Original subtitles

Cele mai multe filme subtitrate in romana www.adigsm.stop.to mailto:adigsm@rdslink.ro

-Dar, domnule profesor-- - Nu. Raspunsurile sunt acolo, în test.

Nu ai uitat ceva?

Stiu. E ceva cu al treilea coeficient diferential.

- Nu asta. Seara asta. - Poftim?

Emma?

- Cat e ceasul? - Aproape 5:00.

Oh, Doamne.

Propunerea mea de a folosi energia solara a fost respinsa.

Conceptele mele despre folosirea undelor de micro-energie au fost respinse.

Decanul mi-a sugerat sa-mi dedic energia unui proiect ce ar putea cu adevarat sa ajute omenire.

De exemplu un studiu despre beneficiile aduse de consumul de tabac.

Alex, problema e ca ideile tale sunt putin... prea radicale.

Problema este aceasta facultate. Sunt niste dinozauri.

Au disparut deja dar nu-si dau seama înca.

Într-o zi niste arheologi îi vor descoperi si nu vor sti ce-i cu ei.

Micutii lor ochisori, lipsiti de orice urma de curiozitate--

Alex, este primul tau an ca profesor asociat.

Ar trebui sa fii putin mai conservator.

Vorbesti exact ca tatal meu.

Uita-te la ei, Philby. Toti la fel. Toti purtand aceeasi palarie.

Vrei ca studentii tai sa fie la fel?

Vreau ca studentii mei sa fie pregatiti pentru lumea ce urmeaza sa o întampine.

Ei bine, eu nu. Vreau sa alerge pe aceasta strada si sa dea jos toate palariile astea .

D-le. Watchit!

Oh, s-a întors stapanul.

- Ai primit? - Buna ziua, dl. Philby.

Buna ziua, dna. Watchit. Aratati grozav.

Probabil de la atata urcat si coborat pe scarile astea.

- Nu ma tortura. Ai primit-o? - Da, am primit-o.

- Bun. Sa vad. - Dar sa nici nu-ti imaginezi...

ca te voi lasa sa pleci cu haina aia murdara.

Intra si schimba-te.

Si ai mai primit o scrisoare de la acel omulet enervant.

Ei bine, încearca. Porneste-o.

- Îi va ajuta pe oameni sa-si pastreze dintii sanatosi.

- Mai bine te-ai gandi cum s-o cureti pe aia. - Oh, cine are timp pentru asta?

- Cu Molly... cum ai stiut? - Ce sa stiu?

- Ca ati fost facuti sa fiti împreuna. - Facea cea mai buna prajitura a ciobanasilor.

Ai macar o urma de romantism în tine?

Nu. Chiar deloc.

De ce-ti pierzi timpul cu excentricul ala?

Pentru ca are niste idei foarte interesante.

Un profesor al universitatii Columbia nu ar trebui sa discute cu un bibliotecar german nebun.

Are grija de patentele de inventie, nu este un bibliotecar.

Cred ca Dl. Einstein merita tot suportul pe care i-l pot oferi.

Ma întreb daca vom avansa vreodata prea mult?

- Cu ce? - Cu asta.

Cu toate astea.

Nu se poate.

În regula. Cum arat?

Decent. Serios, Alex. Bafta.

E o fata draguta. A facut lucruri minunate pentru tine.

Nu-ti fa griji. Tot mai ai mirosul ala de creta.

Oh, trebuie sa ma grabesc.

Asa mai merge. Arati în sfarsit ca un gentleman.

Ei bine, roaga-te sa fie asa. Daca Emma ma respinge, tu esti urmatoarea.

- Oh, îmi vine sa lesin.

În regula. Ureaza-mi noroc.

Multumesc.

Flori proaspete. Flori proaspete.

- Poftiti niste flori domnule. - Multumesc dar nu în seara asta.

Nu. I-am promis flori.

Spectaculos.

Irosire spectaculoasa de bani. Tampenia asta se tot defecteaza.

- Aveti nevoie de ajutor? - Da, da.

- Cum tineti temperatura apei constanta? - Cu ajutorul unei supape...

- pe regulatorul de benzina--

Oh, Doamne. Uh--

Va sunt dator. Întotdeauna uit de frana asta afurisita.

Urcati. Va ofer o plimbare pana nu se strica iara.

Oh, uh, îmi pare rau dar am o alta treaba de rezolvat.

Ei bine, pe alta data. Ne plimbam pe aici în fiecare seara.

Desigur.

- Ia-ti un cal!

Bine.

Alexander?

- Oh! Whoa.

- Ati întarziat profesore. - Am venit cat de repede am putut.

Se zice ca e la moda în Paris. Dar eu am cumparat-o--

- Cinci dolari la Macy. O nebunie, nu? - Da, foarte. Îmi place.

Ei bine, unde sunt?

- Ce? - Florile.

Mi-ai promis flori. Chiar nu-ti aduci aminte?

Oh, îmi pare rau. Eu-- a... am uitat.

Asta-i ceva nou la tine.

- Uh, Emma, trebuie sa vorbim.

-Oh, uh, mergem prin parc? -Da.

Profesore, tremuri. Sper ca nu esti bolnav sau ceva.

Ei bine, cred ca sunt.

Nu dorm prea bine, si nici cand sunt treaz nu sunt bun de nimic.

Nu pot manca sau gandi sau orice altceva.

Si partea urata e ca nu stiu daca ma voi mai însanatosi.

Cred ca exista un singur remediu si acela ar fi sa te casatoresti cu mine...

- si sa-ti petreci restul vietii cu mine.

Oh, Emma, stiu ca e bine. Stiu ca am fost facuti sa fim împreuna.

Este singurul lucru din viata mea la care nu a trebuit sa ma gandesc.

Oh, Alex.

Uh-Uh, asteapta. Am ceva pentru tine.

Stii, momentul se cam risipeste.

Da, da, stiu. Stai putin. Oh.

- Stiu ca nu-i un diamant. - Piatra lunara.

Este semnul tau. Am crezut--

Ai crezut bine.

Chiar as putea plange.

N-am putut sa nu aud.

Doi tineri grozavi aflati la începutul drumului vietii.

- Va urez toate cele bune.

- Va multumesc. - Si desi nu-mi place ceea ce fac--

miscat de ... demonstratiile voastre de iubire--

O sa am nevoie de banii dvs.

- Domnule? - Si bijuteria de asemenea.

Cred ca am putea numi asta primul obstacol de pe calea mariajului.

- Nu va înteleg-- - Nu fa o scena. Nu-i momentul pentru asta.

-Da-mi portmoneul tau, bine? - Hmm?

M-ai auzit, baiete?

Uh, bine, bine. Poftim. Asta e totul.

Si ceasul.

Si manusile.

- Si inelul. - Nu.

Mi-e teama ca trebuie, draga.

- Si poate-ti va cumpara unul cu diamante. - Te rog, te rog. Asta nu.

Nu!

De ce-ai facut asta? E doar un inel.

Emma?

Emma?

Oh!

- Ce-i?

Oh. Oh, domnule, Dl. Philby este aici.

- Aici? - Da domnule. A insistat sa vina--

- Spune-i sa plece. Sunt ocupat. - Nu voi pleca, Alex.

Doamne. Ce-i cu tine?

Am-- Am lucrat.

Îti amintesti asta? Îti pasa foarte mult de munca ta.

Îmi pasa mai mult de viata mea. Si a ta.

Am trecut pe aici în fiecare zi dupa înmormantare...

saptamana de saptamana, în fiecare luna.

Apoi n-am mai venit. Ai observat asta?

- M-a durut, Alex... foarte tare. - Atunci de ce ai mai venit?

- Am niste lucruri de zis pe care poate nu ai vrea sa le auzi-- - Stiu. Stiu.

Esti îngrijorat. Stiu. Aud asta zi de zi de la Dna. Watchit.

Dar serios... trebuie sa pleci.

- Nu plec. Cel putin atata timp cat o sa te mai ascunzi. - Dar nu ma ascund.

Stii ca am dreptate. Dna. Watchit spune ca esti aici tot timpul-- zi si noapte.

Alex, te rog opreste-te si uita-te la mine!

N-a fost vina ta.

Nu. N-a fost vina mea.

Poate ar trebui sa dam vina pe Dna. Watchit pentru ca a cumparat inelul de la bijutier.

Sau pe bijutier ca l-a facut.

Sau pe saracul nemernic ce a scos piatra din pamant.

Poate ar trebui sa dau vina pe tine, ca mi-ai facut cunostinta cu Emma. Da.

Alexander, nimic nu va schimba ce s-a întamplat.

Nu, te înseli, pentru ca eu voi schimba trecutul.

David, apreciez grija ta. Sincer.

Dar te rog sa ai încredere în mine.

Vreau sa am încredere în tine Alex, dar--

Ce-- ce-- Ce faci aici?

Uite, îti spun eu cum facem. Ce-ar fi sa vii la cina peste o saptamana si-ti voi arata?

- De ce nu vii acasa cu mine? Molly-- - N-ai auzit, David?

Nu pot sa plec cand sunt asa aproape.

Bine. O sa continuam aceasta conversatie saptamana viitoare.

Într-o saptamana, noi doi nici nu vom fi purtat aceasta discutie.

Ah. Multumesc.

Ai venit mai devreme. E prima data cand faci asta.

Vroiam sa te vad.

Ei bine, unde sunt?

- Poftim? - Florile.

Mi-ai promis flori. Chiar nu-ti aduci aminte?

Tot timpul ma surprinzi.

Emma, trebuie sa vorbim.

- Mergem prin parc? - Nu!

Nu.

Nu. Hai sa mergem prin oras.

- Alex, ce-i? - Nimic. Sa ne grabim.

Tie ti-e usor sa alergi, tu nu porti corset.

- Pe Bleecker Street, grabeste-te.

Acum chiar esti un domn.

Profesore, tremur. Sper ca nu te-ai îmbolnavit sau ceva.

Nu. Nu. Sunt bine.

Ma simt minunat. Ma plimb iara cu tine.

Dar ne-am plimbat si acum trei zile.

Da dar nu chiar asa. Niciodata nu ne-am plimbat ca acum.

- Uita-te la masina aia. - Oh, am vazut-o.

Chiar ca te-ai îmbolnavit. Dai cu piciorul sansei de a studia o masinarie noua.

- E doar o masina. - Alexander, spune-mi ce se petrece.

- E ceva rau? - Nu.

Nu. Emma, asculta-ma.

Trebuie sa plec acum, dar tu sa mergi acasa si sa stai acolo.

Îti promit ca o sa vin si eu mai pe seara si o sa vorbesc prostii.

Voi fi foarte suparat ca nu ne-am întalnit în parc, dar trebuie sa ai încredere în mine.

Totul va fi bine.

Nici nu stii cat de mult te iubesc, cat de mult te voi iubi întotdeauna.

Bine.

Dar înainte... unde sunt florile mele?

- Flori sa fie.

Stai aici. Sa nu te misti.

-Va pot ajuta, domnule? - Da, o duzina de trandafiri. Albi.

- Nu, nu. Rosii. - Ai grija!

- Usor. Usor.

Îl caut pe profesorul Hartdegen.

Alex, îmi pare atat de rau.

- Nu trebuia sa se întample asta. - Desigur ca nu.

- Stiu ca n-am ce sa zic sa te ajute. - Nu eram în parc Philby.

Eram în siguranta.

De ce nu-l pot schimba?

As putea sa revin de o mie de ori.

Dar as vedea-o murind de o mie de ori.

Nu-- Nu înteleg.

Raspunsul nu se afla aici.

Nu aici.

Nu acum.

Viitorul este acum.

Se aplica anumite restrictii. Perioadele de întrerupere se pot schimba.

- Pentru mai multe detalii, contactati lunarleisureliving.com.

Salutari prieteni. Ultimele noutati de la Lunar Leisure Living.

Inginerii nostri se pregatesc pentru prima detonare de 20 megatone...

pentru a creea camerele subterane pentru Lunar Leisure Living.

Imaginati-va pescuind în aprovizionata Mare a Linistii,

jucand golf în campionatul nostru, turneul Neil Armstrong Open.

Terenuri de 150 yarzi? Whoa-ho, nici o problema!

La o sesime din gravitatea Pamantului, aveti garantia ca va întoarceti pe ringul de dans.

Deci contactati Lunar Leisure Living azi pentru a va rezerva propria portiune de rai,

pentru ca viitorul este acum.

Se aplica anumite restrictii. Perioadele de întrerupere se pot schimba.

Pentru mai multe detalii, contactati lunarleisureliving.com.

- Hei. - Buna.

Misto costum.

Foarte retro.

Multumesc.

Pun pariu ca aia face un cappuccino al dracului de bun.

Chestia aia..

Ne mai vedem.

Salutari prieteni. Ultimele noutati de la Lunar Leisure Living.

Inginerii nostri se pregatesc pentru prima detonare de 20 megatone...

pentru a creea camerele subterane pentru Lunar Leisure Living.

- În regula. Toata lumea, fiti atenti.

Clasa 23, va rog sa va apropiati? Urmatorul popas este "Antichitati".

Aveti grija ca microscannerele voastre sa fie pregatite pentru download.

- Doi cate doi. Fiti voiosi. Doi cate doi. - Opreste-te! Termina!

Tommy, daca mai faci asta o sa-ti rescriu D.N.A.-ul, deci ajuta-ma! Acum, mars.

Mars. Mars. Doi cate doi va rog. Fiti voiosi.

Bine ati venit la Vox System. Cu ce va pot ajuta?

Nu v-am vazut acolo.

Se pare ca întotdeauna are acelasi efect. Cu ce va pot ajuta, domnule?

- Ce-i chestia aia? - Este memoria fotonica,

sau M.F. cum îî spunem noi.

Aici, domnule.

Tu ce esti?

Sunt unitatea informationala a librariei publice Fifth Avenue, Vox înregistrat ca NY-1 1 4.

Cu ce va pot ajuta?

- Un fel de dispozitiv stereo-optic. - Stereo-optic? Oh, nu, domnule.

Eu sunt o unitate fotonica de generatia a 3-a,

cu capabilitati visuale si verbale, conectata la toate bazele de date...

de pe planeta.

Fotonica?

O biblioteca despre toata cunoasterea umana.

- Oh. - Zona de interes?

- Stii ceva despre fizica? - Ah, accesez fizica.

Inginerie mecanica.

Optica dimensionala. Cronologie.

Cauzalitate temporala, paradox temporal.

- Calatorie în timp? - Da.

Accesez science fiction.

Nu, nu. Aplicatii practice. Întrebarea mea este, de ce nu poate cineva sa schimbe trecutul?

Pentru ca nimeni nu poate calatori în trecut.

- Si daca ar putea? - Nu se poate.

Scuzati-ma, dar acesta e un lucru cert.

Accesez scrierile lui Isaac Asimov, H.G. Wells,

Harlan Ellison, Alexander Hartdegen--

- Spune-mi despre el. - Alexander Hartdegen, 1869 - 1903.

Om de stiinta american excentric.

Scrierile gasite includ tratate despre construirea unei masini a timpului.

- Spune-mi despre masina timpului. - Masina Timpului a fost scrisa de H.G. Wells în 1894.

A fost un film de George Pal si un muzical de Andrew Lloyd Webber--

- Nu ma refeream la asta. - Doriti sa auziti selectii din piesa?

- Nu. - Exista un loc numit maine

Un loc al fericirii, nu al tristetii

Nu vezi? este un loc pentru tu si--

Multumesc. Este destul.

Mai doriti ceva?

Uh, nu. Nu, Cred ca voi avea mai mult noroc peste vreo cateva sute de ani.

Viata lunga si prospera.

Domnule, unde este centrul dvs. de evacuare?

Domnule, sunteti arestat conform legii martiale--

Va rog întindeti mainile, cu palmele împreunate.

Veti fi tinut închis pana cand centrul dvs. de evacuare va da liber.

- Asteapta, asteapta! -Ia-o usor.

- Hei, trebuie sa plecam de aici! - Asteapta. Cum s-a întamplat asta?

Luna. Haide. Misca-te.

- Asta-i imposibil. Ce s-a întamplat? - Ce, ai trait într-o caverna?

Da, am trait într-o caverna. Acum spune-mi.

Demolarile pentru coloniile lunare au distrus orbita ?

Luna se sparge. Ok? Haide.

- Lasa-l! Haide!

Emma?

Shh!

Hello?

Hello.

- Nu-ti fie teama.

Asteapta. Nu pleca.

Asteapta. Vreau doar sa vorbesc cu tine.

- Buna.

Îmi pare rau, nu va înteleg.

- Întelegi cuvintele mele? - Da.

Lex-ul. Limbajul pietrelor.

Limbajul pietrelor? Dar tu ma întelegi? Ma întelegi?

L-am învatat cu totii în tinerete.

Ei tor'jen. Uita. Ei l-au uitat.

- Dar eu predau.

- Ce zice? - Încearca sa se hotareasca daca sa te arunce sau nu în apa.

Spune-mi repede, si spune-mi adevarul. De unde esti?

Ei bine, sunt de aici. Doar ca nu de acum.

Vezi tu, am construit o masina care ma duce în timp.

Sunt din trecut.

Oh.

Le-am zis ca te-ai lovit la cap...

si ca esti un idiot.

- Ce fac? - Se pregatesc pentru "mor".

- Noaptea. - Oh. Vin cu tine.

- Eloi? - Cum se numesc oamenii tai?

Cred ca ne-ati numi New Yorkeri.

New Yorkeri. Sunt prietenosi?

Pana întrii în vorba cu ei.

- Spune-mi despre satul tau. - Este un loc foarte agitat.

Toata lumea parca este într-o graba. Si toti poarta palarii identice.

Niste lucruri rotunde si negre pe cap.

- Si ce faci acolo? - Am fost profesor, ca Mara.

- Si, fac lucruri. - Si eu.

Am facut un "sess'quin'tan" cu tatal meu. Înca-l mai folosim.

Un "sess'quin'tan"?

Mara, der'enjen'wenlen?

Sess'quin'tan. Trepte de sfoara.

Ah, o scara de sfoara.

Putem sa facem si noi una. Te învat eu.

O sa-mi povestesti mai multe maine, "lon'el"?

Maine? Da, o sa-ti povestesc.

Ai tu grija de asta pentru mine?

- Multumesc.

- Noapte buna. - Noapte buna.

Kalen o sa te oboseasca daca îl lasi. Întotdeauna e asa curios.

Parintii nostri au fost stricti, dar el e altfel.

- Unde sunt parintii vostrii? - Au plecat de aici.

Oh, îmi pare rau.

Aveai dreptate, Philby. Am mers prea departe.

Stai cu mine.

Mara, de ce va ridicati barcile noaptea?

Va e teama ca vor fi furate?

Furate? Nu stiu acest cuvant.

Va e teama ca vi le ia cineva?

- E mai sigur asa. - Oh.

- Acolo unde traiesti trebuie sa faceti lucruri ca sa fiti în siguranta? - Desigur.

Sau de cand esti.

Ah, deci totusi nu sunt doar un idiot.

Col'mar.

Poate gasim cateva maine.

Flori?

Alexander. Alexander.

Ah! Morlock!

- Este în regula? - A avut un vis.

Oh. Si eu.

Mergeam printr-o jungla--

Si ai vazut o forma în fata ta.

Ei bine, o fata... care ma striga pe nume.

Cu totii avem acelasi vis.

- Toti? - Da. Acum dormi.

Înca nu te-ai însanatosit.

Ce înseamna "Morlock"?

Visul unui copil. Nimic mai mult.

Întoarce-te la somn.

Pastram pietre din astea în multe locuri.

Aici este camera unde parintii mei m-au învatat pentru prima data.

De ce învatati limba asta daca nu o folositi?

E o traditie pe care o ducem mai departe.

A însemnat ceva odata. Înseamna ca exista cu scop.

"O generatie a trecut, si alta a venit.

Dar Pamantul este dintotdeauna."

De ce ai venit aici?

De ce ai calatorit prin timp?

Ca sa gasesc raspunsul la o întrebare.

Întrebare?

Da. De ce nu pot schimba trecutul?

De ce ai face asta?

Ai pierdut pe cineva.

Cineva foarte iubit.

- Mara, de ce nu e nici un om batran pe aici? - Ce vrei sa spui?

Oameni mai batrani, de varsta parintilor sau bunicilor vostrii.

Au plecat de aici.

Adica, au murit?

Da.

Toti? Cum e posibil asa ceva?

Sunt unele lucruri care mai bine raman nespuse.

Noi nu rascolim trecutul, Alexander.

- Noi facem altceva. - Ce anume?

Ne amintim de ei...

prin astea.

Alexander!

Alexander.

- Vii sa lucram acum? Hai cu mine-- - Nu.

Alexander nu se simte destul de bine înca. Mergem sa-i vedem masina.

- Acum? - Stai cu Toren.

- Mergeti în alta zi. Maine. - Trebuie sa vad daca este în ordine.

- Pe aici.

O sa-mi spui mai multe despre N-New York diseara?

Da.

Oh, grozav. Pare în regula.

Am avut o calatorie pe cinste.

- Este pregatita? - Asa pare.

O vei folosi acum? Te vei întoarce în timpul tau?

Ei bine, cred-- cred ca as putea.

Uh...

pare asa de îndepartat.

Nu. Ar trebui sa pleci.

Si trebuie sa te întreb, vrei sa-l iei Kalen cu tine?

- De? - Alexander, du-l departe, du-l în timpul tau. Faci asta?

- Mara, de ce? - Te rog. Nu stii...

- Du-l departe de aici.

Kalen!

Mara, ce se întampla?

Au venit mai devreme! Trebuie sa-l aduc pe Kalen!

Kalen!

Kalen! Kalen!

Mara!

- Kalen! - Nu, stai aici.

Stai cu grupul!

Fugi!

Mara!

Mara!

Unde i-au dus?

- Trebuie sa-i urmarim. Trebuie sa-i salvam. - Nu se poate. Col'quin tor.

- De ce nu? - Asta este "nem Eloi'tas", viata noastra de aici.

- Cum puteti sa nu faceti nimic? - Asta este "tor'tasal'mor".

- Asta este ziua si noaptea. - Ziua si noaptea.

- Asta este lumea.

- De ce nu va opuneti?

Luptati. De ce nu?

Cei ce "farquil'pax"... se lupta--

sunt luati primii.

- Stiti unde l-au dus pe Kalen? - Nu.

- Se mai întorc? - Nu.

- I-a urmat cineva acolo vreodata? - Nu stiu.

- Ei, cum e cu Morlocks? Trebuie sa existe un conducator. - Nu avem voie sa vorbim despre asta.

Kalen, asculta-ma. Asculta.

Uneori trebuie sa acceptam ceea ce se întampla.

Iar uneori trebuie sa luptam chiar daca ne e frica.

Stiu ca este dificil de înteles.

Crede-ma, eu stiu. Acum, ei sunt speriati,

iar eu te rog sa nu fii si tu.

Deci îmi spui ce stii?

O putem salva. Te rog.

Nu avem voie sa vorbim despre plecarea lor.

- Dar cu totii stim locul. - Care loc?

Unde se afla stafiile.

Iata-l.

Bine ati venit la VOX. Cu ce va pot ajuta?

- Este în regula. - Cu ce va pot ajuta?

Ce sa va aduc? Oh, sa vedem.

Um, Henry James. Oh, nu. Da?

Nu, nu, nu. Prea trist. Sau Hemingway? Nu. Prea dulce.

Plato, Proust, Pinter, Poe, Pound?

Nu. Operele complete ale lui Martha Stewart?

Ah, stiu! Jules Verne.

- Chiar pe alea dvs., cred. - Fotonic, corect?

Sau ce-a mai ramas din unul. Ce-a ramas din toti.

Sunt ultimul iar "aceste fragmente le-am pastrat printre ruinele mele."

T.S. Eliot.

Nu-l stii înca, dar este asa trist, si totodata asa divin.

Îmi pare rau. Biblioteca este momentan închisa.

Dar nu va faceti griji. Le am pe toate aici-- fiecare pagina din fiecare volum.

Poti sa-mi spui ce se întampla aici?

Sursele mele nu mai sunt la zi,

si informatiile mele sunt oarecum anecdotice, dar cred ca a fost odata o rasa...

si acum sunt doua.

Una deasupra si una dedesubt.

Doua specii diferite ce au evoluat.

- Si cum supravietuiesc cele de jos? - Aceasta-i adevarata întrebare, nu?

- Nu cred. - Ei bine,

daca nu-ti plac raspunsurile, ar trebui sa eviti sa pui întrebari.

Uita-te la ei. Nu au cunostinte despre trecut,

nu au ambitii pentru viitor.

- Asa norocosi... - De ce spui asta?

Îti poti imagina cum e sa-ti amintesti totul?

Îmi aduc aminte cum o fata de 6 ani m-a întrebat despre dinozauri acum 800.000 ani.

Îmi aduc aminte ultima carte pe care am recomandat-o: Look Homeward, Angel, de Thomas Wolfe.

Si da, îmi aduc aminte si de tine.

Calatoria în timp: aplicatii practice.

Cum de stii despre Morlock daca nu poti parasi locul asta?

A fost odata un Eloi ce a reusit sa scape. Mi-a spus totul.

Am petrecut ani întregi împreuna, doar vorbind.

Conversatia cam are lacune acum dar, îmi aduc aminte.

- E bine sa ai un prieten. - Înseamna ca ne poti ajuta împotriva lui Morlock,

sa o gasim pe Mara.

Si daca adevarul este atat de oribil, încat va va bantui în vise toata viata?

Cred ca sunt obisnuit cu asta.

Prietenul meu mi-a zis ca a venit din est, din jungla.

- O poti descrie? - Nu e nevoie.

Urmareste respiratia.

În vis, mergem catre ea, dar cred ca exista doar ca sa ne tina departe.

- Cred ca ma duc de unul singur. - Nu.

Mara va fi foarte suparata pe mine daca patesti ceva. O s-o gasesc dar

tu trebuie sa te întorci în sat si sa aprinzi un foc, sa ne gasim drumul înapoi.

- E bine? Faci asta pentru mine? - Ti-am pierdut ceasul...

Mi l-au luat din camera.

Îmi pare rau.

De ce l-au luat?

Oh. Ce prostie.

Mara?

Mara?

Mara.

Mara?

Vino mai aproape. Nu musc.

Te surprind?

- Putin. Da. - Hmm.

N-am fost dintotdeauna asa. Dupa ce luna a cazut de pe cer,

iar Pamantul n-a mai putut sustine speciile...

unii au reusit sa stea deasupra...

restul am reusit sa ne adapostim dedesubt.

Apoi, dupa cateva secole, cand am încercat sa iesim iar la soare, n-am mai putut.

Asa ca ne-am crescut în caste.

Unii sa fie ochii si urechile noastre.

- Altii sa fie muschii. - Vanatori vrei sa zici.

Da. Crescuti sa fie pradatori, dar crescuti sa fie tinuti sub control.

Vezi tu, casta mea s-a concentrat...

pe dezvoltarea capacitatilor cerebrale.

- Le controlati gandurile. - Nu doar ale lor.

Eloi.

Deci nu-i de ajuns ca-i vanati ca pe niste animale.

- Asta-i rolul lor aici. - Sa fie mancarea voastra?

Da.

Iar cei care sunt în stare, sa fie crescatori...

pentru coloniile noastre.

Vezi tu, eu sunt doar unul din multime.

Nu înteleg cum poti sa stai aici si sa vorbesti asa rece despre asta.

Nu ati luat în considerare costurile umane-- ale ceea ce faceti?

Cu toti platim pretul...

Alexander.

Nu-ti fie teama. Sunt în siguranta.

Îi tin sub control.

Fara acest control,

si-ar epuiza rezervele de hrana...

în cateva luni.

Rezerve de hrana? Sunt fiinte umane!

Cine esti tu...

sa pui sub îndoiala 800.000 ani...

de evolutie?

-Asta-i-- O perversiune a oricarei legi a firii.

Si ce-i calatoria în timp daca nu încercarea ta patetica de a controla lumea ce te-nconjoara,

-efortul tau zadarnic de a gasi raspunsul la o întrebare?

Nu crezi ca te cunosc, Alexander?

Pot sa vad în adancul amintirilor tale,

pot sa vad cosmarele si visele tale.

Esti un om bantuit de doua cuvinte teribile:

Si daca?

Uita-te la tine!

- Tata!

- Cine-i acela? E cumva tata? - Tata!

Ai construit masina timpului din cauza mortii Emmei.

Daca ar fi trait, ea nu ar fi existat.

Deci cum ti-ai putea folosi masina sa te întorci sa o salvezi?

Esti rezultatul...

tragediei tale,

asa cum eu...

sunt rezultatul... tau.

Acum ai raspunsul. Pleaca.

Cred ca ai ceva ce-mi apartine.

- Cu totii avem masinile noastre, de calatorit în timp, nu-i asa?

Cele care ne duc înapoi în timp sunt amintirile...

iar cele care ne duc înainte...

sunt vise.

- Uiti de un lucru. - Huh?

- Si daca?

- Ce faci cu el? - Schimb viitorul.

Haide.

Asteapta. Asteapta aici.

Du-te.

Grabeste-te!

Huh?

Alexander!

Îmi pare rau ca ti-ai pierdut masina.

Este în regula. Era doar o masina.

"The congregation rose and stared...

"while the three dead boys came marching up the aisle:

"Tom in their lead, Joe next,

"and Huck, a ruin of drooping rags,

- "sneaking sheepishly in the rear.

"They had hid in an unused gallery, listening to their own funeral sermon.

Aunt Polly, Mary and the Harpers threw themselves upon them--"

Acesta-i locul.

Asa e.

- Dar nu este nimic aici. - Era altfel atunci.

Laboratorul meu era peste tot aici.

Bucataria era acolo unde e copacul ala.

Nu ca m-ar fi lasat dna. Watchit sa intru acolo.

Nu stiu ce sa zic, domnule.

Lipseste de o saptamana.

Si n-aveti nici o idee unde ar putea fi?

- Nu, domnule. - Aceasta a fost sera mea.

Era o gradina si afara.

Gren 'tormar'tas?

Da.

- Îmi pare bine. - Domnule?

Îmi pare bine ca a plecat.

Poate a gasit în sfarsit un loc unde e fericit.

- Aceasta a fost casa mea. - Casa lui.

Cu mult timp în urma.

Stii, eu si Molly ne-am gandit sa angajam o menajera,

cineva care sa stea cu noi si sa ne ajute sa avem grija de Jamie.

V-ar interesa?

- Probabil pana se întoarce stapanul. - Desigur.

- Dar trebuiesc facute niste schimbari. Eu conduc o casa stricta.

Nici nu ma îndoiesc de asta. O sa trec pe aici dimineata, sa facem aranjamentele.

- Noapte buna, Dna. Watchit. - Noapte buna, Dl. Philby.

- Mergi cu Dumnezeu, baiatul meu.

Mergi cu Dumnezeu.