Original subtitles

Adaptarea: Legendofmir Traducerea: DOOMNEZEU

Şi acum cu canalul 3, sînteţi pregătit pentru acţiune?

Ţine pălăria, aici vine omul Caleidoscopului!

Oamenii de pe Oămînt, ascultaţi.

Navele voastre spaţiale puternice ard. În curînd v-a fi rîndul tău...

Bărbaţi caleidoscopi, hai? E o capcană. Eşti doar tu, care-l cauţi.

Deci, cine te v-a salva acum?

Dr. Christopher Jones, astronaut şi savant.

Un mort care a fost înviat de extraterestri şi apoi a obţinut super-puteri.

Misiunea sa, e de a proteja umanitatea de extratereştrii care vor planeta noastră.

Pentru ei e apărătorul pămîntului, pentru noi e omul Caleidoscopului!

- Sînt omul Caleidoscopului! - Apărătorul Pămîntului!

- Seminţe de autobuz. - Tom a luptat cu invazia.

Buna treabă. Eram puţin îngrijorat de extratereştri.

- Într-o zi o voi face cu adevărat. - Asta vrei tu, Tom, atunci fă-o.

Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că n-o poţi face. Reţine...

- Fii extraordinar! - Exact, a fost excepţional.

- Ce se întîmplă cu asta acum? - Uleiul. Zi-i mamei că voi întîrzia.

D-le Tom. Continuaţi să-i prindeţi.

Şi n-o pierdeţi.

- Ne vedem, tată. - Bună, tată.

Secretarul Apărării spune că SUA cu aliaţi nu intenţionează să tacă, dacă generalul

Lucian continuă să refuze intrarea, în Arsenalul ţării.

Prim-ministrul a convocat o şedinţă să discute o legătură, între explozie şi expulzarea

dizidenţilor chinezi, şi ruşi.

Haide Mandy. Trebuie să mă pregătesc devreme.

Înainte să cobor complet.

- Redus? De ce atunci? - Şedinţa consiliului de administraţie e la 9.

- Cu siguranţă voi primi din nou un knockout. - Tom, eşti cel mai bun medic al lor.

- E a mea! - Cutiile, vîntul?

N-am uitat, dar vreau să trec mai întîi prin ele.

Vreau să văd ce ar trebui să păstrăm, şi ce ar trebui să dăm.

- Nu te poate ajuta Freddy? - Nu!

Mama ta s-ar transforma în mormînt dacă ar şti că te lupţi din nou.

În ciuda SUA, şi ONU, care se pregătesc de război, generalul Lucian îşi continuă refuzul.

Cu doar 3 ore rămase înainte de termen lumea îşi ţine respiraţia.

- Atunci a fost din nou timpul. - Trebuie să simţim speranţă.

Sigur, cumpăraţi un bilet şi speraţi la el şi vom vedea ce se întîmplă.

Hai.

Care e acest sens? Cu toate acestea, nu putem schimba nimic.

- E legătura mea cu turul. - Probabil n-ai crezut în noroc sau speranţă?

E totul bine?

Asta vă poate înveseli.

Dumnezeule! În final!

Sarcina, scutece...

- Putem trece prin asta din nou? - E un nou început, o nouă speranţă.

Voi fi din nou tata.

- Trebuie să tricot. - Ştiu.

- V-a înebuni. - Ce aş face fără tine?

Cineva pare a fi de bună dispoziţie azi. Ai ceva de spus?

- E fantastic! - Chiar aveam nevoie de asta, Jeny.

Stiu. De ce pari atît de trist atunci?

E Tom. Chiar are greu.

- Sper că îl ajută. - Jobul trece prin asta.

Acum e suficient! Bună dimineaţa, copii.

Bună dimineaţa, doamnă Dun.

Dumnezeu ia spus lui Noe, să construiască un chivot să se pregătească, de un potop.

Apoi a adus cite 2 animale de fiecare rasă şi mîncare suficientă.

Cînd au fost lansate ploile, a plouat 40 zile şi 40 de nopţi.

Ţara a fost inundată timp de 150 zile.

- Şi totul a fost spălat. - A omorît Dumnezeu unicornii?

Dumnezeu a vrut să scape de tot ce e rău, ca toţi ceilalţi să poată continua.

E posibil ca unicornii să fi ratat Arca.

Dar povestea arcei lui Noe, a fost probabil o a 2-a şansă.

Pentru un nou început.

2 ani.

- Timpul trece atît de repede. - Părintele Robert.

- Ce mai faci? - Mandy e din nou însărcinată.

Felicitări, e minunat!

Micul tău înger, a supravegheat sigur, asupra ta.

Gol, concentrează-te asupra speranţei, nu a fricii.

Vă veţi obişnui cu curînd. A fost o veste fantastică.

Aici e Mandy Dun. Lasă un mesaj, şi te sun înapoi.

Eu sînt. Ne putem întîlni mai tîrziu?

Avem nişte planificări şi sărbători să facem...

- Ai văzut asta? - Ce?

Nu există nici un pericol, dragă.

Toată lumea îşi poate produce cărţile de colorat şi poate picta animalele, care au

venit cu Noe.

Bombele s-au mărit de la Hiroshima, trebuie să fim atenţi.

- Ai întîrziat. Cravată frumoasă. - Nu începe, de asemenea.

- E totul bine? - Nu, ei sînt aici, dar n-ai fost.

- Au făcut tur? - Nu erau interesaţi.

- Tom? - Dr Tom e foarte ocupat, Harriet.

Ai spus că vei repara uşa din coridor. Nu e sigur.

- Fără pericol, e o uşă de foc. - Oricine poate intra.

E nou, şi poate fi deschis doar din interior. Sînteţi în siguranţă aici.

Spui asta pentru că eşti bărbat.

- Opreşte-te! - Trebuie, Floyd?

- Au spus vestea că v-a fi război. - Probabil nu cred.

Vreau să fie un război. Vreau să recrutez. Sînt un criminal instruit.

- Ţine minte Floyd, rămîi la curent. - Ţine-mă sănătoasă.

În timp ce îi omor pe alţii. Moare, porc terorist.

- Pare azi hiperactiv. - Toată lumea e.

Există un singur Floyd.

Dar de dragul lui Dumnezeu...!

- E un tablou urît, Sam. - Probabil au vrut să mi-o arate.

- Cine? - Îngerii.

- Ţi-am spus că renunţ. - Eşti aici pentru a te îmbunătăţi.

- Dar dacă continui... - Eşti tată, nu?

- Sînt doctor, vreau să te ajut. - Nu mă poţi ajuta.

Nimeni nu poate.

Crezi în îngeri, Sam?

Ameninţarea războiului îi îngrijorează pe toţi.

Încă un stat terorist (ca SUA), v-a lovi în final.

Sigur, dar nu poţi doar să te asiguri că vei cîştiga acest război? Te rog?

Eu sînt eu. Ne putem întîlni mai tîrziu?

Avem de făcut nişte planificări, şi să sărbătorim.

Stai, d-le Miller. De ce vrei să închizi din nou?

Avem uşi de foc noi, toalete noi, chiar, şi acoperişuri noi.

- Da, fără a consulta consiliul de administraţie. - A fost decizia corectă.

- Acum, tu şi municipalitatea puteţi fi mîndri. - Ce lucru bun poţi lua o decizie atît de bună.

- Cine are nevoie de un consiliu? - Nimeni n-a vrut să ia o decizie!

Îmbunătăţim viaţa oamenilor. Ajutorul şi Comunitatea.

Nu ne închide. Voi veni cu modalităţi de a economisi bani.

Îmi pare rău, Tom. Totul are consecinţe, şi sînt momente grele.

- Faza de tranziţie trebuie să înceapă imediat. - Faza de tranziţie?

- Grange v-a fi noua lor casă. - Cum facem cu personalul meu?

- Vi se oferă o plată generoasă de compensare. - Pacienţii?

Nu îi poţi salva pe toţi.

Lucrez azi tîrziu. Ne vedem la 20 la cafeneaua din strada Cornwall St.?

Ne vedem la ora 8.

Soţia mea a văzut-o, prietenii mei a văzut-o iar acum se vorbeşte pe reţelele de socializare.

Dar ce au văzut?

Politicieni, şoferi, medici, chiar celebrităţile au văzut ce un diplomat

african, descrie ca o „viziune apocaliptică”.

- Oamenii au văzut viziuni. - Zi-mi, ce ai văzut?

Apoi am traversat podul Westminster brusc pang! Incendiu şi devastare.

- Ca şi cum o fiinţă s-ar apropia. - Atunci n-a fost niciun vis.

Uite, n-a fost niciun vis!

Mă întreb ce a fost. Personal, n-am văzut nimic.

- Sună? Am crezut că mi-am imaginat-o. - Cu toţii am făcut-o.

Era ca o minge de foc peste oraş, şi apoi izbucni în flăcări.

Un nor de ciuperci, limpede şi senin. Fumul şi focul peste tot.

Aici e ceva cu adevărat îngrozitor.

O simt, în fiecare parte a corpului.

E ridicol. Cum putem avea toţi la fel...

E doar o prostie. Totul v-a fi bine.

- Ce e? Ce? - N-ai auzit?

E o navă spaţială mare pe cer.

Mandy, eu sînt. Nu ştiu dacă-s doar paranoic dar poate ar trebui să părăsim oraşul

cîteva zile?

Ce naiba e asta?

- Alarma de incendiu? - Au auzit că trebuie să închidem tot.

Ia toată lumea la parter, o să fac eu asta, la etaj.

- Eşti atît de leneş, Floyd. - Scări de foc, hai.

Scuză-mă.

- Am spus că nu e sigur. - Ce-i cu tine şi uşile încuiate?

Ajută-l pe Floyd.

Grăbeşte-te!

- Ce e asta? - Floyd!

Ce naiba.

- Rusă! Trebuie să fie ruşi. - Rusă ce atunci?

Ce vrei?

Rusă.

Bună dimineaţa, ambasadorule. Şeful MI5 e aici să te întîlnească.

Scuze, n-a fost menit să-l lase să intre. Uşa era descuiată.

Floyd?

Stai, sînt Tom.

Tom. Tom.

- Ce faci, Floyd? - Slujba mea.

- Tom! Ridică-te! - Unde sîntem?

- E încuiată. Mulţumesc bunătate! - Ce naiba se întîmplă?

L-am găsit! Antidotul.

Nu-ţi aminteşti? Oraşul a fost gazat, şi i-a transformat pe toţi, în morţi vii.

Las-o pe fiica mea în pace!

- Wa... - Lasă-o, ticălosule!

Mandy?

Aici primeşti ceeace meriti.

Harriet! E Tom, medicul tău!

El trebuie să plătească pentru ceeace a făcut.

Tom! Tom!

- Eşti nevătămat, Tom? - Am avut zile mai bune.

- Cum ai reuşit să evadezi? - Ne-am trezit doar acolo.

Cu siguranţă acest lucru nu e acasă, aşa-i?

- Mi se crăpă capul. - Şi al meu!

Am fost un asasin.

- M-ai împuşcat şi Harriet. - Avem aceleaşi experienţe?

Ambasadorul a vorbit cu MI5, şi-i raportează premierului.

Apoi.

Cum ai intrat aici?

- Ce faci? - Slujba mea.

Floyd, nu te supăra. Stai la curent.

Calm.

Stai calm.

- Unde sînt? - Nu ştiu, dar acest lucru e greşit.

Sam! L-ai ucis pe Sam.

Ce am făcut?

Îmi pare rău, Tom. Scuze.

Ambasadorul tău are probleme. Auzi asta? Aşteptaţi pînă cînd MI5 aude despre asta.

Sînt un asasin instruit. Asasini...

Floyd, chiar n-ai vrut să omori pe nimeni?

Desigur că nu.

De fapt, n-am fost întotdeauna bolnav.

Am vrut să călătoresc în întreaga lume, şi să lucrez pentru ONU, sau Crucea Roşie.

- Cum te simţi acum? - Gata în cap.

Arăţi diferit.

Dacă vrem răspunsuri, le vom găsi acolo. Hai.

Acum plecăm. Mergem într-o aventură.

Cine esti?

- Ia protecţie! - Vine la noi.

Tom, jos!

Ce aruncare!

Acum continuăm. Hai!

Îţi aduci aminte de cineva de cinema?

- Toţi facem. - Nu e adevărat...

E uimitor, aşa-i?

Nu sîntem niciodată singuri. Întotdeauna există cineva care veghează asupra noastră.

- E minunat. - Da.

Acolo ea e. Scoate-o afară înainte de a seta din nou, o scenă.

Scuze, dor. Pot să vorbesc cu tine?

- Ţi-am spus să nu te întorci. - Lasă-mă să plec!

Gazul a transformat pe toţi din oraş.

Milioane trăiesc acum morţi.

Tom! Tom!

Asta e singura salvare.

Ţi-am spus că n-ai nevoie de asta.

Încerci să devii mai bun.

Sînt bolnav.

- Geanta mea! Nu am geanta. - Dispare, altfel vom chema poliţia.

Aş vrea să fii mort. Aş vrea să fiţi morţi.

Nu, nu mai am nevoie de tine.

Nu sîntem niciodată singuri. Întotdeauna există cineva care veghează asupra noastră.

Vino aici.

Deci da, atunci da.

Nu vă faceţi griji, puteţi fi în siguranţă acum.

Te pot ajuta.

Sînt vindecat, fix - numiţi-o cum doriţi. Dependenţa mea a dispărut complet.

Te-au remediat pe tine şi pe Floyd?

Ce fel de extraterestru e acesta?

- Nu urc acolo. - Nu vrei să te întorci acasă?

Acasă? Nu am acasă!

- Ce mai faci? - Trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut.

Am vrut să cer răzbunare, toată viaţa.

Am urît pe fiecare om, am întîlnit-o vreodată.

Din cauza lui.

- Voi deschide! - Aşteaptă-mă, Harriet.

- Aşteaptă-mă, Harriet. - Harriet?

Eu sînt tata.

Tata...

Billy McCoy.

Nici un pericol, poţi avea încredere în mine.

Fii o fată drăguţă şi îndepărtează lanţul de siguranţă. Asta e important.

Aşteaptă-mă. Aşteaptă-mă, Harriet.

Ar fi trebuit să ascult...

Billy, ce faci aici?

- Bunule Dumnezeu, ce faci? - Tu...

Trebuie doar să-i spui, nu?

Nu v-am spus nimic. Te rog, renunţă la fiica mea!

Fiica ta? Şi ea e a mea!

Ţi-am spus să taci.

E timpul să o înveţi pe mamă un pic de teme. Sau cum, mamă?

Păi Tom, ne-am confruntat cu toţi demonii noştri.

Ce mai faci?

Tom e perfect, nu există cadavre în dulap.

E posibil să fi văzut cu toţii lumina, dar vreau doar să plec de aici.

- Glumeşti? - Vom ajunge într-un fel acasă.

Credem în tine, Tom, dar ce nu spui?

- Acum renunţ. - Ascultă-mă, Tom.

Mi s-a întîmplat ceva uimitor, şi acum sînt liber.

Asta e.

Uimitor, într-adevăr poetic.

Dar, Floyd, eşti schizofrenic.

Iar Harriet, ai tulburare de personalitate narcisistă.

Samantha, eşti deprimată.

Sînt afecţiuni care pot fi suprimate, sau tratate în timp.

Dar nu dispar doar peste noapte.

Vă veţi alătura sau nu?

Nu cred că Tom a luat-o încă.

Sîntem atacati!

Armele?

- Mulţumesc. - Iartă-mă, Harriet.

Te iert.

Doar ţinteşte şi trage.

- Eşti bine, Sam? - Da.

De acum încolo, rămînem împreună.

- Trebuie să existe o cameră de control. - Şi atunci, atunci?

Acasă.

Atenţie!

Atenţie! Trage asupra lor.

Urcă acolo.

- Hai Harriet. Asa. - Hai Sam. Te voi acoperi.

S-au descurcat bine.

Înţelegi da? De ce sîntem aici.

E evident? Să ne ducă acasă.

- De ce ne-ai adus aici? - De ce ne-ai adus aici, Tom?

Haide, sîntem atacati!

- Sînt omul Caleidoscopului! - Apărătorul pămîntului!

Jumătate bărbat, jumătate robot...

- Tată! - Obţine ajutor.

El e apărătorul pămîntului pentru ei.

Ar trebui să-l ridic pe d-l Robinson?

- Nu, Freddy, stai. - Dar tata a spus...

Mă descurc cu asta.

Pentru noi, el e omul Caleidoscopului.

Sînt omul Caleidoscopului.

A fost excepţional.

- Mă auzi? - Da.

- Unde sîntem acum? - În interiorul navei spaţiale.

- Vehiculul mic ne-a adus aici. - Am visat toate astea?

Cu toţii am făcut-o. Dar e adevărat, sîntem rezolvaţi.

Fixe?

- Am fost aici doar 20 de minute. - 20 de minute? Se simte ca zilele.

Nu am fost aduşi aici, doar să ne confruntăm cu trecutul.

Nu, trebuie să existe un motiv.

Asculţi Radio Razor-light care transmite în direct din New York.

Ce zi! SUA şi ONU au atacat forţele generalului Lucian.

Rusia şi China ameninţă acum represalii.

În plus, acest lucru misterios, a apărut pe cer.

Unii o numesc propagandă vizuală, alţii o numesc un semn.

NASA tocmai a replicat, c-ar putea să arate imediat imagini.

E posibil să ne explice ce naiba se întîmplă acolo.

Staţia spaţială, asta e Houston.

Comandante Phillburn, ar trebui s-aveţi o vedere vizuală clară acum.

- Încă nu văd nimic. - Ar trebui să poţi vedea acum.

Aşteaptă un minut.

- La ce ne uităm? - Vom afla în curînd.

- Ce e asta? - Obiectul e dezvăluit acum.

Raport. Ce vezi?

Îl sun pe Jeff. Jeff?

Sfîntă Născătoare de Dumnezeu!

Traficul frecvent l-a făcut să stea nemişcat pe autostrăzi.

Poliţia solicită oamenilor să rămînă acasă. Rămîi acasă, oameni buni.

- A fost New York? - Dumnezeule!

- Ce se întîmplă? - E „Ziua Independenţei” pentru adevărat.

Am confirmat veştile:New York a fost atacat.

O explozie masivă în inima oraşului.

Tocmai am auzit că Manhattan a dispărut. Manhattan a fost distrus.

- Sîntem atacati. - China e pregătită.

Iranul, Coreea de Nord şi Rusia, n-au confirmat încă nimic.

Mandy. S-ar putea să fiu paranoic, dar poate ar trebui să plecăm o vreme.

Sînt ca nişte nave spaţiale autonome.

Sînt milioane...

E spart. Trebuie să fim oameni.

- Atîţia... - Spune că e o invazie.

Apel la staţia spaţială. Obţinem multă interferenţă.

Zi-mi ce vezi.

- Fiecare navă spaţială e echipată. - Perceput.

Te plîngi de război, ruină şi suferinţă dar drumul duce în sfîrşit...

- Ne-au văzut. - Spre moarte...

- Nu urmează vina? - Huh?

Vina San Andreas.

Asta pur şi simplu nu se întîmplă.

America de Nord şi de Sud sînt atacate.

Sînt raportate explozii masive în Mexico City Los Angeles şi San Francisco.

Preşedintele Waterman a avertizat pe toţi să se pregătească de ce e mai rău.

Primul ministru a luat toate măsurile de concepere.

Evadati pe strazi!

Isuse! Dă foc!

Unde naiba e suportul aerian?

Trebuie să putem face ceva.

Am receptie!

Haide, Mandy. Răspuns!

SUA au intrat în contra-atacuri ca răspuns la atacurile din New York şi L.A.

Vă rog, trimiteţi ajutor!

Mexico City, Los Angeles şi Vancouver au fost puternic bombardate.

Te rog, ajută-ne. Sîntem atacati.

Vă rog, spuneţi că e doar un coşmar.

De ce fac asta?

Mulţi morţi. Toată comunicarea e eliminată.

Înapoi, înapoi.

Rapoarte de explozii din Teheran şi centrul Israelului apar...

- Vă rog, răspundeţi. - Bună?

Freddy, eu sînt.

Cronometru perfect. Sînt bine, cu excepţia că extratereştrii ne atacă.

La naiba, ne-au luat.

Atacurile împotriva New York-ului, au fost acte de teroare barbare.

- Stai puţin... - O armă nucleară a fost detonată în oraş.

New York a fost doar începutul. Intenţionăm să ştergem SUA, de pe faţa pămîntului.

Răspunsul generalului Lucian, la atac e să ordone atacuri de arme nucleare împotriva SUA.

De ce n-am văzut asta înainte? Freddy, lasă-i să te ducă.

Ştiu că am făcut o greşeală.

Dar trebuie să mă asculţi acum. Te rog, lasă-i să te ducă.

Îi îndepărtează pe toţi. Trebuie să ne ascundem.

Rachetele americane au fost trase, dar n-au reuşit să oprească racheta.

- Nu ne iau, Freddy... - Un atac ameninţă.

Ne salvează.

De la cine ne salvează, Tom?

Generalul Lucian a continuat să spună că nu mai are de ales decît

distrugerea Americii de Nord cu totul.

Pe noi înşine.

Trebuie să ai încredere în mine, Freddy. Ei sînt aici să ajute.

Eşti sigur?

Nu vor putea salva pe toată lumea. Majoritatea oamenilor s-au ascuns.

E plăcut să aud de la tine.

Tu, Mandy, eşti însărcinată.

E o veste grozavă, Tom!

- E acolo cu tine? - Eu, nu ştiu unde e.

Tom.

Nu-ţi fie frică.

Se v-a rezolva.

În aceşti ani am studiat condiţiile umane.

Nu putem fi doar reparaţi.

Trebuie să învăţăm calea grea, pierzînd tot ceeace am iubit, vreodată.

Freddy avea dreptate.

Cei care încă locuiesc acolo s-au ascuns, şi nu îndrăznesc să iasă.

Cineva trebuie să le spună.

- Bună ziua! - Ce faci?

Nu există niciun pericol.

Oamenii de acolo se tem de tine.

Trebuie să spuneţi de ce le eliminaţi. Te rog?

Oamenii de pe pămînt, ascultă.

Mă numesc Thomas Dun şi lucrez ca medic la Londra.

Am fost unul dintre primii care au fost îndepărtaţi.

Nu-s nici un conducător, nici un conducător ci doar un tip obişnuit.

Dar ştiu de ce vizitatorii sînt aici. Putem vedea ce se întîmplă de aici.

Teroriştii au detonat arme nucleare, la revoltele care se derulează de-a lungul

Mexicului, Americii, şi Canadei.

Asta a declanşat o reacţie globală, şi toate bombele sînt acum.

O imensă reacţie în lanţ şi jumătate din America e acum şters.

Şi se răspîndeşte. Nu avem mult timp.

Vorbesc doar engleză, aşa că vă rog traduceţi.

Aceste creaturi sînt aici să ne ajute.

Dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să vii şi să te laşi purtat.

Din păcate, acesta e sfîrşitul lumii noastre şi sînt singura noastră speranţă.

Ce poţi spune în această seară?

Jumătate de America a fost distrusă!

Străinii au apărut pe cer.

Urma să citesc un text pentru tine.

Dar nu, meritaţi ceva mai bun.

Am pierdut direcţia.

Puterea şi lăcomia ne-au distrus.

Graniţele ce le-am creat ne-au făcut prizonieri în propria noastră mică lume.

Chiar şi culoarea pielii noastre ne-a făcut duşmani.

Dar ai încredere.

Ni s-a oferit o a doua şansă, un nou început.

Disperarea ce o simţim acum e doar lucrul vechi care dispare.

Dar această zi, ziua contabilităţii, ne v-a defini.

E timpul să încheiem conflictele noastre, şi să luptăm pentru viitorul nostru.

Luptaţi pentru fericirea şi succesul nostru. Luptaţi pentru dragostea şi demnitatea noastră.

Amintiţi-vă de persoana care aţi fost, apoi păşiţi în lumea nouă.

E timpul.

Dă-ţi dragostea lui Dumnezeu. El te v-a proteja acum.

El ne v-a proteja pe toţi.

- Tom? - Mulţumesc bunătate, eşti nevătămat?

Nu ştiu, te-am văzut, Tom. Ai fost absolut uimitor.

Mandy, trebuie să le laşi să te ia.

Soarele răsare. Niciodată nu mi-am dat seama cît de frumos e oraşul de data asta.

Te rog Mandy!

Eşti în aer liber?

Mandy, uită-te la lună.

Eşti acolo sus? Nici nu pot primi acoperire în apartament.

- Sîntem cu toţii aici în nava spaţială. - Şi rămîi aici.

Te iubesc atat de mult.

- Am făcut tot posibilul, aşa-i? - Da, am făcut-o.

- Am încercat... - Ai fost uimitor!

Te rog Mandy, trebuie să-i laşi să te ia. Asta e singura ta şansă.

Nu există nici un pericol, dragă. Nu mai sînt singur.

Sînt cu Rebecca.

Nu voi fi niciodată singur. Am vrut doar să-i spun salut.

Tom, nu cred că vor sosi navele spaţiale.

Tom!

Sînt îngeri, Tom.

Trebuie să fie. Ne ţin în viaţă pînă găsim o casă nouă.

- Dar de ce ne salvează? - Cine ştie?

Şi nu trebuie să pierdem speranţa, nu?

Hope...

Speranţa e singurul lucru care ne-a mai rămas.

Adaptarea: Legendofmir Traducerea: DOOMNEZEU