Original subtitles

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎Ce faci?

‎Violet Markey?

‎Vai, Doamne!

‎Pleacă, te rog!

‎- Nu cred că e... ‎- Pleacă odată!

‎Ce faci?

‎Te-am întrebat primul.

‎E mai sus decât credeam.

‎Hei!

‎Ia uite!

‎Uite ce pot să fac!

‎Încetează!

‎Violet!

‎Salut! Faci ceva în weekend? ‎Ai mei sunt plecați din oraș.

‎Mă gândeam să dau o petrecere.

‎Violet?

‎Ești bine?

‎Cum merg lucrurile?

‎„Lucrurile” e un cuvânt mare.

‎- Să începem cu... ‎- Fizic, adică?

‎Emoțional? Amândouă pot fi incluse ‎în „lucruri”.

‎Sau „lucruri” înseamnă ele două?

‎Te copleșește ceva?

‎Dacă „lucruri” înseamnă ele două,

‎fac parte din realitatea noastră ‎sau sunt altundeva?

‎Nu e amuzant, Theodore.

‎Finch.

‎Vreau să iei în serios ședințele astea.

‎Am înțeles.

‎Înțelegi că ești ‎în perioada de probă

‎și că ești în pericol de a nu absolvi?

‎Deja ai pierdut ‎două săptămâni de școală anul ăsta.

‎Da...

‎- ...bunica mea a... ‎- O secundă.

‎Vreau să clarific ceva.

‎E bunica care a murit de patru ori ‎în ultimii trei ani?

‎De cinci ori chiar.

‎Asta e a cincea oară.

‎E miracolul nostru.

‎Vreau să te ajut, ‎dar trebuie să fii serios.

‎Ai fost de acord cu condițiile astea: ‎ședințe de consiliere săptămânale,

‎notă de trecere, activități extrașcolare.

‎Ador olăritul.

‎Haide, frate!

‎Ascultă, înțeleg.

‎Dacă o dau în bară, am zburat.

‎Nu-ți cerem așa mult, Finch.

‎Trebuie doar să fii prezent.

‎Ai mei sunt ofticați că n-am fost ‎la primele înscrieri, dar nu contează.

‎Știu c-o să intru.

‎Tu te-ai înscris undeva?

‎- Salut! ‎- Bună.

‎Te duci la petrecerea Amandei?

‎O să fie mișto.

‎Așa am auzit.

‎Nu ți-ar strica puțină distracție, nu?

‎Bă, ar fi ciudat dacă mi-aș numi copilul ‎după o celebritate?

‎Dacă i-aș pune numele ‎Danny DeVito Donahue,

‎crezi că s-ar supăra pe mine?

‎„DeVito” e numele mijlociu?

‎Da.

‎Întrebare: cât de drogat ești?

‎Pe scara asta, ‎aș zice mult în partea asta.

‎- Pe scara... ‎- Da.

‎Unde te uiți?

‎Admiram normele sociale ‎ale angoaselor adolescenților.

‎- Te uiți la Violet Markey? ‎- Da.

‎Sora...

‎Sora ei a murit, nu?

‎Da, frate.

‎De ce ești curios din senin?

‎Sunt intrigat. Nu se poate?

‎Ba sigur că se poate,

‎dar când ești tu intrigat, e ciudat.

‎- Clar e ciudat. ‎- Nu, nu cred că e.

‎N-aș zice că e ciudat.

‎Păi, dacă tu nu crezi ‎că ești ciudat...

‎- Da, e adevărat. Foarte. ‎- Da, are dreptate.

‎- A sunat consilierul școlii. ‎- Embryo?

‎Cum?

‎Numele lui e Embry. Eu îi zic Embryo. ‎Detaliile contează, Kate.

‎Ai făcut ceva de care să fiu îngrijorată?

‎Sunt de-a dreptul ofensat ‎de presupunerea asta.

‎- Finch! ‎- Nu.

‎Nu-i nimic, mă ocup eu.

‎- Urăsc când zici asta. ‎- De ce?

‎Că înseamnă că va trebui s-o rezolv eu.

‎Iar ai chiulit de la ore?

‎Nu! Fir-ar să fie,

‎du-te să te vezi cu Tina ‎sau ce naiba faci tu!

‎Mă descurc.

‎Bine.

‎O să ajung târziu. E mâncare în frigider.

‎Mâncare adevărată, Finch.

‎Unde e mama?

‎A plecat cu afaceri la Chicago. Mai știi?

‎Da, așa e. Bine.

‎Te iubesc.

‎Hei!

‎-Te iubesc. ‎-Te iubesc.

‎Lasă brânza, Finch!

‎Aduc desertul.

‎Eu și mama ta știm ‎că azi nu ți-a fost ușor.

‎Nici nouă nu ne-a fost.

‎Dacă vrei să vorbim...

‎M-am gândit c-ar fi frumos.

‎Îl fac de 19 ani.

‎SUNT TREAZ

‎UN DECES ÎNTR-UN ACCIDENT DE MAȘINĂ

‎CONDUCEȚI CU PRUDENȚĂ ‎ÎN AMINTIREA LUI ELEANOR MARKEY

‎Din moment ce unii vor absolvi ‎și ne vor părăsi la sfârșitul anului,

‎mă simt obligat să mă asigur ‎că veți vedea minunățiile Indianei,

‎cât mai puteți.

‎Să le cutreierați, ‎dacă preferați să spunem așa.

‎Va trebui să includeți într-un eseu ‎cel puțin două minunății ale Indianei.

‎Veți scrie despre ele

‎și veți explica semnificația lor ‎pentru voi și Indiana

‎și de ce ați ales să le vizitați.

‎Vreau să vă faceți timp pentru tema asta.

‎Să vă gândiți bine!

‎În regulă.

‎Ce s-a întâmplat?

‎Ce ciudat a fost!

‎- Ce? ‎- Hai, liniștiți-vă! Violet, ești bine?

‎La locurile voastre!

‎Fiți atenți!

‎Dacă ai terminat, dle Finch?

‎Da, am terminat și vreau să zic că faceți ‎o treabă excelentă predând ora asta.

‎Mintea mea fragedă ‎se umple de cunoștințe.

‎- Mulțumesc, dle Finch. ‎- Cu plăcere.

‎După cum ziceam, veți face poze, ‎câteva schițe, veți surprinde detalii.

‎Veți lucra în echipe câte de doi.

‎Ne putem alege partenerii?

‎Da, dle Finch.

‎Salut!

‎Deci...

‎crezi că ar putea exista o zi perfectă?

‎Nu pe mine ar trebui să mă întrebi.

‎FIINDCĂ MI-A ZÂMBIT

‎La ora de geografie,

‎profesorul vrea să facem un proiect ‎cu un partener

‎și eu chiar nu vreau.

‎Ai întrebat dacă poți face altceva?

‎Da, n-a vrut să asculte.

‎Poate e timpul să ieși în lume iar.

‎Asta a zis și el.

‎Știu că ți-e greu.

‎- Nu mai ieși deloc. ‎- Nu e adevărat.

‎Când ai mai ieșit cu prietenii tăi?

‎Cred că ți-ar face bine ‎dacă ai petrece timp cu ei.

‎Dacă mă văd cu prietenii, ‎mă scutești de tema asta?

‎Violet!

‎- Ai venit. ‎- Da.

‎- Salut. ‎- Bună.

‎- Mă duc să iau ceva de băut, vrei și tu? ‎- Nu, mersi.

‎Haide, fato!

‎Bine.

‎Da...

‎Salut!

‎Torni din plin.

‎Mă știi doar, îmi place să-mi fac de cap.

‎Vrei să mergem în spate? Să vorbim?

‎Cred c-o să plec în curând.

‎Serios? Dar... de-abia am ajuns.

‎E cam mult pentru mine, știi?

‎Cât timp o să te mai porți așa?

‎Au trecut luni de zile. Când o să...

‎Frumos.

‎Violet, știi că n-am vrut să zic asta.

‎THEODORE FINCH TE-A ETICHETAT ‎ÎNTR-O POSTARE

‎Violet Markey, dacă vezi asta, ‎înseamnă că trăiești.

‎Sună-mă să-mi confirmi!

‎SUNĂ-MĂ

‎765-276-8504.

‎Când te-am cunoscut stăteai pe o margine

‎Ce-o fi‎ ‎fost în căpșorul tău frumos?

‎Când te-am cunoscut stăteai pe o margine

‎N-ar fi mai bine să vorbești cu mine?

‎- Theodore Finch la telefon. ‎- Șterge-o acum!

‎Clipul se va autodistruge în trei, doi...

‎Actualizează, te rog!

‎De ce ai face așa ceva?

‎Vreau să vorbim despre pod.

‎„Simt că nu mai putem trece din nou ‎prin acele momente îngrozitoare.”

‎O singură dimineață ‎nu prea e un moment îngrozitor.

‎E un citat.

‎Virginia Woolf.

‎Bine.

‎Pot să vin la tine?

‎Acum?

‎Da.

‎Deci...

‎te-am căutat pe Google.

‎M-ai căutat pe Google?

‎Da, ce e cu...

‎Ce e cu site-ul pe care-l ai cu sora ta?

‎L-am avut.

‎Am citit din ce ai scris. Mi-a plăcut.

‎Nu mai scriu.

‎Te-ai mutat aici din California.

‎Cum a fost?

‎Din California în Indiana?

‎Ce mai schimbare!

‎Da.

‎Nu știam că s-a întâmplat acolo.

‎La pod.

‎Nu sunt, știi...

‎Sinucigașă?

‎Poți să o zici.

‎Ei bine, nu sunt.

‎Orice ai fi, ți-am salvat viața.

‎Ba nu.

‎Faci din țânțar armăsar.

‎Părea mai mult de atât.

‎Ce vrei de la mine?

‎Mă gândeam c-ar trebui să fim parteneri.

‎La proiectul cu drumețiile.

‎Cred că ți-ar face bine să mai ieși.

‎Poate nu vreau să ies.

‎Poate m-am săturat de oameni.

‎Da, oamenii sunt idioți.

‎Dar... câțiva s-ar putea ‎să-ți vrea binele.

‎De ce vrei să-l faci cu mine?

‎Fiindcă sunt locuri care trebuie văzute.

‎Poate chiar și cele mai neînsemnate locuri ‎pot însemna ceva.

‎Cel puțin, poate înseamnă ceva pentru noi.

‎Nu există „noi”.

‎Poate înseamnă ceva ‎pentru mine și pentru tine.

‎Frate, mi se spune mie că sunt antisocial.

‎Două drumeții. Atâta tot.

‎Putem să face mai multe, ‎dacă-ți vor plăcea.

‎N-o să-mi placă.

‎S-ar putea.

‎Ba nu.

‎Am mai găsit un citit pentru tine.

‎„Simt că izvorăsc din mine ‎o mie de posibilități.”

‎Valurile. ‎E din ‎Valurile.

‎Ai cel puțin ‎o mie de posibilități în tine.

‎Chiar dacă nu crezi asta.

‎Poți să-l păstrezi.

‎Știi că ți se spune „Ciudatul”, nu?

‎Da.

‎Uneori spun și fac lucruri ‎fără să gândesc și...

‎oamenilor nu le place asta. ‎Oamenilor le plac etichetele.

‎Să te catalogheze.

‎Vor să fii cine vor ei să fii.

‎Nu le plac chestiile complicate.

‎Sau diferite.

‎Ai mei îl sună pe Hudson ‎ca să mă scutească de la proiect.

‎Trebuie să găsești alt partener.

‎Bine.

‎Noapte bună, Violet Markey.

‎Noapte bună...

‎Theodore Finch.

‎Hei!

‎Violet!

‎Unde te duci?

‎Acasă.

‎Cum a fost cu Hudson?

‎Nu prea bine.

‎Da.

‎Ține neapărat să participi.

‎Bine...

‎dar fără mașini.

‎Vrei să repeți?

‎Dacă vrei să facem asta,

‎va trebui să găsești altă cale, ‎fiindcă nu mă urc în mașină.

‎Pot să te întreb ceva?

‎Unde te-ai duce ‎dacă ai putea să te duci oriunde?

‎California.

‎Dar ai fost deja acolo.

‎Da.

‎E cald și nu ninge niciodată.

‎Vrei să știi unde m-aș duce eu?

‎Unde te-ai duce ‎dacă te-ai putea duce oriunde?

‎M-aș duce într-un loc ‎unde n-a mai fost nimeni.

‎Nedescoperit.

‎Neatins.

‎Ai putea merge, dacă ai vrea.

‎PUNCTUL CEL MAI ÎNALT DIN INDIANA ‎ALT. 383 METRI

‎Asta e tot?

‎Vino aici, Ultraviolet!

‎Nu.

‎Haide!

‎Priveliștea e incredibilă.

‎Haide!

‎Ce părere ai?

‎Cel mai înalt punct din Indiana.

‎Cred că dacă aș fi venit ‎pentru oricare alt motiv,

‎m-aș fi enervat.

‎Măi să fie! ‎Se pare că ai și simțul umorului.

‎E cea mai jalnică chestie ‎pe care am văzut-o.

‎Nu-i nimic. ‎N-o să ajungi în iad fiindcă ai râs.

‎E destul de jalnic.

‎Era ziua surorii mele.

‎Ar fi făcut 19 ani.

‎De asta eram la pod.

‎Tu de ce erai acolo?

‎Îmi place să alerg.

‎Era cam devreme pentru alergat.

‎Da.

‎Hai să sărim.

‎Te bagi?

‎Bine, la trei.

‎Pregătește-te!

‎Unu... Așa.

‎...doi,

‎trei.

‎Bine.

‎Astea-s lucrurile ‎pe care le lăsăm în urmă.

‎Alege unul!

‎Nu ăla.

‎Da. E o alegere bună.

‎- Ce e? ‎- Nu știai?

‎E un concurs de privit în ochi.

‎Nu te cred.

‎Uită-te la mine. ‎Ai face bine să mă crezi.

‎Bine.

‎Sunt foarte competitivă.

‎Și eu.

‎Rămân la Tina în noaptea asta.

‎Bine.

‎Bine?

‎Da.

‎De obicei, asta provoacă o diatribă

‎- ...despre cum Tina e nașpa... ‎- „Diatribă”, bun cuvânt!

‎...și că n-ar trebui să stau ‎așa mult cu ea.

‎Se pare că nenumăratele mele declamații ‎pe subiectul ăsta

‎și-au făcut efectul și nu mai trebuie ‎să te bat la cap.

‎Ce se întâmplă cu tine?

‎Nimic.

‎Pare...

‎că te prostești.

‎Tu te prostești.

‎„Simt că nu mai putem trece din nou ‎prin acele momente îngrozitoare.”

‎„De ce oare femeile sunt mai dorite ‎de bărbați decât bărbații de femei?”

‎„Propria mea minte e o mașinărie ‎de neînțeles pentru mine,

‎mereu bâzâie, vâjâie, zboară, ‎zbiară, se scufundă

‎și apoi e îngropată în noroi.

‎Dar de ce?

‎Pentru ce atâta patimă?”

‎„Dacă nu spui adevărul despre tine însuți,

‎nu poți spune adevărul despre ceilalți.”

‎ÎNAINTE DE A MURI...

‎ÎNAINTE DE A MURI VREAU

‎SĂ FIU TREAZ

‎SĂ FIU CURAJOASĂ!

‎Spune-mi despre Eleanor!

‎Făcea pe șefa... ca tine.

‎Îmi place deja.

‎Detesta să citească.

‎Îi plăcea doar un poet italian,

‎Cesare Pavese.

‎El a zis: „Nu ne amintim zilele, ‎ci ne amintim momentele.”

‎Mereu când aveam o zi proastă,

‎îmi spunea asta.

‎De parcă ar fi funcționat.

‎Și a funcționat?

‎Da.

‎Funcționa.

‎Ce altceva?

‎Era prietena mea cea mai bună.

‎„Eleanor Markey.

‎Soră...

‎prietenă cea mai bună.”

‎E un epitaf bun.

‎Cum ar suna al tău?

‎„Violet Markey.

‎Am fost aici.”

‎Da, o să fiu nevoit să-l fur de la tine.

‎Faci clătite?

‎Da.

‎- Clătite cu afine? ‎- Da.

‎Arată bine.

‎- Vrei să le întorci? ‎- Sunt gata?

‎- Da. Încearcă... ‎- Aproape gata.

‎Da.

‎- Arată chiar bine. ‎- Da.

‎Bine.

‎- Așa. Asta arată bine. ‎- Da, așa. Brun-aurie.

‎- Salut! ‎- Bună.

‎Pe unde ai fost?

‎Nu ești supărată ‎că fac proiectul cu Roamer, nu?

‎Nu.

‎Bine. Nu e nimic între noi.

‎Nu, e în regulă. Eu îl fac cu Finch.

‎Cu Finch?

‎Da.

‎Știi că e cam periculos, nu?

‎Ba nu, nu e.

‎A luat-o razna anul trecut și a aruncat ‎un scaun spre Roamer, în timpul orei.

‎Da?

‎Da, Roamer n-a pățit nimic, ‎dar el a dat-o rău în bară.

‎E RÂNDUL TĂU

‎Mă gândeam să vedem copacul cu pantofi ‎sau cinematograful în aer liber abandonat,

‎în funcție de cum ai chef.

‎Ce e asta?

‎O amintire că mai devreme sau mai târziu,

‎va trebui să ieși iar în lume, ‎de una singură.

‎Dar momentan te împing eu de la spate.

‎Am zis că merg doar la două, deci...

‎O prefer pe Violet în privat ‎decât Violet în public.

‎Pot să vorbesc cu ea?

‎- Aștept. ‎- Mai bine i-ai da pace.

‎Frumos pulover, e din bumbac?

‎Lumea crede că te prefaci ciudat,

‎dar știu că e pe bune.

‎Firește!

‎Cum merg lucrurile?

‎Aceeași melodramă de adolescent.

‎Haide, am nevoie de mai mult.

‎Lumea îmi spune mereu ce sunt.

‎Un ciudat.

‎Înțeleg.

‎Asta nu înseamnă ‎că nu mă supăr câteodată.

‎Trebuie să-ți fie greu.

‎Haide, frate!

‎Haide, ajută-mă!

‎Poate dacă ai cumpăra un divan,

‎l-ai putea pune acolo.

‎Ar crea ambianța de care am nevoie.

‎S-ar potrivi perfect.

‎Te-ai interesat de grupul de sprijin ‎de care ți-am zis?

‎S-ar putea să fi pierdut informația.

‎Haide, Theodore! E o cerință mică, omule.

‎Bine. E lunea după școală ‎la First Congregational.

‎Se numește Abordare Nouă ‎și e confidențial,

‎așa că poți să spui orice vrei ‎despre orice te supără.

‎E... un loc sigur, Finch.

‎Gândește-te la asta!

‎Acum ce mai e? Ce facem? Ce e?

‎Ce se întâmplă?

‎Mă imiți?

‎Bilețelul?

‎- E un fals. ‎- Pleacă, te rog!

‎La ce te uiți?

‎E un puști pe peluză.

‎Trezirea!

‎Salut.

‎Ai dormit aici?

‎Da.

‎Știu că ai zis c-am terminat,

‎dar, dacă ți-aș zice,

‎că am găsit cea mai tare drumeție ‎din statul Indiana,

‎posibil din lume, dar...

‎e la 260 de km depărtare?

‎Ți-aș ura distracție plăcută ‎și de-abia aștept să-mi povestești.

‎Haide! Încearcă, te rog.

‎- Măcar stai în mașină. ‎- Nu, Finch.

‎Nu mă urc în mașină!

‎Uite, iau cheile și...

‎Promit să nu conduc mai repede ‎de 50 la oră prin oraș

‎și 80 pe autostradă.

‎Dacă, în orice moment, ‎vrei să ne oprim, ne oprim.

‎Nu poți să tot forțezi lumea.

‎Nu asculți. Am făcut-o. ‎Proiectul e gata. S-a terminat.

‎Știi că nu e vorba ‎despre o temă la școală.

‎E despre faptul că te ascunzi în camera ta ‎sau pe bicicleta ta

‎pedalând mereu aceiași cinci km.

‎Și Doamne ferește să o supere cineva ‎pe „săraca Violet”, dar...

‎se înșală.

‎Violet.

‎E totul în regulă?

‎- Sunt bine. ‎- Bună ziua.

‎Scuze. Bună ziua, eu sunt Theodore Finch.

‎Încântat să vă cunosc.

‎E cam devreme, nu crezi, Theodore?

‎Da, așa e.

‎E o observație justă.

‎Dar colaborez la un proiect cu fiica dvs ‎și trebuie să ajungem undeva neapărat.

‎Tre' s-o fac să se urce în mașină.

‎Mașina aia.

‎Care e cât se poate de sigură, ‎are asigurare,

‎are un șofer cu experiență, ‎care n-a luat nici măcar o amendă.

‎E pentru un proiect școlar?

‎Da, dle. Suntem parteneri.

‎Ei bine, Theodore, ‎e decizia lui Violet, dar...

‎nu cred că e o idee rea.

‎Credeți că se întoarce?

‎Nici noi nu știm.

‎Hopa!

‎Nu.

‎Bine. Dacă aș fi cheile, ‎unde m-aș ascunde?

‎Cum te simți?

‎Bine.

‎Ești sigură?

‎Nu mă mai întreba, înrăutățești situația.

‎Vorbește despre altceva!

‎De obicei, la asta mă pricep,

‎dar, momentan, n-am nicio idee.

‎E un cântec bun.

‎Nu-mi amintesc ce vitează aveam.

‎Nu părea mare.

‎Și apoi am derapat...

‎și Eleanor zicea „N-o mai pot ține.”

‎Și apoi mașina s-a bușit de pod.

‎Îmi amintesc sticla care mi-a lovit fața

‎și pe Eleanor țipând.

‎După asta, nu-mi mai amintesc nimic.

‎M-am trezit la spital

‎și mama mi-a zis că s-a stins.

‎Și asta a fost tot.

‎Tot ești supărată că ai venit?

‎- L-ați construit singur? ‎- Da.

‎E impresionant.

‎FULGERUL ALBASTRU

‎- Bine. Pornim. ‎- Hai.

‎- O fac. ‎- Distracție plăcută!

‎Îmi văd casa de aici.

‎Da!

‎- A fost uimitor. ‎- Bună treabă!

‎A fost rapid?

‎Da, ca unul adevărat.

‎Ești gata?

‎Așa. Pornim. Pregătită?

‎Vai, Doamne!

‎Da!

‎Da!

‎Vai, Doamne!

‎Mai vreau o dată.

‎Ți-am luat ceva. E în portieră.

‎Ăsta, Ultraviolet, e un loc special

‎unde o să te duc într-o zi.

‎Serios?

‎Da, dar va trebui să contribui și tu. Da? ‎Ți-am luat ăsta.

‎SCRIE ÎN MINE

‎În caz c-ai uitat, e un proiect școlar

‎și trebuie să scrii despre el.

‎Doar eu?

‎Tu ești scriitoarea.

‎„Drumeția cu numărul trei...”

‎Nu, trebuie să începi cu Hoosier Hill.

‎Știi, nu trebuie să fii așa insistent.

‎Tu spui „insistent”, iar eu aud hotărât, ‎îndrăzneț, care te inspiră.

‎Implacabil. Iritant. Arogant.

‎Sexy.

‎E plăcut să am un prieten iar.

‎Să nu ți se urce la cap.

‎Prea târziu.

‎Știi ce-mi place la tine, Ultraviolet?

‎Ce?

‎Toate culorile se regăsesc în tine

‎la intensitate maximă.

‎UNDE EȘTI?

‎Bună ziua!

‎Înainte să începem, ‎să știți că ne apropiem de Ziua Z.

‎Ziua în care vă veți prezenta drumețiile.

‎Așa e.

‎Pe lângă eseu,

‎voi cere fiecărui grup ‎să facă o prezentare în fața clasei,

‎dar azi vorbim ‎despre cele cinci teme ale geografiei.

‎Amplasare, loc...

‎Nu, serios, nu mi-aș face griji.

‎- Așa e Finch. ‎- Da.

‎I-am tot scris în ultimele două zile ‎și nu mi-a răspuns.

‎Adică, e...

‎Uneori e plecat câte o zi, ‎poate două, dar mereu se întoarce.

‎Da, odată a plecat o săptămână.

‎- Doamne! ‎- A zis că fost cu cortul

‎și avea pielea iritată ‎de la iederă otrăvitoare... Da.

‎Era nașpa de tot.

‎Cred că e nasol de tot.

‎E ușor să iei telefonul și să răspunzi.

‎E...

‎Trebuie să suporți asta ‎dacă vrei să-i fii apropiată.

‎Mă scoate din sărite.

‎Da, am vizitat ‎multe locuri interesante până acum.

‎Aveți un plan anume

‎sau vă luați după ureche?

‎Sincer? Încerc s-o fac să petreacă ‎cât mai mult timp cu mine.

‎Și a mers până acum sau...

‎Da, așa cred. Am fost...

‎Ia uite cine a venit.

‎Salut!

‎Ți-ai pierdut telefonul? ‎Ți-am scris. Te-am sunat.

‎Stai să-ți arăt ceva mai întâi!

‎- Puteai să răspunzi... ‎- Știu.

‎- ...ca să știu că ești bine. ‎- Am rezolvat ceva.

‎Se zice că e fără fund.

‎În anii '50, niște băieți ‎au venit la înotat aici

‎și au dispărut.

‎Nu li s-au găsit trupurile.

‎S-au înecat?

‎Posibil.

‎Sau poate au găsit partea cealaltă.

‎Se zice că există o forță în mijloc, ‎care te trage într-un râu subteran

‎și te duce în altă lume.

‎Doar nu intri...

‎Ba sigur că da.

‎E rece ca gheața.

‎O să fie bine.

‎Ar trebui să vii și tu.

‎- Nu, mersi. ‎- De ce ți-e frică?

‎- E rece. ‎- Te întreb pe bune.

‎De ce ți-e cel mai mult frică?

‎Să mor.

‎Nu cred.

‎Să fiu mediocră.

‎Atunci, nu fi!

‎Vai, Doamne!

‎Bine!

‎- Ai dreptate. E rece ca naiba! ‎- Vai, Doamne!

‎Hai să ne scufundăm!

‎- Da? ‎- Bine.

‎Unu, doi, trei.

‎Marco!

‎Polo!

‎Ție de ce ți-e cel mai frică?

‎Nu știu. Să-mi pierd sora.

‎Mama mea e plecată mai mereu.

‎Tata ne-a părăsit acum ceva vreme. ‎Oraș nou, familie nouă.

‎Kate e tot ce am, practic.

‎Cum ai căpătat-o?

‎Mă duc să explorez fundul.

‎Finch?

‎Finch!

‎Finch!

‎Boule!

‎Ce e?

‎Ai idee ce m-ai speriat?

‎Violet!

‎Violet, îmi pare rău!

‎Violet, îmi pare rău!

‎Violet!

‎Am crezut că te-ai înecat.

‎Îmi pare rău.

‎N-am vrut să te sperii.

‎M-ai speriat.

‎Niciodată n-aș vrea să fac așa ceva.

‎Unde te duci când dispari?

‎Spune-mi ceva adevărat despre tine!

‎Sau plec.

‎Bine.

‎Uneori trebuie să mă duc undeva ‎unde mă simt ca mine însumi.

‎Trebuie să fac lucruri ‎care-mi amintesc că dețin controlul.

‎Tatăl meu obișnuia...

‎să aibă toane proaste.

‎El ți-a făcut asta?

‎Eram mai mic.

‎Și nu știam cum să mă feresc de el.

‎Fără chestii complicate, nu?

‎Da.

‎- Stai, că știi. ‎- Da, știu!

‎Când te-am cunoscut stăteai pe o margine

‎Ce-o fi fost în căpșorul tău frumos?

‎Când te-am cunoscut stăteai pe o margine

‎N-ar fi mai bine să vorbești cu mine?

‎- Și apoi... ‎- Se leagă.

‎Când...

‎- Da, știi. ‎- Bine.

‎Când te-am cunoscut

‎Când te-am cunoscut

‎Când te-am cunoscut stăteai pe o margine

‎Finch!

‎Finch, trezește-te! Trebuie să plecăm!

‎Rahat!

‎Scuze, mi-a murit bateria.

‎Violet, înăuntru!

‎Finch, ar trebui să te duci acasă.

‎- Nu e vina ei. Pot explica. ‎- Nu e vina lui!

‎- Intră în casă. Discutăm acuși. ‎- Vă rog... Am pierdut noțiunea timpului.

‎- Finch! ‎- Dacă aș putea...

‎Îmi pare așa de rău!

‎E vina mea. Am dat-o în bară.

‎Vă rog, nu dați vina pe ea! ‎Vă rog! Îmi cer scuze.

‎Du-te acasă!

‎Ai vreo idee

‎ce scenarii oribile ne-am închipuit?

‎Trebuie să înțelegi cum ne-am simțit,

‎tatăl tău și cu mine, neștiind unde ești.

‎Mi-am cerut scuze.

‎Nu trebuia să vă purtați așa cu Finch.

‎E băiatul care a ținut-o pe fata noastră ‎afară toată noaptea.

‎Și eu l-am ținut toată noaptea, mamă.

‎SUPERBĂ

‎Salut!

‎V, care-i treaba?

‎Ce mai faci?

‎- Bine. ‎- A trecut ceva vreme. Ce mai faci?

‎N-am chef de tine acum.

‎E totul în regulă?

‎Sincer, nu știu.

‎Nu vreau să fiu nesimțit, ‎dar trebuie să știi în ce te bagi.

‎- Știu. ‎- Ba nu.

‎- El... ‎- Să mergem!

‎- Unde ai fost? ‎- Știi de ce stă cu tine, nu?

‎Încearcă să te repare.

‎Gura, Roamer!

‎Nu ai idee cine e, nu? E un ciudat!

‎- Mai zi-mi o dată așa! ‎- Ciudatul naibii!

‎Finch!

‎Încetează!

‎Finch!

‎Finch! Dă-i drumul, băi! Dă-te de pe el!

‎Finch, încetează!

‎Vai, Doamne!

‎Ce dracu'? Aproape l-a omorât.

‎E nebun.

‎Futu-i!

‎Futu-i!

‎Vreo noutate?

‎Iar a dispărut.

‎Sunt prieten cu el de la început

‎și n-am așteptat niciodată să mă sune.

‎El...

‎are niște toane uneori și...

‎e greu, știi?

‎E dificil

‎și oricine se aproprie de el se arde.

‎De ce mai ești prin preajmă?

‎Fiindcă...

‎îl iubesc.

‎Are impresia că toată lumea îl părăsește ‎și eu n-o să fac asta.

‎Iată ce o să se întâmple:

‎o să mă enervez, ‎el se va întoarce și își va cere scuze,

‎și o să fie ‎ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

‎Bună.

‎Finch e aici?

‎S-a întâmplat ceva?

‎Da, intră.

‎Eu sunt Lindsay.

‎Sufăr de TOC și am fost diagnosticată ‎cu o tulburare anxioasă socială,

‎așa că nu mă intimidează deloc ‎faptul că sunt aici.

‎Anul trecut am început să mă tai.

‎Încă mă lupt cu asta, dar sunt aici.

‎Îmi cer scuze!

‎Nu-i nimic, ia loc.

‎Eu sunt Bradley.

‎Sufăr de ADHD, TOC, BPD, ‎dedublarea personalității și bipolaritate.

‎Da.

‎Ai crede ‎că unele s-ar anula pe altele, dar...

‎Săptămâna mea a fost OK.

‎M-am uitat la baschet în ultima vreme ‎și m-a ajutat mult...

‎Bine.

‎Bună. Bine ai venit!

‎Sunt Theodore Finch.

‎Fără etichete.

‎Nu știu sigur de ce sunt aici.

‎Poate fiindcă m-am bătut la școală,

‎parcă...

‎eram acolo, dar nu eram.

‎Mă priveam pe mine însumi și...

‎Câteodată mă pierd cu firea.

‎Alerg... mult.

‎Câteodată ajută.

‎Într-un fel.

‎Nu știu. E de-ajuns?

‎Sigur.

‎Mersi. Mă bucur că ești aici.

‎Amanda, ce-ar fi să continui?

‎Eu sunt Amanda.

‎Sufăr de bulimie.

‎Am încercat să mă sinucid de două ori.

‎Mă gândesc la asta în fiecare zi.

‎Ai vreo veste?

‎Nu.

‎Bine.

‎Deja am întârziat la muncă. ‎Cred ar fi bine să rămâi.

‎De ce tot face asta?

‎Nu știu.

‎Pune-l să mă sune ‎dacă ai vreo veste, da?

‎Da.

‎- Pa. ‎- Pa.

‎Am auzit că l-ai bătut măr pe Roamer.

‎De ce nu te oprești? Nu te-ai săturat ‎să se vorbească despre tine?

‎Lumea o să vorbească mereu.

‎Cu asta se ocupă.

‎Ești bine?

‎Nu știu. Simt că tot o dau în bară

‎și nu știu dacă știu cum să n-o fac.

‎Asta funcționează?

‎E mai bine decât alternativa.

‎Iubita ta și-a făcut griji.

‎A fost acasă toată după-amiaza.

‎Ce se întâmplă?

‎Nu mi-l amintesc

‎pe tata prea bine.

‎Și tot ce-mi amintesc...

‎e nasol.

‎Ai...

‎amintiri frumoase cu el?

‎Faptul că ne snopea în bătaie

‎anula momentele bune.

‎Dar de ce era așa?

‎Era așa din cauza noastră? Era așa...

‎din cauza mamei?

‎Era așa fiindcă era o persoană de rahat.

‎Trebuie să existe totuși un motiv.

‎Dacă ar exista unul, ‎atunci și-ar putea reveni.

‎Ceva sau...

‎cineva l-ar putea face să-și revină, nu?

‎Nu știu. Cui îi pasă? ‎Omule, e problema altcuiva.

‎De ce mă întrebi de tata?

‎Ce se întâmplă, Finch?

‎Haide, poți să vorbești cu mine.

‎Nu e nimic, Kate.

‎Scuze. Nu e nimic.

‎Sunt bine.

‎Ești sigur? Trebuie să deschid barul,

‎- ...dar pot să găsesc un înlocuitor. ‎- Sunt bine.

‎Știi că te iubesc, nu, Theo?

‎Știu.

‎M-am speriat.

‎Ce sunt toate astea?

‎Încerc să rămân concentrat.

‎Concentrat pe ce?

‎Să stau treaz.

‎Nu înțeleg ce înseamnă asta.

‎Uneori sunt derutat.

‎Și am toane nasoale.

‎Gândesc prea repede ‎ca să țin cont de tot

‎și apoi...

‎îmi dispar toate gândurile.

‎Și, uneori, dacă le lipesc pe perete

‎mă pot concentra și mă pot încetini,

‎dar acum nu pot. Nu pot.

‎Bine.

‎Și, de obicei, funcționează.

‎Poate e prea multă dezordine.

‎Pot s-o repar. Am nevoie ‎de timp să-mi dau seama cum.

‎Încerc să te ajut.

‎N-am nevoie de ajutorul tău!

‎E problema mea! Nu a ta!

‎Trebuie să-mi spui care-i problema.

‎Nu înțelegi.

‎Ai dreptate.

‎Nu înțeleg.

‎Nu știi, Violet?

‎Eu sunt „Ciudatul”.

‎Sunt bolnav!

‎Vreau să pleci.

‎Pleacă!

‎Bună, aici Finch. Lăsați un mesaj!

‎Bună, Finch...

‎îmi pare rău.

‎Îmi pare rău că te-am forțat.

‎Vreau...

‎doar să te întorci.

‎Vreau să te întorci, da?

‎Bună, puștoaico.

‎Bună.

‎Tată?

‎Da?

‎De ziua lui Eleanor...

‎Nu...

‎Nu eram în apele mele.

‎Am ajuns la pod.

‎Stăteam pe margine.

‎Așa l-am cunoscut pe Finch.

‎M-a găsit acolo.

‎M-a salvat.

‎Nu aveai de gând să...

‎Sunt bine.

‎Eram...

‎derutată.

‎Eram tristă.

‎Sunt bine.

‎Sunt mai bine acum.

‎Mă bucur că Finch a fost acolo.

‎Și eu.

‎Aș vrea doar să știu unde e.

‎Ei bine...

‎ați fost în multe locuri.

‎E vreun loc unde ar putea fi?

‎Finch!

‎Finch!

‎Finch.

‎Marco!

‎Din partea familiei lui Finch,

‎vreau să vă mulțumesc pentru prezență.

‎Ne-am adunat să sărbătorim ‎și să onorăm amintirea celui

‎de care ne va fi extrem de dor ‎fiindcă a fost atât de iubit.

‎Evenimentele din ultimele zile...

‎Îmi iau la revedere.

‎Bine, te așteptăm.

‎Bună.

‎Ar fi trebuit să fiu acolo.

‎Mi-e dor de el.

‎E așa dat naibii.

‎Nu am știut.

‎Scuze că nu ți-am fost alături.

‎Nu e nimic.

‎Nu am știut cum să-ți zic.

‎Mi-ar fi dor de tine.

‎Da, știu că ți-ar fi.

‎DRUMEȚIE

‎SUPERB

‎ÎNCEPI AICI

‎MI-A ADUS PRIMĂVARA

‎SIMT CĂ IZVORĂSC DIN MINE ‎O MIE DE POSIBILITĂȚI

‎„Capela călătorului

‎a fost creată drept sălaș

‎pentru călători obosiți ‎ca să poposească și să se odihnească.

‎A fost construită în memoria

‎celor care și-au pierdut viața ‎în accidente auto.

‎Și ca loc de vindecare.

‎Ne amintim de cei care nu mai sunt aici,

‎care ne-au fost luați prea repede

‎și care vor fi mereu în inimile noastre.”

‎VIZITATORI

‎AM FOST AICI - T.F.

‎Obișnuiam să-mi fac griji din orice.

‎Lucruri care păreau însemnate

‎erau, de fapt, neînsemnate.

‎Îmi făceam griji despre viață.

‎Despre ce s-ar fi întâmplat ‎dacă aș fi simțit iar.

‎Credeam că nu merit.

‎Apoi,

‎fără să-mi dau seama,

‎m-am schimbat.

‎Nu-mi mai făceam griji ‎despre ce s-ar fi întâmplat dacă trăiam,

‎ci dacă nu trăiam.

‎Ce-aș fi pierdut.

‎Mi-am făcut griji despre uitare.

‎Despre uitarea tuturor momentelor.

‎Și a tuturor locurilor.

‎Și asta e datorită lui Finch.

‎M-a învățat să cutreier.

‎M-a învățat că nu trebuie ‎să urci un munte

‎ca să fii în vârful lumii.

‎Că și cele mai urâte locuri ‎pot fi frumoase,

‎atâta timp cât ai răbdare să le privești.

‎Că e în regulă să fii pierdut...

‎atâta timp cât îți găsești drumul.

‎Dar, învățând toate astea,

‎n-am văzut ceva și mai important,

‎pe Finch.

‎E RÂNDUL TĂU

‎N-am văzut că suferea.

‎N-am văzut că mă învăța, de fapt,

‎cum să merg mai departe.

‎Finch era un visător.

‎Visa în timp ce era treaz.

‎Visa despre toată frumusețea lumii ‎și o făcea să prindă viață.

‎Finch m-a învățat că există frumusețe ‎și în cele mai neașteptate locuri.

‎Și că există locuri minunate

‎chiar și în vremuri tulburi.

‎Și dacă nu există,

‎poți fi chiar tu acel loc minunat

‎cu posibilități infinite.

‎FILMUL E DEDICAT CELOR CARE ‎AU FOST AFECTAȚI DE TULBURĂRI MINTALE,

‎SUICID SAU DURERE. DACĂ SUNTEȚI AFECTAȚI ‎SAU ȘTIȚI PE CINEVA CARE E

‎GĂSIȚI MAI MULTE RESURSE ‎LA ALLTHEBRIGHTPLACESFILM.INFO

‎Subtitrarea: Constantin Ursachi