Original subtitles

E nebun!

Trebuie să-l avertizez pe preşedinte!

Un păianjen gigant!

Şi se mai spune că voi, oamenii de ştiinţă, ar trebui să fiţi deştepţi.

MARE NEBUNIE ÎN VEST

Legendarul căpitan James West!

Şi acum e numai al meu.

Poţi să te porţi cu el...

cât de urât vrei.

Draga mea...

Aşteaptă o clipă, bine?

Băieţii generalului McGrath.

Vă aştept de o săptămână, şi acum v-aţi găsit să veniţi!

Jim, nu cumva lucrezi şi în seara asta?

Să lucrez? Tu ai lucra dacă ai fi aici cu tine?

Mă îndoiesc.

Vine căruţa!

Haide, ne aşteaptă McGrath!

Leagă-le bine, Virgil!

Următoarea oprire, New Orleans.

Nu lucrez!

Am rezolvat problema.

Stai un pic! Nu poţi să bagi lucrurile omului într-o gaură!

Serios?

Nu la asta mă refeream.

Ce grea e cutia asta!

Jim!

Oricât mi-ar plăcea să-mi asum meritele pentru asta,

ar fi bine să-mi dai pistolul.

Ce distractiv a fost!

Care vrea să se dezbrace şi să se dea şi el?

Pun pariu că tu.

Mi-ar prinde bine nişte haine, doamnă!

Ia te uită!

Avem un cioroi timid...

Pantalonii!

Între timp, în partea cealaltă a oraşului...

Îmi pare rău. Asta nu e posibil. Am...

...amigdalită.

Încă îmi aştept armele şi muniţia.

Văd că oamenii mei ţi-au adus marfa.

Generale McGrath...

armele sunt chiar acum în drum spre noi.

Mergem sus să vedem marfa?

Arată-mi târfele!

Vreau ceva tânăr şi fin.

Una numai bună de cules, căreia îi place să fie călărită.

Ştii să te târguieşti. Bine, 50 de cenţi.

Sunt flatată, dar chiar nu mă interesează.

Trebuie să te intereseze. Doar eşti târfă!

Poate că sunt târfă, dar lucrez de una singură.

Acum lucrez!

Doamnă...

Nitroglicerină!

Nu aşa se transportă nitroglicerina!

Cum te numeşti, domnişoară?

Dora.

Pe mama o chema Dora.

Serios?

Ce fel de doamnă eşti?

E a mea!

Am chef să ascult un cântecel.

Haide, fată! Cântă!

Bine, un cântecel.

"Fii Sudului."

Poftim.

Dă-i drumul!

Bine... Hai înapoi!

Generalul McGrath "Sângerosul"!

Ai multă şuncă, pentru picioarele astea slăbănoage!

Asta e o chestie nouă. Uite!

- Camera asta e ocupată. - Văd...

Nu te speria de ureche, porumbiţa mea.

Am pierdut-o la Chickamauga.

Serios? Nici nu se vede.

Mă ajuţi să mă dezbrac? Mereu am probleme cu catarama asta.

Mulţumesc.

Ce-i asta?

E o groapă adâncă, adâncă...

Poate că e vechiul tău iaz, generale. Ţi-e somn?

Da, mi-e somn...

Bine. Acum, o să fii căţelul meu.

Când o să-ţi zic "vorbeşte", o să-mi spui totul, ai înţeles?

Foarte bine.

Cine e în sacul de dincolo. Care savant? Doctorul Escobar? Vorbeşte!

Poţi să foloseşti cuvinte, javră idioată!

Pentru cine lucrezi? Cine te-a plătit să-l răpeşti pe Escobar? Vorbeşte!

Nu, priveşte spirala! Priveşte...

Câine rău!

Şezi! Câine rău!

La naiba!

Stai! Stai!

Câine rău! Câine rău!

N-am vrut să te sperii, doamnă. Mi s-a părut că ai nevoie de ajutor.

Aparenţele pot fi înşelătoare, străine. N-am nici o problemă.

Nu mă îndoiesc.

O fată solidă ca tine probabil că şi câştigă bine.

Poftim!

Pleacă de aici! Eu o să-i cânt vechiului meu amic,

generalul McGrath, un cântec de leagăn.

Am nevoie de el!

Ţi-ai primit banii. Cară-te! Arată şi tu puţină demnitate.

West!

N-ar fi o decizie prea bună pentru cariera viitoare.

West! West! Fugiţi! Pune-ţi mâna pe el!

Luaţi-l pe Escobar de aici!

Stai pe loc sau apăs!

Armata S.U.A. La o parte, doamnă!

Nu sunt doamnă! Sunt agent federal!

Dă-te tu la o parte!

Dă-te la o parte.

Armata S.U.A.

Agent federal...

Doamne...

Sunt agenţi federali înăuntru, domnule.

Mi-a spus şi domnişoara Lippenreider.

Dar cred că buna-creştere

ne cere să-i întâmpinăm călduros.

Şi acum?

Opreşte-te, partenere!

Poate că te-ai ales cu 40 de acri de pământ şi cu un catâr după război,

dar nu poţi da buzna în biroul preşedintelui. Dă-mi pistolul!

Care? Ăsta?

Dar ăsta?

- Poţi să mori aşa. - Domnilor!

Nu-l faceţi pe căpitanul West s-a întârzie şi mai mult.

Iartă-mă, Jim.

Am fost ameninţat cu moartea de mai multe ori.

Guvernul m-a pus să angajez detectivii ăştia blestemaţi.

Bei ceva?

Un trabuc?

Sigur că da, domnule.

Am înţeles că l-ai lăsat pe generalul McGrath să-ţi scape.

N-a fost chiar aşa.

- Un pămpălău, costumat în... - Artemus Gordon.

Îl cunoaşteţi?

Desigur. E cel mai bun agent pe care-l am. E un geniu.

Gordon s-a dovedit un agent şiret, cu o inteligenţă ieşită din comun.

Nimic nu-l va împiedica să-şi încheie misiunea încredinţată de preşedinte,

în afara acţiunilor impulsive ale unui aventurier încăpăţânat.

Cine eşti, domnule?

Cum adică cine sunt?

Sunt preşedintele Statelor Unite.

Răspuns greşit.

Cine eşti?

Sunt preşedintele... Sunt Artemus Gordon.

Cum ţi-ai dat seama?

Preşedintele a studiat la West Point. Pe ăsta scrie Harvard.

Foarte perspicace!

Îmi spune şi mie cineva ce se petrece aici?

Domnule preşedinte Grant....

Domnule, trăim vremuri periculoase.

Voiam să demonstrez cum, folosind arta deghizării,

oricine ar putea pătrunde în Casa Albă.

Eşti deştept, Gordon. Din cauza asta, o să şi mori într-o zi.

Cum ar fi azi...

Iar tu, West, nu orice situaţie necesită abordarea ta,

în care mai întâi tragi, după care tragi, apoi mai tragi un pic

şi, după ce au murit toţi, încerci să pui o întrebare sau două.

O să fie bine pentru amândoi dacă o să lucraţi împreună.

- Să lucrăm împreună?! - Cu tot respectul...

O să lucraţi aşa cum vă spune comandantul vostru suprem.

Asta voiam să spun şi eu.

Domnilor, cei mai mari oameni de ştiinţă americani,

experţi în fizică, hidraulică şi explozibile,

au fost răpiţi anul trecut. Se pare că e mâna generalului McGrath.

Voi doi aţi lucrat la acelaşi caz.

De ce a durat atâta până v-aţi dat seama de asta?

Pentru că unul din noi încerca să-l prindă, iar celălalt, să se mărite cu el.

N-avem timp de aşa ceva.

Mai avem doar o săptămână, dacă e să dăm crezare acestei scrisori.

"Generale Grant, savanţii pe care-i cauţi, sunt acum angajaţii mei

şi creează un sistem de armament care depăşeşte orice imaginaţie."

"Istoria şi dreptatea sunt de partea mea."

"Îţi sugerez să-ţi aranjezi toate treburile."

"Mai ai o săptămână, înainte să-mi predai guvernul S.U.A."

Am primit scrisoarea asta astăzi împreună cu tortul acela.

- E din marţipan? - Ai grijă.

E de la McGrath, domnule.

O fi el McGrath un ucigaş înrăit, însă n-are creier pentru aşa ceva.

Aşadar, pe cine căutăm? Conform Serviciului de Informaţii...

McGrath e în drum spre New Orleans. Pierdem timp preţios dacă...

mai rămânem aici. Nu trebuie să-mi spună serviciile de informaţii asta.

Nu. Te bazezi mult pe prostia ta.

Domnilor, azi plec în Utah,

unde căile ferate transcontinentale se vor uni la Promontory Point.

Sunteţi cei mai buni oameni ai mei.

Lăsaţi certurile,

găsiţi-l pe nebunul ăsta, oricine ar fi el, şi opriţi-l!

Aveţi la dispoziţie o săptămână.

Sunteţi liberi.

Domnilor...

Preşedintele v-a pus la dispoziţie "Hoinarul".

Locomotiva 5, linia 6.

Domnule Gordon, aveţi aici ce aţi cerut.

Mulţumesc.

Normal...

Noua mea invenţie.

Nitrociclu biaxial, cu două valve şi ardere internă.

Lasă vorbăria! Trebuie să prindem trenul.

Nu şi dacă îl prind eu primul.

Avanti!

Drăguţ cal!

Gordon!

Opreşte trenul!

Te avertizez!

Gordon, opreşte trenul!

Intră, ia loc!

Opreşte trenul!

Nu-mi mai zâmbi!

Ai picat exact la timp.

Bine....

Să renunţăm la bărbile false, la biciclete şi la sâni!

Să lăsăm goblenurile şi să rezolvăm asta ca între bărbaţi.

Vreau să ştii că ăsta nu e goblen.

Ăsta e.

Îmi finisez ultima invenţie.

Îi spun "Impenetrabilul".

E o vestă care, purtată pe sub haine,

poate opri orice glonţ, chiar şi tras de aproape.

- Serios? - Încă n-am testat-o.

Armele...

Mi se par primitive şi inutile, dacă ai un plan bine pus la punct.

Întotdeauna am considerat că, dacă aceste situaţii degenerează în violenţe,

am greşit undeva.

Atunci, domnule Gordon...

ai greşit.

Bine, domnule West, o să rezolvăm problema...

că între bărbaţi.

Ador trenul ăsta!

Noroc!

Dacă tot eşti acolo,

profită de escalatorul subvagonal de şine.

L-am proiectat eu însumi.

M-am gândit... Poate că preşedintele are dreptate.

Ar trebui să nu ne mai certăm şi să lucrăm împreună.

N-aveţi decât să vă bateţi cât vreţi, dar dacă-mi stricaţi trenul,

pun furtunul pe voi ca pe câini!

Coleman, ăla e sosul meu de trufe!

Să facem ce ne-a spus preşedintele, bine?

- Încotro? - Spre New Orleans.

- Mai bine decide profesorul Morton. - Cine?

Nu-mi spune mie un profesor necunoscut unde să mă duc.

El e profesorul Thaddeus Morton, răpit acum şase luni de la MIT.

Expert în metalurgie. A fost descoperit într-un câmp de lucernă.

E un cap de om.

Acest guler metalic a fost găsit la doi metri distanţă, lângă trupul lui.

Încă n-am înţeles ce-i cu el.

E un cap de om!

Conform teoriei terminale retinale, ultima imagine văzută de un om

rămâne întipărită pe pupilă, ca o fotografie.

Poate că o să găsim un indiciu.

Iată ultima imagine văzută de Morton!

E un cap de om!

Refracţia face ca imaginea să apară răsturnată, aşa că....

Ăsta...

e un cap...

...de om!

Voila!

McGrath.

Are ceva în buzunar, dar e neclar, nu înţeleg.

Descompunerea umorilor ochiului a dus la pierderea...

Ochelarilor.

"Prieteni ai Sudului, veniţi la balul mascat de pe 14 aprilie,

la opt şi jumătate. Pine Court, 346, Garden District."

New Orleans.

Ţigancă, pirat....

Am o idee! Poţi veni drept servitorul meu.

Sigur, conaşule Gordon!

Jur că mi-ar plăcea! Cânt şi dansez pentru tine, stăpâne.

Niciunul dintre ceilalţi albi n-o să ştie...

Mai bine mă împuşc decât să mă dau servitorul tău!

Trebuie să vii costumat. E un bal mascat!

Am aici tot ce-mi trebuie.

Dacă insişti să vii înarmat, am ceva care o să te intereseze.

L-am proiectat pentru a fi purtat...

la ăsta.

Jim West nu se costumează.

Foarte bine. Care e planul tău?

Fii atent! Mă costumez în agent guvernamental,

care o să-l omoare pe generalului McGrath "Sângerosul".

Un cowboy negru înarmat, într-o sală plină de foşti stăpâni de sclavi...

O să câştigi marele premiu!

Avem nevoie de arta deghizării ca să intrăm la petrecere,

pentru a-i găsi pe savanţii răpiţi,

înainte să fie forţaţi să creeze ceva ce va distruge Statele Unite.

Am fost aleşi personal de preşedinte.

E în joc libertatea noastră şi e datoria noastră de bărbaţi!

Tu o să fii căpitan de vas, eu o să fiu prostituată.

Să-ţi spun ceva despre arta deghizării, pe care o iubeşti aşa de mult.

În noaptea aceea, la Fat-Can, era destul de clar că nu eşti femeie.

Trei bărbaţi mi-au făcut avansuri.

Arătai urât.

Erai hidos.

Aveai sânii tari, ţepeni şi ieşeau în afară,

că două tunuri ruginite de pe un vas scufundat.

Sânii ăştia sunt o capodoperă.

Sunt perfecţi din punct de vedere estetic şi ştiinţific.

Arată ca naiba!

- Pune mâna pe ei! - Nu ating eu aşa ceva...

Ţi-e frică să nu te înşeli? Pune-mi mâna pe sâni!

- Măcar unul. Atinge-l! - Bine.

Eşti mulţumit? Îţi ating sânii.

Ştiam eu!

Strânge-l cu blândeţe.

Nu aşa de tare! Ai împrăştiat toate grăunţele.

Grăunţe? Asta e problema.

Ce faci?

Acum, atinge-mi tu sânii!

Aşa trebuie să fie un sân.

Foarte frumos!

- Acum, atinge-te singur! - Doamne, e tare!

Voiam să-mi notez ceva.

Ai putea să pui un pistol acolo.

Şi unde mi-aş mai ţine creionul?

Cred că subestimezi avantajele unui buzunar.

Ce cauţi aici, cioroiule?

Îmi cer iertare, domnule.

Speram....

Speram că nu va fi nevoie...

Să-ţi rup nasul.

Albii ăştia.

Ia mâna de pe mine!

Poţi să mă duci în beci cu împuţiţii ăştia, dar tot n-o fac!

- Tu ai solicitat postul ăsta. - Era ceva superior!

Sunt animatoare.

Nu te mai plânge atât. O să-ţi placă.

Un costum de cowboy adevărat, cu şase revolvere.

Un costum bine ales, domnule...

West.

Jim West.

Vestul întâlneşte Estul.

Mae Lee East.

Doamnă...

Aţi venit singur, domnule West?

Vreau să-i fac o surpriză unui vechi prieten, generalul McGrath. L-ai văzut?

Nu cred că e pe lista invitaţilor. Şi eu ar trebui să ştiu.

Sunt asistenta personală a doctorului Loveless.

Doctorul Arliss Loveless?

Ciudat! Unii îl credeau mort.

În seara asta, iese iar în societate.

Ai văzut pe cineva cunoscut?

Sincer să fiu, da.

Sunt geloasă.

N-ai de ce...

Ne vedem mai târziu, în foaier.

Nu vă enervează cântecul ăsta?

Arătaţi de parcă aţi fi văzut o fantomă.

Eu sunt, dragi prieteni.

Sunt viu şi nevătămat.

Viu, cel puţin.

Poate că am pierdut războiul,

dar nu ne-am pierdut simţul umorului.

Nu, chiar dacă am pierdut un plămân,

splina...

vezica...

două picioare...

zece metri de intestin subţire

şi capacitatea de reproducere, toate luptând în numele Sudului!

Ne pierdem vreodată simţul umorului?

Le sunt profund recunoscător

prietenilor de peste ocean

pentru amabilitatea şi bunătatea lor.

Mi casa es su casa.

Să înceapă petrecerea!

Domnule West!

Ce drăguţ din partea dumneavoastră

că aţi venit să daţi culoare acestei întruniri monocrome!

Când cineva se întoarce din morţi,

simt nevoia să mă ridic în picioare.

Domnişoara East mi-a spus că vă aşteptaţi să-l găsiţi pe generalul McGrath aici.

L-am cunoscut cu multă vreme în urmă,

dar nu l-am mai văzut de când erau ciorile pui.

Îmi dau seama că unui om de statura ta îi e greu

să ţină legătura cu jumătate dintre oamenii pe care-i cunoaşte.

Poate că domnişoara East o să te împiedice să fii sclavul dezamăgirilor.

Ştii cum e cu femeile frumoase...

Acum te încurajează, iar peste o clipă îţi taie picioarele de sub tine.

Aşa e. Scuză-mă, domnule West!

Mulţumesc.

- Generale McGrath! - Da, domnule.

O să ai o surpriză când o s-o bagi în pat pe doamna asta.

Cowboy tâmpit!

Te-a confundat cu mine.

Doctor Loveless, cum nitroglicerina

şi armele au fost distruse la Fat-Can, trupele mele sunt demoralizate...

Generale McGrath, dă-mi voie să te întrerup.

Oameni tăi vor primi armele în seara asta,

împreună cu promisiunea mea că vor avea

parte de cea mai mare victorie militară a secolului.

Adună-ţi oamenii, aici...

în seara asta, la ora zece.

Domnule, sunteţi magnific!

V-aş urma până-n colţii lui Cerber!

Acolo veţi şi ajunge.

Ajutor! Să mă ajute cineva!

Ţi-am spus că ne întâlnim în foaier.

În foaier?

Nu m-am descurcat niciodată cu franceza.

Au contraire.

Spune-mi, domnule West...

eşti un spion periculos...

sau doar un cowboy chipeş,

căruia îi place...

să-şi bage nasul?

Cred că a doua variantă.

East şi West.

"Nu se vor întâlni vreodată."

Mai întâi, dă-mi voie să-ţi spun din nou că eşti o femeie urâtă.

În al doilea rând, cât tu stăteai aici, am aflat că doctorul Loveless se întâlneşte

cu McGrath şi cu soldaţii lui la Malheureux Point, într-o oră.

Tu vezi-ţi de petrecere!

Eu o să salvez republica.

Apropo, sânii arată excelent în seara asta. Frumoşi şi obraznici.

Spânzuraţi-l!

Trebuie să vă învăţăm cum să vă purtaţi în societate.

Nu e voie să baţi darabana pe sânii unei femei la o petrecere de ţărănoi.

Am priceput.

Dumnezeule!

Scuzaţi-mă, deranjez cumva?

Parcă vă cunosc de undeva.

Bună încercare, amice.

Ştiu că arăt ca un personaj din Fenimore Cooper...

dar te asigur că nu vreau să-ţi fac nici un rău.

Numele meu e Artemus Gordon...

şi dacă nu mă înşel, ai necazuri. Dă-mi voie.

Eu sunt Rita.

Am fost angajată ca animatoare.

Deşi nu mă deranjează pot să te întreb ce cauţi aici?

Caut nişte savanţi dispăruţi, deşi nici pe mine nu mă deranjează.

Sunt agent federal special, trimis în misiune de preşedinte.

Dacă eşti atât de special cum de ai ajuns aici, sus...

când Loveless i-a pus pe toţi să lucreze jos?

Pivniţa a fost eliberată.

A fost primul loc unde am căutat, după ce am gustat din supă. Greţoasă.

Gata.

Mulţumesc. Artemus, ziceai?

Da.

Să şti că nu uit aşa uşor un chip de femeie.

Atenţie, vă rog!

Cred că, în această seară, au avut loc mai multe neînţelegeri,

şi aş vrea să lămurim o parte dintre ele.

În primul rând...

treaba cu bătutul pe sâni.

În ţara mea...

- Georgia? - Africa.

Strămoşii mei foloseau tobele ca să comunice între sate.

După cum se vede...

cu fata asta, putem comunica şi cu Baton Rouge!

Într-o noapte senină, ne-ar putea auzi şi în Galveston.

Tot ce i-am spus a fost: "Frumoasă rochie!

Mă bucur să te văd. Eu sunt Jim. Ce face mama ta?"

Apoi, am făcut comentariul acela, în legătură cu ţărănoii.

Şi simt că l-aţi interpretat într-un sens negativ.

Dar hai să analizăm cuvântul!

"Ţărănoi."

Primul cuvânt: "ţară" - îţi invocă un sentiment nobil de patriotism.

Al doilea cuvânt...

"noi"...

Nu-mi vine nimic legat de "noi" - dar fără el rămânem cu "ţară",

şi ar trebui să vă mândriţi cu asta.

Între noi fie vorba, nu înţeleg de ce

se agită lumea în legătură cu sclavia.

Cine n-ar vrea să aibă oameni care să muncească în locul lui?

O să vă mişcaţi voi fundurile alea mari

ca să culegeţi bumbacul?

Nu prea cred.

Aşa că hai să mergem înăuntru să bem nişte whisky!

Să ne distrăm aşa cum trebuie.

Haide! Lăsaţi funia deoparte!

Haide! Să mergem înăuntru!

Să mergem!

Staţi puţin!

Stau aici, în faţa voastră, şi-mi dau seama că am greşit.

Draga mea, profit de ocazie ca să îndrept lucrurile.

Vrei să te măriţi cu mine?

Asta înseamnă "nu". Bine, ascultă!

Te-ar ajuta cu ceva dacă aş spune că am crezut că eşti bărbat?

Funia asta are ceva!

Mulţumesc, ne-am simţit foarte bine!

"Spânzuraţi-l"?! Ar trebui să te împuşc pe loc!

Ţi-l prezint pe partenerul meu iute la mânie, James West,

care nu-şi dă seama că invenţia mea, funia extensibilă,

a fost o diversiune care mi-a permis să-i caut pe savanţii dispăruţi.

- Savanţi? - Da.

Ea e Rita. Am găsit-o într-o cuşcă, în dormitorul lui Loveless.

E cântăreaţă.

Mi-e teamă că n-am fost sinceră cu tine în privinţa asta.

Sunt Rita Escobar.

Îl căutam pe Guillermo Escobar, omul de ştiinţă. E tatăl meu.

Îmi pare rău că vă stric reuniunea, fetelor, dar trebuie să ajung la Malheureux Point.

Malheureux Point?

Este atât de impetuos!

Da, e un idiot.

Generale, a trecut ceva timp de la New Liberty.

În fiecare zi mă gândesc la ce a fost.

Şi eu.

Dacă aş fi ştiut câte ştiu azi despre explozibile şi capsele detonante...

aş fi fost şi astăzi pe picioarele mele.

Nu la asta mă refeream.

Te gândeai la măcel...

...la baia de sânge care ţi-a dat porecla aia de războinic.

Cum îţi zice lumea?

McGrath "Sângerosul".

Călăul de la New Liberty.

Ar fi trebuit să ajungă.

Poate că nu stăm noi unde trebuie.

Nu, trebuie să aşteptăm exact aici.

Uite!

Ticălos sadic şi înjumătăţit! Ne-ai trădat!

Mi-am donat o jumătate din trup ca să creez o armă capabilă să facă aşa ceva,

dar cum m-aţi răsplătit tu şi generalul Lee?

V-aţi predat la Appomattox! Cine pe cine a trădat?

Munitia, notează că trebuie accelerată viteza turelei.

Schimbă raportul de transmisie de la 2,2 la 2,8.

"Ţipete..."

"Ajută-mă."

"Nu mă trage de braţ."

Ordonă-le să oprească măcelul imediat!

Trebuie să mai exersăm cu tragerea. E prea mult timp între ţipete.

Ordonă-le să înceteze!

Îmi dau seama că eşti tulburat, dar oamenii tăi nu mor degeaba,

ci pentru o cauză mai măreaţă decât îţi poţi închipui.

Du-te direct în Iad, domnule!

După tine.

McGrath "Sângerosul",

...cu adevărat.

Cu asta, festivităţile se încheie.

Doamnelor, aruncaţi-l la peşti!

Încă de la începutul istoriei, puterea unei ţări a fost dată

de mărimea armatei sale. În seara aceasta, acel capitol va fi închis.

Armata tradiţională, ca să nu mai vorbesc de Statele Unite, vor dispărea.

Va fi înfrântă de un schilod,

după cum a insinuat generalul,

şi de maşinologie.

Dar, prieteni, tancul e doar un aperitiv,

fata de ce creează acum cei mai mari savanţi ai ţării.

Dacă v-am stârnit interesul,

aduceţi 1.000 kg de aur

în Canionul Păianjenului, în următoarele patru zile.

Vă rog să mă scuzaţi, trebuie să prind tancul.

A ieşit din lac.

După poziţia cadavrelor,

a tras acoperind un unghi de 360 de grade.

Cred că o să vomit.

Doamne!

Ce fel de armă face aşa ceva?

Se târăşte, scoţând un sunet ascuţit de animal rănit.

Are o turelă cu un tun.

Se învârte ca un cap de vultur.

Ai văzut-o?

Am auzit de ea. Am crezut că poveştile unor supravieţuitori nebuni.

Supravieţuitori?

Nu aici.

În New Liberty, Illinois, un oraş de sclavi eliberaţi, de dincolo de graniţă.

Cu o săptămână înainte de sfârşitul războiului în '65,

eram în Regimentul 9 Cavalerie.

Am descoperit bătrâni, femei şi copii măcelăriţi.

I-au folosit drept ţinte.

Atunci, am jurat să-l urmăresc pe diavolul ăsta las până în mormânt.

Ce e, West?

Credeam că o să te bucuri să mă vezi aşa.

De fapt, sunt dezamăgit.

Speram să-l omor personal pe Măcelarul de la New Liberty.

Haide, trage!

Trimite-mă în iad.

Dar diavolul responsabil pentru New Liberty...

e Loveless.

El a operat tancul acolo.

A ucis copii şi bătrâni,

aşa cum mi-a omorât şi mie băieţii aici.

Unde e?

Unde s-a dus?

Unde se duce?

Ştiu eu asta.

Vă spun, dacă mă luaţi cu voi.

O să-mi spui, altfel, te las aici.

Fetele de la vilă vorbeau între ele.

"Oare o să mi se usuce părul în deşert?"

"Unde o fi Utah?"

Utah.

La drum, Coleman! Spre Utah.

Am înţeles, să trăiţi.

De ce n-o ducem acasă, în Texas? E în drumul nostru.

În drum spre Utah, acolo unde e şi preşedintele.

Ce zici de coincidenţa asta?

Artie!

Dacă nu era ea, n-am fi ştiut unde se duce Loveless.

E nepoliticos, dacă nu chiar periculos.

Ne-ar fi stat în drum şi aş fi ajuns să mă culc cu ea.

Ciudat! Eu am simţit că e mai interesată de mine.

Am încercat să mă pun în locul lui Loveless.

Multă baftă!

Ce şi-ar dori de la Rita un dement fără organe reproducătoare?

Nu vreau să spun că Rita nu are o frumuseţe

demnă de un sonet al lui Shakespeare sau de un tablou al lui Botticelli.

Doamne, curbele fundului ei

şi umflătura pieptului ei magnific!

Atât de plin, de somptuos, atât de...

Ce căutau miniştrii aceia străini la petrecerea lui Loveless?

Asta nu înţeleg deloc.

Ştiai că erau atât de mulţi şi de străini?

- De când e aici? - De pe la fundul lui Botticelli.

Îmi cer scuze.

Dă-mi voie să te scutesc de momentele jenante. Fă-ţi un sandviş. Cobori!

Ştiu ce căutau străinii ăia la petrecerea lui Loveless.

E fantastică? Cum ai gătit-o?

Se taie cu furculiţa.

Într-o "daubiere". E un vas de lut. E o reţetă franţuzească.

Miniştrii străini...

Erau supăraţi dintr-un anumit motiv,

spuneau că ambiţionarea Louisianei a fost afacere proastă.

Achiziţionarea Louisianei!

Şi regina nu ştiu care a Franţei a fost păcălită.

Regina Isabella a Spaniei.

E ridicol! Coleman, opreşte trenul.

- Domnişoara Escobar coboară. - Cine naiba e domnişoara Escobar?

O tânără speriată, înfometată, pe jumătate dezbrăcată, care-şi caută tatăl.

Pe jumătate dezbrăcată?!

Coleman, opreşte trenul!

Nu dăm pe nimeni jos în mijlocul pustietăţii.

Mai ales dacă e pe jumătate dezbrăcată.

Te rog, Jim! Tata e singura mea rudă.

Vrei să aştept acasă, să aflu că a fost ucis sau să fac ceva?

Tu ce ai face?

N-am nimic cu tine.

Dar ce se va întâmpla

când îl vom găsi pe Loveless, iar tu vei fi tot în tren?

Ştiu că n-o să-l laşi să mă prindă.

Te-am văzut trăgând.

Te asigur că orice atac a lui Loveless ar fi cu totul inutil.

Dă-mi voie să-ţi demonstrez

cum sugestiile mele au făcut "Hoinarul" impenetrabil.

Aici avem trei bile de biliard, aparent inofensive, nu?

Dar dacă apeşi pe număr,

în trei secunde, devine o bombă cu gaz de adormit.

Poţi să te relaxezi. Eşti în siguranţă aici.

Nu ştiu ce părere ai tu, dar eu o să dorm mai bine,

presupunând că Loveless o să dea buzna aici să joace biliard.

Apropo de somn, sunt obosită, Artie.

Îmi poţi împrumuta nişte haine?

- Am exact... - Am eu ceva de îmbrăcat.

Nu e foarte dichisit, dar n-o să explodeze pe tine.

Ar fi frumos.

Loveless a răpit câţiva metalurgişti,

deci ceea ce construieşte e blindat.

A răpit şi doi chimişti,

deci foloseşte explozibile.

Tu spui că tatăl Ritei e cel mai mare expert în hidraulică,

deci aparatul o să se mişte.

Ce-ar putea construi, astfel încât să-l facă pe preşedinte să predea guvernul?

O sobiţă.

Ce?

Rita are nevoie de o sobiţă. Se face frig acolo, în spate.

Tocmai despre asta vorbeam! Îţi distrage atenţia.

Ce?

Noapte bună şi vă mulţumesc că m-aţi salvat.

Noapte bună!

Pijamaua aceea...

- Îţi vine ca turnată. - Sper să nu fie prea vaporoasă.

- În spate. - Dacă ai nevoie de ceva....

De absolut orice....

Mă găseşti aici.

Sunteţi tare drăguţi.

Vise plăcute!

Ţi-am zis eu că o să ne distragă atenţia.

Nici vorbă de aşa ceva.

E bine să o avem cu noi. E o adiere de "fund" proaspăt.

Poftim?

Ai spus "fund".

Nu. Am spus că e bine să o avem cu noi. E ca o adiere de aer proaspăt.

Hai să ne "înfundăm" în somn.

L-am ajuns pe Loveless, domnilor.

E la 700 de metri în faţă, şi ne apropiem.

Menţine viteza. Vin acum.

- Ce-i asta? - Mi-am permis...

să ţi-l montez cât dormeai.

Nu-ţi mai permite să-mi umbli la lucruri!

Foarte bine.

Ţi-am mai adăugat câte ceva la garderobă.

Îmi scapă ceva?

Jim!

Dacă îl urmărim pe Loveless...

de ce e în spatele nostru?

De asta.

Ce se întâmplă?

- Nimic, e în regulă. Stai jos! - Bine.

- Apasă pe butonul magic. - Ce faci?

Verific dacă merge escalatorul.

Ne trebuie un plan.

- Apasă pe buton! - Foarte bine.

E atât de curajos.

Poţi să tragi de un tac?

- De asta? - Mulţumesc.

Curajul e bun când e susţinut de maşinării.

Baftă!

Gordon!

Sunt drept în faţă, domnule.

Văd, Munitia.

Foc!

Până aici! N-o să-l las pe Loveless să mă ia.

- Prefer să mor! - Nu-i bine să-ţi doreşti aşa ceva!

Te rog, Artie! Nu mă părăsi!

Doamnelor, ne trebuie un tren nou.

- Dă-mi bila. - Nici nu mă gândesc!

Am un plan.

- Gordon! - E Loveless!

- Ba nu. - Ba da!

Jim...

E doar o bilă inofensivă, dar, dacă apeşi pe număr,

ne poate distruge misiunea.

- Nu mişca! - Dă-mi drumul la picior!

Loveless ne-a pus montat aceleaşi aparate de metal

pe care le-am găsit la Morton.

Bună dimineaţa, domnilor!

Sper că aţi dormit bine.

- Ce-ai făcut cu Rita? - Rita? Ce apropiaţi sunteţi!

Rita doarme şi acum din cauza gazului.

E frumoasă, nu-i aşa?

Cine ştie? Poate o să mă apropii şi eu mai mult de ea.

- Aş avea un motiv în plus ca să te omor. - Da, domnule West.

Nu mă îndoiesc că unui negru dotat ca tine i se pare imposibil

ca un monstru ca mine să se bucure de plăcerile oferite de o femeie.

Dar cum ai văzut de ce e în stare maşinologia mea,

nu crezi că am realizat ceva pentru jumătatea mea inferioară,

ceva din oţel, care să pompeze din greu?

Apropo de pompat, domnule Coleman...

cu toată viteza înainte!

Ce tren minunat! Pot să-l împrumut, nu-i aşa?

În afară de faptul că nu mă pot urca în el cu scaunul cu rotile,

mi se pare un mod confortabil de a străbate drumul

până la laboratorul meu din Canionul Păianjenului.

Apropo, o să mă întâlnesc în scurt timp

cu preşedintele Grant, la Promontory Point.

Ce să-i transmit?

Mă tem că nu-i pot spune

că sunteţi bine sănătoşi.

Scoate-ţi trusa de scule, şi scoate-mi asta de la gât!

Nu mai am sculele.

"Bine aţi venit la tabăra experimentală Loveless pentru disidenţi politici!"

"Aici nu sunt paznici sau garduri."

"Atât timp cât veţi rămâne în acest perimetru, veţi supravieţui."

N-am timp de aşa ceva.

Vezi? Nimic.

Iar acum trebuie să fugim...

Gulerele astea conţin magneţi puternici!

Atâta vreme cât alergăm mai repede decât lama, nu avem probleme.

În cât timp îşi pierde un magnet puterea?

- În 400 de ani! - Fir-ar să fie!

Prăpastia!

Fugi spre prăpastie!

Hai, Gordon! Fugi!

- Sări în braţele mele! - Nu.

Acum!

Noroc!

Iartă-mă!

Rita, draga mea...

Nu sunt nerecunoscător Providenţei că mi te-a scos în cale,

dar trebuie să recunosc...

că sunt curios să aflu cum ai ajuns să umbli cu ei.

Păreau siguri că te pot găsi. M-am gândit că, dacă stau cu ei,

o să mă aducă înapoi, la prietenii mei.

Nu vreau să te umfli în pene, dar mi-a fost dor de tine.

Ce coincidenţă! Şi mie mi-e dor de mine.

Cum vrei să-mi scoţi asta de la gât?

Poftim?

Pentru asta eşti aici. Eşti maestrul chestiilor mecanice.

Înţeleg...

Acum sunt maestrul chestiilor mecanice!

Acum cinci minute, când încercam calm

să găsesc o soluţie inteligentă la problema asta, nu eram.

Dar s-a întâmplat ceva. Cineva, al cărui nume nu-l voi rosti...

Jim...

West!

S-a hotărât să sară peste sârmă,

oferindu-ne zbenguiala aia prin porumb

şi saltul în noroiul abisal.

Iar acum stăm aici, în timp ce dementul ăla goneşte

spre preşedintele nostru, în unicul nostru mijloc de transport,

având-o prizonieră pe Rita, înarmat cu cine ştie ce

maşinărie de distrugere în masă, hotărât să pună mâna pe ţară.

- Cred că trebuie să te calmezi. - Nu pot să mă calmez!

Sunt maestrul chestiilor mecanice!

Şi trebuie să te ajut! Pe tine!

Maestrul prostiilor!

Vrei să-ţi scot gulerul? O să ţi-l scot!

N-am un pistol, că ţi l-aş scoate cu un glonţ.

Uite ceva în stilul lui Jim West!

Îl izbesc cu o piatră.

Gordon, nu vrei să faci asta.

Ba da!

- Ce-ai făcut? - N-am făcut nimic.

Ba da. Ai inversat polaritatea magnetului tău.

N-am făcut nimic!

Nu te mişca!

O să mă proptesc cu piciorul în pieptul tău.

Eşti teafăr?

Mă simt minunat. Mă ajuţi să-mi scot cizma?

Iartă-mă!

Asta e catarama mea.

Când o să le spui povestea nepoţilor tăi, poţi să omiţi partea asta.

- Nici o grijă... - Bine.

O să-ţi desfac cureaua. Eu alerg încolo, tu, în partea cealaltă.

Stai să văd dacă am înţeles planul tău.

Tu o să alergi repede încolo, eu o să alerg în partea cealaltă.

- E ingenios. - Termină, Gordon.

Unu...

doi...

Trei!

Uite!

Trusa auxiliară de scule.

Am uitat de ea. Probabil că mi-a căzut din buzunar.

Din buzunar?

De ce nu era într-o chestie cu arc care să-ţi iasă din fund?

Acolo ar fi căutat Loveless prima oară.

Ce e?

Nimic.

Nu, mulţumesc, nu vreau.

Nu mă simt bine aici.

Ai un păianjen uriaş pe mână...

Vrea doar să se încălzească.

Cum de ştii atâtea lucruri despre viaţa în deşert?

Aici am copilărit. Am fost crescut de indieni.

- Serios? Asta e... - Uite!

E o viespe de deşert,

unul din cei mai mari vânători din lume.

O să ucidă tarantula, o să-şi depună ouăle în ea,

pentru ca puii ei să aibă de mâncare când se vor naşte.

Acum chiar că mi-e foame!

Ce părere au avut părinţii tăi, care bănuiesc că erau negri,

despre faptul că ai fost crescut de indieni?

N-au avut prea multe de spus.

Am fost trimis pe altă plantaţie, când eram mic.

Am fugit imediat ce m-am simţit destul de puternic.

Ţi-ai mai văzut familia?

Da, erau la New Liberty.

O să te ajut să pui mâna pe el, Jim.

Nu ai nici cea mai vagă idee încotro mergem, nu?

Ştiu foarte bine unde mergem.

La Canionul Păianjenului.

Am ajunge mai repede dacă n-ai târî aia după tine.

A fost făcută cu multă ingeniozitate şi cu multă muncă.

Ar fi păcat s-o arunc.

Şi nu se ştie niciodată când o să ai nevoie de un magnet puternic.

Când ai dreptate, ai dreptate.

Calea ferată particulară a lui Loveless!

Nu e un miraj. Dacă asta nu e miraj, atunci, acolo...

E Canionul Păianjenului. Ce facem acum, domnule Plan?

Ce avem? Inteligenţă, hotărâre şi elementul-surpriză.

Loveless ce are?

Ei bine...

Are propriul lui oraş.

Are o tarantulă de 25 de metri.

Da. Ajungeam şi la asta.

Mă bucur să văd o invenţie care chiar funcţionează.

Impresionant!

Deşi e un pic cam greoaie.

E prinsă în capcană.

N-o să treacă de stâncile alea.

Hai, Gordon! Să mergem!

Gordon, să călărim!

Ştii să călăreşti, nu?

- Da, ştiu. - Pe cal?

Da, când situaţia cere soluţii primitive.

Acum e bine? Un păianjen uriaş se împleticeşte către preşedinte.

Eu mă gândeam la alt păianjen.

Mai ţii minte când am văzut viespea aia micuţă distrugând tarantula?

Viespea avea un mic avantaj. Putea să zboare.

Exact.

În 1540, Leonardo da Vinci a proiectat o maşină de zbor, dar n-a terminat-o.

Extrapolând şi folosindu-mi imaginaţia, am realizat...

Nu avem timp pentru planurile tale sau pentru invenţiile tale nereuşite.

Să facă fiecare ce ştie mai bine.

"Fie ca Dumnezeu să menţină unitatea acestei ţări,

aşa cum această cale ferată uneşte cele două mari oceane ale lumii!"

Dumnezeule!

Ce coincidenţă!

Am ieşit la o mică plimbare de dimineaţă

şi, tocmai în mijlocul deşertului,

dau peste generalul Ulysses S. Grant.

Nu am fost prezentaţi oficial. Sunt doctor Arliss Loveless,

fost membru al armatei confederate.

Da, doctorul Loveless...

Arătos păianjen aveţi...

Cu ce vă pot ajuta astăzi?

Am un mic adăpost în apropiere.

Sper să-mi acceptaţi ospitalitatea. Vreau să vă fac o propunere.

Ce propunere?

Să predaţi necondiţionat Statele Unite

în faţa Alianţei Loveless.

Nu ştiam că suntem în război.

M-aţi luat prin surprindere.

Nu mi-am adus pliciul de muşte.

Dar acum?

În probleme de război, trebuie să trataţi cu mine.

Şi tu cine mai eşti?

Sunt preşedintele Statelor Unite.

El e un actor angajat să-mi ţină locul în ocazii festive.

Nici măcar nu e un actor bun. E prea gras şi prostănac.

Ai mult tupeu, Gordon. Unde e West?

Doar îl ştiţi, domnule.

Luaţi-l imediat de aici!

Căpitane!

Locotenente!

Sergent!

Soldat!

Sunteţi liber, domnule. Plecaţi!

Îi luăm pe amândoi.

Şi asta face parte din planul tău, Gordon?

Sunt alături de dumneavoastră, domnule. Ăsta-i lucrul cel mai important.

Am o telegramă pentru doctorul Loveless, de la mama lui, Irene.

Spune: "Vino acasă, termină cu prostiile".

Bonjour...

Buenas tardes... şi o zi bună!

Glorioasa zi!

O zi în care nedreptăţile pe care le-am suferit vor fi îndreptate.

Cât am aşteptat?

Parcă era anul 1776, nu-i aşa, bătrâne?

Cea mai scumpă ceaşcă de ceai din istorie!

Manhattanul dat pe un pumn de mărgele...

"Nu uitaţi Alamo." Într-adevăr!

Mulţumesc, Artie.

Azi sunt mândru să stau în faţa voastră şi să vă spun

că nedreptăţile vor fi îndreptate,

că trecutul va redeveni prezent,

că Statele Unite vor fi divizate!

Marea Britanie primeşte înapoi cele 13 colonii, mai puţin Manhattanul.

Florida şi Fântâna Tinereţii se întorc la Spania.

Texas, New Mexico, California

şi Arizona revin Mexicului.

O bucăţică îmi rămâne mie să am unde să mă retrag.

Naţiunile partenere insistă să facem totul cât se poate de legal.

Mie-mi place simetria.

La urma urmelor...

n-ai fost tu, generale Grant,

cel care ne-a pus să semnăm capitularea de la Appomattox?

N-o să semnez niciodată hârtia asta!

Statele Unite nu se vor preda niciodată!

Atunci, avem o dispută, nu?

Bănuiesc că ameninţarea cu moartea nu înseamnă nimic

pentru un om care a luptat în război.

Dacă refuzaţi să semnaţi capitularea,

îl împuşc pe omul dumneavoastră, Gordon.

- Artemus... - Munitia!

Nu te teme... Port un "Impenetrabil".

Pot să cer un singur lucru?

Vreau să mă împuşte în inimă.

Inima mea, care a iubit atât de mult ţara asta!

Împuşcă-l în cap!

La naiba!

Pregăteşte-te!

Ţinteşte!

O fată nouă!

Ce surpriză plăcută!

Ebonia, de ce eşti atât de rea cu mine?

Sutienul ăsta mă omoară!

Mulţumesc.

Şi jartierele îmi intră în fund.

- Ai grijă cu rochia! - S-o ia naiba de rochie!

O să vă scoatem imediat de aici, domnule preşedinte.

Pa!

- Ea e cu noi? - E căpitanul West, domnule.

E atât de graţios!

Omorâţi-l!

Pe el!

Pe el! Pe el!

Fata!

E bila a opta? Culcat.

- Nu era gaz de adormit. - Bila opt e o bombă incendiară.

Preşedintele!

Spectacolul a luat sfârşit! Să mergem!

Salvaţi-l pe preşedinte! Noi ne descurcăm.

Ne scapă! Trebuie să ne urcăm pe cai!

Acum ne trebuie un plan.

Maşina ta zburătoare!

Te prefăceai că ştii despre ce vorbeşti sau chiar poţi s-o faci?

Deşi era considerat nebun de către colegii săi,

teoria lui Bernoulli spune că aerul care trece peste aripa unei păsări

are o presiune mai mică decât presiunea de sub aripă.

Se numeşte portanţă, şi asta vom încerca să facem.

Sigur, e doar o teorie, n-a fost verificată niciodată.

Am un cadou pentru drum, băieţi.

Praf de puşcă, nitroglicerină şi focoase calibrul 44.

De unde naiba ştii atâtea despre explozibile?

Agent federal Coleman.

Preşedintele s-a gândit că e bine să fiţi supravegheaţi.

Dar nu mă încumet să înfrunt gravitaţia. Succes!

Ţine-te bine! Avanti!

Avanti! Avanti!

- De ce nu avanti-ează? - N-are destulă portanţă.

Ne trebuie mai multă viteză.

- Gordon, e o prăpastie! - Da, ştiu!

Asta înseamnă că pământul o să se termine.

- Ştiu! - Gordon!

Merge!

Dacă e să-ţi reuşească una singură, mă bucur că e asta.

Ce nume ciudat ai mai ales şi pentru asta?

Stai, lasă-mă să ghicesc! Intensificator de elevaţie.

Său vehicul de înfrânt gravitaţia.

Nu, mă gândeam la ceva simplu.

Air Gordon.

Domnule preşedinte, vă mai rog o dată.

Semnaţi capitularea, altfel, distrug oraşul ăsta.

V-am dat răspunsul meu.

Vă înţeleg poziţia dar vă implor să vă mai gândiţi,

având în vedere ce va urma.

Munitia!

Ţineţi-vă, domnule preşedinte!

Să mergem!

Domnilor, sunt impresionat de eforturile şi de ingeniozitatea voastră.

Ce-ar fi să semnaţi un jurământ de loialitate

şi să scăpaţi de execuţie?

Eu mă gândeam să-ţi îndes jumătatea aia de fund într-un tun,

şi să fertilizez zona cu tine.

Poate că n-avem o scândură la bord,

dar cioroiul ăsta o să ia bătaie.

Tu o să-mi dai bătaia asta?

Am şi eu aşa ceva.

Gordon mi-a dat unul singur. Dacă aştepţi o clipă, vorbesc cu el...

La naiba!

Gata cu domnul Cuţitar!

Am învăţat asta de la un chinez.

Eu tocmai am scornit-o.

Frumoasă pălărie!

Nu!

Îmi cer scuze.

Domnişoară Lippenreider, preia comanda!

Cineva mi-a promis o bătaie.

Un tip brunet,

cu o barbă ciudată, cam atâtica... L-ai văzut?

Loveless, nimic nu se compara

cu două picioare sănătoase.

E clar că nu joci poker, domnule West.

Patru bucăţi sunt mai tari decât o pereche.

Aveai pe cineva drag care a pierit

în acea acţiune militară?

Am atins o coardă sensibilă.

"Îmi place să bat din picioare

în noroiul din Missisippi!"

Termină!

Opreşte-l, te rog!

Aruncă arma!

Mergi mai departe! Opreşte-te sau trag!

Vrei să mă omori cu jucăria aia?

Dacă e nevoie, da.

Oare de ce nu mă tem?

Împuşcă-l!

Împuşcă-l...

Gordon!

Împuşcă-l!

După atâta chin, ai ratat?

Dimpotrivă.

Mulţumesc.

Cavalerismul tău va fi pus la încercare.

Stai!

Doctore Loveless, pun pariu că ţi s-a părut foarte amuzant

să mă calci pe faţă cu piciorul ăla de metal...

Dacă mă întrebi pe mine,

cineva îi datorează cuiva nişte scuze.

Gordon, lasă baletul! Vino încoace şi află cum se conduce drăcia asta!

Avem o problemă serioasă!

Vă rog, domnule West!

Aveţi milă de mine!

Nu te teme, doctore Loveless.

Am aranjat o jumătate de celulă special pentru tine.

Vă rog, domnule războinic întunecat şi puternic!

Caut combinaţia potrivită de manete...

- Foarte bine... - Nu mai face asta!

Te-am admirat întotdeauna, domnule West.

Vreau să înţelegi asta.

Patru ani lungi, l-am urmărit pe animalul responsabil

pentru masacrul de la New Liberty.

Şi am auzit că tu eşti ăla.

Nu sunt un animal, sunt un vizionar!

Sunt un geniu,

iar acum sunt furios!

După ce o să te omor,

jur că o să te topesc şi o să te fac unsoare!

Loveless!

Să fiu al naibii!

Cum am ajuns în situaţia asta întunecată?

Habar n-am. Sunt la fel de uimit ca tine.

Sunt într-o dilemă foarte dificilă.

Pe de o parte, mă iubesc foarte mult,

dar, pe de altă parte pe tine te urăsc din tot sufletul.

Te-aş putea ucide foarte uşor, dacă aş trage de mânerul ăsta.

Dar aş muri odată cu tine, de unde şi problema mea.

Decizii...

Decizii...

Dă-mi voie să iau eu decizia asta în locul tău.

Domnule West, deşi pe dinafară eşti negru ca noaptea,

pe dinăuntru, însă...

eşti galben de frică!

N-ai atâta curaj.

N-am dreptate...

cioroiule?

Asta mai zic şi eu bătaie!

Domnilor, creez o nouă agenţie,

al cărui scop e să-l protejeze pe preşedinte.

Bine aţi venit în Serviciile Secrete,

domnilor agenţi numărul 1 şi 2!

Mulţumim, domnule preşedinte.

Pot să întreb cine e agentul numărul 1 şi cine e numărul 2?

Nu cred că asta contează, nu?

Dacă spuneţi dumneavoastră...

Şi o să aveţi destul timp să stabiliţi asta în următoarea misiune.

Ne vedem la Washington, domnilor!

Domnule preşedinte, cum rămâne cu trenul nostru?

Îl iau eu, normal.

Doar l-aţi lăsat pe Loveless să-l arunce în aer pe al meu.

Jim! Artie!

- Eroii mei. - Rita, uită-te la tine!

Eşti superbă!

Ai o rochie grozavă pe tine.

Voiam să vă mulţumesc pentru ajutor înainte să mă întorc în Texas.

- Texas? - De ce?

Mă gândeam că poate vrei să vii la Washington cu mine.

Sau, mai bine, să vii la Washington cu mine.

Mi-e teamă n-am fost chiar sinceră cu voi...

Profesorul Escobar nu e tatăl meu, e soţul meu.

Puteai să ne spui asta de la început.

Rita, draga mea, trebuie să plecăm.

Pa!

Măcar vă aveţi unul pe celălalt.

Jim?

Ce mai e, Artie?

Te superi dacă te întreb ceva?

De fapt da, Artie.

Traducerea şi adaptarea: Florin Lemnaru

Sincronizare şi revizuire: muLineZu

SFÂRŞIT