Original subtitles

Traducerea și adaptarea realizate de Gicu

Da?

Nu, nu, el nu răspunde la telefon.

Ei bine, continuă să încerci ușa. Continuă...

Ei bine, soneria funcționează?

Ești sigură?

Tată!

Tată!

Tată, ești bine?

Nu ai răspuns la telefon.

Sau la soneria de la ușă.

Tată, este aici. E aici.

Îți amintești?

- Butonul care deschide ușa. - Mm.

Totul este deschis.

Mm.

Ei bine, nu chiar așa, tată.

Ușa din față era închisă.

Înțeleg.

Leo.

Leo.

Leo.

Hei, ascultă-mă.

N-o pot face în dimineața asta.

Da, a apărut ceva. Voi ajunge însă mai târziu, totuși. Eu doar...

Da, trebuie să...

Ei bine, îl duc pe tata la stomatolog

și trebuie să-i testăm ochii.

Nu, nu. Totuși mă voi întoarce la ora prânzului.

Cu siguranță.

Voi fi acolo.

Bună ziua, domnule Leo.

Acum v-ați trezit?

- Sunteți cu noi? - Cine...

ești...

Eu sunt Xenia.

Iar dvs. sunteți Leu.

Domnul Leo.

- Vreți apă? - Mmm.

Totul este în regulă, papa?

El continuă să se uite la ceva.

Vrei să te uiți la acea fotografie?

La poza lui Nestor?

Uită-te la Nestor.

A fost un câine atât de bun, nu-i așa?

Nu-ți amintești?

Nu?

De data aceasta hai să mergem împreună.

Vino cu mine.

Te rog.

M-ai auzit?

Nu pot. Nu pot.

Știi că nu pot.

Încearcă!

Dragostea mea...

Te rog.

Nu înseamnă nimic pentru mine, bine...

Nu...

Dar înseamnă pentru mine...

...este o veche superstiție, Dolores.

Este o...

Dragostea mea, este o sărbătoare publică a durerii,

care a devenit un adevărat circ.

Oh, Dolores.

Dolores?

Cine este?

Este cineva pe care o cunoșteai?

Astăzi. Juntos.

Împreună?

Așa este, tată. Asta vom face astăzi.

Mergem împreună la stomatolog.

Îți amintești?

Poate?

O sărbătoare a durerii care a devenit un adevărat circ?

Da, Dolores.

O superstiție?

Oh, da.

Ajunge, Dolores.

Nu știu de ce am crezut că de data asta va fi altfel.

E clar că nu contează pentru tine, că nu-ți pasă deloc.

Nu poți face asta pentru mine?

Mă lași singură.

Nu te las singură.

Pur și simplu nu o pot face.

Sunt singură.

Dolores.

Dolores!

Sunteți fierbinte, domnule Leo.

Este cam sufocant aici.

Încă nu au reparat centrala termică.

Voi deschide o fereastră.

Mmm.

Este devreme pentru tine.

Nu funcționează în această dimineață, nu?

Un scriitor lucrează mereu, prietene, aici.

- Bine. - Nu. Mm-mmm.

- Nu vreți? - Nu.

Bine. Scuzați-mă, domnule Leo. Îmi pare rău.

Nu trebuie, dacă nu vreți.

Îmbrăcămintea. Hainele dvs..

Pot să vă ajut.

Eu pot...

Da?

Bine, bun.

Bun.

Tată.

Demodat.

Tată!

Trebuie să plecăm. Haide.

Tată?

Să mergem.

Tată?

Haide.

Trebuie să intri. Haide. E în regulă.

O să închid ușa, bine?

Ah.

Înțeleg. Înțeleg.

Ești bine, tată?

Tată?

- Vrei să-mi spui ceva? - Multe lucruri.

Lucruri...

Toate...

demodate.

Acolo.

Sunt eu.

Lucruri.

Bine.

Mm.

Ești pregătit pentru dentist?

- Ahh. - Mm?

O să deschizi gura? Ahh.

Ahh.

Oh, tată.

Mulțumesc. Pa.

Cineva?

Vă pot ajuta?

Michael? Michael!

Ai clienți noi.

Și dă-mi o țigară, te rog.

Gura ta.

Poți doar să lași mâna în jos?

Bun. Și doar deschide gura.

Deschide.

Poți să deschizi gura, te rog?

Bun.

Uh-huh.

Dacă ai putea sta pe scaun un pic mai mult.

Ușor, tată. Liniște.

E în regulă.

Stai pe spate. Bine, bine. Așa.

Încă puțin.

Bun.

Bine. Și acesta ar putea să iasă până la urmă, bine?

Nu-ți face griji.

Nu chiar acum.

- Nu trebuie să iasă chiar acum. - Nu.

Nimic nu se va întâmpla chiar acum. Înțelegi? Acesta-i doar un control.

- El înțelege? - Pardon?

Te întreb dacă înțelege engleza?

Bineînțeles că înțelege. El trăiește aici de peste 30 de ani.

Bine.

Dorești să-ți clătești gura?

- Mm, apă. - Ce?

Nu, nu, nu. N-o bea. Nu bea...

Nu, nu, nu, nu.

Oh.

Apă.

Hmm.

- Nu. Nu. - Tată? Tată?

Tată, trebuie să facem asta, bine? Trebuie să-ți schimbăm pantalonii.

Demodat.

- Nu. - Ești timid? Ești puțin timid?

Uite, ochii îmi sunt închiși.

Nu te văd. Nu te văd.

Nu te văd. Nu te văd.

De aceea îți vom testa ochii.

Nu mă vezi? Ha!

Haide.

Ah-ah. Ridică-te. Ridică-te.

Da.

Bine.

- Nu. Nu. - Oh, tată.

Este normal. E normal să-ți scoți pantalonii.

Vezi? Oamenii o fac tot timpul.

Uite.

Vezi?

Este normal. E normal, tată.

Vezi?

Cred că ți s-ar potrivi foarte bine.

Nu crezi?

Elegant, tată!

Doar un minut!

Ah! Ups! Bine.

- Mmm. - Uh!

Bleah, bleah. Bine.

Îți dai seama că ceea ce faci nu te ajută?

Nu ne ajută. Nici pe tine, nici pe mine.

Și ce faci tu pentru a îmbunătăți lucrurile?

Hmm?

Mmm.

Scuză-mă. Pot să-ți pun o întrebare?

Bine.

Ce fel de finaluri preferi?

În cărți.

Sunt scriitor, vezi tu.

Depinde de poveste. Ce se întâmplă în a ta?

Dacă ai întrebat...

în povestea mea, un bărbat pornește...

într-o călătorie lungă

și depășește un obstacol după altul

până ajunge pe o insulă.

Este vorba despre tine?

Despre mine? Nu, nu, nu.

Și la ultima pagină,

el trebuie să decidă dacă își continuă viața în exil

sau se întoarce acasă, la ceea ce a însemnat cândva acasă.

- Și? - Ă...

s-ar putea să descopere că familia lui nu l-a așteptat.

Cât timp era plecat?

Cel puțin...

20 de ani.

- Douazeci de ani? - Douazeci de ani.

Nicio șansă.

Dar dacă regretă decizia pe care a luat-o?

E puțin prea târziu, nu-i așa?

Este? Este prea târziu?

Ar trebui să mergem. Haide.

- Poate ne vedem mai târziu. - Mă îndoiesc de asta.

Oprește-te, Dolores.

Dolores!

Așteaptă.

Stai!

Mm.

Au mers...

Da, tată?

Ce ai spus?

Ce ai spus?

Nu am spus nimic.

Virează la stânga.

La stanga?

De ce la stânga?

Pentru a merge sub pod.

Nu.

Dar o iau mereu pe acolo.

- Nu. - Trebuie să las niște flori.

- Leo... - Asta a fost tot.

Tată! Nu!

Tată! Tată!

Tată.

Te doare?

- Nu. - Ai dureri?

Nu.

Uită-te la mine.

Uită-te la mine!

- Vreți să sun la o ambulanță? - Da. Vă rog.

Nu.

Ești rănit.

Ă... acte?

Nu ai nevoie de acte. Locuiești aici, tată.

- Da. - Ești cetățean cu acte.

- Ești legal. - Nu.

Ești în siguranță.

Nu pot.

Nu vreau să merg.

Bună. Uite, s-ar putea să nu ajung până la ora prânzului.

Rahat. Scuze. Pot să te sun înapoi?

- Mm. - Îmi pare rău.

Tată?

Deci... știi unde ești?

La... spital?

Știi de ce?

- Știi de ce ești în spital? - Nu.

Știi ce zi este astăzi?

Astăzi?

Bine, e bine, cred.

- Bine? - Capul lui este bine. E o tăietură superficială.

Nu mă refeream la starea lui de bază.

Scanarea arată unele atrofii suplimentare în lobii frontali.

De fapt, am vrut să te întreb câte ceva despre simptomele lui.

Ce face...

Soția mea.

Soția mea.

Soția mea.

Tată?

Tată?

Iartă-mă.

Ai vrut să o vezi pe mama?

Asta încercai să spui mai devreme?

Pentru că o pot suna și să-i spun că ești aici, dacă asta vrei.

Iartă-mă.

Îți pare rău?

Nu-ți face griji, papa.

Cu toții avem regrete.

Sunt sigur că are și ea.

- Rita. - Așa. Vezi?

El știe perfect cine sunt.

Bastard prefăcut.

- Știi cine este? - Dar tocmai a zis...

Dolores.

- Dolores. - Dolores. Fiul nostru...

- Întotdeauna a vrut fii, înțelegi. - A vrut?

Nu, nu, nu.

Nu.

Nu este amuzant.

Poate că ar fi trebuit să rămână cu ea.

Dolores este o persoană adevărată?

Prima lui iubire. Dulcegăriile copilăriei.

Foarte pasionant.

El a adorat-o, se pare.

O dependemță dezastruoasă, după părerea mea, din poveștile pe care mi le-a spus.

Frumoasa mea. Hermoso.

El halucinează des?

Scuzați-mă, dar tatăl meu are de fapt un nume și vă poate auzi.

Bine. Ați prefera să ieșim afară ca să vorbim?

Mm?

Dacă este în regulă pentru dvs., domnule, Doar o să vorbesc cu familia dvs..

Două.

Două ce? Două cuvinte?

Două cuvinte sunt în regulă pentru tine?

Două dintre ele.

Mm-hmm, da.

Două dintre ele.

Se aud sirene afară.

Da, asta pentru că suntem în camera de urgență.

De urgență.

- Mmm. Îngrijire de urgență. - De urgență.

Oh! Nu, nu, nu!

Trezește-te, Leo. Trezește-te, Leo.

- E timpul să plecăm acasă. - Acasă?

Cu tine?

Nu.

Noi am divorțat.

Cu ceva timp în urmă, de fapt.

- Am divorțat? - Da.

Probabil pentru că am avut mai mult succes decât tine.

Mult mai mult, de fapt, cu care niciunul dintre noi nu se putea descurca.

Dar încă suntem prieteni.

- Prieteni? - Da.

Cred că așa o numesc oamenii.

Locuiești în groapa aceea cu vedere la camioane,

ceea ce-ți place, se pare, de unul singur.

Singur?

Da, ceea ce, din anumite motive, preferi.

Și fiica ta consideră că ar trebui să respectăm aceasta.

Cu toate acestea, medicul este, după cum spun ei, preocupat...

- și crede că a venit vremea... - Mamă!

Părul tău.

- La fel cum a fost dintotdeauna. - Mm-mmm.

Ei bine, mai mult sau mai puțin.

Mulțumită coafezei mele.

- Arată bine, nu? - Nu.

Oh, doar...

fii de acord cu mine măcar o dată.

La un moment dat.

- O, Hristoase. - Tu ești a mea.

Nu, nu mai...

După cum am menționat, acum am un nou soț.

L-ai cunoscut.

- Nu. - Ba da, bineînțeles că l-ai cunoscut.

De zeci de ori. Social. La petreceri.

Petreceri?

Petreceri? Petreceri?

Suntem prea ocupați pentru petreceri astăzi, tată.

Nu... Nu-l ironiza, scumpo.

Pur și simplu pretinde că nu-și amintește, ca să mă poată face să mă simt vinovată.

Mamă, oprește-te.

Îmi pare rău, scumpo.

Nici nu am întrebat unde mergeați când s-au întâmplat toate acestea.

Am fost la dentist, iar acum...

mergem la optometrist, dacă mai ajungem vreodată acolo.

Te poți descurca?

Vrei să vin și eu? Presupun că aș putea rearanja unele lucruri și...

Nestor.

Nestor este acolo?

- Nu. - Nestor?

Nu, Nestor nu mai este printre noi.

El este în ceruri.

Nu.

- În raiul câinilor. - Nu.

A fost un câine foarte bun.

Oh, Nestor.

Nestor!

Se agită?

Îi putem da ceva pentru a-l calma.

De ce toată lumea continuă să se refere la tata ca „el”,

de parcă nu este aici?

Ei bine, este?

Oh, Nestor.

- Hei. Hei! - Hei!

Îmi pare rău!

Hei, tu ne urmărești?

Nu, nu, nu, nu. Nu vă urmăresc. Nu, nu.

Doar că v-am văzut acolo sus și atunci eu... eu...

Nu mă pot opri să nu mă gândesc la conversația pe care am avut-o înainte.

Pentru că este incompletă, asemeni cărții mele.

- Ești bine? - Da.

Lasă-mă să te ajut.

Mulțumesc.

Ce este? Ești rănit?

Nu, doar că...

îmi amintești de cineva pe care am cunoscut-o cândva.

Îți amintesc? De cine, atunci?

Ei bine...

ne-am cunoscut la facultate.

Și am avut o fiică.

Care acum ar avea...

Câți ani ai?

Probabil aceeași vârstă ca fiica ta, aș crede. Am dreptate?

Da.

- O vezi des, pe fiica ta? - Nu.

- Nu, nu o văd. - De ce?

Ei bine, am plecat când era copil.

- Ă... - De ce?

Deoarece nu mă puteam concentra pe munca mea

din cauza zgomotului și a plânsului și...

Tu știi?

Asta-i trist.

Acesta este cel mai trist lucru pe care l-am auzit vreodată.

- Pentru ea, cel puțin. - Și pentru mine.

Dar trebuie să faci sacrificii atunci când ești scriitor.

Spuni că ți-ai sacrificat fiica... pentru o carte?

Tată.

Tată?

Ești bine?

Hai să-ți găsim repede niște pantaloni frumoși înainte să-ți testăm ochii, bine?

Bine?

Îmi iau și ceva pentru mine.

Din fericire pentru noi, avem o programare ulterioară.

Dar trebuie să fim rapizi. Bine?

Celălalt.

Celălalt.

Ce? Care celălalt?

Mmm.

Ca și tine.

Ne vedem mai târziu, poate.

Bine, bine, bine.

Îmi pare rău. Am vrut să te sun înapoi.

Au intervenit câteva complicații în zilele trecute.

Ce s-a întâmplat la ședință?

Încă vor să o fac, nu-i așa?

Am lucrat la ea de o veșnicie. Am făcut toate cercetările.

Ei bine, e tocmai astăzi. Adică, o pot face.

Nu, doar că a fost o zi nebună, dar eu...

Scuze. Poți aștepta doar o clipă?

Scuze.

Tată?

Tată?

Te rog să nu mai dispari așa.

- De unde ai luat câinele? - L-am găsit pe Nestor.

Nestor.

Mi-a furat câinele!

El! Mi-a furat câinele!

Nenorocitul de mexican mi-a furat câinele!

Bine, ce se întâmplă?

- Mi-a furat câinele. - Nestor.

Pleacă din țara mea, criminalule.

Ascultă, pot explica. Acesta este tatăl meu. E doar confuz.

- Câinele este al ei? - Da.

- Dă-i înapoi doamnei câinele, acum. - Tată? Tată?

Mort!

- Ești mort. Mort! - Bine, te rog... Hei!

Oprește-te. Dă-te de pe el. Îi faci rău. Te rog.

Bine? Acesta este tatăl meu.

Este doar confuz. Chiar nu-i bine deloc. Nu poți vedea?

Nestor.

Tată? Haide. Tată?

E în regulă. E în regulă.

E în regulă.

E în regulă.

Bună!

Este doar o lanternă. Nu-ți va face rău.

- Ah! - Tocilarul.

Uită-te aici, te rog.

Pentru numele lui Dumnezeu.

Bine.

Acum, pune-ți bărbia chiar aici.

Chiar aici.

Bărbia chiar aici. Chiar aici. Așa.

Doar aici. Haide. Aproape.

- Tată? Tată? - Doar pune-ți...

Așa. Înainte. Asta e. Asta e. Bine?

Nu este chiar atât de dificil.

Doar... Stai acolo. Nu te mișca, nu te mișca.

Bine, bun. Acum, uită-te aici.

Bine, bine, bine. Frumos, frumos, frumos.

Mai avem un lucru de făcut aici și apoi am terminat.

Acum, uită-te înainte. Privește la ecran.

Acum, poți citi asta pentru mine?

Nu, uită-te aici. Uită-te..

Scuzați-mă, doamnă, dar el este...

Ce este el?

Este în toate mințile?

Îmi pare rău, tată.

Acei paznici de securitate. Brutali.

Și acel optometrist a fost așa nepoliticos, atât de lipsit de respect,

că l-aș fi putut ucide.

Să-l ucizi... pe Nestor?

Nestor?

Nu.

Nu. I-au curmat durerea, tată. Era bolnav, știi tu.

Omoară bolnavii?

Omoară oamenii bolnavi?

Nu, desigur că nu.

Ciao.

Da.

Oh, bine.

Oh.

Este foarte dezamăgitor.

Da, el este o alegere bună. Desigur.

Știi tu, lucrez la ea mult mai mult.

Nu, nu am putut suna astăzi, înțelegi.

Chiar îmi pare foarte rău pentru asta.

Nu, nu. Nu, am înțeles.

Da.

Înțeleg. Mulțumesc.

Astăzi am fost în Grecia.

Nu.

Astăzi am mers la stomatolog. Bine?

Apoi la un stupid optometrist

cu un ocol minor la camera de urgență.

Bine? Folosește-ți mintea.

- Un tunel. - A fost o scanare.

Ai fost cu mine toată ziua. Bine?

Nu.

Eram plecat.

Singur.

Știi ceva, tată?

Nu mă mai pot preface.

Nu mai știu ce spui.

Sunt pierdută.

Sunt complet pierdută.

Și, așa cum se întâmplă, astăzi am pierdut o slujbă importantă.

Era o poveste importantă.

Va trebui să iau niște alegeri grele.

Pentru amândoi.

Îmi pare rău.

Dar asta este.

Unde ai fost toată ziua, tată?

Lăsați lumea să știe că Isus este liber!

Acasă.

Ne-ai așteptat. Îmi pare rău, Xenia.

- Cineva pare obosit. - E vina mea. Am încercat să facem prea multe într-o zi.

Tu trebuie să pleci. Te pot ajuta cu ceva?

E în regulă. E treaba mea.

Atunci, cred că o să plec.

Bine.

Ne vedem în curând, tată.

Acasă. Vreau să merg acasă.

Aceasta este casa ta.

Aici.

Nu.

Bine.

Bine.

Bine!

Voi rămâne.

Voi rămâne în seara asta.

Tată?

Ești bine?

Nu.

Am sunat la spital și apoi am sunat la poliție.

Ei bine, nu știu ce să mai fac.

Mă simt atât de groaznic, ca...

Ar fi trebuit să-l supraveghez, știi tu.

Ar fi trebuit să-l aud când a plecat. A ieșit desculț, mamă!

Oh.

Uită-te, Leo.

Nu suntem singuri.

De aceea am vrut să vii cu mine.

Toată lumea de aici a pierdut pe cineva.

Dar astăzi se întorc ca să ne viziteze.

Și el, de asemenea.

Nu se va mai întoarce niciodată.

Vino cu mine.

Vino mai aproape.

Dragostea mea, nu te opri aici.

Continuă să mergi.

Aproape ai ajuns.

Vom fi din nou cu toții împreună.

Nu este așa, unde ești?

Te obisnuiești.

Ce-i cu ăsta? Adică, uită-te la picioarele lui.

- Acasă. - Da, murdar.

- E clientul tău, nu al meu. - Arată ceva respect, Tazeem.

Ești bine, unchiule?

Ești bine?

Apă caldă. Te rog.

Picioare.

Pentru picioarele tale.

El ar trebui să fie acasă, Rahim.

Da, dar acum este aici și are nevoie de ajutorul nostru.

Este bine, nu?

Adresa! Care este adresa ta?

Numele străzii?

Unde locuiești?

Știi?

Apă.

Cred că ar trebui să chemăm poliția.

Acesta este tipul?

A provocat vreo problemă?

Nicio problemă. Nu, domnule, deloc.

Eu... cred că poate s-a pierdut.

De asemenea, poate și mintea lui.

Liniște!

Știe unde locuiește?

Ofițerul vrea să știe unde locuiești, unchiule.

Acasă.

Domnule. Haideți.

Haideți.

Aveți grijă la cap.

Intrați.

Chiar dacă nu crezi

ai putea acționa cel puțin ca și cum...

Ca și cum ce?

Ca și cum ar fi fost aici.

Ce anume?

Încearcă să-l simți.

Spune-i ceva.

Ce pot să-i spun?

Că nu pot suporta vinovăția pe care am simțit-o atât de mult timp,

pentru că l-am lăsat să meargă singur la școală în acea zi?

Și nu pot să mă gândesc la altceva mai mult

decât să găsesc șoferul mașinii

și să-i sparg capul pe același drum?

Ce pot să spun?

Că viața mamei și tatălui lui sunt distruse?

Nu, nu asta...

Ce pot să-i spun?

Ar fi trebui să fiu eu acolo, nu tu, iubirea mea.

Îmi pare rău, îmi pare rău.

Te iubesc atât de mult, fiule.

Vorbește-mi.

Nu pot suporta tăcerea. Nu pot suporta.

Știu.

Dar este mai insuportabil să gândești

că nu mai există nimic din el.

Și cui să-i mai dau dragostea?

Bună, mamă. L-au găsit.

Știu. Slavă Domnului.

Da, îl iau acum acasă.

Oriunde mă duc,

acolo sunt.

Adevărat.

Dar tu...

nu ești mereu acolo.

De asemenea, foarte adevărat, tată.

- "Tată"? - Da.

Tu ești tatăl meu.

Tatăl meu.

Așa că, am ales-o...

pe Rita.

Ceea ce te-a adus la mine, așa că, sunt fericită că ai ales-o.

Un drum, alte... drumuri.

Aș putea... aș putea...

Ce ai putea avea, papa?

Aș putea...

pleca în Grecia.

Mama mi-a spus că te-ai dus în Grecia când eram copil.

Pe o anumită insulă, să scrii.

Mmm, să scriu, să scriu.

Cu mulți ani. Mulți...

Ei bine, nu chiar. Tu...

Ea a spus că atunci când ai ajuns acolo, te-ai răzgândit.

Te-ai întors și ai venit direct acasă.

Pentru tine.

Așa ai făcut, papa?

Pentru mine?

Pentru mine.

Ei bine...

mulțumesc că ai făcut asta.

Pentru noi toți.

Chiar dacă mama și cu tine ați divorțat mai târziu.

Sunt singur.

Mă ai pe mine, papa.

Dar eu trebuie să lucrez.

Și știi cât de mult îmi iubesc munca.

Am lucrat la câteva povești în onoarea poveștii tale.

Și trebuie să călătoresc.

Deci, nu voi fi întotdeauna aici.

Mexic.

Trebuia să mă duc la graniță, de fapt.

Eu... am trecut-o.

Ieri.

Parcă era ieri?

A fost ieri.

Și...

Am fost... acolo.

Acolo.

Și am fost în multe alte locuri.

Îmi pare rău, papa.

Încerc să înțeleg.

O să încerc mai bine...

să văd din punctul tău de vedere,

să văd ceea ce vezi tu.

Nu.

Am murit în mare.

Demodat.

Am fost acolo.

Am fost...

Am fost acolo. Am fost...

Am fost... acolo.

Toți în același timp.

Și apoi?

Și apoi?

Și apoi am venit acasă.

Acesta.

Cu tine.

Bine ai revenit, tată.

Molly.

Mi-ai spus pe numele.

Oh, da, eu sunt.

Și...

tu ești tu.

Oricât de departe te duci...

și orice spun ei.

tu ești pentru totdeauna tu.

Traducerea și adaptarea realizate de Gicu