Original subtitles

APROBAT DE AUTORITATEA COMICS CODE

Bun, hai să mai facem asta o dată.

Numele meu e Peter Parker.

Am fost muşcat de un păianjen radioactiv.

Şi, timp de 10 ani, am fost singurul

şi unicul...

... Om-Păianjen.

Restul îl ştiţi sigur.

Cu putere mare, vine o responsabilitate mare.

Am salvat nişte oameni, m-am îndrăgostit, am salvat oraşul.

Şi apoi am salvat oraşul iar. Şi iar, şi iar, şi iar.

Şi am făcut...

Am făcut asta.

Nu prea vorbim despre asta.

Sunt o revistă de benzi desenate, cereale.

Am scos un album de Crăciun. Am o temă muzicală excelentă.

OMUL-PĂIANJEN

Şi sunt o acadea aşa şi-aşa.

Adică, am arătat şi mai rău.

Dar după toate astea...

... tot îmi place să fiu Omul-Păianjen.

Cui nu i-ar plăcea?

Oricâte lovituri îmi iau...

... găsesc întotdeauna un mod de a reveni.

Pentru că singurul lucru dintre acest oraş şi anihilare...

... sunt eu.

Există un singur Om-Păianjen.

Şi e chiar în faţa voastră.

Miles!

Miles, e timpul să mergi la şcoală!

Miles!

Miles!

- Miles! - Da! Da?

Ţi-ai pregătit geanta de şcoală?

Da.

- Îmi calc ultima cămaşă. - Grăbeşte-te! Hai, băiete!

Eşti om în toată firea. Să le arătăm profesorilor asta.

Miles!

- Unde mi-e laptopul? - Unde l-ai lăsat?

- Dacă vrei să te duc, plecăm acum! - Nu, tată, merg pe jos.

- Şoferul tău, o dată... - E în regulă.

- Miles! Trebuie să pleci. - Imediat!

- Trebuie să pleci. - Imediat!

- Mamă, trebuie să plec. - Imediat.

Ne vedem vineri.

Bine, mami. Pe curând!

Uite cine s-a întors! Care-i treaba?

Trec pe aici. Ce mai faci?

- Milito, îţi place şcoala nouă? - Sigur!

Ai simţit cutremurul azi-noapte?

Despre ce vorbeşti? Am dormit ca un prunc.

- Cum e la şcoala nouă? - Uşor!

- Ne e dor de tine, Miles. - Încă locuiesc aici!

Stai, ţi-e dor de mine?

La naiba!

Haide!

Pe bune, tată. Puteam să merg pe jos.

Mergi sâmbătă, să dai abţibildurile jos.

Ai văzut asta? Nu ştiu dacă am fost eu.

Şi cele două de ieri, de pe Clinton.

Da, pe alea le-am lipit eu.

Ia te uită! Altă cafenea.

- O vezi? - Sigur. Da.

- Cum îi spune? - Foam Party.

"Foam Party"? Zău aşa! Şi toată lumea a făcut coadă.

- Vezi asta? - Da.

- E cafenea sau discotecă? - Tată, eşti bătrân.

Există rapoarte despre o activitate seismică misterioasă.

Surse apropiate de Omul-Păianjen spun că se ocupă de asta.

Omul-Păianjen. Tipul ăsta se vântură pe-aici o dată pe zi...

... zip-zap-zop cu masca lui, şi nu dă socoteală nimănui, nu?

Da, tată. Da.

Iar oamenii mei sunt pe străzi, îşi riscă viaţa, fără măşti.

- Noi ne arătăm faţa. Responsabilitate. - Mai repede. Îi ştiu!

- Abilităţile atrag şi responsabilitatea. - Nu aşa e zicala.

Îmi plac cerealele lui, recunosc.

Doamne, nu trece poliţia pe roşu?

Ba da, unii. Dar nu şi tatăl tău.

ACADEMIA VISIONS BROOKLYN

De ce nu mă pot întoarce la Brooklyn Middle?

Încerci două săptămâni. N-o să vorbim despre asta.

- Şcoala nouă e elitistă. - Elitistă?

Şi aş prefera o şcoală normală, printre oameni.

Ăştia sunt oamenii tăi.

Sunt aici doar pentru că am câştigat loteria aia idioată.

Nici vorbă! Ai luat testul de admitere, ca toată lumea.

Ai o oportunitate.

Vrei să-i dai cu piciorul? Să ajungi ca unchiul tău?

Ce are unchiul Aaron? E de treabă.

Toţi facem alegeri în viaţă.

- Mie nu mi se pare că am de ales acum. - Nu ai!

Te iubesc, Miles.

Da, ştiu, tată. Ne vedem vineri.

- Trebuie să spui şi tu "Te iubesc". - Pe bune, tată?

- Vreau să aud. - Vrei s-auzi?

- Mă laşi la şcoală. - "Te iubesc, tată."

- Uită-te la locul ăsta! - "Tată, te iubesc."

Tată, te iubesc.

S-a recepţionat.

Leagă-ţi şireturile, te rog.

"Te iubesc, tată."

Bună dimineaţa! Ce faceţi?

- Weekendul a fost scurt, nu? - "S-a recepţionat".

Doamne, ce jenant! Purtăm aceeaşi haină.

- Ai şiretul dezlegat. - Da, ştiu. E o alegere.

Cine poate rezolva asta?

La ora asta se vorbeşte castiliană.

... ştiut ca silogism.

Citiţi două capitole din "Marile Speranţe".

Un test pentru acasă despre presiunea volumetrică.

Un eseu de 5 pagini cu concluziile voastre.

... nenumărate alte posibilităţi. Ar putea exista un univers în care port roşu.

Sau pantaloni de piele.

Dle Morales, te mişti pe întuneric. Ai întârziat din nou.

Einstein a spus că timpul e relativ, nu?

Poate n-am întârziat. Poate aţi venit voi devreme.

Scuze. Dar era atât de linişte!

Mai stai acolo sau vrei să stai jos?

Universul nostru este, de fapt, unul din multe universuri paralele

care există în acelaşi timp.

Datorită celor de la Fundaţia Fisk...

- Mi-a plăcut gluma ta. - Chiar?

Adică, n-a fost nostimă. De-aia am râs.

A fost o chestie deşteaptă, aşa că mi-a plăcut.

Nu cred că te-am mai văzut.

Fiecare alegere pe care o facem ar crea nenumărate alte posibilităţi.

Un "dar dacă" până la infinit.

Un zero?

Alte câteva şi va trebui să mă daţi afară, nu?

Poate nu sunt potrivit pentru şcoala asta.

Dacă o persoană legată la ochi ar alege "adevărat" sau "fals" întâmplător,

ştii ce scor ar obţine?

- 50%? - Exact!

Singurul mod de a greşi toate răspunsurile e să ştii care sunt cele corecte.

Încerci să renunţi.

Şi n-o să te las.

Îţi dau un eseu personal.

Nu despre fizică, ci despre tine.

Şi ce fel de persoană vrei să fii.

Marile speranţe

- Miles - TE URMĂRESC!!!

Unchiule Aaron! Hei! Te-ai speriat?

Vrei asta?

- Cum merge cu şcoala? - Grozav! Am mulţi prieteni.

Nu poţi să spui că e aşa rău acolo.

Fete deştepte, asta vrei. Acolo trebuie să fie plin.

Nu, nu e niciuna.

Nu vreau să-mi ştiu nepotul pe străzi, fără tact.

Am tact.

E o fată nouă. De fapt, mă place. Ştii cum e.

Cum o cheamă?

Punem bazele acum.

Ştii de atingerea pe umăr?

Normal!

Dar spune-mi oricum.

Mâine, găseşte fata. Du-te la ea şi spune-i:

"Hei!"

- Pe bune, unchiule Aaron? - Îţi spun, e ştiinţific.

Deci mă duc la ea şi-i spun: "Hei!"

Nu, nu, nu, nu. Aşa: "Hei!"

"Hei!"

Nu. "Hei!"

"Hei!"

Sigur eşti nepotul meu?

- "Tata: Ţi-ai făcut temele?" - Ea e?

Ar trebui să plec. Mai am o lucrare de făcut în seara asta.

Mi-ai ascuns ceva? Le-ai făcut deja?

Nu, omule. Îl ştii pe tata. Nu pot.

- Haide! Ştiu un loc de necrezut. - Nu, nu pot. Nu pot.

O să dau de necaz.

Spune-i că profa de artă te-a pus să-l faci.

ZONĂ DE RESTRICŢIE DOAR PERSONAL AUTORIZAT

- De unde ştii de locul ăsta? - Am lucrat aici.

Ce-i?

Da, ştiam eu că suntem rude.

Brooklyn!

E multă istorie pe pereţii ăştia.

Ce tare!

Acum eşti pe cont propriu.

Mai încet un pic.

Aşa e mai bine.

E perfect.

Vezi ce ai acum? Greşelile fac parte din asta.

Adevăratul Miles iese din ascunzătoare.

Acum tai linia aia cu altă culoare.

M-ajuţi?

Voiai să se scurgă? Dacă da, e în regulă, dacă nu, trebuie să te mişti.

E intenţionat.

fără speranţe

- Am sărit calul? - Nu.

Miles, înţeleg exact ce faci aici.

Da. Ştii, şi eu cu tatăl tău făceam asta pe vremuri.

- Nu mai minţi. - E adevărat.

După aia s-a făcut poliţist şi, nu ştiu...

E de treabă, dar...

Ştii ce spun.

Bine, haide! Trebuie s-o şterg.

Miles, hai să mergem!

Ce ciudat! Mi s-au micşorat pantalonii.

Cred că am ajuns la pubertate.

TREBUIA S-O ŢIN PENTRU MINE

Îmi trebuie pantaloni noi.

Stai! De ce e vocea din mintea mea atât de tare?

Ce?

- Eşti bine? - Ce?

De ce sunt atât de transpirat?

De ce eşti atât de transpirat?

E o chestie la pubertate.

Nu ştiu de ce am spus asta. Nu sunt la pubertate.

Am fost, dar am terminat.

Sunt bărbat.

Eşti nouă aici, nu? Avem asta în comun.

Da. Ăsta ar fi un lucru.

Super! Da.

Eu sunt Miles.

Eu sunt Gwe... anda.

Stai, te cheamă Gwanda?

Da, e african. Sunt sud-africancă.

N-am accent, pentru că am fost crescută aici.

Atinge-o pe umăr acum, până nu pleacă.

De ce e atât de înfricoşător?

Fac asta cu încetinitorul sau doar mi se pare?

Glumesc! E Wanda. Fără "G". Asta e o nebunie.

Hei!

Bine, atunci...

Ne mai vedem.

Pa!

- Scuze. - Hei!

- O, la naiba! - Îmi dai drumul, te rog?

- Nu pot. - Calmează-te! E în regulă.

- Miles, dă-i drumul. - Mă străduiesc.

E doar pubertatea.

Nu cred că ştii ce e pubertatea. Relaxează-te!

- Bine, am un plan. - Grozav!

- O să trag foarte tare. - Ăsta e un plan cumplit.

- 1. - N-o face!

- 2. - 3!

- Îmi pare bine de cunoştinţă? - Sigur. O plăcere.

N-a văzut nimeni. E în regulă.

Nu ştie nimeni, nu ştie nimeni.

Toată lumea ştie.

Toată lumea ştie. Vorbesc despre mine.

Au văzut tot! El ştie. Ea ştie. Ei ştiu.

Ea e super înaltă. De ce zâmbeşte?

Sunt ciudatul acum? Ce fac?

- Ăla e aşa ciudat! - Ai văzut ce a făcut?

- Cum mă opresc? - Eu aş fi murit.

Îmi aud gândurile? De ce mi se aud gândurile atât de tare?

Ştiu că te-ai furişat afară aseară, Morales.

Fă pe prostul!

Cine e Morales?

Nici chiar atât de prost!

Eşti în regulă. Eşti în regulă.

ŞEFUL PAZEI

N-o să te găsească.

Nu.

PAZA

Ce cauţi în biroul meu, Morales?

Morales! Deschide!

De ce se întâmplă asta?

E sărbătoarea mea preferată.

Deschide!

Nu te mai lipi!

Lipeşte-te, Miles!

PIC PIC

... Hofstadter sugerează...

... este că...

... privim...

Bine.

Camera mea!

POVEŞTI DE VIAŢĂ ADEVĂRATE CU OMUL-PĂIANJEN

"De ce se întâmplă asta?"

"Te rog, nu te mai lipi!"

"Te rog, lipe..."

Stai, stai, stai...

Cum să fie doi Oameni-Păianjen? Nu pot fi doi!

Se poate?

CEI DOI OAMENI-PĂIANJEN

Hai, unchiule Aaron, răspunde!

Aici Aaron. Sunt plecat din oraş câteva zile. Vorbim când vin. Pace!

Nu. Nu, nu, nu, nu, nu!

Nu se poate!

E doar pubertatea.

E un păianjen normal şi eu sunt un puşti normal.

SCÂÂÂÂÂÂRŢ!

Bravo!

MAI TÂRZIU ÎN SEARA ACEEA...

MILES CAUTĂ RĂSPUNSURI...

Trebuie să-i spun cuiva.

Tata

Bine, eşti nebun, Miles. Eşti nebun.

Găseşte păianjenul.

O să vezi.

E un păianjen normal.

E chiar plictisitor cât de banal e!

De ce mi se întâmplă asta?

Tocmai acolo.

Se rezolvă.

Ai grijă!

AI GRIJĂ!

Norman, ascultă-mă!

Omul-Păianjen?

Nu te pot lăsa să deschizi portalul spre altă dimensiune.

Brooklynul nu e făcut pentru asta.

Nu depinde de mine.

Ăla e Goblinul Verde?

De ce nu renunţi?!

Nu vreau Brooklynul absorbit într-o gaură neagră.

Cred că am să plec.

Poate Staten Island. Nu Brooklynul.

Nu! Nu!

CRAAAC!

BUM

BUM

Şi-acum?

Ce loc e ăsta?

Ştiai că ai şireturile dezlegate?

Ăsta e costum întreg, n-am grija asta.

Am crezut că sunt singurul. Tu eşti ca mine.

Nu vreau să fiu.

Nu cred că ai încotro, puştiule.

- Eşti năpădit de gânduri, sunt sigur. - Da.

O să fii bine. Pot să te ajut.

Dacă mai stai, îţi arăt cum stă treaba.

Da.

Trebuie doar să...

... distrug ăsta până nu se prăbuşeşte continuumul spaţio-temporal.

Nu te mişca!

Ne vedem curând.

Cum face asta?

E aici? Nu, nu, e aici.

Bun, oameni buni.

Mereu greşesc aici.

O, Doamne!

Prowler!

Doamne, făceam ceva!

Sunt atât de obosit!

Eşti supărat pe mine? Aşa am impresia.

Atâta poţi?

Ce scârbos!

Ar trebui să mă duc să-l ajut.

Pe cine păcălesc? N-ar trebui să fac asta.

Atenţie! Vine Omul-Păianjen!

Îţi place jucăria mea nouă?

M-a costat o avere, dar nu duci nimic în mormânt, nu?

Ai venit până aici. Uită-te la test.

E un spectacol de lumini pe cinste! O să-ţi placă.

PROBĂ ACTIVATĂ

Nu! Nu face asta! Opreşte-te!

Nu ştii ce poate face! O să ne omori pe toţi!

Văd mai multe dimensiuni deschizându-se!

Au fost 3, 4 şi 5 dimensiuni separate.

E instabil! Ar trebui să ne oprim.

Norm, ce părere ai despre trauma craniană?

Am încercat să te avertizez, prietene.

AVERTIZARE

Goblin, nu! Scoate-l de acolo!

Unde suntem?

Foarte ciudat.

Wilson!

Hei! Eşti bine?

Sunt bine, sunt bine. Mă odihnesc doar.

- Nu te poţi ridica? - Ba da.

Ba da, mă ridic mereu.

Tusea, probabil, nu e semn bun.

Găseşte-l! Acum.

Ascultă, trebuie să cooperăm. Nu avem prea mult timp.

Numai cheia de anulare poate opri acceleratorul.

Du-te sus, foloseşte cheia, apasă pe buton şi aruncă-l în aer.

Trebuie să-ţi ascunzi faţa. Nu spui nimănui cine eşti.

Nu poate şti nimeni.

Îi are pe toţi la mână.

Dacă reporneşte maşina, tot ce cunoşti va dispărea.

Familia ta, toată lumea.

Toată lumea!

Promite-mi că o să faci asta.

Promit.

Du-te! Distruge acceleratorul.

O să vin după tine.

O să fie bine.

Tombstone, am terminat cu testele.

Pregăteşte ăla din nou. Şi curând.

Fugi mai repede! Ăştia sunt slabi.

Aş spune că mă bucur să te revăd, Omule-Păianjen, dar nu e aşa.

Hei, Kingpin. Cum merg afacerile?

Înfloritor.

Bun! A, nu, nu.

Ăsta ar putea deschide o gaură neagră sub Brooklyn.

Nu cred că merită riscul.

Nu e întotdeauna vorba de bani, Omule-Păianjen.

Nu vrei să ştii ce am văzut acolo?

Stai!

Ştiu ce încerci să faci...

... şi n-o să meargă.

S-au dus.

Scapă de cadavru!

Ce s-a auzit?

Omoară-l!

HÂRŞTI

Nu te mai lipi!

Aveţi grijă, se închid uşile.

Da, cred că e un Banksy.

Newyorkezii raportează căderi sporadice de curent din cauza altui seism ciudat.

Poliţia! Mâinile sus!

Miles? Miles?

De ce nu eşti la şcoală? E-n regulă. E-n regulă.

Miles? Ce e cu tine?

E din cauza cutremurului?

Pot să dorm aici?

E în timpul săptămânii. Ţi-ai luat un angajament faţă de şcoală.

E supărat.

Bineînţeles că poţi sta.

- Tată... - Da.

Chiar îl urăşti pe Omul-Păianjen?

- Da. Cu un justiţiar, e... - Jeff, dragul meu.

Ce? M-a întrebat.

Ştii ce cred despre Omul-Păianjen, zău.

Ştii că te iubeşte mult.

De-asta e dur cu tine. Ştii asta, nu?

Mamă, te gândeşti vreodată să te muţi din Brooklyn?

Familia noastră nu dă bir cu fugiţii, Miles.

Da, ştiu.

- Ce are? - Are o perioadă grea, Jeff.

Când e greu, trebuie să fie puternic.

Trebuie să fii mai blând.

Întrerupem programul pentru un raport special.

O veste tristă în această seară. Eroul Omul-Păianjen a murit...

... în urma rănilor suferite într-un cutremur puternic din Brooklyn.

Mai multe surse confirmă că Peter Parker,

un absolvent de 26 de ani şi fotograf part-time,

a acţionat ca Omul-Păianjen cel puţin 10 ani,

salvând mii de vieţi în toată lumea.

O lasă în urmă pe soţia lui, Mary Jane, şi pe mătuşa lui, May Parker.

Se pare că eroul nostru, Omul-Păianjen, a murit.

EROUL NEW YORKULUI, OMUL-PĂIANJEN, GĂSIT MORT LA 26 DE ANI

Soţul meu, Peter Parker,

era o persoană obişnuită.

Spunea mereu că ar fi putut fi oricine în spatele măştii.

El a fost doar puştiul care a fost muşcat.

O să-mi fie dor de el.

Da.

Eram prieteni.

- Pot să-l returnez, dacă nu-mi vine? - Îţi vine întotdeauna...

... până la urmă.

NU SE FAC RETURNĂRI NICIODATĂ!

Nu el a cerut puterile...

... dar a ales să fie Omul-Păianjen.

Ce-mi plăcea cel mai mult la Peter

e că ne-a făcut pe toţi să ne simţim puternici.

Toţi avem puteri de vreun fel sau altul.

Dar, în felul nostru,

suntem toţi Omul-Păianjen.

Şi toţi ne bizuim pe voi.

Se bizuie pe mine.

Probabil că nu pe tine anume. Cred că e o metaforă.

POVEŞTI DE VIAŢĂ ADEVĂRATE CU OMUL-PĂIANJEN

E O SINGURĂ CALE, BILLY TREBUIE S-O FACI

ORICARE AR FI PERICOLUL...

OMUL-PĂIANJEN E MORT

Îmi pare rău, dle Parker.

Chestia aia pe care mi-ai dat-o, cheia aia...

Cred că am dat-o-n bară.

Vreau să fac ce mi-ai cerut.

Chiar vreau.

Dar îmi pare rău.

Nu sunt sigur că eu sunt alesul.

Nu pot face asta fără tine.

Hei, puştiule...

Ce i-am făcut?!

Nu.

Cine eşti tu?

Bun, oameni buni, haideţi să mai facem asta o dată.

Numele meu e Peter B. Parker.

Am fost muşcat de un păianjen radioactiv şi, timp de 22 de ani,

am crezut că sunt singurul şi unicul Om-Păianjen.

Ce zi!

Restul îl ştiţi sigur.

Am salvat oraşul, m-am îndrăgostit, m-am căsătorit,

am salvat oraşul iar, poate de prea multe ori.

Căsnicia mea a devenit încordată, am riscat financiar.

Nu investiţi într-un restaurant cu tema Omul-Păianjen.

Apoi au trecut 15 ani. Bla, bla, bla, super plictisitor.

Mi-am rupt spatele, o dronă mi-a zburat în faţă,

am înmormântat-o pe mătuşa May, eu şi soţia mea... ne-am despărţit.

Dar am făcut faţă cu brio.

Pentru că, ori de câte ori sunt lovit,

mă ridic întotdeauna.

Şi am avut mult timp să reflectez şi să mă ocup de mine.

Căluţii-de-mare se împerechează pe viaţă, ştiaţi?

Vă puteţi imagina?

Un căluţ-de-mare vede alt căluţ-de-mare

şi o fac să meargă?

Voia copii şi asta m-a speriat.

Sunt sigur că i-am frânt inima.

Repede, înainte: eram acasă, făceam flotări, abdomene, mă întăream

când s-a întâmplat ceva ciudat.

Şi mie mi se întâmplă lucruri ciudate tot timpul.

Dar asta a fost foarte ciudat.

Eram în New York, dar lucrurile erau diferite.

De asemenea, eram mort.

Şi blond.

Eram cam perfect.

Parcă mă priveam în oglindă.

Am un presentiment că ceea ce m-a adus aici a fost ceea ce l-a omorât.

Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat după aia?

Şi eu.

Cine eşti?

Ce faci acolo?

Nu mişca! Poliţia!

Pe bune?

Opreşte-te! Opreşte-te!

Te iau eu. Te iau eu.

Puştiule, lasă leşul!

- Puştiule, treci încoace! - Hai odată!

Pe curând, dlor agenţi!

Zău aşa!

- Hei, puştiule! - Puştiule, haide!

Mâinile sus, băiete!

Adiós?

Ajutor! Cineva să oprească trenul!

Hei! Ce...?

Scuze.

O să mor!

Pare un copil îmbrăcat în Omul-Păianjen, care târăşte un leş în spatele trenului.

Ura! Nu te-am omorât.

- Cine eşti? - Dar tu?

- De ce încerci să mă omori? - Nu, încerc să te salvez.

Poate puteţi ocoli?

Bine. Mersi, New York.

Ce-a fost asta?

Puştiul m-a electrocutat...

... cu mâinile.

- Eşti ca mine. - Am nişte întrebări.

De ce arăţi ca Peter Parker?

Pentru că sunt Peter Parker.

Atunci de ce nu eşti mort? Şi de ce ai părul altfel?

De ce eşti mai bătrân? Şi de ce are corpul tău... formă diferită?

- Sunt sigur că m-ai făcut gras. - Nu!

Nici tu nu arăţi super. Majoritatea supereroilor nu poartă marfa lor.

- Eşti fantomă? - Nu.

- Zombi? - Termină!

- Sunt eu? - Nici vorbă!

Eşti din altă dimensiune?

Un univers paralel, unde lucrurile sunt ca în ăsta, dar diferite?

Şi eşti Omul-Păianjen în universul ăla?

Şi ai călătorit în universul ăsta, dar nu ştii cum?

- Doar ai ghicit toate astea? - Am învăţat asta la fizică.

- Teoria cuantică. - E uimitor!

- Poţi să mă înveţi, cum a spus Peter. - Înainte să moară.

- Da. Exact. - Da, sigur.

- I-am făcut o promisiune. - Uite prima lecţie, puştiule.

Nu te uita la gură. Uită-te la mâini.

Peter, pe bune...

Crede-mă, asta o să te facă un Om-Păianjen mai bun.

- Hei, eşti bine? - Nu, nu sunt.

Ce se întâmplă cu corpul tău?

Nu cred că atomii mei sunt încântaţi că sunt în dimensiunea greşită.

Uite, nu vreau să mai şi antrenez un Om-Păianjen.

Am destule pe cap în dimensiunea mea.

"Cu putere mare, vine..."

Să nu îndrăzneşti să termini propoziţia aia! M-am săturat de ea!

Vrei sfatul meu? Fii din nou un puşti obişnuit.

N-am cum! Kingpin are un superaccelerator. Încearcă să mă omoare.

- Ce ai spus? - Kingpin încearcă să mă omoare.

- Cui îi pasă? Unde e acceleratorul? - În Brooklyn. Sub Turnul Fisk.

- La revedere! - Unde te duci?

- Când reporneşte, mă întorc la viaţa mea. - Nu-i poţi lăsa să-l pornească.

Trebuie să-l distrug, ca să nu mai meargă niciodată, altfel moare toată lumea.

"Altfel moare toată lumea." Aşa se spune mereu.

Dar e întotdeauna puţin timp înainte să moară

şi atunci lucrez cel mai bine.

N-o să ai nevoie de asta?

O, ai o drăcovenie! Dă-o!

Stai, nu! Nu aşa repede. I-a spus cheie de anulare.

E mereu o cheie de trecere, de virus, de ce-o fi.

Nu ţin minte şi-i spun "drăcovenie". Dă-mi-o!

- Îmi trebuie, ca să distrug acceleratorul. - Şi mie, ca să mă duc acasă.

O înghit. Nu te juca cu mine!

- Ce? - Am spus...

Acceleratorul a creat un portal care m-a adus aici. Şi trebuie...

- Ai stricat-o? - Nu, s-a stricat.

- Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat. - Vezi, de-aia n-am făcut copii.

- Nu putem face alta? - Nu putem face nimic.

Din cauza ta, trebuie să fur iar ce omul tău a furat de la Alchemax

şi să mai fac una.

Dacă nu opresc acceleratorul după ce pleci,

toată lumea din oraş, părinţii mei, unchiul meu şi alte milioane vor muri.

Şi tu o să te duci acasă şi o să mă laşi s-o descurc singur?

- Nu te deranjează? - Nu.

Ce faci?

Te fac să te simţi vinovat.

Funcţionează?

Cum să...? Nu. Uită-te la mine! Ţi se pare că funcţionează?

Nu. Nu funcţionează...

Nu! Nu! Nu, nu, nu! Nu-l lăsa să câştige!

Bine, ai câştigat. Hai, n-avem nicio secundă de pierdut.

Îmi place burgerul ăsta. E delicios!

Unul dintre cei mai buni!

În universul meu, localul ăsta s-a închis acum 6 ani.

Nu ştiu de ce. Chiar nu ştiu.

Ai bani, nu? Eu nu prea am lichidităţi acum.

- Ne putem concentra? - Sigur.

- Celălalt Peter... - Mănânci ăla?

Te ascult.

Celălalt Peter a spus că mă învaţă cum stă treaba.

Ai ponturi pentru mine?

Da, am multe.

Dezinfectează masca.

Foloseşte pudră în costum, mai mult la încheieturi.

Nu vrei să te irite, nu?

- Altceva? - Nu, asta a fost tot.

Cred că o să fii un profesor prost.

Caută unde e Alchemax.

"Un campus tehnologic privat în Hudson Valley, New York."

Poţi să mă înveţi să mă balansez pe drum.

Nu mă balansez până în Hudson Valley. Nu după un burger mare la micul dejun.

Ţine-ţi picioarele curate. O să-mi mulţumeşti mai târziu.

- Şi fără pelerină. - Mie mi se pare mişto.

Scoate-o! E lipsă de respect. Omul-Păianjen n-are pelerină.

- Cum o luăm pe urmele lui Peter? - E o întrebare bună.

Ce aş face în locul meu?

Ştiu!

1: mă infiltrez în laborator. 2: găsesc computerul cercetătorului şef.

Doamna cu bicicletă e şefa. Am văzut-o într-un documentar la şcoală.

Super! 3: îmi revizuiesc prejudecăţile.

- 4: sparg computerul. - Nu e chiar hacking.

Stai! Mi-am pierdut şirul gândurilor.

5: descarc chestiile importante. O să ştiu când le văd.

6: iau un covrig de la bufet şi fug.

Şi eu ce fac?

7: tu stai aici. De pază. Foarte important.

Uite, trebuie să mă înveţi să fiu Omul-Păianjen sau nu te pot ajuta.

Uită-te şi învaţă, puştiule! Te testez mai târziu!

De ce m-am ales cu un Om-Păianjen bătrân, sărac şi vagabond?

CRAAAC

Asta e ceva nou.

Kingpin.

Ce fac? Ce fac? Ce fac? Ce fac?

Peter!

Peter!

Peter!

- Ce faci aici? - Kingpin e aici.

- Dă-te! - Mă calci pe picior. Du-te afară!

Nu! Nu pot să-l las pe Omul-Păianjen să moară fără să fac nimic.

Nu mai fac asta!

Ce?

Când muncesc, majoritatea încearcă să mă omoare, aşa că...

Tu eşti o schimbare plăcută.

Dle Fisk! Uită-te la datele astea.

Ştiu că nu înţelegi, dar sunt cifre foarte bune.

Şi ştiu parola.

Dle Fisk, dacă mai tragem o dată săptămâna asta,

s-ar putea deschide o gaură neagră sub Brooklyn.

Vezi asta? Şi asta?

Sunt dimensiuni multiple care încep să se izbească.

E miză standard pentru Omul-Păianjen. Te obişnuieşti.

Fii atent! O să spună: "Ai 24 e ore."

Ai 24 de ore.

Ar putea fi o ruptură în continuumul spaţio-temporal.

Asta e rău. De fapt, tot ce a spus e rău. Am minţit înainte.

CLAC CLAC CLAC CLAC CLAC

Stai, pot să-ţi mai dau date.

- Ce faci, prietene? - Nu mă pot mişca.

Bine, relaxează-ţi degetele. Nu avem timp. Dă-ţi drumul! Trăieşte momentul!

Îl trăiesc. E un moment cumplit.

- Nu refuz. - Gata cu scuzele!

Am nevoie de mai mult timp.

Sunt chiar acolo. O să te vadă.

Miles, trebuie să te dezlipeşti. Ce faci ca să te relaxezi?

Să mă relaxez. Bine, bine, bine.

O, pentru Dumnezeu!

Adolescenţii... Cei mai răi.

- Miles, unde te-ai dus? - Sunt aici.

- Unde? Nu te văd. - Chiar în faţa ta.

- Se poate face Omul-Păianjen invizibil? - Nu în universul meu.

M-ai împuns în ochi!

Asta e incredibil! O chestie din aia de supravieţuire.

Ce s-a auzit?

Ţine minte parola asta. D mare g-f-a-m-p-e-s-a-n-d...

... 4-$-3-5-8-7-6-5-3-4-5-4...

Mai încet! Trebuie să notez.

- Şi descarcă schema... - Cum?

... cât eu fac pe şarmantul.

Omul-Păianjen?

Hei! Nu te-am văzut acolo.

Mă pierd cu totul acum. Ar trebui să fii mort.

Surpriză! Bine. O, nu, nu. Nu ne place asta.

E fascinant!

Bine, asta e faţa mea.

Un Peter Parker complet diferit.

Puţină burtă, poate de la călătoria interdimensională.

Da, da, eram mult mai suplu înainte.

Călătoria prin multivers pare să fi deteriorat...

Cum era restul?

E clar o deteriorare.

Câţi ani ai? Pentru că nu pari mai mare de 35.

- Au zis că sunt nebună! - Le-ai arătat că nu eşti.

Asta s-ar putea să ciupească un pic.

- Ştiu. Trebuie să iau nişte mostre. - Bine.

Fă-ţi ordine pe desktop, dnă!

Degradare celulară completă.

N-am mai văzut aşa ceva.

- Ce faci? - Iau tot.

Şi e clar că ai dat erori.

"Erori"? Nu. De ce ai spune asta?

Dacă stai aici prea mult, o să te dezintegrezi.

- Ştii cât de dureros ar fi, Peter Parker? - Nu ştiu.

Nici nu-ţi imaginezi.

Iar eu, una...

... abia aştept să văd.

- Cum spuneai că te cheamă? - Dr. Olivia Octavius.

Pot presupune că prietenii îţi spun Doc Ock?

Prietenii îmi spun Liv, de fapt.

Duşmanii îmi spun Doc Ock.

Mă descurc! Fugi!

Cu cine vorbeşti?

- Mă descurc! - O, te descurci, Peter?

Mă descurc, prietene!

Totul e în regulă!

Bine, e puţin cam rău.

O, ce vorbăreţ eşti!

Trebuie să plec!

Ăsta e momentul în care pierd lupta.

Hai să-ţi dau vestea bună. Nu ne trebuie monitorul.

Peter!

Nu mi-ai spus că ai un prieten invizibil!

- Îmi dai ăla înapoi, tinere? - Peter!

E proprietate personală.

- Acum ar fi bine să te faci invizibil. - Da.

Bine, nu te faci invizibil. Aleg un covrig.

Mă port super firesc.

Omul-Păianjen?

Ştii, e nostim. Mi se spune des asta.

Hei...

- Omul-Păianjen? - Hei! Mâinile sus!

Şi-acum schimbăm!

Veniţi înapoi! Unde credeţi că plecaţi?

A luat un covrig!

- Acum te balansezi, cum te-am învăţat. - Când ai făcut asta?

N-am făcut-o. E o glumă pentru team-building.

- Bun, eşti gata? - Normal că nu!

Nu pot încă!

Se ştie că în situaţii primejdioase înveţi cel mai bine.

Haide, haide, haide!

Ţinta a fost reperată.

Ce faci acolo?

- Alerg mai bine decât mă balansez. - Trebuie să te balansezi, altfel te prind!

Asta voiai.

Vino înapoi, băieţelule!

Ţinteşte cu şoldurile! Uită-te unde vrei să nimereşti!

Umerii drepţi. Du-o la capăt! Nu trage cu piciorul din spate!

- Sunt prea multe! - Atunci nu mă mai asculta!

E cea mai bună idee pe care ai avut-o toată ziua!

Frumos, Miles!

Bine. O faci.

Bătaie dublă să-i dai drumul şi lansezi din nou.

Lansezi şi-i dai drumul.

- Şi lansezi, şi-i dai drumul. Lansezi. - Şi-i dau drumul.

Ai talent înnăscut. Lansezi. Dai drumul.

- Simţi ritmul? - Lansez. Şi-i dau drumul!

- Bine, Miles! - Trebuie să recunosc că eşti uimitor.

Suntem o echipă mică.

Eu, profesorul care încă poate.

Tu, elevul care poate, dar nu la fel de bine.

Sunt mândru de noi. Vrei să-mi spui ceva?

Peter!

- Ce...? - Cine a făcut asta?

Bună, băieţi!

Gwanda?

Gwen, de fapt.

O ştii. Foarte tare!

Sunt din altă dimensiune.

Adică altă altă dimensiune.

Bun, oameni buni. S-o luăm de la început încă o dată.

Numele meu e Gwen Stacy. Am fost muşcată de un păianjen radioactiv.

Şi, în ultimii doi ani, am fost singura şi unica Femeie-Păianjen.

Restul îl ştiţi.

Am intrat într-o trupă.

Mi-am salvat tatăl.

Nu l-am putut salva pe prietenul meu cel mai bun,

Peter Parker.

Aşa că acum îi salvez pe toţi ceilalţi.

Şi nu-mi mai fac prieteni,

ca să evit orice distrageri.

Şi, într-o zi, s-a întâmplat ceva ciudat.

Şi vreau să spun chiar ciudat.

Am fost azvârlită în săptămâna trecută.

La propriu.

Am aterizat în New York, dar nu New Yorkul meu.

Din fericire pentru aceşti oameni, Omul-Păianjen i-a salvat.

Simţul de păianjen mi-a spus să mă duc la Academia Visions.

... aţi venit voi devreme.

N-am fost sigură de ce până te-am întâlnit pe tine.

- Îmi place tunsoarea ta. - N-are voie să-ţi placă.

Haideţi!

- Câţi Păianjeni mai sunt? - Ţine-o pentru Comic-Con.

Ce e Comic-Con?

Eşti mort, Omule-Păianjen!

Wilson! Ce faci?

Vanessa.

Richard, haide!

Vanessa! Richard!

Nu!

Nu te uita în urmă, scumpule. E în regulă.

L-am omorât pe Omul-Păianjen.

De ce am mai văzut doi?

Sunt trei, de fapt.

Nu, asta e bine. E foarte, foarte bine.

Înseamnă că obţii ce vrei. Înseamnă că acceleratorul meu merge.

Trebuie doar să omorâm câţiva Păianjeni.

Apoi acceleratorul îţi va aduce familia înapoi.

Oricâte familii vrei.

Mâine, la acceleratorul meu.

Acceleratorul nostru.

El a stricat asta?

Da. E foarte jenat de asta, aşa că să rămână între noi, bine?

Ştiu unde putem face alta. Şi n-o să-l lăsăm s-o mai strice.

Îmi pare rău de prietenul tău.

Mersi, Miles.

Ştiu cât de greu e. Să încerci să te descurci singur.

E plăcut să nu fiu singurul Păianjen.

Da.

Dacă te hotărăşti să-ţi faci iar prieteni, eu pot găsi un loc oricând.

Te ţin la curent.

Super!

Ar trebui să plecăm.

Peter, suntem chiar în pragul uşii.

- Proastă idee! E o idee proastă. - Relaxează-te!

Sunteţi foarte drăguţi, dar gata cu fanii azi.

Nu sunt pregătit pentru asta.

Peter?

Hei, mătuşă May!

O să-ţi pară o nebunie, dar sunt sigur că sunt dintr-o...

Dimensiune alternativă.

Da.

Pari obosit, Peter.

Sunt obosit.

- Şi mai bătrân. Şi mai plinuţ. - Da. Am auzit asta deja.

Doamne! Ăia-s pantaloni de trening?

Da, asta sunt.

Am fost de faţă...

... când s-a întâmplat totul.

Îmi pare tare rău.

Tu din ce dimensiune eşti?

Brooklyn.

Avea Peter un loc unde mai putem face o de-asta?

O drăcovenie.

Urmaţi-mă.

Da, şi eu am unul. Un şopron mic unde ţin chestiile de Om-Păianjen.

Locul ăsta e sofisticat.

Şi al tău era aşa?

Da, dar fără jeep şi avion.

Imaginaţi-vi-l mult mai mic. Imaginaţi-vă o saltea.

Mi-e milă de tipul ăsta.

Hei, Peter!

Cred că asta e o pelerină.

Peter ştia cât de periculoasă era slujba asta.

Dar s-a gândit că singurul care-l poate opri pe tipul ăsta e Omul-Păianjen.

Kingpin ştie că venim.

- O să fim în minoritate. - Nu fi aşa sigur.

S-ar putea să vă trebuiască astea.

Credeţi că sunteţi singurii care s-au gândit să vină aici?

- Hei, băieţi! - E în alb şi negru?

De unde vine vântul ăla? Suntem la subsol.

Vântul mă urmează oriunde merg. Şi vântul miroase a ploaie.

Hei, băieţi!

Chiar nu poate deveni mai ciudat.

Ba poate.

Tocmai m-am spălat pe mâini. De-aia sunt ude.

Nu de altceva.

Sunteţi ca mine.

- PĂIANJENUL NEGRU - PENI PARKER

ŞUNCA-PĂIANJEN

Numele meu e Peter Parker.

Numele meu e Peni Parker.

Numele meu e Peter Porker.

- Am fost muşcat de un păianjen radioactiv. - Am fost muşcat de un porc radioactiv.

În universul meu, e 1933, şi sunt detectiv particular.

Îmi place crema de ou şi să mă lupt cu naziştii. Mult.

Eu sunt din New York, în anul 3145.

Am o legătură psihică cu un păianjen din robotul tatălui meu.

Şi suntem prieteni la cataramă. Pentru totdeauna.

Uneori îmi pun chibrituri aprinse pe degete doar ca să simt ceva. Orice.

Eu sunt fotograf pentru Daily Beagle.

Când n-o ard pe străzi, lucrez ca un câine ca să găsesc ultima poveste.

Zburd şi dansez. Şi fac asta cu pantalonii.

Bine! Ajunge!

Deci, cum ai ajuns aici?

E poveste lungă.

Poate nu chiar aşa de lungă.

Şi acum doar încercăm să găsim drumul spre casă.

Singurul mod e prin drăcia aia, acceleratorul. Problema e...

Unul dintre noi trebuie să rămână să-l distrugă.

O fac eu.

Nu, nu, nu. Nu înţelegeţi.

Ce anume?

Nu puteţi rămâne aici. Aţi muri.

Eu am să-l opresc.

Şi o să vă duc pe toţi acasă înainte de asta.

Am făcut o promisiune. Trebuie să o ţin.

Cine eşti tu?

El e Miles. Şi el o să salveze multiversul.

Da, măi.

Puştiul ăsta se poate face invizibil. Uitaţi-vă! O poate face acum.

- N-o pot face la comandă. - N-o poate face la comandă.

Dar e în regulă.

Arată-le cum împroşti, Miles.

- N-o pot face la comandă. - N-o poate face la comandă.

Dar face mult mai multe. Ce altceva?

- Doar astea două. - Doar astea două.

O, Doamne!

Uite, l-am văzut în acţiune. Are potenţial.

Cred că o să ne ducă acasă.

Bine, micuţule, Kingpin o să trimită mulţi mocofani după tine.

Vorbesc de băieţi duri, boxeri adevăraţi. Poţi să te baţi cu toţi deodată?

- Nu m-am luptat cu nimeni, de fapt. - Atac surpriză!

Poţi să recablezi un mainframe cât se trage în tine?

- Ce să pot? - Arată-mi!

Atac surpriză!

Poţi să te balansezi şi să sari ca un dansator?

Ştii să nu te laşi afectat de ambiguitatea morală a acţiunilor tale violente?

Poţi să-i faci mătuşii tale un profil pentru întâlniri, ca să mai iasă din casă?

Poţi pluti prin aer când simţi o plăcintă delicioasă?

Ce?

- Poţi fi puternic? - Nemilos?

- Disciplinat? - Nu ştiu. Poate.

- Telepat? - Ia atitudine, soldat!

Mai presus de toate, ori de câte ori eşti lovit, te poţi ridica?

- Când Omul-Păianjen e jos... - Când crezi că nu poţi continua...

- Hai, Miles! Poţi să faci asta. - Haide!

Băieţi, potoliţi-vă!

- Haide! Poţi s-o faci! - Ridică-te, Miles!

Haide, Miles. Ridică-te!

Trebuie să fii mai sincer cu tine.

- Nu e pregătit. E clar. - Nici vorbă! E doar un puşti.

Dacă el nu poate, trebuie s-o facem noi.

Se uită la noi în timp ce vorbim despre el.

Miles?

Miles?

Aţi văzut? Poate...

Se poate face invizibil.

Tata Ai un mesaj vocal

Miles, ce se întâmplă cu tine?

N-a auzit nimeni de tine. Nu ştim ce se întâmplă.

Dacă ne ascunzi ceva, trebuie să ne spui.

Sună-mă! Acum.

SPITAL

Nici mie nu-mi răspunde.

Aici Aaron. Sunt plecat din oraş câteva zile. Vorbim când vin. Pace!

Aaron, aici Jeff.

Trebuie să mă suni, dacă ai vorbit cu Miles.

Are...

Are o slăbiciune pentru tine

şi nu avem veşti de la el.

Ştii că nu te-aş ruga, dacă n-ar fi important.

Sper că eşti bine.

Dragă unchiule Aaron,

trebuie să fac ceva şi nu ştiu dacă pot.

Mi-e frică.

M-am săturat să dezamăgesc pe toată lumea.

Tu eşti singurul cu care pot vorbi.

Aş vrea să fii aici.

Bună, dle Fisk!

Am înregistrările de securitate din tunel.

Dacă puştiul e în oraş, o să-l găsesc.

Mă ştiţi, dle. Nu mă las niciodată.

OPTIMIZARE TERMICĂ

Ăsta e... mov.

Nu.

- Albastru? - Nu.

Are cineva veşti de la Miles?

Îşi limpezeşte mintea. Îl ştiu pe puşti.

Are ce îi trebuie.

Sigur o să intre pe uşa aia cu forţe noi şi gata de luptă.

- Unchiul meu. - Unde ai fost?

- Unchiul meu Aaron e Prowler. - Mai încet, Miles.

Lucrează pentru Kingpin. A încercat să mă omoare!

- Asta e o poveste dură despre origini. - E în regulă. O să găsim o soluţie.

- Ai fost urmărit? - Nu, nu cred.

ŢÂR ŢÂR

- Drăguţ loc! Foarte primitor. - Grozav! E Liv.

- Bănuiesc că am fost urmărit. - O, nu!

Pleacă de-aici, puştiule!

Ai dat-o în bară rău, puştiule. Foarte neglijent.

IA UITE LA PĂIENJENEII ĂŞTIA

Nu-mi spune, tu eşti Scorpion. Noi suntem gaşca de Păianjeni.

- Vreţi să vă răfuiţi afară? - Nu noi alegem ringul, noi doar dansăm.

O, iau eu aia.

Sus, micuţule, hai!

Pregăteşte-te să mori!

La naiba! Perne idioate!

Afară, am spus!

Rezolv eu!

Mă ocup eu, prietene. Lasă puştiul în pace!

Nu, nu. Nu!

Trebuie să pleci.

TROSC

Către toate echipajele din zonă, avem o tulburare cu mai mulţi... Păianjeni?

Da. Sunt pe drum.

Dă-mi aia.

Nu fi prost, puştiule! Dă-o încoace!

Nu ai unde să fugi.

Miles?

Unchiule Aaron.

O, nu, nu, nu, nu, nu.

Te rog, unchiule Aaron.

Prowler...

Ce mai aştepţi? Termină-l!

POC

Pleacă de aici!

Nu.

Miles.

Unchiule Aaron.

Asta e vina mea.

Nu, Miles.

Îmi pare rău.

Te-am minţit.

Voiam să mă admiri.

Te-am dezamăgit, omule. Te-am dezamăgit.

Tu eşti cel mai bun dintre noi, Miles.

O să ajungi departe.

Nu te opri.

Nu te opri.

Mâinile sus!

Mâinile sus! Acum!

Întoarce-te!

Aaron. Aaron, nu. Nu!

Către toate echipajele...

Vreau un buletin informativ despre noul Om-Păianjen.

MARILE SPERANŢE

fără speranţe

Hei, prietene...

Eşti bine?

Am trecut toţi prin asta. Ştii, la mine...

La mine, a fost unchiul Ben.

La mine, a fost unchiul Benjamin.

La mine, a fost tata.

La mine, cel mai bun prieten.

Miles, cel mai greu lucru în slujba asta e...

... că nu-i poţi salva întotdeauna pe toţi.

A fost vina mea. N-aţi înţelege.

Miles, probabil că numai noi înţelegem.

O, nu!

Pe-acolo, pe-acolo.

În cealaltă parte, în cealaltă parte.

EXISTĂ MAI MULŢI OAMENI-PĂIANJEN

Bună!

Animalele vorbesc în dimensiunea asta? Pentru că nu vreau să le sperii.

Ce se întâmplă?

Pa, Miles!

- Miles, am venit să-mi iau rămas-bun. - Ne luăm la accelerator.

Nu înţelegi. Tu rămâi aici.

Trebuie să fiu acolo. Ca să mergeţi acasă.

Se duc acasă, Miles. Rămân numai eu.

Îmi iei locul? Dacă rămâi aici, o să mori.

Fac ceea ce e nevoie. Voiam doar s-o auzi de la mine.

Şi MJ?

Nu se rezolvă toate, puştiule.

Îi trebuie drăcovenia.

Te rog, nu mă face s-o iau.

Nu e drept! Trebuie să le spui că pot face asta.

N-a fost decizia lor.

Trebuie să mă laşi să-l fac pe Kingpin să plătească!

Miles, o să fii omorât.

Dar sunt pregătit. Jur!

Atunci împroaşcă-mă cu venin chiar acum!

Sau fă-te invizibil la comandă, ca să poţi trece de mine.

Uite, ştiu cât îţi doreşti asta, puştiule.

Bietul micuţ.

Dar nu eşti pregătit încă.

Îmi pare rău.

Peter, când o să ştiu că sunt pregătit?

N-o să ştii. E un salt de credinţă.

Atâta e, Miles.

Un salt de credinţă.

Miles.

Miles, e tatăl tău.

Te rog, deschide uşa.

Miles, îţi văd umbra mişcându-se.

Da, bine. Înţeleg, înţeleg. Încă mă ignori.

Uite, putem vorbi un pic?

Ceva...

Ceva s-a întâmplat...

Uite, uneori, oamenii se îndepărtează, Miles.

Şi nu vreau să ni se întâmple asta, bine?

Ştiu că nu fac întotdeauna ce vrei să fac sau nu spun ce vrei să spun, dar...

Văd o sclipire în tine. E uimitor! De-aia te împing, dar...

... e a ta.

Orice alegi să faci cu ea, o să fii grozav.

Uite, sună-mă când poţi. Bine?

Te iubesc.

Nu e nevoie s-o spui şi tu.

Ţi-a luat destul timp.

Văd o sclipire în tine. E uimitor!

Orice alegi să faci cu ea, o să fii grozav.

Familia noastră nu dă bir cu fugiţii.

Eşti cel mai bun dintre noi, Miles. O să ajungi departe.

Nu te opri.

Când ştiu că sunt Omul-Păianjen?

N-o să ştii.

Atâta e, Miles. Un salt de credinţă.

Eu le-am făcut.

Se potrivesc perfect.

UUUUUUU

SFÂR! SFÂR!

OMUL-PĂIANJEN MILES MORALES

Kingpin are o intrare privată într-un lift din apartamentul lui până la accelerator.

Nu mă bizuiam pe un public.

Uită-te aici!

Nu se poate!

Mulţumesc. E plăcut să fiu aici să-l sărbătorim pe Omul-Păianjen.

Noi doi eram foarte apropiaţi.

- Ce porc! - Sunt chiar aici.

Staţi, uitaţi-vă cum sunt îmbrăcaţi chelnerii.

E de prost gust, dar...

Nu poate fi atât de uşor.

Este atât de uşor.

Vreau să-i mulţumesc lui Mary Jane Parker că e aici în seara asta.

MJ?

Atenţie! Nu e MJ a ta, Peter, bine?

Scuze, mă întorc imediat.

Peter! Vino încoace! Crede-mă, am trecut prin asta. Trebuie să mergi înainte.

Va dura o secundă. Lasă-mă...

Bună!

Mă întrebam dacă am mai putea avea pâine la masa 12.

Da.

Eu doar... Îmi pare tare rău.

Să nu-ţi fie. E doar pâine.

N-am fost alături de tine când aveai nevoie de mine.

Nici n-am încercat.

Nu-i nimic. Ştii, ar trebui să plec.

Ştiu că aş putea fi mai bun, dacă aş mai avea o şansă să-ţi dau...

... pâinea pe care o meriţi.

- Eşti bine? - Dnă, ne ocupăm de pâine imediat.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine.

Pentru tine, ar trebui să umple locul ăsta cu pâine proaspătă.

- Eşti bine, omule? - Da. Absolut.

Bine, că nu aducem nicio pâine.

Îmi pare rău că familia mea nu poate vedea ce facem în seara asta aici.

Se iniţiază secvenţa primară de pornire.

Dormi!

Porneşte secvenţa!

Încarc secvenţele de ADN ale lui Vanessa şi Richard Fisk.

Încep scanarea pentru potriviri dimensionale.

Pornirea secundară în 5, 4...

... 3, 2, 1.

Peter, nu e nevoie să rămâi în urmă. Pot s-o fac.

E în regulă.

M-am hotărât.

Introduc drăcovenia şi preiau raza.

După ce plecaţi, îl arunc în aer.

Baftă, băieţi!

Ştiu că suntem aici.

Mă bucur să te revăd, Peter.

Mă ocup eu!

Ăştia sunt de groază.

De ce e mereu atât de dificil?

Unde te duci, Peter?

Ultimele cuvinte?

Pot să mă gândesc un pic? Ai un pix?

La revedere, Peter Parker!

POC!!

Cine a făcut asta?

- Miles? - Omul-Păianjen?

- Miles, o faci la comandă! - Era şi timpul, nu?

Miles!

- Uite cine e aici! - Te-ai prins.

Te iubesc! Sunt atât de mândru de tine!

Vreau să am copii?

A, da. Am uitat de ea.

- Asta nu e promiţător. - Nu, nu e.

Am potriviri genetice. Stai aşa!

E prea riscant.

Taci şi dă mai tare.

- La stânga! - La dreapta!

Eu mă ocup de cel din direcţia orei 5! Ora 3! Ora 2!

Fiecare direcţie!

Adăpostiţi-vă! Vin imediat.

Haideţi, dle!

Am încercat la şcoală, dar nu dau de ei.

SPITAL

Băieţi, vedeţi asta?

Se pare că dimensiunile noastre vin la noi.

Arată super, totuşi, nu?

Trebuie să ne întoarcem acolo.

Atâta poţi? Te baţi sau dai din gură?

Broască cinică!

Un porc?

Ce eşti tu, un fel de desen animat caraghios?

Ai vreo problemă cu desenele animate?

JAP!

Asta ţi s-a părut desen?

Gwen!

- Îmi place costumul tău. - Mersi. Eu l-am făcut.

A fost adorabil, echipă! Acum, ţineţi-vă bine!

TRANC!! ZDRANG!

Puneţi-vă centura! O să dureze un pic.

Bine. Nu contează.

- Hai să terminăm asta! - Băieţi, pot s-o fac.

Mă duc eu. Eu am dră...

O, nu se poate!

Nu te uita la gură. Uită-te la mâini.

- Miles! - Ai grijă!

Ce nebunie!

Noi l-am învăţat asta, nu?

Nu eu l-am învăţat asta. Şi tu, sigur nu.

Eşti bine?

Haide!

Hei, am controlul razei! Veniţi încoace!

Alertă! Polaritatea cuantică a fost inversată.

Bănuiesc că asta e.

E plăcut să ştim că nu suntem singuri.

- Nu? - Da.

Am deschis portalul. Tu prima, Peni.

Mulţumesc, Miles.

Din partea amândurora.

Vă iubesc pe toţi.

Iau cubul ăsta cu mine.

Nu-l înţeleg.

Dar am să-l înţeleg.

Vreau să iei ăsta.

Îţi încape în buzunar.

Asta e tot, oameni buni!

Are voie să spună asta, legal?

Poate să-mi placă tunsoarea acum?

Ştii că sunt mai mare decât tine.

Cu 15 luni, dar e destul de semnificativ, după mine.

Einstein a spus că timpul e relativ, nu?

Frumos.

Prieteni?

Prieteni.

Super!

Pe curând, Omule-Păianjen!

Rândul tău.

Da, da. Aşa e.

Nu te duci nicăieri!

Îl ţin eu pe loc. Tu opreşte ăsta.

- Peter, nu aşa ne-am înţeles! - Apasă pe butonul verde! Nu mă aştepta!

- Ce faci? - Peter, trebuie să te duci acasă!

Te-ar putea omorî! Nu-l pot lăsa pe Omul-Păianjen să moară!

Nici eu.

E în regulă.

Da, e în regulă.

Trebuie să te duci acasă, omule.

De unde ştiu că n-o s-o dau în bară din nou?

N-o să ştii.

Da.

E un salt de credinţă.

Nu e rău, puştiule.

Kingpin!

Nu. Îmi pare rău. Trişezi.

Adiós!

Trebuie să ajung la butonul ăla.

O, nu!

Nu e aşa uşor singur, nu?

Abia aştept să mai omor un Om-Păianjen!

- Unde sunt? - Ce?

Wilson?

- Asta vrei, omule? - Ce faci? Nu te apropia de mine!

Vanessa. Vanessa.

- Ce facem aici? - Nu ştiu, Richard.

Eu sunt. Mă cunoşti.

Plecăm acum.

Nu pleca!

Stai cu mine. Te rog!

N-o să opreşti ăsta! Nu azi!

Opresc ăsta. Chiar acum!

CRAC

Am nevoie de întăriri.

Nici adevăratul Om-Păianjen nu m-a putut bate.

Tu eşti nul!

Mi-ai luat familia.

Şi acum o să am grijă să n-o mai vezi pe a ta niciodată.

Ridică-te, Omule-Păianjen!

Ridică-te! Haide!

Haide! Haide! Haide!

O să am întotdeauna familia mea.

Ai auzit de atingerea pe umăr?

Ce?

Hei!

Hei, Kingpin! Apasă pe butonul verde pentru mine!

Miles. Miles. Miles? Eşti teafăr?

Da, sunt bine.

- Probabil eşti ocupat, aşa că... - Nu, nu, nu! Pot să vorbesc.

Uite, am trecut pe la tine mai devreme, pentru că...

- Unchiul tău... - Ştiu, tată.

Îmi pare tare rău.

Da.

- Ştii cine a făcut-o? - Aşa am crezut. Dar m-am înşelat.

Uite, Miles, ce am spus la uşă... n-au fost doar vorbe.

Mă gândeam că poate găsim un perete frumos,

proprietate privată, la secţia de poliţie,

şi ai putea face un throw-up cu arta ta.

Doamne, nu mă pricep la asta.

Bine, Miles. Miles? Eşti acolo?

Hai, măi! C-Mobile!

- Dle agent. - Omul-Păianjen!

Ascultă, acolo, aia a fost...

Adică, îţi datorez...

Bine!

Sper să lucrez cu tine pe viitor.

Da, şi eu. Bănuiesc.

Nu aprob metodele tale, dar...

... va trebui să cădem de acord că nu suntem de acord.

Mulţumesc pentru curajul din seara asta.

Te iubesc.

Stai, ce?

Şi uită-te în spatele tău!

De la OMUL-PĂIANJEN prietenos din cartier

Bun. Bine. Da.

- Mersi, Omule-Păianjen! - La dispoziţia voastră. Mulţumesc.

- Ce faci, micuţule? - Un Om-Păianjen nou.

Da, sunt noul Om-Păianjen. Fiţi atenţi!

Asta a făcut parte din mişcare.

Bun, hai să mai facem asta o dată. Pe bune de data asta. Asta e.

Mă numesc Miles Morales. Am fost muşcat de un păianjen radioactiv.

Şi, de două zile, sunt singurul şi unicul Om-Păianjen.

Restul cred că-l ştiţi.

Mi-am terminat eseul.

Am salvat mai mulţi oameni.

- M-a lovit o dronă. - ZDRONG

Am făcut ăsta cu tata.

Unchiul Aaron Odihnească-se în pace

Mi-am întâlnit colegul de cameră. În sfârşit!

PRIETENI LA CATARAMĂ

BUNĂ numele meu e OMUL-PĂIANJEN

Am lipit un abţibild unde tata n-o să-l găsească în veci!

Şi, când mă simt singur, când nimeni nu înţelege prin ce trec...

... îmi amintesc de prietenii care înţeleg.

N-am crezut că o să pot face aşa ceva.

Dar pot.

Oricine poate purta masca.

Şi tu ai putea purta masca.

Dacă nu ştiai asta până acum, sper că o ştii acum.

Pentru că sunt Omul-Păianjen.

Şi nu sunt singurul.

Nici pe departe.

Miles! Miles!

Ai un minut?

Traducerea: Andrea Puticiu

SubRip: Raduk74 @ www.subs.ro

OMUL-PĂIANJEN: ÎN LUMEA PĂIANJENULUI

PERSOANA CARE-I AJUTĂ PE ALŢII DOAR PENTRU CĂ AŞA TREBUIE

ŞI PENTRU CĂ AŞA E CORECT

ESTE, FĂRĂ ÎNDOIALĂ, UN SUPEREROU ADEVĂRAT.

MULŢUMIM STAN LEE & STEVE DITKO

PENTRU CĂ NE-AŢI SPUS CĂ NU SUNTEM SINGURI.

ÎNTRE TIMP, ÎN NEW YORK...

- Ai întârziat puţin. - Nu putem fi toţi peste tot deodată.

Mergea un mesaj.

Am lipsit mai puţin de două ore. Ce s-a întâmplat?

Bine, ştiu cum pare...

- Dar iată vestea bună! - S-auzim...

- Multiversul nu s-a prăbuşit. - Super!

Puţin instabil, dar s-a terminat cu bine.

- Grozavă poveste! Ai terminat drăcovenia? - E un mecanism.

Trebuie să mă corectezi mereu? E frustrant.

- Nu te exalta, Miguel. E un prototip. - Nu sunt exaltat.

Ai putea fi primul care face un salt autonom în multivers. Sau ultimul.

- Bine, rotim ăsta? - Ce spui, prietene?

Unde vrei să mergi mai întâi?

Hai s-o luăm de la început pentru ultima oară.

Pământ, '67.

PĂMÂNT '67

Ce...?

Sunt Omul-Păianjen. Trebuie să vii cu mine.

- Cine naiba eşti tu? - Tocmai ţi-am spus. Sunt din viitor.

- Cum îndrăzneşti să mă arăţi cu degetul? - Tu m-ai arătat primul.

- Nu e politicos. - Tu eşti foarte nepoliticos!

- Cine a arătat primul? - Omul-Păianjen. Clar.

- Mă arăţi acum! - Nu te arăt.

- Uită-te la degetul tău! - Îţi arăt că mă arăţi. E altceva.

- Mă arăţi... - N-ai văzut cum se arată...

Mă acuzi că arăt cu degetul în timp ce...

SFÂRŞIT