Original subtitles

LUPTA PENTRU ROMA PARTEA A II-A

Goţii victorioşi ai regelui Teodoric urmăriseră legiunile romane

pînă la porţile Romei.

- În sfîrşit Roma! - Viitoarea capitală a goţilor, sire.

Nu, Hildebrand. Va fi doar o garnizoană.

Teodoric puse cetatea de scaun a regatului goţilor la Ravenna.

Vreme de 32 de ani domni pacea.

Dar odată cu moartea sa începu vrajba pentru tron.

Poporul got să stea strîns unit, regatul meu să rămînă neîmpărţit,

iar drept moştenitor al tronului...

...îI numesc pe...

Maiestatea Sa, regina!

Amalasunta şi Matasunta, fiicele lui Teodoric,

se sfădeau pentru coroană.

Amalasunta izbîndi şi deveni regina goţilor.

Însă cîtă vreme sora ei se afla în preajmă,

nu se simţea stăpînă pe coroana ei.

Regina o surghiuni pe Matasunta pe insula Bolsena.

Aspa, toate astea am să i le plătesc surorii mele, ţi-o jur!

Roma nu privea impasibilă evenimentele.

Deşi învins de forţa armelor, Cethegus, trimisul Romei,

lupta cu viclenie pe tărîmul diplomaţiei.

Regina îI numi prefect al Romei.

Regina este cea căreia i se cuvine acest rang.

Fără a cere mai întîi sfat de la Consiliul Coroanei?

Cînd voi avea nevoie de sfat, am să i-l cer.

Ai încuviinţarea mea să reînfiinţezi Garda Pretoriană.

Măria Ta, asta ar însemna o oaste sub comanda romanilor!

Vă înţeleg îndoiala şi o respect.

Îmi îngăduiţi povaţa de a trimite la Roma pe cineva care să-mi vegheze paşii?

Comite de Dacia, preiei tu îndatorirea?

Îmi slujesc regina, oriunde m-ar trimite.

Pe cîmpul de bătaie, sau pe străzile Romei.

Însă Cethegus juca la două capete, inclusiv în Bizanţ.

Împreună cu împărăteasa Teodora ţesea intrigi împotriva goţilor.

Este vorba de o chestiune de egală importanţă pentru Roma şi Bizanţ.

Mă tem că goţii au devenit o problemă serioasă.

Îmi îngădui să propun o alianţă.

Desigur. Roma ar trage foloasele, iar Bizanţul ar purta toată povara.

Cethegus încheie o înţelegere secretă şi cu generalul bizantin Narses.

Roma nu mai era singură în lupta împotriva goţilor.

Bătălia pentru Roma se va da doar între noi doi.

Planul meu doar ar grăbi lucrurile.

Ca sa fim limpezi, împăratul e cel ce ar hotărî asupra propunerii tale.

Sînt întru totul de aceeaşi părere.

Tu eşti împăratul Bizanţului, generale.

La curtea reginei goţilor nimeni nu bănuia nimic.

Misiunea de împuternicit al reginei la Roma îi fu încredinţată lui Totila.

Încă din prima zi Totila o cunoscu întîmplător pe fiica lui Cethegus,

cel mai înverşunat duşman al goţilor.

Nu te teme!

lulia!

Dă-mi voie să ţi-l prezint pe Totila, comitele Daciei.

Este trimisul reginei noastre.

Credeam că nu există frumuseţe mai fermecătoare decît cea a Romei.

Văd că m-am înşelat.

Regatul goţilor era însă în fierbere.

Nemulţumirea faţă de regină lua amploare.

Consiliul Coroanei hotărî să o mazilească.

Am încoronat regină pe cine nu trebuia.

Îi face totul pe plac lui Cethegus, iar acesta îşi urmăreşte visul.

Visul despre o Romă puternică, ce va stăpîni asupra regatului nostru.

- Vorbele tale înseamnă trădare! - Nu!

Sînt singura salvare.

Matasunta va fi regină.

Însă Cethegus le-o luă din nou înainte comiţilor goţi.

Cîştigă încrederea Matasuntei şi i-o dădu pe regină pe mînă.

Matasunta îi pregăti surorii ei o moarte în chinuri.

Ajută-mă! Deschide uşa!

Poţi să strigi cît vrei. Nu te va ajuta nimeni.

Cethegus e deja în drum spre Roma.

Comiţii aflară însă de omor şi-l desemnară pe Vitiges drept rege.

Matasunta îI iubea pe Vitiges, însă el o respinse.

Astfel că iubirea ei se prefăcu în ură.

Bizanţul trimise o oaste la Roma, drept sprijin în lupta cu goţii.

Cethegus exact asta aştepta.

Îşi trădă şi aliaţii bizantini.

Ordonă pretorienilor să nimicească dintr-o lovitură garnizoana goţilor.

lar cînd oştile bizantine ajunseră la porţile Romei,

Cethegus nu le lăsă să intre în cetate.

Bun venit la porţile Romei!

Vă aduc salutul împăratului meu.

Şi am venit să vă eliberez de goţi.

Sînt profund recunoscător, dar Roma e deja liberă.

Garnizoana goţilor e deja dezarmată şi desfiinţată.

- Asta e trădare, Cethegus! - Prevedere e cuvîntul potrivit.

Atunci voi lupta singur împotriva goţilor.

Şi-am să-i înving, în timp ce tu vei sta pitit în cetate.

Oştile bizantine se luptară cu goţii fără ajutorul romanilor.

Şi fură nimicite de oastea lui Vitiges.

Străpungeţi cercul de foc! După mine!

Rămăşiţele oştii bizantine se refugiară în cetate,

urmărite îndeaproape de goţii victorioşi.

Cethegus primi în cetate doar o ceată răzleţită.

- Aduceţi apa! - Ridicaţi-l!

Bun venit între zidurile Romei! Aici eşti în siguranţă.

Acum ne încheiem socotelile!

Ostaşi ai Bizanţului! Îndoiţi-vă strădania!

Urmaţi-mă pe mine,

iar eu voi răzbuna necinstea ce vi s-a făcut.

Puneţi-vă în slujba mea şi vom alunga duşmanii de la porţile Romei.

- Vreţi să mă urmaţi? - Te urmăm, Cethegus!

Acum sîntem la ceas de cumpănă. Urmează lupta pentru Roma.

LUPTA PENTRU ROMA Partea a II-a

TRĂDAREA

Preamărite împărate, m-ai chemat?

Voiam să ştiu în ce stare te mai afli, generale.

Eşti milostiv, Măria Ta. Reumatismul din şalele mele...

Despre oştirea mea voiam să ştiu. Cea din Italia.

În clipa asta e sub comanda lui Cethegus, un roman.

S-a folosit de oaste, că să-l înfrîngă pe Belizarie.

Ceea ce n-a fost intenţia noastră, mărite împărat.

Însă acum Cethegus întreţine oastea din buzunarul său.

De ce-am plăti noi, dacă tot nu trebuie?

Îmi place să chibzuiesc banii, dar nu-mi place să pierd o bătălie.

Dacă atacă din nou goţii, şi o vor face curînd,

atunci tu, ca bizantin, vei prelua comanda oştirii.

Slăvite împărat, înfrîngerea lui Belizarie trebuie întoarsă în folosul nostru.

Deşi încuviinţez că o astfel de înfrîngere nu ar fi trebuit să se petreacă.

Dacă nu mă înşel, împărăteasa a fost cea care te-a îndemnat

să-i încredinţezi generalului Belizarie comanda acestei campanii.

Narses!

Ce se petrece în căpşorul tău cel mic şi viclean?

Slăvite împărat, ştiu bine ce primejdie mă paşte pentru cele rostite.

- Şi nu aştept recunoştinţă. - Dar ce aştepţi, atunci?

Sînt două lucruri cu putinţă:

Fie împărăteasa nu a putut să-l tragă pe sfoară pe Cethegus,

fie nici nu a vrut s-o facă.

Oricum ar fi, primejdia e la fel de mare.

Îngăduie-mi să cercetez dacă împărăteasa ce a dat oştirea ta pe mîna lui Cethegus

e pregătită să-i ia comanda înapoi.

Îndrăzneala ta e mare, Narses.

Vitiges trebuie să ia odată Roma cu asalt.

Oştenii noştri îşi pierd răbdarea.

Ţi-ai pierdut minţile, Teia? Să dăm iureş, cu zidurile astea?

Poate există şi altă cale.

Roma are canalizare.

- Ştii unde sînt jgheaburile? - Probabil la fel ca în alte oraşe.

Şi n-ai nici o schiţă a canalelor?

Şase luni ai stat în Roma şi nu te-ai uitat decît în ochii iubitei.

Dă-mi pace cu lulia.

- Încerc s-o uit. - Şi poţi?

Nu.

Atunci cucereşte Roma şi ia-ţi-o drept zălog.

În felul acesta nu vreau s-o dobîndesc.

Am să-l silesc pe tatăI ei să încheiem pace.

- Dă-ne de mîncare! - Sîntem înfometaţi!

Cetăţeni ai Romei!

- Vă rog să fiţi răbdători! - Am avut destulă răbdare!

Şi eu sînt cetăţean al Romei.

Tată, lasă-mă să mă amestec în mulţime!

Nu vă cer iubirea.

Ci doar încrederea şi credinţa.

Nu în mine, ci în Roma.

Slujesc cu credinţă Roma.

Nu o prad!

Dă-ne de mîncare!

Nu slujesc unor mişei!

Asta să fie soarta Romei?

Să se năruie, fiindcă vouă vă chiorăie maţele?!

Fie. Atunci deschideţi porţile oraşului.

Plecaţi! Tîrîţi-vă la duşmanii voştri!

O să vă sature burdihanele!

Şi-au să vă lase să crăpaţi în ţarcuri, ca o turmă de robi!

Şi-au să vă dispreţuiască, aşa cum şi eu vă dispreţuiesc.

Plecaţi! Deschideţi porţile! Roma nu mai are nevoie de voi!

Nici mie nu-mi place prelungirea asediului.

- Atunci, să atacăm! - Cethegus e încă puternic.

lar romanii au încredere în el.

Vor rezista încă multă vreme.

De ce n-am trimite un sol de pace cu condiţii onorabile de predare?

Cethegus e un mîndru, ce-i drept, dar şi raţional.

- Trimite-mă pe mine! - Nu!

Mă împotrivesc. Roma e un loc prea primejdios pentru tine, Totila.

Nu doar pentru el. Farmecul romanului e mai distrugător decît sabia sa.

O singură cale avem: atacul.

Aşa zic şi eu, Măria Ta.

Dacă nu reuşim să cucerim Roma acum, vom avea curînd un nou război.

Fie le facem o ofertă de pace, fie îi atacăm.

Să votăm!

Eu sînt pentru asalt.

- Şi eu. - Să-i atacăm!

- Totila? - Şi eu sînt pentru atac.

- Pari cam şovăitor, Totila. - Aşa e. lubesc... Roma.

Dar voi lupta cu voi.

Atunci hotărîrea e luată.

La al treilea răsărit de acum încolo vom ataca Roma.

Aici, la poarta nordică.

lar ca diversiune, atacăm şi poarta sudică.

Aspa, aici îţi petreci aşadar timpul liber.

Ţi-e dor de Roma?

Mama mea trăieşte în oraş.

N-am mai văzut-o din copilărie.

Ai vrea s-o vezi, dar nu poţi, fiindcă porţile oraşului sînt ferecate.

Asta n-ar fi aşa greu, există şi căi secrete.

Dar sînt păzite.

Intrarea ştiută de mine e nepăzită.

Unde coteşte drumul e o carieră de piatră. Acolo e intrarea într-un tunel subteran.

Unde se sfîrşeşte tunelul?

Sub casa mamei mele, aproape de pivniţă.

Haide!

Cred că ar trebui să te duci.

Îmi dai voie să mă duc, Măria Ta?

Crezi că mama ta te poate duce la prefectul Cethegus?

Nu există casă de roman bogat în care mama mea să nu fie cunoscută.

De asta există tunelul secret, ca bărbaţii de vază să o poată vizita nestingheriţi.

Ascultă-mă!

Cethegus va recunoaşte acest inel şi va şti cine i-l trimite.

- De unde ai acest inel? - De la regina goţilor.

Am o veste pentru tine, prefecte.

Ce fel de veste?

Regele Vitiges a hotărît să atace Roma în trei zile, la poarta din miazănoapte.

Vor să atace totodată şi dinspre miazăzi, dar e doar o diversiune.

De ce şi-ar trăda regina goţilor propriul popor şi pe regele consort?

- Matasunta îI urăşte pe Vitiges. - De ce?

Regele îşi împarte doar coroana cu ea.

- Patul şi-l împarte cu altă femeie. - Ce femeie?

Fiica unui ţăran, cu care era deja căsătorit.

Întoarce-te la regina ta şi dă-i inelul înapoi cu mulţumiri din partea mea.

Şi spune-i că se poate bizui pe credinţa mea.

Syphax!

Ai grijă ca Pluvio să o ducă în siguranţă acasă.

Ştiu singură drumul. Am copilărit în Roma.

Syphax! Să vină ofiţerii corpurilor de gardă.

Vino cu mine, am de vorbit ceva cu tine.

Romanii întăresc poarta nordică, Măria Ta. Aduc bîrne uriaşe şi cazane cu smoală.

lar la poartă sudică au adunat pîIcuri de arcaşi.

- Asta miroase a trădare. - Grele vorbe, Teia!

Trădătorul nu poate fi decît unul din noi.

Căci doar noi ştim unde va avea loc atacul.

Nici unul din noi n-a trădat! De unde să fi aflat prefectul?

Am ticluit atacul în taină. lar gîndurile nu ni le putea citi.

Dacă ai vreo bănuială, spune-o!

Pentru început am să-i cercetez pe străjerii din avanposturi.

Şi-am să fac totul să-l găsesc pe trădător!

Cum de te-ai încumetat să vii aici? Sigur nu te-a văzut nimeni?

Nu, dar voiam neapărat să vorbesc cu tine. Vreau să ştiu unde te găsesc după asalt.

În cortul tău, Totila. Acolo am să te aştept.

Ce tot spui, lulia? În cortul meu?

Vin cu tine chiar acum.

Îmi iubesc tatăI, dar acum locul meu e alături de tine.

- Dar nu se poate, lulia! - De ce nu?

Matasunta te-ar ţine ostatică. Am să te scot din Roma, dar mai tîrziu.

De ce războiul ne desparte mereu?

Asta ne e soarta.

Comite, fugi, salvează-te! Am fost urmărită, fără să ştiu!

Trebuie să înţelegi că nu te pot lăsa să pleci, deşi sîntem prieteni.

Eşti un trofeu mult prea preţios.

Mîine te voi arăta poporului.

De data asta drept prizonierul meu.

Voinţa Romei mi-e poruncă, iar ţie-ţi va aduce moartea.

Luaţi-l!

Eliberează-l!

Tată, dacă nu-i dai drumul, mă omor!

Eliberaţi-l!

Următoarea noastră întîInire va fi şi ultima pentru tine.

Să crezi ce-ţi spun!

Ne vom revedea curînd. Ţi-o promit.

- Hei, frumosule! - Daţi-i drumul!

Aseară Aspa a trecut Tibrul. În barca ei se afla un bărbat.

Aspa e o fată frumuşică.

Aşa-i. O fi fost vreun ibovnic de-ai ei.

- Aşadar mîine în zori atacăm! - Era şi timpul.

Aligern!

Am să-ţi încredinţez o misiune deosebită. Vino cu mine!

Sîntem în mijlocul Romei. Îi omorîm în tăcere şi le luăm hainele.

Haideţi!

Dă-le-ncoace!

Veniţi!

Haide!

Se îndreaptă şi spre zidurile din vest, prefecte.

Atunci întăreşte apărarea şi acolo!

Atacul dinspre sud e doar o aparenţă. Asaltul principal va fi aici.

Dar avem prea multe locuri slabe, dacă păzim doar poarta din nord.

- Punctele slabe le apără bizantinii. - Dar nu sînt demni de încredere.

Nu te teme, îi urăsc pe goţi aproape la fel de mult ca noi.

Îi vom primi cu "înflăcărare".

Ce-o să se mai mire!

Atenţie! Aprindeţi fitilurile!

Oşteni! Înainte!

Pe aici!

Foc!

Foc!

Centurion, unde-ţi duci oamenii? Nu pe-acolo! Eşti surd?!

Sînt trădători în oraş, prefecte!

Au încercat să deschidă poarta din est. Dar i-am împiedicat şi i-am ucis.

Deschide poarta imediat!

- Prefecte, dar... - N-ai auzit porunca?!

Vor crede că oamenii lor le-au deschis poarta.

Mare la va fi uimirea!

Deschideţi poarta!

Deschid poarta! Aligern a reuşit!

- Înainte, oşteni! După mine! - Am fost trădaţi!

- Staţi pe loc! Pe aici! După mine! - Daţi zor, oşteni!

Ţine, cîine!

Oşteni, înapoi! Înapoi!

Deschideţi poarta! Regele e rănit!

Ajungem numaidecît în tabără.

Ce cauţi aici?

Cine eşti?

Cine ţi-a îngăduit să-l îngrijeşti pe rege?

Nu pe rege îI îngrijesc, ci pe Vitiges, bărbatul meu.

Aşadar tu eşti ce-a care mi I-a furat.

Din pricina ta m-a umilit. Pe mine, regina!

Afară, sau pun să te biciuiască!

Nici un got nu s-ar atinge de vreun fir de păr al soţiei sale legitime.

Şi te implor, vorbeşte mai încet! Regele e grav rănit.

Pierderea bătăliei e un lucru groaznic pentru noi toţi.

Nu şi pentru mine. Eu mă bucur!

Mă auzi, Vitiges? Înfrîngerea ta e izbînda mea.

Eu te-am învins, nu Cethegus!

Cethegus a fost doar unealta mea.

Acum eşti doar un bărbat fără casă. Un rege fără coroană.

Am să te alung ca pe un cîine rîios din regatul meu!

- Răzbunarea mea te va umări... - Taci!

S- a sfîrşit. Regele a murit.

Ai cîştigat.

Încă nu, vitează regină, cîtă vreme eşti în viaţă tu, cea care I-ai dus la pieire.

Te temi de mine şi ai de ce.

Căci am să răzbun crunt moartea soţului meu.

Ţărancă neghioabă ce eşti! Crezi că n-am să-ţi vin de hac?

Lui Vitiges i-am întins o cursă, dar pe tine te omor cu mîinile mele.

A fost un om simplu, ce nu-şi dorea decît un cămin şi o familie alături.

A fost un rege mare.

Nu-i lăsa pe romani să-i ia trupul.

N-am s-o fac. Plecăm chiar în noaptea asta.

Vreau să-l iau cu mine.

Dă poruncă să fie pus pe o targă şi înhamă doi cai la car.

- Cum doreşti, Măria Ta. - Am să-l duc acasă.

În dragoste eşti mai iscusită decît în purtatul războaielor.

A devenit un pic cam prea independent prietenul tău, Cethegus.

lar cu Belizarie ce-a fost?

Ai ştiut de la bun început ce fel de soţie îţi iei.

Ba chiar ţi-a plăcut felul meu de-a fi.

Da. Întocmai.

Vorbeam de puterea ta de a judeca bărbaţii, nu de aplecarea ta către ei.

Să vină Narses!

El ar fi fost omul potrivit pentru campania militară, dar poftim...

A trebuit să faci cum te-a tăiat capul şi acum culegem roadele.

Roma e iar puternică. Narses!

Preiei conducerea oştilor din Italia.

Auguste împărat, mă tem că vremurile încă nu sînt coapte.

Ai permisiunea noastră, generale, de a te retrage.

Îi mulţumesc împăratului pentru îngăduinţa sa milostivă.

- Cethegus, prefectul Romei? - Eu sînt.

Sînt generalul Herubindus.

Maiestatea Sa împărăteasa Teodora te pofteşte să o vezi.

- Vrea să-ţi vorbească neîntîrziat. - Îi vei spune să mă ierte.

Situaţia de aici nu-mi permite să plec într-o lungă călătorie spre Bizanţ.

Augusta împărăteasă se află la reşedinţa ei de vară,

pe insula Helioterra, în Adriatica, nu departe de Roma.

Un vînt prielnic şi un vas iute te-ar duce numaidecît acolo.

Da, vînturi prielnice...

...mi-ar trebui.

Îţi mulţumesc, generale.

Măria Ta, nici n-a ajuns bine pe insulă şi I-a şi chemat pe Cethegus la ea.

Episcopul joacă primejdios.

Mai are puţin şi devine eretic, aşa să-i spui.

Auguste împărat!

Împărăteasa îl primeşte singură pe insula asta pustie.

Nimeni nu va auzi ce vorbesc.

Dacă tot nu aude nimeni,

de ce te frămînţi atît, în numele lui Dumnezeu?

Dar, Măria Ta...

Cu cine alege soţia mea să-şi petreacă vremea e treaba ei, nu a mea sau a ta.

Nu e vorba de taclale prieteneşti, ci de o uneltire împotriva statului.

Roma şi Bizanţul sînt legate de pietenie.

Cethegus nu e prietenul nostru.

Vrea să facă din Roma din nou o mare putere.

Roma e în primejdie.

lar goţii încă îi sînt duşmani.

N-ar îndrăzni să facă ceva împotriva Bizanţului.

Nu încă.

Mă simt în primejdie, Cethegus.

O stare cu care eşti obişnuită.

Am luptat din greu şi îndelung ca să devin ceea ce sînt acum.

Şi ai scăpat cu viaţă de fiecare dată.

Bine zis. Pînă acum am scăpat.

Şi asta întrucît am ştiut cum să mă port cu bărbaţii.

Cu cei proşti, isteţi, slabi, puternici - cu toţi!

Şi de fiecare dată se temeau ei mai mult de mine decît eu de ei.

lar acum?!

Acum mă simt ameninţată de un pitic.

Narses este acum cel ce stă în spatele împăratului.

Dar trufia acestui nevolnic merge mult mai departe.

Nu s-ar sfii să acapareze întreaga putere.

Şi eu ce-ar trebui să fac?

Ucide-l pe Narses!

- La vremea potrivită. - Acum!...

...îmi vei îndeplini dorinţa.

Cer iertare.

Ce te-a schimbat într-atît, Cethegus?

Oare ce ne-a schimbat pe toţi?

Încă mai sînt femeie.

Al cărei farmec nu-l voi putea uita vreodată.

Măcar de-ar fi doar asta de neuitat.

Pleacă, Cethegus!

Sper ca vîntul să-ţi fie prielnic şi la întoarcere.

Rămîi cu bine, Măria Ta!

Vreau să stai în picioare. Aici, drept în faţa mea!

Tu ai scris scrisoarea asta?

- Aşa arată. - Atunci citeşte-o cu voce tare!

Cer voie să nu dau socoteală în faţa tuturor demnitarilor curţii.

- E dorinţa mea expresă. - Citeşte-ţi scrisoarea!

- Nu e scrisoarea mea! - Citeşte-o!

Scrisoarea ţi-e adresată.

Dă pe dinafară de cuvinte de măgulire.

Te numeşte preaînţeleaptă-ntre frumoase şi preafrumoasă-ntre înţelepte.

Şi nu încuviinţezi descrierea?

Auguste împărat, împărtăşesc preţuirea întregii lumii pentru împărăteasă.

Dar asta e totul, în rest nu împărtăşim nimic!

Şi dacă asta e o uneltire, eu n-am nici un amestec!

O uneltire, generale?

Augustă împărăteasă, am putea domni în Bizanţ şi peste întreaga lume.

Nu-ţi mai împărţi tronul cu acest ziditor cucernic de biserici şi prăvilaş.

Nu-ţi mai irosi frumuseţea cu el.

Viaţa mea neînsemnată ar căpăta un înţeles,

dacă eu, Narses, i- aş da o moarte uşoară.

Şi iată pecetea, maiestate, se vede doar jumătate.

Şi pecetea e plăsmuită.

Şi am şi dovada.

Dovada?

Dacă nu mă înşel, un oarecare Amet trăieşte în acest oraş.

Faima sa e pe măsura lipsei sale de scrupule.

Omul acesta ţi-e cunoscut, Teodora?

Aduceţi-l pe plăsmuitor!

Maiestate!

Preacinstiţi juzi, n-am nevoie de sprijinul vostru.

Străji!

- Cît ai primit, Amet? - Cinci bani de aur, maiestate.

Ce spui, Narses, de asta, cinci bani de aur pentru un general bizantin.

Credeam că preţuiesc mai mult.

Cinci bani de aur!

Pentru o plăsmuire e preţul potrivit.

Pentru răscumpărarea propriului cap e însă jalnic de puţin.

A venit... ea însăşi la tine?

Teodora a venit la tine?

Da, mărite. Tot ea mi-a dat şi banii.

- Omul e osîndit la moarte. - Nu!

Pe loc!

Nu I-am iubit pe Dumnezeu, cît am iubit-o pe această femeie.

Osteneala ta în război merită mai mult decît simpla recunoştinţă a împăratului.

Ţi se cuvine tihna binemeritată a oşteanului.

De aceea, împăratul a preluat conducerea tuturor oştilor bizantine din Roma.

Şi va întări oştile aflate acolo.

Ce să facem cu şi mai mulţi oşteni bizantini la Roma?

Scrisoarea e semnată de generalul Narses.

Fără îndoială, pentru a-mi arăta că încă sîntem prieteni.

Prietenie ce poate avea un preţ foarte mare, prefecte.

I- am bătut pe goţi prin propriile puteri. Bizantinii vin un pic prea tîrziu.

De ce nu i-am goni înapoi, pe mare?

Nu-mi pot îngădui încă un război.

Deja am plătit prea mult pentru ultimul.

Cetăţenii Romei vor pace.

Doar dacă am găsi o altă cale de a-i asmuţi împotriva bizantinilor.

Ce anume?

Biruri, prieteni!

Nimic nu răzvrăteşte poporul mai vîrtos decît biruri prea mari.

Îi punem pe bizantini să strîngă biruri.

Să stoarcă poporul ca pe o lămîie.

lar Roma îi va urî pentru asta.

Ne iei şi pielea de pe noi! Din ce-o să mai trăiesc acum?

Sînt aici în numele împăratului.

Mai repede, daţi-i zor!

Şleahtă nenorocită!

Luaţi-i şi vaca! Vă mişcaţi odată?

- O să v-o plătim! - Dă-i drumul, ţăran jegos!

Porci nenorociţi! Sub goţi o duceam mai bine!

Să-i fim recunoscători Domnului că după atîţia ani ne-ai regăsit, Atalvin.

Mulţi viteji, printre care şi tatăI tău, şi-au dat viaţa în ultima bătălie.

Cînd am aflat că Vitiges a fost tatăI meu, am început să vă caut.

Vreau să lupt alături de voi.

O vei putea face în curînd.

Tocmai sîntem pe cale să ne întărim forţele.

Încredinţează-mi orice misiune. N-am să te dezamăgesc.

Părinţii mei au murit. Locul meu e alături de voi.

Încă nu putem duce o luptă deschisă.

Totila îi apără pe ţăranii romani de perceptorii bizantini de biruri.

Romanii nu ne mai sînt duşmani.

Spun adesea că le mergea bine sub stăpînirea regelui Teodoric.

Trebuie doar să aşteptăm momentul potrivit.

Cred că lăncierii mei corsicani vor fi în curînd bineveniţi.

Întrebarea e dacă Roma îi poate plăti, prinţe Furius.

Nu mai avem bogăţii.

Roma a devenit un oraş sărac.

Roma nu trebuie să plătească.

Călăreţii mei îşi poartă singuri de grijă.

O ofertă generoasă. Ce vrei în schimb?

Ai o fiică fermecătoare, Cethegus.

O vreau drept soţie.

Niciodată n-am să-i bag fiicei mele un bărbat pe gît.

Dar i-ai scoate altul din cap, dacă ai putea.

Spune-mi ce oferi.

Trei mii de lăncieri călare şi o flotă.

E un dar de nuntă îndestulător.

Vorbeşte tu însuţi cu ea.

Dar nu aştepta prea mult de la ea.

- Fiindcă îI mai iubeşte încă pe Totila? - Se prea poate, Furius.

Ai răbdare cu noi amîndoi.

Îmi iubesc fiica, la fel cum iubesc Roma.

Pe ea chiar mai mult.

- Dar cu Totila nu se va căsători. - Asta îmi dă nădejde.

Îţi mulţumesc.

- Acum! - Daţi-mi drumul!

Îţi mulţumesc!

De n-ai fi fost tu, îmi pierdeam capul.

Păstrează-l liniştit. Omul nu are decît un singur cap.

Dar cine eşti? Vreun got, de bună seamă.

Îi urîm pe bizantini întocmai ca voi.

Nu vrei să-mi spui cum te cheamă?

- Vreau să mă arăt recunoscător. - Nu, nu-i nevoie.

Poate altă dată îmi vei plăti cu aceeaşi monedă.

- Haideţi! - Înainte!

Prinţe Furius!

N-ai mai fost demult la Roma.

Te pomeneşti că uitaseşi unde locuim.

Nu vin în ospeţie decît acolo unde sînt binevenit.

Pentru tatăI meu eşti întotdeauna binevenit.

Nu la tatăI tău mă gîndeam.

Astăzi am venit la tine, lulia.

Şi am să-ţi spun şi de ce.

leri era să fiu ucis...

Te-ai bătut cu vreun rival în dragoste?

Rival, lulia?! Erau bandiţii ăştia bizantini.

Erau cît pe ce să mă ucidă, dar au apărut nişte goţi.

Căpetenia lor era neasemuit de curajoasă.

Nemaipomenit! Cine era?

N-a vrut să-mi spună cum îI cheamă.

Era un bărbat bălai, potrivit la statură şi un aruncător de lance nemaivăzut.

Atunci ştiu cine a fost!

Nu-mi doresc decît să te înşeli.

Dar eu credeam că goţii au plecat în nodul ţării.

Nu toţi. O parte se aţin prin sud.

Dar, lulia...

Doar ştii bine că e mort comitele Daciei.

Dar voiam să te rog ceva. N-ai putea să-ţi închipui...

Nu mai pot sta de vorbă cu tine.

Dar vreau să mai ştiu un lucru.

Cum se face că goţii nu sînt prinşi niciodată?

Stau ascunşi în păduri. Acolo sînt în siguranţă.

Apoi, devin din ce în ce mai puternici. Curînd vor fi o ameninţare pentru Roma.

Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc!

- Tată! - Pari foarte încîntată, copila mea.

Da. Prinţul Furius a fost adineauri aici.

Şi m-a încredinţat de faptul că Totila e încă în viaţă.

I- a salvat viaţa prinţului Furius.

Tată!

Nu poţi măcar încerca să ne înţelegi?

Sînt adînc mişcat de iubirea voastră.

Dar aştepţi să mă bucur, ştiind că fiica mea vrea să-şi împartă patul cu un barbar?

N-ai nici un drept să-mi ţii predici.

Tu nu te-ai culcat decît cu femei care slujeau planurilor tale.

lulia! Nu ştii ce spui!

Mi-am pus viaţa în slujba Romei.

Simţămintele personale au devenit de aceea neînsemnate pentru mine.

Afară de iubirea pentru tine, fiica mea.

Dar tu te străduieşti prea puţin ca să o meriţi.

Roma şi iarăşi Roma! Ce e Roma pentru tine?

Şi dacă iubeşti Roma atît de mult, de ce oare te urăsc oamenii?

Ai împins oamenii la război, le-ai adus numai suferinţă şi sărăcie cumplită.

Asta e dovada iubirii tale faţă de Roma?

Sub stăpînirea goţilor oamenii erau fericiţi.

Erau mulţumiţi şi îndestulaţi.

Desigur, sătui!

Vrei ca Roma să devină un ţarc cu vite sătule?

M- ai întrebat adineauri ce e Roma pentru mine.

E o forţă spirituală ce a creat o cultură invidiată de lumea întreagă.

Însă un popor primitiv încearcă să distrugă această cultură, prin subjugarea noastră.

Poporul primitiv al goţilor.

lar faptul că fiica mea e de partea barbarilor,

n-am să-l înţeleg niciodată.

Da, sînt de partea lor, fiindcă viitorul meu e legat de cel al barbarilor.

Un viitor pe care nu te las să mi-l distrugi.

Nu am distrus nimic, niciodată.

Sînt înzestrat să prevăd desfăşurarea lucrurilor şi mă pregătesc ca atare.

Tată, doar nu-mi spui că doar stai şi aştepţi.

Draga mea lulia, un bărbat fie stăpîneşte, fie e ocîrmuit.

Asta e alegerea ce-i hotărăşte viaţa.

Şi dacă întîIneşti alt bărbat care gîndeşte la fel?

Atunci ambii vor şti că unul cîştigă, iar celălalt pierde.

Dar nu trebuie să fie mereu aşa!

Ba da.

Mereu vor fi aşa.

Nu e cale de mijloc.

Totila! O romană a pătruns în tabăra noastră.

Femeile noastre au prins-o. Pare să fie de viţă nobilă.

- O romană, în tabăra noastră? - Ţi-o aducem îndată aici.

Ştiu cine e, o cunosc. E lulia, fiica prefectului.

lulia a venit la noi!

Asta nu-i pricină de nelinişte. De parcă n-aţi mai văzut o romană!

Îi urez fiicei prefectului bun venit!

Mă bucur că zvonurile despre moartea ta nu sînt adevărate.

- Îmi aduci vreo veste de la tatăI tău? - Nu, comite.

Pofteşte!

lulia!

N-am să mai plec niciodată!

Ai să poţi duce traiul pe care-l duc eu?

Să te ascunzi? Să vînezi şi să fii vînată? Să trăieşti sub cerul liber?

Totul şi orice! Numai să fiu cu tine.

Fără sprjinul unor trădători n-ar fi putut pleca.

Toată lumea din oraşul ăsta e împotriva mea.

Pot îndura aproape orice, dar trădarea o urăsc!

Am să-mi pironesc duşmanii de cruce!

Duşmanii sau Roma întreagă?

Şi-apoi răstignirea nu mai e îngăduită.

Dacă nu mă înşel, de multă vreme chiar. De pe vremea lui Constantin cel Mare.

Atunci am s-o reînfiinţez eu.

- Îndurare! - Fie-ţi milă, prefecte!

- Nu-mi lăsa fiul să moară! - Nu e trădător!

- Nu fi aşa crud! - Ai milă!

- Fie-ţi milă! - Îndurare! Îndurare!

Toţi cetăţenii Romei să ia aminte la pedeapsa cuvenită trădătorilor!

Poporul goţilor ne e duşman.

lar cine cade la învoială cu duşmanul va fi răstignit!

Cred că vara aceasta năzuinţa noastră se va împlini.

Teia a strîns o oaste în nord...

...iar eu una în sud.

Aproape jumătate din oamenii mei sînt romani.

Acum şi Neapole se ridică împotriva lui Cethegus.

În curînd întreaga Italie îi va fi potrivnică.

lar cu sprijinul flotei vikingilor lui Harald, biruinţa va fi uşoară.

Atunci vom fi din nou un regat unit.

Şi vom avea nevoie de un rege.

Un singur om e vrednic de asta. Tu, Hidebrand!

V- am mai spus o dată că nu primesc, iar de atunci n-am întinerit.

Are dreptate. Avem nevoie de un rege tînăr.

- Tu vei fi rege! - Nu se poate, Teia!

Doar ştiţi că voi lua o romană drept soţie.

Atunci fiii tăi poate vor trăi în pace şi nu vor trebui să mai lupte.

Fii regele nostru, Totila, şi să ne rugăm pentru biruinţă!

Aşadar vii cu mîinile goale din Bizanţ, generale Herubindus.

La ce bun atunci toate făgăduinţele de ajutor?

Cînd va sosi? Mîine, într-o săptămînă, într-o lună?!

Goţii se îndreaptă spre Roma, iar eu trebuie s-o apăr singur.

Nu-ţi face griji! Totila nu va îndrăzni să atace.

Încă mai cugetă la înfrîngerea dinainte, chiar dacă a trecut ceva vreme de atunci.

Dar de data asta Roma e ameninţată şi dinlăuntru.

Am mers prea departe cu sprijinul pentru Bizanţ şi împărat.

Cetăţenii Romei mă urăsc la fel de mult ca pe perceptorii voştri!

Generalul Narses îţi oferă cîrma oştilor sale din sud.

Dar cu o învoială:

El, generalul, rămîne conducătorul tuturor oştilor.

Nu-mi lasă de ales.

Să-i spui generalului că e o cinste pentru mine să-i slujesc.

Oştirea goţilor e falnică.

Văd şi mulţi romani printre oşteni, gloate ce s-au dat cu duşmanul.

Socot că oştirea lui Narses n-a debarcat prea tîrziu.

Pentru el însuşi, nu e prea tîrziu. Cu siguranţă însă pentru Roma.

Dar, prefecte! El e toată nădejdea noastră.

lar întreaga lui nădejde e să devină izbăvitorul Romei.

Nu vom apăra oraşul acum.

Să-i lăsăm lui Totila amăgirea că ar fi cucerit Roma.

Estimp noi mergem la Narses şi ne pregătim de izbîndă.

Îi luăm pe neaşteptate.

Oşteni, ţineţi armele pregătite!

Tot nu te încrezi în romani?

Nu!

- Jos Cethegus! - Deschideţi porţile!

Linişte!

Ce căutaţi aici?

- Vrem... - Linişte!

Nu-i lăsaţi să treacă!

Am făcut pace cu goţii. Deschideţi poarta!

Totila!

Cethegus a fugit la generalul Narses.

Bizanţul va ataca. Să nu-mi spuneţi mie Teia!

Atunci ne vom apăra.

Flota vikingilor va fi curînd aici, în frunte cu regele Harald.

Harald se va ţine de cuvînt şi-i iubeşte pe goţi.

Pe Teodoric I-a cinstit ca pe un tată.

E de mirare cît putem iubi această ţară şi pe locuitorii ei.

Soarele strălucitor, cerul veşnic albastru...

Poate vikingii vor rămîne alături de noi.

Pleci aşa de curînd, Totila? Serbarea e în cinstea ta.

Un rege are multe îndatoriri. Nu în ultimul rînd faţă de soţia sa.

De ce fericirea nu-i niciodată deplină?

Va fi ultima luptă.

N-am să te las să pleci.

Curînd am să fiu din nou alături de tine.

Nu vom fi despărţiţi decît cîteva zile.

Ba nu vom fi despărţiţi deloc!

Ca regină, locul meu e lîngă rege. Am să vin cu tine!

Întruchipezi virtuţile ambelor popoare, ale goţilor şi ale romanilor.

Dîrzenie, dragoste, statornicie.

Atunci rămîne hotărît: vin cu tine!

Mi-ai spus odată că iubirea noastră va dănui o veşnicie.

Dar o veşnicie poate dura şi numai două zile.

De-asta nu vreau să fim despărţiţi nici măcar o clipă.

De data asta o să învingem. Şi atunci fericirea noastră va fi deplină.

De-aş putea-o crede...

Mă tot gîndesc cît de neîmpăcat e tatăI meu.

El e cel ce trebuie să găsească o cale de împăcare cu noi.

Şi o va face într-o bună zi.

Nici măcar Cethegus nu e atît de puternic, încît să îndure pierderea Romei...

...şi totodată a fiicei sale.

Înainte de bătălie mai am ceva de vorbit cu tine.

- Vrei să-mi faci o nouă ofertă? - Nu, cea veche e încă valabilă.

Dar vreau s-o îmbunătăţesc.

Te-aş putea ajuta să cîştigi bătălia.

Am un plan bun.

După mine!

Mîine am să port platoşa asta.

O să mă apere în bătălia pe cîmp deschis.

Eu am să port mantia mea albă şi un coif deschis.

Poate chiar şi o ghirlandă de trandafiri, ca semn al izbîndei.

Nu uita că florile sînt totodată şi un semn al morţii.

Mereu vezi lucrurile în negru, Teia.

Vom cîştiga bătălia.

- Stai! Ce cauţi aici? - Lasă-mă! Trebuie să-l văd pe Totila.

Prinţe Furius!

Fii slăvit, Măria Ta!

Nu ne-am văzut de multă vreme. Ce te aduce la ceas tîrziu?

Nu voiam să fiu văzut aici.

Vreau să lupt cu lăncierii mei alături de voi împotriva bizantinilor.

Propunerea ta face izbînda noastră şi mai sigură.

Lăncierii tăi sînt cei mai buni din lume.

- Ar putea hotărî bătălia de oricare parte! - Te îndoieşti de vorbele mele, Teia?

Mă îndoiesc de vorbele oricui poartă o sabie, Furius!

E propunerea unui prieten.

O preţuim şi o primim cu recunoştinţă.

Aşează-te.

Am să-ţi arăt planul nostru de bătaie.

Apoi vom putea hotărî unde ar nimeri cel mai bine lăncierii tăi.

Ne vom bate cu bizantinii în cîmp deschis.

la spune-mi, Cethegus:

Vrei doar să priveşti bătălia sau să te şi lupţi?

Am venit să mă încredinţez că vei scăpa cu viaţă.

Şi cîţi oşteni ai adus cu tine?

Asta voi şti doar cînd vor fi sosit.

Foarte mulţi nu prea cred să fie.

Sînt oştirile ce I-au învins pe Vitiges

şi care sub generalul Belizarie nu s-au împotrivit prea tare goţilor.

Bizanţul n-a uitat întîmplarea.

Şi totuşi e bine să ne amintim cum au stat lucrurile.

Belizarie a făcut o mare greşeală.

Cu toţii facem greşeli, mai devreme sau mai tîrziu.

Chiar şi eu, ba chiar şi tu.

Greşeala ta e că-ţi subapreciezi aliaţii.

Tactica ta de tărăgănare ţi-a adus oarece foloase.

Foloase ce se potrivesc întrucîtva cu socotelile mele.

Dar mîine vei cuceri Roma.

lar atunci...

Da, atunci se va vedea cine cîştigă jocul.

Dar mai întîi trebuie să cîştigăm bătălia.

- Doar nu ai îndoieli? - Numai în ce te priveşte pe tine.

- Nici nu pot să nu am ceva îndoieli. - Eşti foarte binevoitor. Mulţumesc.

Pot să te mai rog de un hatîr?

Ca prieten.

Pe gotul Totila...

...te rog să mi-l laşi mie.

Cu cea mai mare plăcere.

Înainte!

Totila!

Înainte!

Narses!

Opriţi!

Furius ne-a trădat. Ne-a căzut în spate cu lăncierii lui.

Nenorocitul! Ştiam eu!

Bagă de seamă ce-ţi spun! Cel cu mantia albă e Totila.

Vreau doar să-i atragi atenţia asupra mea.

Am să ţi-o plătesc, cîine trădător ce eşti!

Abia aştept! Vino, ne vom bate pentru lulia!

Totila!

Totila!

lulia!

Să nu-l lăsăm pe mîna romanilor. Să-l ducem pe rege în siguranţă.

Totila, arată-te!

Unde eşti?

Totila!

Luaţi-l pe rege! Eu am să-l distrag pe Cethegus.

Totila!

Fuge, laşul! Totila!

Stai pe loc, cîine!

Nu scapi de mine, Totila!

Totila a căzut în luptă. Ne trebuie un rege.

După Teodoric, Vitiges şi Totila,

un singur om e demn de moştenirea lor:

Comitele Teia.

Pe sabia marelui Teodoric te întreb:

Eşti gata să fii regele nostru?

- Sînt gata! - Teia!

Am pierdut această bătălie.

Cine vrea să se supună împăratului, poate să plece!

Dar eu voi lupta mai departe.

Toţi cei ce mă vor urma, să ştie că va fi ultima luptă.

Regele Teia are dreptate.

Dreptate! Teia!

Ai cîştigat jocul, Narses.

Mîine vei intra în Roma.

Şi te vei putea folosi de urbe ca de o ibovnică.

Da, jocul nostru s-a terminat repede. Chiar mai devreme decît îmi închipuiam.

Trufia ta te-a făcut să fii un partener de joc slab.

Da, trufie am spus.

Această mîndrie vanitoasă şi îngîmfată...

...orgoliul tău nemăsurat.

Cînd totul e să scapi cu viaţă.

Să ceri mai mult e pur şi simplu o nerozie.

lar cînd ceilalţi au dat greş şi totul e praf şi pulbere,

atunci vin eu şi mătur murdăria.

La Roma avem măturători pentru aşa ceva.

Supravieţuirea m-a călăuzit mereu.

La fel şi pe Teodora.

Foarte adevărat.

Şi la ce i-a folosit?

Măcar de ţi-ar aduce mulţumire.

Mi-aduce cu siguranţă mulţumirea de a şti că altfel n-aş fi rămas în viaţă.

Şi tu ai fi fost acum în locul meu.

Sau nu-i aşa?

Generale! Te pot pofti o clipă afară?

Aştept un răspuns la întrebarea mea.

Goţii I-au ales pe comitele Teia drept noul lor rege.

Ţi-a trimis ştire. Vrea să lupte în continuare.

Spune-i noului rege al goţilor că şi-a pierdut minţile.

O nouă luptă ar aduce poporului său pieirea.

Spune-i aşa:

Nu vreau decît ca toţi goţii să părăsească această ţară.

Şi dacă o fac, îi las să plece nestingheriţi.

lar asta e ultima mea ofertă.

Ai fost prea mîndru să-mi răspunzi la întrebare, romanule!

Astfel se încheie, cu ultima mare bătălie de la Genunea Goţilor,

tragedia acestui popor, ce începuse cu marea lor migraţie către sud.

Generalul Narses, ce preţuia cum se cuvine vitejia adversarilor săi,

lăsă supravieţuitorilor cale liberă.

Aceştia îşi luară rămas bun de la soarele Italiei

şi se întoarseră cu ultimul lor rege căzut în patria lor din miazănoapte.

Flota vikingă a regelui Harald!

Vine să ne ia!

Traducerea şi adaptarea: pamfil_nastase@yahoo. com

SFÎRŞIT