Original subtitles

UITĂ PALERMO

Traducerea: Cristiano Ferocci BlackSeaTeam@gmail.com

Începi de aici şi continui după colţ.

Încadrează bine afişul.

... Pentru a Schimba Lucrurile...

O panoramă a ferestrelor, oamenii, apoi strada.

- Ok ? - Ok. Am înţeles.

Caută un loc de parcare şi aşteaptă-mă.

Televiziunea italiană ?

- Da, corespondentul local. - Carmine va coborî imediat.

- Câţi italieni votează la NY ? - Veţi rămâne surprinsă.

Italia este foarte interesată de Carmine.

Noul primar. Apoi guvernator, preşedinte, rege, Papa.

- Mult noroc. - Mulţumesc, Mike.

Viitorul vostru primar.

Filmaţi numele centrului, e scopul campaniei noastre. "Să schimbăm lucrurile".

Câţi sunteţi... !

- Faceţi o fotografie. - Câte una în fiecare district.

Să le developezi imediat. Să nu uiţi.

- Aveţi ocazia unei fotografii istorice. - 30 de secunde, nici una mai mult.

Aţi pregătit camerele ?

Când am fost ales consilier municipal, am spus că trebuie făcut ceva "nu numai prin vorbe"

dar ar fi trebuit să acţioneze prin fapte împotriva drogurilor aici, în East Side.

Ne-am bătut pentru a schimba lucrurile şi am făcut-o. Eu am făcut-o.

Am creat acest centru de reabilitare, iar dacă în noiembrie voi fi ales primar...

va fi câte unul mai mare şi mai bun în fiecare district al oraşului.

Asta este o promisiune. S-a terminat ?

- Cum aţi spus că vă numiţi ? - Nu am spus.

- E de la televiziunea italiană. - Sărut mâinile.

- Vreţi să trimiteţi un salut sicilienilor ? - Nu, mai bine nu.

- Numai un moment. - Imediat.

În această dimineaţă, primarul a respins acuzaţia dvs că ar fi în spatele afacerilor imobiliare.

Nu am spus asta. Cum aş fi putut ? Primarul nostru e cinstit...

Azi nu îmi vine nimic în minte despre cinste.

Conform Daily News, l-aţi depăşit pe primar în sondaje cu 15%.

Village Voice susţine că primarul conduce cu trei, iar în News sunteţi egali.

Village Voice nu mai e acelaşi de când l-a vândut Murdock.

Puteţi să faceţi o declaraţie asupra acestor sondaje ?

Sondajele indică numai o tendinţă înainte de alegeri.

Aş putea să-i iau un interviu singură, fără toţi aceşti oameni ?

Îi acord 15 minute în ediţia de seară.

- Ce credeţi despre Rupert Murdock ? - E un mare australian.

- Acum este american. - Vom spune că este un mare american.

Credeţi ? Nu e prea aglomerat ?

Tocmai de asta este bine.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Strânge totul !

Mulţumesc.

- Vei câştiga, Carmine. Mult noroc. - Mulţumesc. Sărut mâinile.

- Vorbiţi bine siciliana. Mi-ar place să... - Să-ţi spun un secret.

Tot ce ştiu să spun este : "Sărut mâinile".

Presupun că e suficient. Veţi câştiga în noiembrie ?

- Trebuie să înving. - De ce ?

Politica este ciudată, de obicei ţi se oferă o singură ocazie.

- Dar primarul are bani. - Avem şi noi, dar el e obosit, eu nu.

- Eu sunt nou, pot să schimb lucrurile. - Ce ?

Ce ?!

Ce spuneam ?

Grăbeşte-te !

Mai repede !

... vreau să recuperez copiii, de ei nu se ocupă nimeni.

- Centre de recuperare ? - Da, precum cel care l-aţi văzut.

Iar aceia ?

- Să plece de aici. - Plecaţi, altfel nu termin interviul.

Îi goneşti de pe o stradă şi se duc pe alta.

- De ce ? - Cum de ce ? De unde eşti ?

- Din Palermo. - Ce aveţi peste tot în Palermo ?

- Droguri. - La fel e şi aici.

- Au cumpărat poliţia şi politicienii... - Şi pe dvs.

Nu. Dar încearcă. Se ţin tot timpul după tine.

De ce nu faceţi ceva împotriva lor ?

- Interviul s-a terminat. - Mai acordaţi-mi un minut.

- Eşti foarte insistentă. - Bineînţeles. Este meseria mea.

Bine, veniţi. Conduc eu, tu mergi cu cealaltă maşină.

Chiar dacă veţi construi mii de centre, lucrurile nu se vor schimba.

- E mai bine să nu fac nimic ? - E mai bine să vă debarasaţi de droguri.

Da, dar mai întâi trebuie să ne debarasăm de cinci, şase state.

Columbia, Panama, Bolivia... şi chiar de această ţară.

Prin jocul "Hoţii şi Vardiştii" se fac o grămadă de bani.

Ăsta este un mod de viaţă. Modul de viaţă aici, acum.

- Unde locuieşti ? - La prietenul meu.

Ştiţi că puteţi pune capăt acestor lucruri dacă vreţi ?

- Eu ? - Da. Dvs sau cineva puternic şi hotărât.

- Cum ? - Legalizând drogurile.

Recomandându-le precum medicamente cu preţuri controlate de stat.

Eliminând profiturile, se elimină Mafia, eliminând Mafia, se elimină criminalii...

şi aşa vom putea trăi cu toţii mulţumiţi şi fericiţi.

- Exact. - Primarul din Baltimore a încercat asta.

La ce i-a folosit ? La nimic. Le-au spălat creierul la toţi.

Nu se poate face nimic. Aduce mult profit celor care trebuie să renunţe.

Uite în ce ţară trăim !

- Nu pot să cred că oamenii sunt obtuzi. - Nu sunt obtuzi. Sunt doar manevraţi.

- Cum ? - Simplu.

Prin sondajele de opinie. În felul în care se pun întrebările.

Aş vrea un vot în favoarea pedepsei capitale. Ce tip de întrebări aş pune ?

Credeţi că drogurile sunt ceva rău ? Da...

Vreţi că copii voştri să consume droguri ? Nu...

Vreţi să fie condamnaţi distribuitorii ? Da, da, da...

Îi manevrăm să răspundă cum vrem.

Aşa continuăm să câştigăm bani din ceva care ar deveni legal, şi n-ar mai fi profitabil.

- Nu puteţi schimba asta ? - Eu ?

Nu. Într-un fel sau altul, toţi sunt implicaţi în asta.

- Ce păcat ! - Palermo e diferit ?

Hei !

- Ai venit... - Sărut mâinile.

Ce mai faci ? Te aşteptam. Ea cine este ?

- Gianna. Televiziunea italiană. - Sunt încântată.

Să nu te laşi dusă. Săptămâna viitoare se însoară. E un ticălos.

Pari o fată nemaipomenită. Eşti drăguţă.

- Nu face ca de obicei. - Prostule !

Două espresso !

- Nu-l asculta. E un papagal. - Nu-l asculta. Tot timpul glumeşte.

- Cine este ? - Tatăl meu.

Ştie cum să te trateze, nu-i aşa ?

Da. Este cel mai bun numărul nostru. Tată sicilian, fiu american.

Când eram copil, am făcut o reclamă pentru pizza la televiziunea locală.

Papa, vreau un hot-dog ! Nu, ia pizza !

Şi... mi-o arunca în faţă. Oamenilor le plăcea reclama.

În special în China Town. Erau înnebuniţi.

- Ciao, tata ! Ne mai vedem. - La revedere.

- Capcană !? De ce ? - Bucătăria lui e ca o capcană.

Vei avea dureri de burtă toată viaţa. Şi el îşi urăşte bucătăria.

- Ce tot spui ? - Turta cu formaggio.

Ciao, tata !

Prima mea şcoala era o mănăstire, la Palermo.

Surorile erau atât de înapoiate, încât la lecţiile de dans ne învăţau menuet.

- O poveste. - Era frumos.

Şi eu aveam preoţi la şcoală. Uniformă, încălţări, pantaloni scurţi.

- Erau 20 de piane în sala de muzică. - Cântaţi la toate odată ?

Presupun că da. Am uitat deja. Ce nu reuşesc să uit, e Palermo.

- Niciodată. - Nici tatăl meu nu poate.

- Chiar îl urăşte. - Dvs nu-l veţi urî.

Nu ? Mă cunoşti aşa de bine ?

Vă voi cunoaşte cu siguranţă după ce o voi intervieva pe viitoarea dvs soţie.

Înţeleg. E ciudat. Întotdeauna se întâmplă cu o zi înainte să pleci.

- Da. Îţi întâlneşti dragostea vieţii. - Ceva de genul ăsta, cred.

Tatăl dvs are dreptate.

- Ce amestec are tatăl meu ? - Spune că sunteţi un papagal.

- Unul care fuge după toate femeile. - Tata crede că sunt ca el.

- Vroiai să vii la nunta mea. - Cu echipa ?

Cu prietenul tău, cu echipa, cu toţii. Asta e ultima mea... singura ocazie.

- Pentru a schimba lucrurile ? - Da, pentru a schimba lucrurile.

- Bine. Atunci, sărut mâna ! - Da... Sărut mâna.

- Sau La Revedere. - Da. La revedere.

- Cum merge ultimul material ? - Avem 200.000.

- Îmi daţi o semnătură ? - Pentru ce ?

- Pentru noul poster Osbourne. - Bine. Îmi place postul ăla.

... reţeaua naţională. Jur, nu îmi bat joc de tine.

Da. Sam Toy.

Da. Ce ?

Carmine are 1,80 şi un fizic de luptător.

- Cine voia să ştie ? - Un săptămânal de femei.

I-am spus că de când erai în cărucior aveai raporturi sexuale sigure.

- În locul tău nu m-aş agita. - Ce e asta ?

Un sondaj rapid. Strict secret. Trei întrebări.

Trebuiesc puse exact cum le-am scris, fără nici o schimbare.

- E o glumă ? - Nici o glumă.

Trebuie să fac ceva grandios şi rapid. Chestia asta ne scapă din mână, simt asta.

- O să-ţi spun eu ce vei pierde cu asta. - Dacă ar fi doar o încercare...

- Dacă am calculat bine... - Nu vei folosi...

Da, dar eu am doar o singură posibilitate. Înţelegi ?

Vreau să spui presei că nu mai mergem în voiaj de nuntă la Veneţia...

şi că vom merge la Palermo, în căutarea originilor mele.

- Acum înţeleg. De acord. - Jack, dă-mi o Coca-Cola.

Sunt Sam Toy de la campania Bonavia. Da, aştept.

Moschei arabe, mare albastră. Mai există castelul de pe plajă, mama spunea că e frumos.

E pentru ultima dată când te las singur cu o italiancă.

- Încetează ! - Hei, Nick. Ce mai face copilul ?

A fost o cădere. Căsătoria şi centrele de reabilitare ne vor ridica în sondaje.

Ascultă. Am trei întrebări pentru toţi alegătorii din NY de orice vârstă, rasă şi religie...

Ciao ! Nu uitaţi să votezi. Ce mai faceţi, băieţi ?

- Salut, Carmine. Am văzut posterul tău. - Ţi-a plăcut ?

Nu uita de mine când vei fi primar.

Îmi voi aminti de toţi dacă voi nu uitaţi de mine.

Bună.

Ce parfum bun...

- Pot să îţi pun o întrebare intimă ? - Ştii că sunt timid. Nu în faţa lui Ted.

Ce efect îţi face acest costum de baie al prinţesei ? Te excită ?

- Da. - Nu contează, pe el orice îl excită.

Îmi face plăcere tot ce aduce voturi. Voltaire.

- Ai învăţat. - Poţi să îmi acorzi un minut ?

Singura.

Îţi mulţumesc pentru miss Italia. M-a făcut să pierd o oră în dimineaţa asta.

- Voia să ştie dacă vei schimba lucrurile. - De ce nu ?

I-am spus că mă vei schimba pe mine. Numai codul genetic.

Eu sunt prea albă, tu prea negru. Natura vrea să facem din noi un cocktail.

- Ce romantică eşti... - Iar tu cât de latin eşti... !

- Să ştii că sunt minor. - Nu am să-i spun tatălui tău.

Am rezultatele ultimului sondaj. Prostul acela va reuşi.

Nu. Acum nu mai poate. Priveşte !

- Oh, nu ! Un alt sondaj. - Da. Un alt sondaj.

Rupe-l. Nu-l poţi divulga.

Nu ţi-am spus pentru că ai uitat să mă întrebi, dar ador ideea să merg la Palermo.

- Glumeşti ? - Nu. Vorbesc serios.

Din câte ştiu, nimeni nu a fost acolo în luna de miere. Va fi fantastic.

- Voi face fotografii pentru copertă. - Asta va apărea în ziarele de duminică.

Duminică seara voi fi la ştiri, iar luni în ediţia specială.

- Luni ne căsătorim. - Uite cadoul meu de nuntă !

Sondajul ăsta e depăşit !

Ai obţinut cifrele astea datorită felului în care ai pus întrebările.

Sunt întrebări directe. 54% dintre alegătorii din NY...

ar fi dispuşi să fie legalizate drogurile, nu vor mai fi plătiţi distribuitorii...

nici Mafia şi nici copiii drogaţi.

Informaţii în premieră din America Centrală.

CIA permite transportul cocainei cu containerele care aduc creveţi la Miami.

Containerele nu pot fi deschise, creveţii se strică, dacă sunt decongelaţi imediat.

- De ce nu ai publicat-o ? - Aici sunt droguri şi în Las Vegas.

Droguri şi Havana. Asasinarea lui John Kennedy.

Droguri şi politică. În ultima campanie, un candidat la postul de guvernator a primit

- ...180.000 de la un cartel de droguri. - Ştiu cum e lumea.

Martie 1986.

După ce au livrat armele Contras, avionul se întoarce la baza militară din sudul Floridei...

cu 25.340 livre de marijuana.

Le-ai cântărit ?

- Al cui este acest ziar ? - Sail M., proprietatea Whitewood Foods.

- Care a fost cumpărată de I.F.Co. - În care ei sunt proprietarii.

Crima organizată, Mafia, alege tu numele care vrei să-l foloseşti.

De acord.

Asta vrea să spun. În mare parte, afacerile lor sunt ilicite.

De ce nu ar trebui să-i urmăresc ?

Serviciile acestea au fost respinse unul câte unul. De ce ? Ştii ?

La naiba. E dificil. Lasă-mă să mă gândesc puţin.

Sunt un candidat care vrea să schimbe lucrurile, lasă-mă să ghicesc...

Guvernul, Poliţia, Mafia, sunt cu toţii mulţumiţi cum stau lucrurile.

Tocmai de asta totul rămâne aşa.

Bine. Refuză ? Pot să-mi joc cărţile cum vreau.

Nu are importanţă, asta mă va face să câştig alegerile.

Ce poate face un primar din NY în faţa unei probleme de nivel internaţional ?

Despre asta se va vorbi mult la televiziune, până vor obosi.

Totul va continua ca înainte, aşa a fost prevăzut, nu-i aşa ?

Mulţumesc, Doamne ! Pentru puţin timp, am crezut că vorbeşti serios.

Tipul Frank Capra, un tânăr cruciat.

Dacă ştii să fii un şarlatan, înseamnă că eşti cinstit. De asta te iubesc.

Am abisuri de nesinceritate care sunt încă neexplorate.

Acum chiar că te văd la Casa Albă pentru prima dată. Nesinceritatea ta...

Dacă o vei folosi aşa cum trebuie, ai putea să câştigi.

- Şi dacă greşesc ? - Vei fi cel mai nepopular singuratic.

Am rezervat biserica. Unica în care nu ai fost.

L-am invitat pe guvernator la recepţie. Din păcate, a acceptat.

Toate camerele vor fi pe el, nu pe mine.

Apoi, Palermo. Ştii că n-am mai fost niciodată la sud de Roma ?

Iar eu n-am fost niciodată în Italia. N-am mai fost în străinătate.

Biroul din Roma mi-a spus că acolo ai provocat senzaţie.

Datorită micuţei miss Italia.

Bonavia : "Legalizare controlată"

Trăiască mirii !

Mulţumesc.

- Carmine, puteai să-l faci primar pe Vinceziano. - Felicitări, Carmine !

Mulţumesc.

- Consiliere, dacă hotărâţi să vindeţi drogurile... - Nu la toţi. N-o să vindem vodka la copii de 10 ani.

- Dar îşi vor putea procura. - Ar putea procura şi crack.

Noi vom controla vânzarea, cum facem cu alcoolul.

- Dar punându-le la dispoziţie... - Acum le puteţi găsi şi aici la intrare.

Avem o mare problemă, dar avem şi o ţară coruptă.

Jocul "Hoţii şi vardiştii" aduce o avere, din cauza asta nu se face nimic.

- Vreţi să spuneţi... ? - Exact. Lăsaţi-mă pe mine s-o spun.

A fost aceeaşi situaţie în 1919, când am interzis vânzarea alcoolului.

Se numea, "Prohibiţie". A durat 14 ani.

Şi a generat un val de crime nemaivăzut în această ţară până acum.

Acum "Prohibiţii" vizează drogurile, distribuitorii le distribuie chiar şi copiilor de 10 ani.

Din acest motiv trebuie să abrogăm această lege. Trebuie să facem din droguri...

o problemă de sănătate publică, nu numai o problemă de criminalitate.

Restul la ştirile din această seară.

Trebuie să admit că este original, Carmine.

- Recâştigăm teren. - Cine-şi mai aminteşte Prohibiţia ?

Americanii abia îşi amintesc ce s-a întâmplat ieri.

Însă ziarele îşi amintesc, şi le vor aminti tuturor.

Să nu răspunzi la nici o întrebare.

- Aţi făcut-o ! - Da. M-am hotărât.

- Mă duc la Palermo. - Nu. Despre schimbarea lucrurilor.

- Nu a ieşit prea rău. - Aţi stârnit interes în Italia.

Am în program să merg la "Surorile Convenţiei Vizitării".

- Prietenul meu, Bruce Forecker. - Bruce... Eşti un norocos.

- Ce te-a apucat ? - Să nu mai încerci asta.

Carmine !

Săptămâna trecută mi-am făcut testul, e negativ, nu am SIDA.

Dar tu ?

Sunt lucruri pe care nu le-aş face niciodată, nici chiar pentru a avea voturi.

- Tata... - Vino.

Ai telefonat rudelor în Sicilia să le spui că venim ?

Ştiu. Nu înţeleg de ce te duci ? Eu abia aşteptam să plec de acolo.

Şi ai făcut-o. Vreau să ştiu de ce ai plecat de acolo. Nimic altceva.

- Această campanie... - Nu-ţi face griji.

- Dar... - N-o face.

Îi cunosc pe toţi. Vin la restaurantul meu.

Bine. Spune-le că o fac pentru a urca în sondaje.

- Să câştig alegerile. - Presupune că te vor lua în serios.

Bine aţi venit la Grand Hotel, excelenţă. Doamnă, vă doresc o vacanţă plăcută.

Este o onoare pentru noi. Pe aici, vă rog.

Dacă-mi permiteţi, vă voi arăta câteva dintre curiozităţile noastre.

Kaiserul a stat aici în 1912. Vărul său, regele Angliei, în anul următor.

- Seamănă, nu-i aşa ? - Da.

Apoi au intrat în război...

Veniţi !

Am avut toţi muzicienii. Artur R. a fost ultimul care a cântat la acest pian.

Toţi ştiu că Wagner a scris Parsifal chiar aici.

- Credeam că a scris-o Ravel. - După cum ştiţi, Parsifal e o operă lungă...

E Sirocco. Vântul din Sud. Vine din Africa.

Când suflă, ne face pe toţi puţin cam nervoşi.

Carmine !

Dle Bonavia... Puteţi să veniţi un moment ?

- Sunteţi renumit şi aici, excelenţă. - Interviul care mi-a făcut in nume.

E adevărat că eşti popular în Italia.

Da. Felicitări, excelenţă ! Foarte bine.

Unul dintre clienţii noştri stătea în acest fotoliu şi se uita la tv.

- Cine era ? - Lucky Luciano. Răposatul.

- Lucky Luciano stătea aici ? - Desigur.

Un adevărat gentilom. Ar putea să vă spună şi tatăl dvs.

Cred că sunteţi obosiţi, vă arăt drumul.

Cum aţi cerut, v-am făcut rost de o maşină care să vă ducă până în satul tatălui dvs.

Acum este o suburbie.

Tatăl tău a spus că nu îi este dor de satul său.

Să îi fie dor ? Abia aştepta să plece.

Când i-am spus să scrie puţin, s-a entuziasmat vorbindu-mi de acest loc.

Se entuziasmează şi când găteşte. Mult viţel cu sos.

"Vitello Tonnato", o specialitate delicată.

Mirosul de pâine abia scoasă din cuptor... parfumul portocalilor înfloriţi...

Fumul de la camioane, canalizările descoperite...

- Exact cum mi l-a descris... - Miss Italia ?

Nu. Mama Italia. Mama mea.

Era înnebunită după acest castel. Odihnească-se-n pace !

- Ai idee ce a spus ? - Nu. Să ne prefacem că da.

Frumos. E foarte frumos.

Priveşte !

Acela trebuie să fie baronul, era proprietarul castelului.

Când mama era tânără, baronul s-a însurat cu o americancă frumoasă.

Era din...

Nu ştiu de unde. Ea şi-a pierdut capul pentru Caruso.

Şi-a lăsat soţul şi a fugit cu el.

- Cine ? Cântăreţul ? - Da. Chiar el.

Atunci, baronul s-a închis în castel şi nu a mai ieşit afară.

Nimeni nu l-a mai văzut mulţi ani.

Tocmai el a fost cel care l-a descoperit pe Caruso şi l-a lansat.

Dublă trădare.

Numai când Caruso a murit, baronul a redeschis castelul.

S-a mai întors la soţul ei ?

- Nu. În Sicilia nu le mai luăm înapoi. - Noi ?

Ce ai găsit ?

Când numai te gândeai la mine, eu te iubeam.

Te plimbai singură prin grădină, nu mai există alta.

Iar eu te iubeam, iubita mea americană.

- Ciudat. Şi ea era americană. - Şi ea ? Ca mine ?

Locul ăsta e minunat. Stai lângă statuie.

Va fi o fotografie frumoasă.

Uită-te la mine !

Priveşte acest copac ! E incredibil.

Ştii mai mult decât crezi că ştii despre Palermo.

- Ce e ? - Focuri de artificii. Nu le vezi ?

- Credeam că e al Treilea Război Mondial. - E sărbătoarea Santa Rosalia.

E un loc pe care trebuie să-l vedem neapărat.

E Monreale, am citit în ghid.

Am să-l caut pe harta zonei Palermo.

- Ce doriţi ? - Două cafele.

- Eşti galant. - Întotdeauna galant.

Iasomie... E sezonul ei ?

Mama îmi povestea că aproape toată lumea se trezea...

când era încă rouă, culegeau iasomie şi o vindeau îndrăgostiţilor.

- Celor ca noi. - Nu uita că noi suntem căsătoriţi.

Poate ar trebui să mă îmbrac în negru, să mă îngraş şi să îmi strâng părul.

Încă trebuie să vedem multe locuri. Ar fi bine să luăm un taxi.

Chiar trebuie să vedem toate locurile ?

Vreau să văd cât mai multe înainte să ne întoarcem la NY.

- Pentru dvs. - Mulţumesc.

- Cât costă ? - Nimic.

- Nimic ? - E un cadou pentru dvs.

- Ia banii. - Nu. Un cadou nu se plăteşte.

IA-I "

Nu poţi plăti ceea ce eu dăruiesc.

- Carmine ! - Vino aici !

Iasomie...

Calmează-te !

Mi-a venit o idee pentru mâine.

- Mi-ar place să văd monştrii din Bagheria. - Monştrii ?!

E ceva ce trebuie văzut la Palermo. Vreau să-i fotografiez.

Cum vrei.

De ce te-ai supărat pe băiatul acela ?

Un mic bastard obraznic.

- Ce-ai face dacă într-o zi te-aş trăda ? - Te-aş ucide.

- Ce ? Nu erai pentru libertatea femeii ? - De ce ? Ce am spus ?

- Ai spus că m-ai ucide. - Am spus asta ?

- Da. Ai face-o ? - Am spus asta ?

Nu. Scoate-ţi asta din cap. Nu te-aş ucide.

Ţi-aş face un test, apoi te-aş trimite la un psihiatru.

Dar nu te-aş ucide...

Veniţi aici ! Apropiaţi-vă !

Faceţi un grup. Veniţi aici ! Şi voi. Staţi aproape !

Mulţumesc.

- Încep să înţeleg de ce a plecat tata. - De ce ?

De ce ? Pentru că aici nu se poate respira.

Azi nu e prea cald. Sirocco s-a terminat.

Laşule...

Mulţumesc.

- Îţi place asta ? - Ţie nu ?

- Da. Nu. - Uite o statuie a Fecioarei.

Întoarceţi-o ! Vreau să îi fac o fotografie.

Întoarceţi-o cu faţa ! Spre mine. Mulţumesc.

Mulţumesc.

Fii atentă aici !

- Să mergem. - Ai văzut acolo ?

Băiatul pe acvilă. Acesta era locul Giannei în timpul rugăciunilor.

- Da. Desigur. - Şi pianul ?

- V-a vorbit şi despre sala de muzică !? - Da.

Veniţi cu mine ! Pe aici, vă rog.

Asta este o fotografie frumoasă.

Iese mai bine dacă convingi surorile să danseze menuet.

Încearcă să le convingi tu pentru mine.

Gianna mi-a spus că aţi învăţat-o şi menuet. Este adevărat ?

- Da. Este adevărat. - Putem face o fotografie când dansaţi ?

- O amintire pentru Gianna. - Da. Vin imediat.

Aveai dreptate. E uşor pentru un primar să convingă o soră să danseze menuet.

Nu ai arătat prea mult interes pentru vechea mea şcoală.

- Brimhouse ? - Da.

Cine ştie de ce ? Poate este o diferenţă.

- Ce-ai face dacă ţi-aş fi infidel ? - Ţi-aş tăia-o.

Am venit...

Sunteţi pregătite ?

Îi spuneau "Stupormondi". Minunea lumii. S-a proclamat împăratul Sfântului Imperiu Roman.

- Era originar din Palermo. - Vindea flori ?

- Un vânzător de peşte, dar de sânge regal. - De ce ai pus acolo florile ?

Pentru că este împăratul nostru. Friedrich Von Staufen.

- Când a murit ? - Cu 700 de ani în urmă.

- Noi nu l-am uitat niciodată. - Acestea sunt relaţii publice.

Noi nu ne amintim nici "Prohibiţia".

- Vă mulţumesc. - Pentru puţin.

Picioarele mele ! Poţi să rămâi, dar du-mă pe mine la un taxi.

- Te întorci la hotel ? - Da. Nu mai pot.

Iubeşti Sicilia, pasiunea, misterul iar acum renunţi ?

E din cauza pantofilor. Telefonez la birou, trebuie să le spun ceva ?

- Spune-i lui Sam că îl sun mai târziu. - Bine.

Ciao !

Un espresso şi un pahar cu apă.

- Caruso ? - Da, Caruso.

- De aici pot să telefonez în America ? - Aici se poate face orice cu bani.

- Unde este telefonul ? - Acolo.

- Alo ! - Salut ! Sunt Carmine Bonavia.

Salut ! Ce mai faceţi ?

- Auzi ? E Caruso. - Cum merg lucrurile la Palermo ?

Am vizitat castelul baronului, am fost la surori, am văzut pianele.

- Cum vi se pare ? - Acum înţeleg ce spuneai.

- De ce nu mi-ai spus de iasomii ? - Iasomii... ? Nu este sezonul.

- Sau este ?! - Nu ştiu.

Trebuie să plec. Mulţumesc pentru telefon.

- Sărut mâinile ! - Sărut mâinile !

- Cine era ? - Un prieten de departe.

De foarte departe...

- Nici un bilet ? - Nu am deschis-o, dle.

- Ştii cine le-a adus ? - Îl întreb dimineaţă pe colegul meu.

El a fost de serviciu. Mesajele dvs, dle.

Dna Bonavia mi-a transmis să vi le dau dvs.

Bine.

- Carrie ! - Vino să vezi !

Ce ?

E un prinţ care locuieşte în acest hotel de peste 40 de ani.

Astea au venit pentru tine.

- Cine le-a trimis ? - Nici un bilet. Au venit dimineaţă.

Tipul care lucrează acum nu era de tură dimineaţa. Nu ştie cine le-a adus.

Nu erau când am intrat. E mai puţin de o oră de când m-am întors.

Dar sunt.

- Dă-mi-le ! - Unde te duci ?

- La portar. - Să fii calm.

Bineînţeles.

Excelenţă... Aţi primit mesajele ? Cel de la NY este urgent...

- Aceste flori... - Sunt foarte rare în acest anotimp.

Când a venit soţia mea nu erau, dar dta erai !

Cine ţi-a dat florile după ce a urcat soţia mea ?

Au venit în dimineaţa asta împreună cu alte flori.

Trebuie să le ducem în apartamentul dvs împreună cu trandafirii mei...

dar camerista şi-a dat demisia şi au rămas pentru prânz.

Se întâmplă zilnic. Aşa toate florile au fost găsite în spălătorie.

Dl. Lanquist de la ambasada SUA la Roma.

- Încântat de cunoştinţă, dle Bonavia. - Da. Bine.

- Salut ! Ce mai faci ? - Bine. Mulţumesc.

- Ambasadorul vrea să ne invite... - Săptămâna viitoare la cină.

Mulţi membri ai guvernului italian sunt nerăbdători să vă cunoască.

- Desigur. Cu plăcere. - Pot să vă ofer o cafea ?

- Aruncă-le ! - Da, dle.

- Cafea ? - Da.

- Două cafele. - Şi puţină apă pentru mine.

- Ce funcţie aveţi la ambasadă ? - Departamentul Agricol, dar ajut şi alte sectoare.

Dl. Lancaster este unul dintre puţinii americani care vorbesc dialectul sicilian.

- E surprinzător. - Mă descurc.

Vă cer scuze, dle. V-am văzut mai devreme cu canarii.

Îi numesc familia mea. Luaţi loc !

- Vă mulţumesc. - Dacă-mi permiteţi...

aduceţi o atingere decorativa şi fascinanta hotelului nostru prăfuit.

Puţin mai înainte, directorul îmi spunea că locuiţi aici. Vreau să spun tot timpul.

Din păcate, nu mai sunt oaspeţii care veneau odinioară.

- Acum este regatul "Sharaba". - Ce ?

Cred că acum se numesc călătorii organizate.

Nu mai este ca pe timpuri, când prinţesa Mafalda era aici.

Dragul prinţ de Hess. Şi bineînţeles familia regală engleză.

Înainte de război. Evident. Generaţia mea.

Lucky Luciano nu a fost aici.

Mi se pare un nume nou. Cred că cu fiecare zi, am pierdut ritmul vieţii.

Mă întrebam... Fac poze hotelului... Dacă-mi permiteţi...

Cine ar vrea fotografii cu un bătrân de muzeu ca mine ?

- Eu le-aş vrea. - Atunci, cum se spune ? Trage !

Bine.

Aici lumina nu este bună. Dacă mergem câteva minute în stradă...

Sunt îndurerat. Eu nu merg niciodată în stradă.

Nu ?

Mi-am lăsat mierla în cameră.

Pe vremuri, eu şi ducele de Windsor obişnuiam să schimbăm modele.

Întotdeauna am considerat munca asta puţin cam ingrată.

Dar el avea mai mult entuziasm...

Vă mulţumesc din nou.

Un suc de portocale, vă rog. Mulţumesc.

Soţia mea, Carrie, John Lancaster de la ambasada noastră.

- Bună seara. - Încântat de cunoştinţă.

L-ai convins pe prinţ să pozeze pentru tine ?

Da, dar când i-am cerut să ieşim în stradă, mi-a spus că nu iese niciodată. E o glumă ?

Nu. Este adevărat. Nu iese niciodată. Niciodată.

De ce nu ?

Se pare că în urmă cu 40-50 de ani a lipsit de respect Mafia.

- Acel bătrân simpatic ? - Acel bătrân simpatic, "sicilian".

Şi aşa l-au pus pe prinţ să aleagă.

Prizonierat pe viaţă în acest hotel sau moartea.

- Iar el a ales serviciul în cameră. - A ales serviciul în cameră.

Nimeni nu vorbeşte aici de motivul şederii sale permanente.

Mai puţin el.

- De unde ştiţi această poveste ? - Vorbesc siciliana.

Pot să-i spun ambasadorului că acceptaţi invitaţia ?

- Desigur. Între timp facem pe turiştii. - Aţi fost în piaţa Vuceria ?

- Nu. - E de fotografiat.

Cereţi să vedeţi garoafa. E un spectacol.

- Vino ! Urcă ! - Aşteaptă. Vreau să fac o fotografie.

- E bine aşa ? - Domului, nu ţie.

- Cine le-a pus aici ? - Cine ştie ?

Tu ştii. Trebuie să ştii cine le-a pus aici.

- Ca să pui nu este un furt. - Ce vrei să spui ?

Să pui nu este un furt. Ce e pentru sicilieni, un proverb ?

- Trebuie să ştii cine le-a pus aici. - Carmine, încetează ! Nu face scene.

Porneşte !

Asta e zona vechilor palate.

De ce aici totul cade în ruină ?

Cuiva îi convine, aşa pot construi blocuri noi. Ca la voi la NY.

Primarul nostru s-ar simţi la el acasă.

Ce au făcut cu aceste blocuri ?

- Ce "nu" au făcut... - Parcă au lepră.

Îmi aminteşte de un vechi prieten sicilian, Fulco di Verdura, nepotul lui...

- Unde este palatul Gattopardo ? - Palatul Gangi ? Aici aproape.

Bine.

Era aşa...

Mai repede... Să fugim.

- Cheia mea, vă rog. - Da, domnule.

- Familia dvs este aici. - Care familie ?

Rudele dvs, sunt în sala verde. Vă aşteaptă.

Dă-mi cheile, mă duc să mă schimb.

Carmine ! Sunt mătuşa ta, Teresa. Bine ai venit acasă, fiul meu !

Salut, micuţo !

Mulţumesc.

Să facem o fotografie cu toată familia.

Carrie ! Vino aici. Ai venit la timp. Ea este soţia mea, Carrie.

Vino. Să facem o fotografie.

Din nou iasomii. Peste tot.

Stăteam acolo. Luasem două cappuccino. Îţi mai aminteşti de mine ?

Da. Îmi amintesc de dvs şi de dna blondă.

- Băiatul care vindea iasomii ! - Sunt mii de băieţi care vând flori.

Îmi pare rău. Aşteaptă.

E unul care vine tot timpul, dar îl cunosc pe tatăl său.

E patronul barului Coral. E la Mondello.

Mondello ? Mulţumesc.

- Hei ! Ascultă ! - Cu mine vorbeşti ?

- Scuze. Te-am confundat cu altcineva. - Nu-i nimic.

Nu, mulţumesc.

Mănâncă. E bună.

- Lămâie... - Da. Mulţumesc.

- Bună. Cât costă ? - Nimic.

Ştiţi unde este un telefon ?

Mulţumesc. Bună.

- Pot să dau un telefon ? - Intraţi.

- Sunt eu. - Unde naiba eşti ?

În piaţă de care ne-a vorbit Lancaster. Trebuie neapărat să vii aici. E incredibil.

- Ascultă... L-ai întrecut. - Ce ?

- Pe primar. Ai două puncte avantaj. - Deci funcţionează.

Părea incredibil.

A telefonat Sam, spune că cu cât stai mai departe de NY, îţi creşte popularitatea.

Eşti pe prima pagină în Daily News. Îţi citesc. Ascultă.

- Sună-l imediat pe Sam. - ..."Iasomie".

- "Iasomie"... - Carmine...

Iasomie...

- ... nu e adevărat. Ador Palermo. - Vreau să-l iei pe Carmin de acolo.

- Nu e un loc pentru el. - Îi place, îşi găseşte originile.

Să le dea dracu' de origini, trebuie să plece de acolo.

Vezi bătrânul cu cămaşa albă ? Când începe să taie peştele spadă...

sângele îi sare pe cămaşă, iar pata pare un morcov.

Fii atentă !

E dezgustător.

Am văzut ieri, e ca la nebuni.

Sunt de la Associated Press, vă amintiţi ? Eram la nunta voastră.

Desigur. Bun venit la Palermo.

Acum... Priveşte bine.

- Ce voia să spună tatăl tău ? - Cine ştie ?

- Cred că oamenii ăştia nu prind ziua de mâine. - Nu ştiu. Nici tu nu ştii.

Ştiu numai că încep să îi înţeleg. Soarele, confuzia, familia reunită...

Cum erai tu pe Marlboro Street şi abia aşteptai să pleci.

- "Iasomie". - Carmine...

Ce faci ? Unde te duci ?

Carmine... Unde te duci ?

Ce vrei ?

Carmine !

Carmine !

- Ce ai făcut ? - Chemaţi un doctor.

Carmine Bonavia, un om politic american, candidat la funcţia de primar al NY

a fost implicat într-o încăierare, azi la Palermo.

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat. Consilierul s-a încăierat cu un tânăr

în piaţa din Palermo în Sicilia. În încăierare, băiatul a fost rănit,

iar consilierul a declarat că nu era în posesia unui cuţit.

Cuţitul aparţine unui comerciant de peşte care a spus că i-a fost furat,

altfel nu îşi explică cum a fost folosit pentru a-l înjunghia pe băiat.

- Nu ştiu nimic, eu lucram. - Eu l-am văzut.

Am văzut cum urmărea pe unul care vindea iasomie.

- Americanul l-a înjunghiat pe băiat ? - Asta n-am văzut. Nu pot s-o spun.

- Eu n-am văzut nimic. - Eu m-am dus în bucătărie şi n-am văzut.

Dna Bonavia, intervievată a declarat :

Băiatul trebuie să fi luat cuţitul, iar într-un fel sau altul... soţul meu l-a luat...

l-a luat de la omul cu peştele spadă, vreau să spun, băiatul l-a luat...

iar Carmine, în legitimă apărare...

Aceste fotografii au fost făcute de un fotograf de la Associated Press.

Au fost reţinute drept probe judiciare. Demonstrează că dl Bonavia ar fi putut

avut intenţia de a-l ucide sau ceva de acest gen.

Bineînţeles, aceasta a stârnit interes. Mai ales în campania electorală...

care îl arată pe dl Bonavia în avans cu 11% în cursa pentru primar.

Nu ştiu ce s-a întâmplat. De când Bonavia este în favoarea legalizării drogurilor,

se încearcă discreditarea sa.

- Presupuneţi că a fost o înscenare ? - Da. Aşa cred.

Nu ştiu nimic. Nu eram acolo. Aş fi vrut să nu se fi dus acolo.

- Cine e ? - Lancaster, Ambasada Americană.

- Intraţi. - Cum se simte băiatul ?

- Trăieşte. E tânăr, o să reziste. - Dumnezeu fie binecuvântat !

Am vorbit cu Roma şi cu magistratul de aici.

Dacă băiatul scapă, nu se întâmplă nimic. El a început, dvs v-aţi apărat.

Nimeni nu ştie cum a ajuns cuţitul acolo.

- Cum a ajuns ? - Tu trebuie să spui asta.

Totul a fost aşa de rapid, cred că mi-am pierdut...

- Exact. Ai pierdut. - Poliţia spune că e al vânzătorului de peşte...

dar el era în partea cealaltă, cum a ajuns cuţitul la mine ? Ce s-a întâmplat ?

- De ce vă băteaţi ? - Ne-a insultat.

În ordinea asta ?

Ce e făcut, rămâne bine făcut ! Am aranjat totul.

- Mulţumesc. - Pentru puţin.

- Vă mulţumesc încă odată. - Nu aveţi de ce să vă mai faceţi griji...

numai dacă băiatul nu moare, altfel veţi fi judecat, iar ambasada nu poate face nimic.

La revedere.

Sunt tot mai convins că cineva mi-a înscenat totul.

- Ţi-ai făcut-o singur. Eşti nebun. - Nu. Încep să înnebunesc.

Asta e sigur. Vreau să te întorci imediat la NY.

- Tu ai nevoie de ajutor "aici". - Am nevoie de ajutor acolo.

Du-te şi vorbeşte cu tatăl meu, întreabă-l cine, cum, de ce...

- ...şi cât vor. - Tatăl tău e unul de-al lor...

Nu. El a venit după Prohibiţie.

Îţi aminteşti ? Nu a spus că este unul de-al lor...

Dar îi cunoştea pe tot... Îi cunoaşte pe toţi.

Te-a avertizat.

- Voiam să-l ucid pe acel băiat. - Ştiu.

- Bună ziua. Cum se simte ? - Plămânul stâng a fost perforat...

dar aorta nu a fost atinsă. Un centimetru mai mult şi...

- E conştient ? - Da. Au venit rudele lui.

- Pot să-l văd ? - "El" nu vrea să vă vadă.

- E singurul care ştie ce s-a întâmplat. - Spune că dvs l-aţi înjunghiat.

Cineva a făcut-o, dvs eraţi lângă el în acel moment...

- De unde a apărut cuţitul acela ? - Poate vântul de sud...

l-a adus în mâinile dvs...

Vă rog !

Văd că aveţi escortă.

Da. Au spus că este pentru protecţia mea.

- Doamna s-a întors la New York ? - Da. Eu am ramas pentru...

Băiatul va supravieţui.

Încearcă granchio. În timp, l-am învăţat pe bucătar să-l pregătească englezeşte.

Consider acest meniu capodopera vieţii mele.

- Îmi imaginez că detestaţi granchio. - Nu.

Ar trebui să părăsiţi Palermo.

Nu că v-ar fi de mare ajutor după moartea băiatului.

Sunt sigur că se va face bine. Acum m-am întors de la spital.

Dacă vor cu adevărat să vă distrugă, băiatul va muri.

Au vreun motiv ca să vrea să vă distrugă ?

- Nu ar avea dacă ar şti totul. - Poate vor să vă elibereze conştiinţa.

- Vă place limbajul meu idiomatic ? - Da, mult.

Îmi lipseşte practica. Musafirii de aici nu mai aparţin lumii mele.

A fost un anotimp extrem de secetos. Nici o boare de ploaie...

şi căldura asta groaznică...

De asta nu au fost iasomii pe câmp...

În ceea ce mă priveşte, au fost multe în viaţa mea din ultimele zile...

E adevărat. Dar e un singur loc unde se găsesc tot timpul.

Un loc cu izvoare naturale minunate, unde totul are un aspect natural.

- Da. - La Donna Lucente, lângă Trapani.

E o vilă, puţin peste mână, dar o cunosc toţi...

şi în iulie... e toată albă de iasomii...

- Perfect. Aveţi un bilet ? - Da.

Mulţumesc.

La naiba... Nu ştiu numele. Ştiţi numele prinţului din hotel ?

Nu.

- Pot să dau un telefon ? - Da. Acolo.

- Aici ? - După perdea.

Sunt Carmine Bonavia, locuiesc în hotelul dvs.

Pot să vorbesc cu portarul ? Este urgent.

Bine. Aştept.

- Carmelo, las maşina cu cheile înăuntru. - Nu-ţi face probleme.

Salut, Carmine.

- Ne cunoaştem ? - Sunt un vechi prieten şi client al tatălui tău.

- Nu ştiam. - De ce ar trebui ?

- Am venit aici... - Ca să vezi iasomiile.

Să vă cer să îl lăsaţi în viaţă pe băiat.

Numai Dumnezeu poate să îţi îndeplinească dorinţa.

Acum, nici el nu mai poate ajuta să fie pusă în scenă o altă hotărâre.

Băiatul a murit ?

Cu o oră în urmă. Vei fi judecat pentru omucidere...

judecat, băgat în închisoare...

şi nu vei mai ieşi...

De ce ?

Bineînţeles că putem demonstra că nu l-ai înjunghiat tu.

Avem o serie de fotografii cu tot, ce şi cum s-a întâmplat.

Cine a luat cuţitul şi...

Putem să inculpăm vechea Mafie, ca de obicei, iar tu vei fi liber...

Un erou care inspiră compasiune şi vei câştiga alegerile.

Nepoata mea e una dintre voluntarele din West Side, te admiră destul de mult.

- Preţul ? - Preţul... !

Când am început toată chestia asta cu drogurile, am făcut-o ca să urc în sondaje.

- Şi s-a sfârşit pe caldarâmul din piaţă. - Aşa este.

Apoi a început să mă intereseze, de ce voi şi ei nu m-aţi putea urma ?

Să te urmăm ? Nu credeam că mă poţi surprinde. De ce ar trebui ?

E clar că sunteţi în tot ce este legitim în această lume...

de ce să continuăm cu dezastrul ăsta ?

Economia Siciliei. Să nu mai vorbim de alte state dependente de profiturile din droguri...

Legalizaţi-le. Veţi câştiga în continuare şi veţi continua să vindeţi.

30 de miliarde pe an ? Numai aici !

Mă tem că n-ar fi o afacere foarte bună pentru noi.

Amândoi ştim că mai devreme sau mai târziu, acest prohibiţionism va fi abolit.

- Altfel, totul se va sfârşi. - Ai dreptate.

Mai devreme sau mai târziu, totul va fi legalizat.

Nu sunt de acord cu un punct.

Deja totul e sfârşit.

Dacă noi renunţăm, altcineva ar pune mâna pe afacerile noastre.

Poate însuşi guvernele. În secret, evident.

Guvernul inventează prohibiţiile pentru a putea controla oamenii.

Iar noi le dăm oamenilor ce vor.

Din acest motiv, suntem de folos guvernelor. Iar ele ne folosesc nouă.

Şi nimic nu poate schimba lucrurile.

- E prea devreme. - E prea devreme...

Trebuie să fac un sondaj.

Da.

Va trebuie să pui întrebările ca de obicei.

Vreţi că copiii voştri să moară pentru că au fost legalizate drogurile ?

Ai să vezi că toţi vor spune nu...

Şi viaţa...

Viaţa ta va continua fericită la fel ca înainte.

De acord.

Cum aţi ştiut că voiam să îl ucid pe acel băiat ?

Am înţeles de la început că erai unul dintre noi.

Nici unul din noi nu uită vreodată Palermo. E tragedia noastră, nu-i aşa ?

C. Bonavia s-a întors azi la NY pentru a-şi continua campania electorală.

Magistratura italiană l-a scos de sub acuzaţie datorită acestor fotografii

care arată mâna adevăratului cuţitaş.

Bonavia a declarat că băiatul i-a furat portofelul, iar în confuzie a fost înjunghiat.

În acest moment, Bonavia are un avans de 5% în cursa pentru primărie.

Deci ?

Sam crede că vei câştiga, chiar şi după tot ce s-a întâmplat...

În special după toate astea.

De ce ai spus că ţi-a furat portofelul ?

Draga mea, nu sunt George Washington, îmi place mint, sunt politician.

- Rămâne cum am stabilit. - Stabilit ?

Da. Eu şi Palermo.

- Ce ai mai consimţit ? - Asta.

- Un nou sondaj... - Exact.

De data asta, am pus întrebările aşa cum am făcut-o de obicei.

64% vor ca drogurile să fie abolite pentru totdeauna,

distribuitorii să fie condamnaţi şi consumatorii arestaţi

iar acest dezastru pe care îl numim oraş, ţară...

să continue a se distruge.

Îmi imaginam că ăsta va fi preţul. Când ?

Mâine.

Mâine, consilierul C. Bonavia...

în discursul său în faţa publicului...

îşi dă seama că legalizarea drogurilor este prematură.

- De ce trebuia să salvezi "tu" lumea ? - Bună întrebare.

- Nu sunt eu "Stupromondi" - Cum ?

Îţi aminteşti de vechiul împărat ? Mormântul, băieţii cu flori...

Da. Minunea lumii.

Iubito... acela nu sunt eu.

Pentru minuni, este nevoie de o lume adevărată.

Aşa este.

Şi aşa mă întorc la construcţia de centre de recuperare pentru fiecare cartier.

Trimiteţi-mi masele voastre de drogaţi, de halucinanţi fără remediu...

iar eu vi dau înapoi curaţi, ca la început.

- Nu te poţi bate cu administraţia. - Nu. Mai ales când administraţia eşti tu.

Şi ce voi deveni eu din noiembrie.

Primarul oraşului NY.

Nu e un preţ prea mare pentru a plăti toate astea ?

Bineînţeles. În fond, e nimic.

Mi-au tăiat numai testiculele. Ce vrei să fiu ?

... apoi am convins surorile să danseze menuet.

- Abia aştept să văd fotografiile. - Sunt fantastice.

- Aţi fost la "Favorita" ? - Da, da...

Peste tot.

Acum înţeleg ce îmi spuneai despre Palermo.

Aţi înţeles că va rămâne totdeauna în sânge ?

Da. E ceea ce a spus el.

Am greşit spunându-vă să vă duceţi acolo.

Nu. E ca la Casino, când este strigat numărul tău...

Palermo, Veneţia, Atlantic City... le poţi numi oriunde...

- Al dvs a fost chemat. - A fost chemat.

De Palermo.

Ştiu că veţi reuşi să schimbaţi lucrurile.

Cum ?

Acolo nu aţi descoperit totul.

- De exemplu ? - Cine eşti cu adevărat.

Suntem în locul unde se va înălţa noul centru pentru narcodependenţi.

Consilierul Carmine B. a spus că dacă va fi ales...

va construi câte unul în fiecare district al oraşului.

Fondurile au fost strânse de consilierul Bonavia şi de asociaţii săi.

Mulţumesc.

Eminenţă.... Doamnelor şi domnilor...

azi sunt aici...

Azi sunt aici...

Greşim. Asta nu e suficient ca să rezolvăm lucrurile. Trebuie să le lăsăm aşa cum sunt.

Îmi pare rău, eminenţă. Aveţi onoarea.

Eu am altceva de făcut.

Pentru mine, nici un serviciu în cameră.

Carmine...

Carmine...

Traducerea: Cristiano Ferocci BlackSeaTeam@gmail.com