragule, ce mai contează?

Contează, pentru că dacă o făceai, s-ar putea ca în clipa asta ei să fie acolo, riscându-şi viaţa căutându-te.

- Am putea să-i anunţăm şi să le spunem că e aici şi e sănătos. - Nu. Nu...

Nu... N-am... N-am...

anunţat paza de coastă.

Stai să aranjez patul.

- N-am mai văzut niciodată pe nimeni aşa de epuizat. - Dar, mami...

Jo, trebuie să te joci în mare linişte pentru că domnul de sus să poată dormi.

În starea în care e n-o să audă nimic.

- Mamă, de ce... - David,

cine crezi că e?

Un mare prost dac-a ieşit pe mare pe o vreme ca asta.

Nu-i marinar.

- Nu-i marinar? - Nu.

N-ai observat ce mâini fine are?

Mâini? Păi poartă costum, pentru Dumnezeu.

Ai devenit al naibi de perspicace, aşa dintr-o dată...

Mă duc la Tom.

David. Şi dacă se trezeşte?

Mami cine e omul din camera mea?

Nu ştiu dragul meu.

...o fată cu păr lung şi blond cu nestemate în el.

- Şti ce sunt nestematele? - Un fel de comoară, nu-i aşa?

Curând trebuie să te tund.

Dacă nu m-ai tunde, ar creşte mare, mare de tot?

Da. Ţi-ar ajunge până la urechi.

Apoi până la bărbie.

Apoi ar ajunge aici. Şi s-ar cârlionţa aici.

Apoi ar începe să te gâdile la picioare, şi-ar trebui să ieşim toţi afară din baie.

De ce?

Pentru că cei ce nu ies din baie... se topesc.

Dar eu nu m-am topit.

Mami...

Mami, pot să-mi primesc camera înapoi?

Sigur că da. Haide dragul meu.

Ieşi afară din baie.

Te rog, nu încerca să-l chestionezi prea mult.

N-o să-l chestionez. E absolut normal să aflu cine e.

Eu cred că ar fi frumos să nu ne luăm prea mult de el.

Nu vreau decât să aflu ce s-a întâmplat.

Intră.

Bună seara.

Bună. Cum te simţi?

Mai bine, mulţumesc.

Mă numesc Henry Baker.

Bună. Eu sunt Lucy. Lucy Rose.

- Îmi pare bine de cunoştinţă. - El e soţul meu, David.

- Îmi pare bine de cunoştinţă. - Şi mie îmi pare bine de cunoştinţă. Serveşte puţină supă caldă.

Mulţumesc.

- Pâine? - Da, mulţumesc.

Îmi poţi spune cât e ceasul, te rog?

E nouă fără zece.

Nouă fără zece?

- Serveşte-te cu puţin cidru. - Nu, mulţumesc.

Mulţumesc.

Îmi e... îmi e foarte foame.

- Deci asta e insula Storm? - Exact.

- Şi cu ce te ocupi p-aici? - Am o fermă de oi.

- Chiar? - Mă duc să mă culc. Mă doare rău spatele.

Eşti un mare prost. Şi ai noroc că eşti în viată. De ce-ai ieşit în larg pe aşa o furtună?

Pentru că habar n-am avut c-o să devină aşa puternică.

Dă-mi două. Vreau să dorm.

Pot s-o fac şi eu.

Noapte bună.

- Mai vrei puţină supă? - Nu, mulţumesc. A fost delicioasă.

Alături aven nişte coniac. Vrei puţin?

Ia loc.

Unde locuieşti, domnule Baker?

Locuiam pe vasul ăla.

Presupun că sunt într-adevăr un mare prost.

M-am mutat de la Londra cam acum o lună.

- Zău? N-am mai fost acolo de ani de zile. - Când ai fost ultima oară?

Acum patru ani. Şi asta pentru că urma să nasc.

- Şi eşti aici de patru ani? - Da.

Doamne, sper că ai prieteni aici.

Ei bine, e Tom care are grijă de far

şi-apoi feribotul vine la două săptămâni, lunea, cu provizii.

- Asta-i tot? - Da.

- Noroc. - Noroc.

Şi ce faci dacă ai vreo urgenţă?

Există un emiţător la cabana lui Tom,

dar e mai tot timpul folosit pentru far...

Locul ăsta pare să fie un loc groaznic singuratec.

Şti, eu şi David am avut un accident de maşina chiar în ziua nunţii.

Aşa şi-a pierdut picioarele.

Era pe cale să devină pilot pe avioane de vânătoare.

Iar apoi, după accident, a...

Ei bine, amândoi am vrut să fugim de lume,

aşa că am ajuns aici.

Atunci a părut o idee bună. Dar poate că a fost o greşeală.

Nu-l poţi învinui că a vrut să fugă de lume.

Nu, nici n-o fac.

E foarte trist.

Nu, a fost numai vina noastră.

Băusem puţin şi goneam mult prea repede...

- Brusc a apărut un camion... - Nu, vroiam să spun că e forte trist

că eşti atât de nefericită acum.

E chiar aşa de evident?

Îl iubesc, să ştii.

Îl iubesc pentru cum era...

Pentru cum devine uneori ca înainte, şi mergem toţi trei la picnic pe stânci...

sau cam aşa ceva...

Acum îşi petrece mai tot timpul cu Tom. Cred că pur şi simplu stau degeaba şi beau.

În primul an aici

mi-au venit părinţii în vizită.

Nu pot să-ţi spun.

Era tăcut tot timpul şi se ferea de ei...

Sunt foarte tristă pentru Jo, să şti.

Întreabă mereu de bunica lui...

- E un băieţel foarte drăguţ. - Nu-i aşa?

Şi e atât de isteţ.

Şi foarte curajos.

- Şi norocos. - De ce crezi asta?

Pentru că e iubit aşa de mult.

Nu. Sunt doar mama lui.

- Toţi părinţii îşi iubesc copiii. - Nu.

Nu, nu toţi.

Unii părinţi... Unii părinţi se folosesc de copiii lor.

Le stabilesc scopuri în viaţă, scopuri pe care ei nu le-au putut realiza în viată.

Asta nu prea sună a dragoste, nu-i aşa?

Nu, nu prea.

Mă întreb de ce continui în felul ăsta dacă nu merge de loc.

Presupun că dacă aş fi foarte sinceră,

aş admite că nu suport ideea că am irosit toţi anii aceştia încercând.

Zău că nu red că... aş suporta asta.

Doamne. patru ani pe insula asta şi am devenit aşa de plictisitoare.

Spune-mi domnule Baker, eşti căsătorit?

- Nu. - Cum, aşa ai vrut sau n-ai avut noroc?

- Crezi că a fi căsătorit înseamnă a avea noroc? - Ei bine, da, în mod normal.

- Uneori mă imaginez măritată... - Cu alt bărbat.

- Te-ai tăiat. - Îmi pare nespus de rău.

- Eşti foarte frumoasă.

- Nu, te rog.

L-am legat bine vineri după-amiaza, ca să-l ferim de afurisita de furtună.

Azi e duminică. De ce nu ne-ai anunţat că a dispărut?

- Păi n-am mai fost aici de-atunci. - McKillop,

e posibil ca vasul să fi rezistat furtunii?

Nici o şansă. De ce credeţi că l-am lăsat aici?

Dacă era la bord, unde ar fi acum?

- Pe fundul mării, al dracu' prost. - Un sfârşit pe măsura nenorocitului.

- S-ar fi înecat. - Am să cred asta când am să-i văd cadavrul.

'Neaţa.

- Ţi-am păstrat nişte cafea. Cu lapte sau fără? - Nu, de loc, mulţumesc.

- Îţi prepar micul dejun. - Nu. Aştept până la prânz.

Din păcate avem friptură de miel la prânz. David zice că în curând o să ne transformăm toţi în oi.

- Unde e? - A ieşit cu Jo

să verifice turma.

Bună dimineaţa, Lucy.

- Bună dimineaţa. - Nu mă dispreţuieşti, nu-i aşa?

Nu. Cum aş putea?

Ei bine, ai putea. Eu aş putea.

Nu poate să se mai întâmple. Nu se va mai întâmpla.

Regreţi?

Hai să ieşim.

Ai să pleci în curând.

Furtuna s-a oprit.

Nu, acolo n-am să mă mai întorc.

Nici măcar nu ştiu cu ce te ocupi.

Sunt scriitor.

Scriitor? Pe bune?

Doamne Dumnezeule.

Despre ce scrii?

Despre război.

Nu despre bătălii şi omoruri,

ci despre însingurare.

Despre sentimentul pe care îl au unii bărbaţi separaţi brusc

de toţi semenii lor.

Dar eu am crezut că războiul apropie oamenii.

Pe mine nu.

Iar tu?

- Ai vreun personaj feminin în cartea ta? - Am să te introduc pe tine.

- Zău, nu glumesc. E vreo femeie? - Da.

Una.

Şi ce face?

Îşi duce viaţă...

are o aventură cu eroul nostru,

iar apoi moare. - Cum, în război?

Nu, el o ucide.

Ea i-a frânt inima.

Atunci mai bine mă-ntorc. Haide.

Sper că Lucy nu te-a ţinut prea mult treaz azi-noapte.

Nu.

Mă duc la Tom să văd dacă, a terminat de reparat antena.

- Ai vrea să vi cu mine? - Dacă pot fi de folos, da. Să-mi iau haina.

- Te-aştept în camion. - Tăticule, pot să vin şi eu?

Nu, stai cu mami. Deja ai ieşit azi o dată.

O să mergem şi noi mai târziu, dragul meu. Du-te şi spune la revedere.

Tăticule, de ce nu pot veni şi eu?

Cred că ştie.

- Cum ar putea? - Nu ştiu. Dar aşa simt.

Te simţi vinovată.

N-o face.

Nevastă-mea mi-a spus că eşti scriitor.

- Ceva succes? - Sunt doar la început.

- De ce nu eşti în armată? - Am fost.

Am fost rănit.

Şi eu.

- Eşti căsătorit? - Nu.

Uite un om înţelept.

Ce n-aş face eu cu libertatea...

Eu aş zice că eşti foarte norocos c-o ai pe Lucy.

- Zău, chiar aşa? - Da, chiar aşa.

Pe vremuri pilotăm Spitfire.

Frumoase "păsări".

Câte patru mitraliere pe fiecare aripă - Browning-uri americane.

Trăgeau 1.260 de gloanţe pe minut.

Chiar?

- Nu te interesează avioanele? - Nu.

Eu aş fi zis că eşti un entuziast.

De ce?

Doar a devenit un divertisment naţional, nu-i aşa? Observarea avioanelor.

Tom.

Te superi dacă te rog să te duci înăuntru să vezi dacă-i acolo?

Dacă nu-i, îl căutăm prin jur. Nu poate fi departe.

Tom.

Tom.

E înăuntru?

Doarme. Sau mai bine zis, a băut pân-a căzut lat.

M-ai minţit, nu-i aşa?

- Despre ce vorbeşti? - Ziceai că nu te interesează avioanele.

- Păi nu mă interesează. - Ba da.

Şi încă foarte mult.

- Dă-mi filmul. - Ce film?

Cutia filmului care am găsit-o în buzunarul tău azi dimineaţă.

Da, aia.

- În genunchi. - Dar e ridicol.

- Dacă asta-i din cauza lui Lucy... - Alea sunt poze ale avioanelor noastre. Ai spionat...

Lucrez pentru forţele aeriene regale. Duceam filmul ăla...

Păstrează-ţi motivaţia pentru Lucy. Va fi curând aici.

E fascinată de tot ceea ce ai de spus, nu-i aşa?

Acum adu-mi filmul. În genunchi.

Dă-mi-l.

Dă-mi-l.

Bună.

Salut, Jo.

Unde-i David?

E beat.

Atunci hai să ne întoarcem acasă, dragul meu. Tăticul e ocupat. Mergem?

- A fost bine? A zis ceva? - Nimic.

O să mă duc să-l iau după masa de seară.

Hai atunci.

Jo a adormit. Mi-a zis să-ţi spun noapte bună din partea lui.

La ce te gândeşti?

Îţi dai seama cât e ceasul?

Trebuie să plec.

Trebuie să plec şi...

să-ţi aduc soţul.

Te simţi vinovat.

N-o face.

Godliman?

- Godliman la telefon. - Godliman, l-am avut Churchill pe fir acum 5 minute.

Fierbea de furie.

- Ascultă omule... - Godliman, nu mă întrerupe.

S-a decis. S-a încheiat adunarea trupelor.

Nu trebuie să ajungă înapoi în Germania.

Prinde-l sau ucide-l.

Înţeles.

Mami?

Închide. Până diseară am terminat.

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut"! Răspunde!

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut"! Răspunde!

Ce naiba faci aici?

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut"! Răspunde!

Jo, putem să desenăm despre toate câte le-a făcut furtuna.

Am putea desena vasul domnului Baker lovit de stânci, nu-i aşa?

Am putea desena norii. Toţi norii negri care au apărut.

Uite Jo, poţi vedea stâncile foarte clar. Le vezi?

Nu-i aşa că sunt frumoase?

Jo, dragule, stai aici. Nu te mişca. Şi nu te apropia de marginea stâncilor.

Dumnezeule.

Dumnezeule, David.

Ajutor!

Ajutor!

E cineva p-aici?!

Ajutor!

M-aude cineva?!

Ce era în apă, Mami?

Jo, dragule, Mami trebuie să plece acum.

Poţi să... să fi băiat cuminte. Stai aici şi joacă-te cu jucăriile, bine?

Henry!

- Mami, unde te duci? - Mă duc până la Tom, dragul meu.

Soţul tău refuză să vină.

A tot băut cu tom şi...

Lucy?

Hei. Ai fost pe-afară?

Da, am fost şi ne-am plimbat.

Ai vrea puţină cafea?

Am văzut ceva în apă.

- Ne-am uitat la epava vasului tău. - Făcută cam praf, nu-i aşa, Jo?

- Ai vrea puţină cafea? - Nu, mulţumesc.

- Şi zici că tocmai l-ai văzut pe David? - Tocmai adineauri, da.

Cum-necum, au reuşit să repare antena.

Lucy?

Cheile sunt aici.

Unde te duci?

M-am gândit că mai bine mă duc să-l aduc pe David.

Chiar că nu trebuie să bea atât.

Lasă-l. Mi-a spus să-l iau pe la cinci. Lasă-l până atunci.

Hai la un picnic. Facem nişte sandviciuri, Jo?

Cândva, am făcut un picnic în golf.

- Ţi-ar place, nu-i aşa? - Da, mi-ar place foarte mult.

Te iubesc.

"Mă duc duc în Casa Morţilor," spuse Rândunică.

"Moartea este sora Somnului, nu-i aşa?"

Îl sărută pe Prinţul Fericit şi-apoi căzu moartă la picioarele lui.

Şi-atunci se auzi un zgomot ciudat în interiorul statuii,

ca şi când s-ar fi rupt ceva.

De fapt, inima de plumb se spărsese exact în două.

"Ce lucru ciudat." Spuse maistrul la topitorie.

"Inima asta de plumb nu vrea să se topească în cuptor."

Aşa că au aruncat-o în mormanul de gunoi unde zăcea deasemenea şi Rândunică.

"Adu-mi cele mai de preţ două lucruri din oraş," zise Dumnezeu.

Şi Îngerul îi aduse inima de plumb şi pasărea moartă.

"Ai ales cu înţelepciune," spuse Dumnezeu,

"căci în grădinile Paradisului, această păsărică va cânta de-a pururi."

"Iar în oraşul meu de aur Prinţul Fericit mă va slăvi."

Vino şi bea-ţi laptele, dragul meu.

Şti ceva, dacă eşti băiat cuminte şi bei tot laptele,

te las să dormi în faţa focului în noaptea asta.

Ţi-ar place asta?

Da.

Ce insule spuneai că n-au raportat?

Sanda Bister, Uist şi Storm. De asta nu merită să ne facem griji.

- De care? - Storm. Niciodată nu reuşim să-l trezim pe Tom în toiul nopţii.

- Nu-i aşa, domnule? - Ei, bătrânului Tom îi place să cam bea la sfârşitul unei zile grele de muncă.

Cum ajung la insulele astea?

Pe vremea asta?

Mă duc s-aduc ceva de băut, bine?

Vin imediat.

- Te descurci? - Da, vin.

Vino dragule.

Haide, te rog!

Porneşte!

Lucy.

Tom!

Tom!

Tom.

Dumnezeule.

Tom, Trebuie să te trezeşti. Sunt eu, Lucy.

Dumnezeule.

Lucy.

Încerc să transmit un mesaj de urgentă...

Alo? Vă rog, dacă m-aude cineva...

Vă rog, transmit un mesaj de urgenţă din insula St...

Alo? Mă auziţi?

Aici insula Storm. SOS.

Vă rog, dacă mă auziţi puteţi să-mi daţi un semnal?

Şi căutăm orice fel de vas german. Probabil e un submarin.

Când o să ne întoarcem să realimentăm următoarea escadrilă va fi deja pe drum.

- Domnule, deci n-avem nevoie decât de vreme favorabilă. - La naiba cu vremea asta.

- Nu putem decola pe ceata asta. - Ştiu, ştiu, ştiu.

- Tocmai am recepţionat un SOS, domnule. - De unde?

- Încă nu ştim. - Alo? Mă recepţionaţi? Terminat.

Alo? Mă recepţionaţi? Terminat.

Lucy.

Dumnezeule.

Lucy.

Nu.

- Du-te înapoi sus pe scări. - Mami, mi-e frig.

Fugi.

Lucy?

Ştiu că nu mai ai cartuşe.

Şi am să deschid uşa.

Te rog, trebuie să intru.

N-am să-ţi fac nici un rău, Lucy. Îţi promit.

Dar intru înăuntru.

Intru înăuntru.

Mami.

Iartă-mă că te-am speriat.

Îmi pare rău.

Acum totul e în regulă.

E bine acum.

O să încuiem usa.

Aici insula Storm. Mă aude cineva, vă rog?

Alo, insula Storm? Te recepţionăm foarte bine. Terminat.

Alo, insula Storm. Toată noaptea am încercat să te trezim. Terminat.

Răspunde, insula Storm. Terminat.

Răspunde, insula Storm.

Lasă-mă pe mine să vorbesc cu ea.

Alo. Mă auziţi? Sunteţi pusă pe "recepţie".

Dacă vreţi să vorbiţi cu mine, spuneţi "Terminat" şi comutaţi pe "emisie".

Repet, mă auziţi? Terminat.

E un bărbat care a naufragiat pe insula noastră.

Mi-a ucis soţul şi pe ciobanul nostru, Tom.

Acum e-aici, afară.

Aşa că... pentru Dumnezeu, veniţi, vă rog. Terminat.

Suntem pe drum spre voi.

Iată ce vreau să faceţi acum. Este absolut esenţial.

Mă auzi bine? Terminat.

Da. Am înţeles. Terminat.

Trebuie să distrugeţi transmiţătorul. Terminat.

Dar... De ce? Vă rog, nu...

Nu. Nu pot să fac asta.

N-am pe nimeni altcineva să mă ajute.

Jo, stai aici.

- Sper că insula nu-i ascunsă în ceaţă. - Doar du-ne acolo.

Jo.

Pune arma acolo.

Stai lângă uşă.

Lucy, e o sticlă de whisky în cealaltă cameră.

Vrei să mi-o aduci, te rog?

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut". Mă auzi? Terminat.

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut". Răspunde.

Alo, "Pasărea"! Aici "Acul-De-Cusut". Terminat.

"Acul-De-Cusut", te auzim. Terminat.

Sunt pe coasta de nord a insulei Storm. Veniţi să mă luaţi. Terminat.

Trebuie să aştepţi până la 6 dimineaţa. Terminat.

Atunci ascultaţi-mă: Armatele generalului Patton sunt...

Doamne Dumnezeule.

Războiul a ajuns şi la noi doi.

Ştii asta?

Am făcut ceea ce trebuia să fac.

Şi nu pot să mai refac.

Îmi pare rău.

La revedere.

Mami...

- Mami. - Da. Da, e-n regulă, dragule. E-n regulă.

E-n regulă. Acum stai aici. Stai aici, bine?

Stai aici şi aşteapt-o pe mămica.

Dumnezeule.

Stai!

Opreşte-te!

Stai, te rog!

Stai, te rog!

A trebuit să-l ucid.

Da, a trebuit s-o faci...

Poţi să... Poţi să te ridici?

N-am reuşit să opresc transmisia, nu-i aşa?

Ba da, ai reuşit nemaipomenit.

Mămico!

Traducerea şi adaptarea: FLIPPER SUBTITLES INC. Ltd radufediuc@yahoo.com