Original subtitles

LUPTA PENTRU ROMA PARTEA I

Cînd popoarele germanice şi-au început marea lor migraţie către sud,

Imperiul Roman s-a destrămat.

Roma, capitala fostului imperiu, devenise o cetate, gata de apărare.

Rămăşiţele legiunilor romane înfrînte se retrăgeau în spatele fortificaţiilor.

Însă armata victorioasă a goţilor, condusă de regele Teodoric,

urmărea legiunile pînă la porţile oraşului.

- În sfîrşit, iată Roma! - Viitoarea capitală a goţilor, sire!

Nu, Hildebrand, va fi doar o garnizoană a goţilor.

Nu vom purta torţele războiului şi la Roma. Romei îi aducem pace.

Va fi aşa doar dacă steagul nostru va flutura deasupra Romei.

De ce-am răni de prisos mîndria romanilor?

O garnizoană gotică în oraş e de-ajuns pentru apărarea noastră.

Nici un got nu va cădea pentru supunerea Romei.

Spre Ravenna!

Astfel cuceri Teodoric Imperiul Roman de Apus şi înfiinţă Marele Regat al Goţilor,

ce se întindea de la Alpi pînă la Neapole, avînd drept cetate de scaun Ravenna.

Capitala Imperiului Roman de Răsărit era Bizanţul, Constantinopolele de astăzi.

Imperiul bizantin se aliase cu cuceritorul Italiei.

Vreme de 32 de ani a domnit pacea, sub stăpînirea înţeleptului Teodoric.

Pînă ce, într-o noapte, la Ravenna începu tragedia goţilor, ce le aduse şi sfîrşitul.

Hildebrand, dă-mi sabia!

Îmi fac griji pentru regatul meu.

Poporul got să stea strîns unit, regatul meu să rămînă neîmpărţit,

iar drept moştenitor al tronului...

...îl numesc pe...

- Stăpînitorul Italiei a murit! - Milostivească-se Domnul de sufletul său!

Aţi auzit ultima poruncă a regelui. Regatul goţilor trebuie să rămînă unit.

Doar una din fiicele sale va purta coroana.

Sînt pregătită.

ROMA

Prieteni!

Am o veste tristă, dar însemnată.

Teodoric cel Mare, regele goţilor şi protectorul Romei, a murit.

O veste mai bună nici că puteai să ne dai, Cethegus!

Teodoric a fost un om înţelept, drept şi milostiv.

Un singur cusur avea: a trăit prea mult.

Asta ne va folosi în relaţia cu urmaşul său.

- Acum îi putem nimici pe barbari. - Să luăm cu asalt garnizoana gotică!

- Cethegus, să folosim prilejul ivit! - Trebuie să atacăm!

Încă nu, prietene! Nu acum.

Să aşteptăm clipa prielnică. Asta vom face.

Dar... Cethegus!

Încă nu-i putem înfrînge pe barbari.

Dar trebuie să fim pregătiţi.

Am să navighez pînă în Bizanţ, acolo vreau să negociez cu împăratul Iustinian

şi cu împărăteasa Teodora, dar mai ales cu puternicul general Narses.

Cîtă vreme romanii nu au voie să poarte arme,

ne vom ţine de învoiala noastră cu goţii.

Dar pentru căpăta din nou putere, avem nevoie de sprijinul Bizanţului.

Iar cînd ne vom fi recăpătat forţele...

îi alungăm pînă la mare, pe aceşti "prieteni" şi "apărători" ai Romei!

Da, aşa vom face!

Căci pentru asta trăim.

Pentru o Romă liberă.

- Pentru Roma! - Pentru Roma!

Eu sînt regina de drept a goţilor şi n-am să renunţ niciodată la tron!

Nici eu nu renunţ!

Consiliul Coroanei îşi va spune cuvîntul.

- Mă va alege pe mine drept regină. - Ba n-o va face!

Bărbaţii din Consiliul Coroanei îmi sînt toţi prieteni.

Nici unul nu ar îndrăzni să-mi tăgăduiască dreptul la tron.

Te previn cu toată prietenia, draga mea Matasunta!

Dacă vreodată mă vei primejdui pe mine şi pe supuşii mei,

aş putea uita că eşti sora mea.

Încă nici nu l-au înmormîntat pe regele Teodoric,

iar fiicele sale se şi ceartă pentru tron. Sîntem în primejdie.

V-am chemat pe toţi, pentru a face un jurămînt.

Fie ca regatul goţilor să rămînă unit! Pe vecie!

Ne punem vieţile chezaş.

Atunci să jurăm:

În vremuri de restrişte jertfi-vom casă, ogradă şi-avuţie, muiere şi copil,

trup şi suflet,

pentru regatul neîmpărţit al goţilor!

Să jurăm...

... pe sabia lui Teodoric!

- Jur! - Jur!

BIZANŢ

Ajunge, dispari!

Dacă n-aş cinsti mîhnirea ta neprefăcută pentru moartea regelui goţilor,

m-aş arăta încă şi mai bucuros

de faptul că cel mai puternic şi îndrăgit cetăţean al Romei îmi este oaspete.

Înainte de a negocia cu Iustinian, calea m-a adus la tine.

Aş vrea să-ţi ofer prietenia mea, generale Narses. Avem interese comune.

Aş aprecia mai mult vrăjmăşia ta, nobile Cethegus.

Nu-i aşa, Cato?

Xenofan!

Lui Cato îi pute botul.

Dă-i să mănînce carne crudă sau fă orice altceva,

numai izbăveşte-mă de putoarea asta! - Ia-l de aici!

Şi aprinde cîteva lumînări parfumate, a împuţit tot aerul!

Noi doi sîntem deopotrivă ca putere a minţii, Cethegus.

Dar în ce priveşte celelalte forţe, mă tem că eşti în dezavantaj.

Atunci să-i lăsăm lui Narses cîmpul de bătălie,

iar lui Cethegus tărîmul diplomaţiei.

Fereşte-te de a mă subaprecia.

Ambiţia mea se poate măsura în orice privinţă cu a ta.

Nu şi cu visurile mele, generale Narses.

Eşti un visător cu ţeluri foarte limpezi, ceea ce-mi impune respect.

Iar tu eşti un om foarte ager.

Spuneai ceva de interese comune?

Da, întrucît sîntem rivali, dragă generale.

Amîndoi punem preţ pe acelaşi lucru:

Pe Roma.

Eşti foarte direct, Cethegus.

Dacă n-aş fi aşa în faţa ta, m-aş amăgi doar.

Aşa e, nu tăgăduiesc.

Nu-mi place steagul goţilor.

De prea multă vreme flutură deasupra Romei.

Cred că steagul împăratului s-ar potrivi mai bine.

Ar fi neîndoielnic un cîştig estetic.

Pofteşte.

Spune-mi, Cethegus, ce înseamnă toată povestea cu fluturatul steagurilor?

Vreau ca deasupra Capitoliului să fluture un singur steag.

Cel al Romei.

Visul mi s-ar putea împlini. Vino la Roma ca eliberator.

Şi ca duşmanul meu, generale.

E o propunere foarte amuzantă.

Bătălia pentru Roma se va da doar între noi doi.

Planul meu doar ar grăbi lucrurile.

Ca să fim limpezi, împăratul e cel ce ar hotărî asupra propunerii tale.

Sînt întru totul de aceeaşi părere.

Tu eşti împăratul Bizanţului, generale.

Afară de protejaţii divinei împărătese.

Dar care ar fi următorul tău pas pe tărîmul diplomaţiei?

Să o conving pe împărăteasa Teodora

că Bizanţul ar fi pierdut,

dacă goţii ar stăpîni mai departe Roma.

Aş putea-o face pe regina goţilor

să se arate foarte interesată de teritorii bizantine.

Sînt un om foarte persuasiv, Narses.

Aşa e, romanule.

Sînt de partea ta.

Nu vreau să-ţi stric jocurile.

Se nimereşte de minune că împărăteasa te aşteaptă în noaptea asta.

Da, chiar aşa.

Mi-am îngăduit să-i amintesc de sosirea ta.

Cred că nu v-aţi revăzut de la prima voastră întîlnire.

Asta s-a întîmplat în Alexandria, nu-i aşa?

Eşti bine informat.

Priceperea împărătesei în dormitor şi în sala tronului a rămas la fel.

Mulţi bărbaţi s-au desfătat cu iscusinţa ei în dormitor,

dar puţini sînt cei care n-au pierdut din vedere şi celelalte înzestrări.

Sper că vei petrece o seară plină de bucurii.

Iar Roma va profita de pe urma ei.

Mărită împărăteasă!

Iartă-mă, Cethegus, că te primesc aşa tîrziu.

Dar şi la prima noastră întîlnire a fost la fel.

Augusta împărăteasă doreşte să-mi amintesc de acea întîlnire?

De ce să uităm ceva ce ştie toată lumea?

Nu am secrete faţă de împărat.

Iustinian e de invidiat.

A luat-o pe zeiţa dragostei drept soţie.

Şi a făcut-o împărăteasa Bizanţului.

- Pentru o zeiţă e o decădere. - Se prea poate.

Dar pentru Bizanţ e un mare cîştig.

Nu te-ai schimbat deloc, Cethegus.

Nici tu, după cum văd, din fericire.

Da, Cethegus. E-adevărat.

Iartă-mă, dar ne aflăm în palatul împăratului.

Iustinian este un om evlavios.

Şi de aceea plin de înţelepciune şi de blîndeţe.

În mărinimia lui, trece cu vederea nazurile unei femei.

Însă din fericire e încă la fel de receptiv şi la farmecele ei.

Sînt uşurat să aud asta.

Şi ca toţi marii bărbaţi înţelepţi, îşi respectă soţia.

Îi respectă sfatul...

...şi dorinţele.

Împăratul a binevoit să-mi acorde mîine o audienţă.

Aceea va fi partea oficială.

Cea de aici - nu.

Chiar sperasem că mă vei pregăti pentru mîine.

Cethegus Caesarius, din stirpea iuliană, patrician şi ambasador al Romei.

Auguste împărat!

Augustă împărăteasă!

Vă aduc salutul Romei

şi-mi exprim smerita mulţumire pentru audienţa acordată.

Fii slăvit, generale Belizarie!

Mă bucur nespus să te regăsesc sănătos.

Exact la fel mi-a spus şi mie.

E un diplomat iscusit oaspetele nostru roman.

Pînă să-mi dau seama, m-a făcut să iau problemele lui drept ale mele,

iar pe ale mele drept ale lui.

Şi ce probleme şi-ar dori să dezlege şi în ce fel?

Preamărite!

Este vorba de o chestiune de egală importanţă pentru Roma şi Bizanţ.

Cum?

Mă tem că goţii au devenit o problemă serioasă.

După moartea lui Teodoric vor deveni o ameninţare nu doar pentru Roma...

Vrei să spui că Roma şi Bizanţul ar trebui...

Alianţa noastră, slăvită împărăteasă, ar fi cea mai firească legătură.

Desigur. Roma ar trage foloasele, iar Bizanţul ar purta toată povara.

Pericolul încă nu e iminent.

Deocamdată e vrajbă între fiicele lui Teodoric.

Vrajbă ce s-ar putea însă domoli curînd.

Un motiv în plus să ne folosim de situaţie, cîtă vreme mai putem.

Nobile Cethegus, sînt pînă peste cap ocupat cu crearea unui corpus exhaustiv de legi,

precum şi cu ridicarea unei noi case a Domnului,

a celei mai măreţe biserici clădite vreodată, spre slava lui Iisus Hristos.

Nu e momentul să mă dedic unor lucruri neînsemnate.

Asta e mai degrabă ceva pentru strategi militari.

Intră în atribuţiile generalului Narses.

Cred că o mică armată ar fi suficientă.

Chiar crezi asta, generale?

Nu, nu o crede. Crede doar că o ştie.

Romanul are darul convingerii.

Aşa se pare.

Am vorbit cu împăratul despre toate astea.

Foarte amănunţit. Şi iată hotărîrea noastră:

Nu vrem să încălcăm înţelegerile existente cu goţii.

- Dar dacă se vor arăta ostili... - Atunci vom schimba politica noastră.

Preamăritul împărat a hotărît înţelept.

Remarca asupra înţelepciunii noastre se învecinează cu impertinenţa.

Hotărîrea mea e mai înţeleaptă decît socoteşti tu, Cethegus.

Vino.

Să ne rugăm.

Trăiască regina goţilor!

Trăiască regina Amalasunta!

N-am zărit-o pe sora mea, Matasunta, la încoronare.

- Fii îngăduitoare cu ea, Măria Ta! - Am să fiu.

Dar numai pînă în seara asta, cînd o aştept la ospăţ.

- Ai înţeles? - Da, Măria Ta.

Vin la porunca reginei, prinţesă Matasunta.

Pentru mine nu este regină. Mi-a furat coroana!

Iar tu, comite Vitiges, eşti aşadar de partea ei.

Singura mea dorinţă este de a împiedica pieirea regatului goţilor.

Asta e tot ce vreau, prinţesă.

Şi ce foloase ar trage regatul de pe urma acestei nedreptăţi?

Ce vrea sora mea de la mine?

Ai ofensat-o pe sora ta prin absenţa de la ceremonia încoronării.

Acum începe ospăţul. Ai face bine să nu lipseşti.

Nici nu mă gîndesc să mă umilesc în faţa ei.

Nu te împotrivi propriei soarte.

Oricărei femei i-ar fi greu să domnească precum un rege.

Nu te-ai născut pentru a îndeplini îndatoririle unui bărbat,

ci eşti făcută pentru dragoste.

- Chiar crezi asta, Vitiges? - Da, Matasunta.

Dau crezare vorbelor tale.

Din dragoste, o femeie poate renunţa la orice.

La rangul regal şi la intenţiile sale.

Căci iubirea înseamnă putere.

Îngăduie-mi să te însoţesc.

Ospăţul începe curînd.

- Preacuvioase părinte! - Domnul să te binecuvînteze!

Fii slăvit, Belizarie!

Cît rămîi la Ravenna?

Atîta vreme cît împărăteasa socoteşte că e nimerit.

Nădăjduiesc că augusta împărăteasă se află în bună stare.

Cum tu nu eşti în Bizanţ, sînt încredinţat de asta.

Bine întoarsă vorba, prietene!

I-ai spus unde să ţintească?

Maiestatea Sa, regina!

Generale Belizarie, trimis al Maiestăţii Sale imperiale Iustinian,

Cethegus Caesarius, din stirpea iuliană, reprezentant al iubitei noastre Rome,

onorabili ambasadori, prinţi şi principi,

veniţi din cele mai îndepărtate ţări pentru a lua parte la încoronare,

fiţi încredinţaţi de adînca noastră recunoştinţă!

Coroana ce-o voi purta e grea,

iar eu sînt o femeie ce trebuie să îndeplinească îndatoririle unui bărbat.

Dar nu-mi voi putea îndeplini menirea decît bizuindu-mă pe ajutorul vostru.

Nici un bărbat drept n-ar pregeta să-ţi dea ajutorul.

Mulţumesc, prinţe Furius.

Ştiu că în patria ta, insula Corsica, bărbaţii preţuiesc femeile.

Vorbele tale îmi dau nădejde.

Însă cel mai de nădejde sprijin îmi este preaiubita mea soră, Alteţa Sa regală.

Cu acest prilej am deosebita bucurie să vă vestesc o logodnă.

Prinţesa Matasunta va fi soţia prinţului Cyrenius din Rodos.

Aşadar vrei să scapi de mine, măritîndu-mă.

Joacă-te tu de-a regina cît vrei, pe mine nu mă vei supune!

Am să-mi aleg singură bărbatul cu care să mă căsătoresc!

Îndură, aleasă femeie, nu te-ngriji!

Vino-ţi în fire, mîhnită, ne'ndoielnic, de cei potrivnici ţie, ce inima mi-o frîng.

Cum îndrăzneşti să-i vorbeşti astfel reginei noastre?!

Mi-am îngăduit doar să-l citez pe Homer.

Iliada, cîntul al doilea, versul 180.

Hefaistos îi alină durerea Herei, soţia lui Zeus.

O regină, ca tine, Amalasunta.

Te pricepi de minune să citezi din Homer.

Să bem în sănătatea reginei.

Fie să domneşti în pace. Trăiască regina goţilor!

Hildebrand!

Aici sînt, Măria Ta! Nu-ţi face griji, îl prindem pe trădător.

Păziţi porţile! Luaţi urma trădătorului! Înştiinţaţi toate străjile!

Grăbeşte-te, Arvig, să nu te prindă!

- Ţinta săgeţii eram eu, prieteni! - Ce spune romanul?

- Prietenul şi aliatul reginei. - Romanii ne vor urî mereu!

Totodată săgeata era menită reginei.

Avem aceleaşi ţeluri, aşadar avem şi aceiaşi duşmani.

Spune-mi, Cethegus, cine sînt duşmanii noştri?

Fie-mi îngăduit să vorbesc între patru ochi cu regina.

La ce te puteai aştepta de la un roman?!

Aici poţi vorbi fără grijă, Cethegus.

Săgeata mi-era hărăzită mie, fiind roman.

Şi fiindcă tatăl tău mi-a fost prieten.

Dar a fost şi prietenul lui Iustinian.

Aliatul său. Nu-i totuna cu prietenia.

Tatăl tău a iubit Roma.

Şi nici nu-i greu să iubeşti Roma.

Bizanţul se teme că şi tu ai putea face la fel.

- Bizanţul?! - Se îndoieşte de tăria unei femei.

Voi domni ca un rege. Faptul că sînt femeie e neesenţial.

În feminitate îţi stă tăria.

Prin ea ai cucerit Roma... şi pe mine.

Spui adevărul?

Îţi voi sta mereu la dispoziţie.

Sînt străjuită de prieteni credincioşi tatălui meu.

Prieteni ca tine, Cethegus.

Spune-mi, cine e răspunzător pentru trădarea asta?

Bizanţul? Sau sora mea?

Prinţesa Matasunta n-ar fi în stare să fie izvor de uneltire.

Aşadar este o uneltire!

În pofida vorbelor meşteşugite, Bizanţul are vrea...

- ...să o vadă pe sora ta pe tronul goţilor. - De ce?

Spre deosebire de tine, e un om slab.

Ar fi doar o marionetă în mîinile Bizanţului.

Propria-mi soră unelteşte împotriva mea.

Doar o marionetă şi nimic mai mult.

Înţeleg, acum totul capătă un tîlc.

Mi-ai deschis ochii.

Mulţumesc, prieten de nădejde!

Nesupunerea ei e un act de trădare!

- Eşti o femeie sensibilă, Măria Ta. - Şi destoinică, chiar dacă nu o crezi!

Cămăraş!

- Porunceşte, Măria Ta! - Cheamă straja şi însoţeşte-mă!

Strajă!

- Cine-i acolo? - Regina. Vreau să vorbesc cu tine!

- Dar eu nu vreau! - Îţi poruncesc să deschizi uşa!

Regina, musafirul meu la miezul nopţii? Cărui fapt îi datorez onoarea?

Voi pune să fii întemniţată.

- De ce mă învinovăţeşti? - De trădare!

Grea învinuire! E dovedită trădarea prinţesei?

O regină nelegitimă n-are nevoie de dovezi.

- Vorbele tale îţi dovedesc vinovăţia. - Prinţesă!

Toate astea nu pot fi decît scornelile unui roman.

Nu preţuieşti îndeajuns înţelepciunea reginei.

N-ai să mă îndupleci, Vitiges!

Ştiu bine ce spun. Prinţesa mă urăşte!

Încă de copilă mă pizmuia, fiindcă tatăl nostru m-a iubit mai mult.

Eşti vinovată de trădare.

Fii mărinimoasă, Măria Ta!

- Numai dacă îl ia de soţ pe Cyrenius! - Mai degrabă primesc moartea!

Te pomeneşti că iubeşti pe altcineva?

Te previn pentru ultima oară!

- Am fost deja prevenită! - Aţi auzit? Am încercat totul!

Pedeapsa va fi pe măsura faptelor ei.

Vei fi surghiunită pe insula Bolsena.

Acolo vei sta pînă ce vei fi învăţat să te supui voinţei mele.

Vitiges, te îngrijeşti ca în zori să fie dusă la Bolsena!

Nu regina e de vină.

Astea sînt vicleşugurile romanului. Regina îşi va da seama curînd.

Rămîi o vreme pe insulă.

Iar apoi te vei căsători cu bărbatul pe care-l iubeşti.

Dă-mi crezare, prinţesă Matasunta.

Dar el oare mă va aştepta?

Să nu te îndoieşti de asta.

Atunci voi face precum spui.

Slujitorii şi străjile tale au primit îndrumări limpezi.

Nu încerca să le porunceşti altminteri.

Cum te cheamă?

Vin cu toţii dintr-o ţară îndepărtată şi nu înţeleg ce le spui.

Regina însăşi i-a ales.

Grăbeşte-te, moşule! Putoarea bălţii e greu de îndurat!

- E răsuflarea morţii. - Ţine-ţi gura, moşule!

Aspa, toate astea am să i le plătesc surorii mele, ţi-o jur!

Va sosi şi ceasul răzbunării.

Iar atunci, eu voi avea puterea.

Ţi-ai dovedit convingător credinţa şi ne-ai ajutat cu sfaturi înţelepte.

Îngăduie-mi să te ajut şi cu fapta, Măria Ta.

Meterezele Romei se sfărîmă.

Dă-mi voie să le reîntăresc.

De va cădea Roma, ar putea cădea şi regatul tău.

Ravenna e capitala noastră, nu Roma!

Rugămintea îţi este încuviinţată, Cethegus.

Te numesc prefect al Cetăţii Eterne, cu însărcinarea de a întări meterezele.

Regina este cea căreia i se cuvine acest rang.

Fără a cere mai întîi sfat de la Consiliul Coroanei?

Cînd voi avea nevoie de sfat, am să i-l cer.

E greşeala mea, eu trebuia să-i fi cerut sfatul.

Dacă-mi va da consiliul însărcinarea, o voi primi plin recunoştinţă.

Consiliul are dreptul şi îndatorirea de a fi prevăzător.

Şi încă o rugăminte, Măria Ta.

Ca prefect, am nevoie de o gardă de corp.

Îngăduie-mi să reînfiinţez Garda Pretoriană.

O gardă de corp? Pentru ce?

Avem o garnizoană gotică la Roma.

- Şi ce facem dacă vă retrageţi oastea? - Asta nu se va întîmpla niciodată!

Nici dacă se iveşte vreo răscoală aici?

Mie îmi pare o măsură de siguranţă necesară.

Ai încuviinţarea mea să reînfiinţezi Garda Pretoriană.

Măria Ta, asta ar însemna o oaste sub comanda romanilor!

Vă înţeleg îndoiala şi o respect.

Îmi îngăduiţi povaţa de a trimite la Roma pe cineva care să-mi vegheze paşii?

Comite de Dacia, preiei tu îndatorirea?

Îmi slujesc regina, oriunde m-ar trimite.

Pe cîmpul de bătaie, sau pe străzile Romei.

Sînt străzi prietenoase, iubite comite.

Iar în casa mea vei fi primit cu însufleţire.

Mulţumesc, Măria Ta.

Opriţi!

A fost o mare cinste pentru mine să te însoţesc călare.

Romanii ştiu să preţuiască un prieten, prinţe Furius.

Mai cu seamă atunci cînd sub porunca sa sînt vestiţii lăncieri din Corsica.

- Arcaşii romani sînt mai buni. - Aşa găseşti?

Sînt încredinţat de asta.

Lancea este o armă bună, dar nu poţi ţinti la fel de bine cu ea.

Nu-i ca săgeata, ce nimereşte şi firul de păr.

Poţi da greş cu arma şi totuşi nimeri în plin.

Iar un secret împărtăşit poate fi temelia unei alianţe strînse.

Dăruieşte-ne prietenia şi ajută-ne cu lăncierii şi corăbiile tale.

Şi cînd va veni vremea negocierilor,

va fi în folosul amîndurora, ţi-o făgăduiesc.

David!

Ţi-l dăruiesc pe acest om, ca dovadă a prieteniei mele.

Îi vei sluji prinţului Furius cu aceeaşi credinţă ca mie.

- Îţi mulţumesc, romanule. - Rămîi cu bine, prietene.

Înainte!

Opriţi aici!

Fii slăvită, stăpînă!

Cum găseşti eterna Romă?

Îmi place.

- Nu uita că ai o menire aici! - N-am să uit.

Priveşte frumuseţea chenarului, stăpînă, e artă bizantină din cea mai meşteşugită.

Un odor.

Scapă cine poate! Fugiţi în case!

Nu-ţi fie teamă!

Ai grijă!

Se întoarce, Totila! Ia lancea!

- Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc îndeajuns. - Zîmbetul tău îmi ajunge.

Cît de modest eşti. Meriţi mai mult decît un zîmbet.

Stăpînă, ai păţit ceva?

Nu, Crito, totul e bine.

Îţi mulţumesc în numele stăpînului meu.

Rămîi cu bine, străine!

Vreau să ştiu cine e, Crito.

Am să aflu, stăpînă.

Mai ai de învăţat, prietene!

Dar ce-mi văd ochii?

E Thorismund, comandantul garnizoanei gotice din Roma.

Vă salut, prieteni. Totila? Eroul din visurile tuturor femeilor romane?

Eşti bine informat.

- Aşadar tu îl vei supraveghea pe prefect. - Din porunca reginei.

Să nu crezi că Totila e prea tînăr pentru menirea asta.

Şi-a dovedit deja iscusinţa în multe bătălii.

Cu călărimea? Să te lupţi cu lancea e un joc de copii!

- Asta e arma unui bărbat adevărat! - Mi s-a mai spus asta.

- Nu-i rău! - Ia seama la călăraşii noştri!

Iar tu, Totila, ia seama la ce face Cethegus.

Aşa-i, e viclean ca o vulpe.

Pînă acum romanii n-au fost motiv de îngrijorare.

Cît a domnit Teodoric, nu. Dar acum ne conduce o muiere slabă de înger.

Cîtă vreme tu eşti comandantul garnizoanei, romanii nu vor putea face nimic.

Plinis, pungaş bătrîn! Ce fată mi-ai trimis aseară-n aşternut?!

- Aia zici tu că era o frumuseţe?! - Dar ce să vadă un orb sărman, stăpîne?

Oare ţi-ai pierdut şi pipăitul odată cu lumina ochilor?

Ce era cu cocoaşele din spatele ei?

Acela era spatele? Iartă-mă!

Ghinion!

Am aflat că s-a întîmplat o nenorocire. Ce-a păţit Iulia? E rănită?

Nu te îngrijora, n-a păţit nimic. Bestia a fost ucisă.

Nu ţi s-a spus, stăpîne?

- Avea părul auriu ca soarele. - Cred că eşti îndrăgostită, stăpînă.

Sărmana mea copilă!

Dar n-am păţit nimic. Mă simt minunat!

Dar ai fost aproape de moarte, Iulia.

Nu, tată. Un tînăr m-a salvat.

Era înalt, suplu şi foarte frumos, cu părul bălai.

Şi zîmbea tot timpul.

Eram înlemnită de frică, iar el surîdea tot timpul.

Mă bucur că tinerii noştri romani n-au doar curaj, ci şi umor.

- Dar n-a fost un roman. - Te pomeneşti că era got?

Nu ştiu, tată. Dar nu cred că era got.

Se pare că tînărul cel viteaz n-a răpus doar leul.

- Îi ştii măcar numele? - Nu.

Păcat. Mi-ar plăcea să-i mulţumesc eu însumi pentru fapta sa.

Da, aşa s-ar cădea.

Deocamdată uită-l pe eroul tău.

Acum trebuie să ne ocupăm de un oaspete de vază.

E trimisul reginei Amalasunta la Roma.

Şi e foarte important să fim amîndoi cît se poate de curtenitori faţă de el.

- M-ai înţeles, Iulia? - Da, tată.

Stăpîne, tocmai a sosit comitele Daciei. Aşteaptă în grădină.

Vino şi tu curînd.

Bun venit, comite Totila! Ne bucurăm să te întîmpinăm.

Ne aşteptam să soseşti mai curînd.

Mulţumesc pentru primirea călduroasă.

Întîrzierea e pricinuită de îndatoririle mele faţă de regină.

Înainte de toate am inspectat fortificaţiile.

Nădăjduiesc că eşti mulţumit de cele văzute.

Ca got, da. Ca prieten al Romei, nu.

Meterezele trebuie întărite.

Planurile noastre de construcţie sînt deja gata.

Aşa de repede?

Le aveam gata de mulţi ani.

Roma trăieşte de multă vreme cu teama de pofta de putere a Bizanţului.

Iulia!

Dă-mi voie să ţi-l prezint pe Totila, comitele Daciei.

Este trimisul reginei noastre.

Fiica mea, Iulia,

ce-mi împărtăşeşte iubirea pentru Roma.

Credeam că nu există frumuseţe mai cuceritoare decît cea a Romei.

Văd că m-am înşelat.

Fiica mea e puţin descumpănită, comite.

Nu e obişnuită cu maniera gotică de a face complimente.

Cînd rostim astfel de cuvinte, ne vin drept din inimă.

Bine spus, comite.

Mi-aş dori să fii des oaspetele nostru.

Vrea să aflu totul despre poporul tău.

Se spune că regina Amalasunta este o femeie neasemuit de frumoasă.

Pentru prima dată-n viaţa mea sînt nevoit să-mi trădez regina.

Fiica prefectului Romei e mult mai frumoasă.

Nu mă pot înfrîna în a-i da de veste reginei despre trădarea ta.

Sînt gata să-ţi pun la dispoziţie cel mai iute cal.

Spuneai mai devreme că planurile de construcţie sînt gata?

De îndată ce le încuviinţez, lucrările pot începe.

Ţi le voi trimite de îndată, comite.

Prinţe Totila,

casa prefectului este mereu deschisă pentru prietenii Romei.

Te voi aştepta.

Aşa cum o slujesc pe regina goţilor, îi voi sluji şi reginei Romei.

Planurile sînt bune aşa cum sînt. Nu mai trebuie schimbat nimic.

Iulia!

Eşti o diplomată înnăscută. Ai fost minunată.

Sînt şi eu totodată fiica Romei, nu doar vlăstarul tău, tată.

Iertare, stăpîne! Cel care a a salvat viaţa fiicei tale a fost comitele Daciei.

- Totila? - Da, el a fost, stăpîne.

Ce bine a ştiut s-o ascundă!

Chiar că e o diplomată înnăscută. E un dar al zeilor.

Să ne folosim de avantaj.

- Dar să n-o scapi din ochi, Syphax! - Stăpîna mea e în primejdie?

Cred că nu, dar vreau să mă asigur.

Prieteni, avem de vorbit despre lucruri importante!

Ia-ţi avînt mai mare! Loveşte în faţă!

Uite-aşa se ţine arcul.

Am văzut lucrările de fortificare a meterezelor.

Înaintează repede. Bănuitor de repede.

Şi de-ai vedea ce şmotru se face cu pretorienii.

Prefectul pare să facă din garda sa o mică armată privată.

Ai putut vedea cîţi oameni are Garda Pretoriană?

Regina a încuviinţat doar 400 de oameni.

Dar Cethegus adaugă mereu alţii. Între timp sînt cel puţin cîteva mii.

- Totila ştie toate astea? - Totila?!

Şi-a pierdut inima şi capul.

Totul decurge foarte mulţumitor, prieteni.

Au început lucrările la metereze.

O camuflare excelentă a celuilalt plan al nostru.

O fortificaţie subterană pe care nici un got n-o va vedea vreodată.

Comitele Teia şi prinţul Thorismund au vegheat lucrul cu mare băgare de seamă.

- Sînt periculoşi! - Dar comitele Totila?

Totila se bucură de ospitalitatea fiicei mele.

Aceşti barbari neghiobi nu fac faţă ospitalităţii romane.

Aşa este. Şi nici isteţimii romane.

Iar mîine orînduim o vînătoare în cinstea "prietenilor" noştri.

Bine ticluit!

Nu o văd pe fiica mea şi pe comitele Daciei.

- Caută-i, Syphax, noi rămînem aici. Du-te! - Numaidecît, stăpîne!

Veniţi, prieteni!

Să aşteptăm aici.

Syphax îşi face mereu griji pentru mine.

E cea mai credincioasă slugă a tatălui meu şi a mea.

Nu, Iulia. Acel rang îl revendic pentru mine.

De cîtă vreme de cunoaştem?

Eu număr doar ceasurile cînd nu sîntem împreună.

Şi eu la fel, Totila.

Oare va dăinui fericirea noastră?

Atîta vreme cît vom crede în ea.

- Şi dacă unul din noi îşi pierde credinţa? - Asta nu se va-ntîmpla niciodată.

Vrei să spui că vom fi mereu fericiţi?

- I-ai găsit? - Sînt multe ascunzişuri în pădure.

Am să-i caut eu însumi. Haideţi, prieteni!

- Ştii cum se cheamă vinul? - Nu, nu ştiu.

Atunci am să-i spun "Totila".

Auzi cum îmi bate inima?

Strigă numele tău. E ca o vrajă.

Totila, Totila...

Ascultă! Pînă şi păsările ciripesc doar numele tău drag.

Le desluşeşti cîntecul?

Totila! Iulia!

- Iată-i că vin să destrame vraja. - Atunci sosesc prea tîrziu.

Nimeni nu poate distruge fericirea în care credem amîndoi.

Am să le spun. Vreau să afle toată lumea!

Nu uita că sînt fiica unui roman.

Între popoarele noastre domneşte încă neîncrederea.

Nu vreau ca politica să ne distrugă iubirea.

Şi ce-ai vrea să facem?

Ceea ce fac toţi îndrăgostiţii.

Iulia!

Te-am căutat, comite Totila.

După cum văd, n-ai răpus nici un animal.

Deşi vînat ar fi destul.

E vina mea, tată. Totila îmi ştie dragostea pentru animale.

Cum crezi că ar fi putut ucide un animal de faţă cu mine?

Mulţumesc, nobile comite.

Ferind-o pe fiica mea de priveliştea sîngelui, ai dat dovadă de mult tact.

Admirabil, comite.

Să schimb o vorbă cu fiica ta, prefecte, valorează mai mult decît o mie de trofee.

Nu cumva trimisul Ravennei a uitat cum se mînuieşte lancea?

O asemenea aruncare n-am mai văzut nici măcar la un lăncier roman!

Să fim recunoscători, prieteni, că avem asemenea aliaţi.

Vînătoarea s-a sfîrşit. Sunaţi retragerea!

Thorismund! Cum merg lucrurile?

Ne facem griji din pricina pretorienilor.

Îşi îndesesc rîndurile mai mult decît le-am dat voie.

Strecoară arme în oraş, ridică fortificaţii.

Da, am observat şi eu. Dar am încredere în Cethegus.

Întăreşte meterezele spre siguranţa tuturor.

Eşti mai orb decît credeam.

Fiindcă eşti îndrăgostit de o trădătoare după chipul tatălui ei.

Taci!

Trebuie să insult o romană, ca să-ţi aminteşti că eşti got?!

Ar fi nedemn să ne luptăm din pricina asta.

Ce altceva mai aveai să-mi spui?

Am încoronat regină pe cine nu trebuia.

Îi face totul pe plac lui Cethegus, iar acesta îşi urmăreşte visul.

Visul despre o Romă puternică, ce va stăpîni asupra regatului nostru.

- Vorbele tale înseamnă trădare! - Nu!

Sînt singura salvare.

Trebuie să facem ceva pentru a ne proteja regatul.

O astfel de hotărîre n-o poate lua decît Consiliul Coroanei.

Ori poate s-a întrunit deja, fără mine?

Eşti got, Totila, şi o ştim cu toţii.

Consiliul se va întruni la Vitiges, pentru a lua decizia finală.

Se alege un succesor pentru tron?

- Matasunta va fi regină. - Amalasunta nu va ceda tronul fără luptă!

Are prieteni puternici, pe Guntares, de pildă. Asta ar însemna război.

Un război fratricid!

E de neconceput ca regina noastră să dea atîta putere militară unui roman.

Azi avem de-a face cu romanii, mîine vor fi, poate, bizantinii.

Pleci călare la ivirea zorilor. Asta e o poruncă.

Dar am jurat credinţă reginei.

Jurămîntul nu e faţă de regină, ci faţă de popor.

Am jurat credinţă goţilor şi regatului lor.

- Ai recunoscut vreo voce, Plinis? - Da, una din ele cu siguranţă.

Era a comandantului garnizoanei goţilor.

De cîteva ori i-a spus celuilalt pe nume. I-a zis... Totila.

- Totila?! - Da, chiar aşa.

Bine.

- Atît pe ziua de azi, Plinis. - Stăpîne, dar...

- Syphax îţi va înmîna răsplăta mai tîrziu. - Mulţumesc, stăpîne.

- Syphax! - Porunceşte!

Am nevoie de 20 de oameni deghizaţi în tîlhari.

Pe caii cei mai iuţi şi cu armele cele mai uşoare.

Plecăm în toiul nopţii.

Trebuie să ajung la Ravenna înainte de întrunirea consiliului.

Eu am s-o fac pe Matasunta regina goţilor.

Căci dacă goţii vor s-o înlăture pe regină de la tron,

atunci este de datoria Romei să întîmpine această intenţie.

Dar te-ai gîndit că Amalasunta nu ne-a făcut niciodată greutăţi?

Nici Matasunta n-o va face.

Am de gînd să rezolv două lucruri deodată:

Încoronarea Matasuntei şi înlăturarea consiliului.

- Iată un nou plan genial. - Şi-i va reuşi.

De ce trebuie să pleci, Totila?

Aşa e porunca. La ivirea zorilor plec călare.

Cînd te întorci? Cînd ne revedem?

Curînd, nădăjduiesc.

Din pricina tatălui meu trebuie să pleci?

Te rog, Iulia, nu-mi pune întrebări.

Dar de ce? Vreau să ştiu ce s-a-ntîmplat. Credeam că mă iubeşti.

Mai presus de orice, Iulia.

Nu pot trăi fără tine.

- Iulia doarme? - Nu, stăpîne. E în grădină.

- La ora asta tîrzie?! - E o seară călduroasă.

- O chem de îndată. - Am s-o chem chiar eu.

Iulia?

Iulia!

Nu, n-am să te uit.

- Am să merg la el şi-am să-i vorbesc. - Nu, nu acum şi nu aici.

Vorbeşte cu el după ce te întorci.

Du-te acum, iubite. Fie ca Domnul să mi te-aducă înapoi.

- M-ai strigat, tată? - Da.

Cu cine erai în grădină? Cu Totila?

Mîine în zori trebui să plece.

Mi-a spus că mă iubeşte şi m-a rugat să-l aştept.

Vitiges! Atalvin! Haideţi, masa e gata.

Venim!

Hai, fiule.

Îmi arăţi muşchii tăi, tată?

Ce spui? Îţi arăt eu ce puternic sînt.

Dă-mi drumul! Nu mai sînt un copil mic.

Dă-mi drumul, tată!

- Pune-mă jos! - Bine, fie.

- Spală-te pe mîini înainte de masă. - Hai, du-te.

De cînd am fost ultima dată acasă, a crescut grozav.

Ai lipsit peste un an. E prea mult pentru Atalvin.

Doar pentru el?

Data viitoare cînd plec la Ravenna vă iau pe amîndoi cu mine.

Nu. Curtea regală nu-ţi va ierta niciodată că ţi-ai luat o simplă ţărancă drept soţie.

Dar eşti soţia mea şi nu mă dezic de tine.

- Vitiges! - Se pare că avem musafiri.

Hildebrand, Teia, Aligern.

Ce Dumnezeu or vrea aici?

Te rog nu pleca iarăşi cu ei.

- Vă salut, prieteni! Ce vînt vă aduce? - Te salutăm, Vitiges!

Fii slăvit, comite Vitiges, tu şi soţia ta, Rautgundis!

Trebuie să ne sfătuim într-o chestiune importantă.

Îţi citesc pe faţă că aduci veşti rele.

Doar nu vrei să-mi iei din nou bărbatul de acasă?!

Eu, nu. Dar împrejurările ar putea-o cere.

Pregăteşte-le ceva de mîncare oaspeţilor noştri, Rautgundis.

Cred că tocmai soseşte încă un oaspete.

Ar trebui să fie Totila.

- Bun venit, Totila! - Te aşteptam.

Fiţi slăviţi! Am vorbit cu Thorismund.

N-am încoronat pe cine trebuia dintre cele două surori.

Trebuie să salvăm ce mai e de salvat.

Matasunta trebuie să devină regină.

Opriţi-vă!

Vă ascundeţi de partea cealaltă.

Bărbaţii din Consiliu nu pot trece decît pe aici.

Sfîrtecaţi-i!

Eu mă duc singur la Ravenna, apoi mă întorc aici.

Înainte!

Cethegus, ce cauţi la Ravenna?

Şi intri neanunţat în iatacul meu?

Nu e nimeni care să mă fi anunţat.

- Unde e camerierul? - A plecat.

- Hildebrand, Teia, Aligern? - Au plecat cu toţii.

Unde?

S-au adunat în ograda lui Vitiges, unde se întîlnesc cu Totila.

Toţi bărbaţii din Consiliul Coroanei ţin o consfătuire în ograda lui Vitiges.

De ce?

Vor s-o încoroneze pe sora ta drept regină.

Deci sînt cu toţii împotriva mea.

Chiar toţi?

Trebuie să le tăiem calea, cînd se întorc la Ravenna.

Oamenii mei ne aşteaptă la ieşirea din oraş.

Doar nu crezi că am să-i las pe oamenii tăi să-i masacreze.

Te-au trădat şi pentru asta merită să moară.

Dar ar fi un omor fioros!

Pentru o cauză nobilă, Măria Ta.

Pentru a-ţi salva viaţa.

Şi tronul, Amalasunta.

Fă ceea ce trebuie făcut, Cethegus.

- Regina e cea ce trebuie să dea porunca. - Te las pe tine să decizi.

Atunci regina va trebui să călărească alături de noi.

Alături de romani?!

Nu mai e picior de got aici, alături de care ai putea călări.

Dar poate preferi să rămîi singură aici.

Ia-mă cu tine, tată!

Rămîi aici şi ai grijă de mama ta.

Rămîi cu bine, fiule! Rămîi cu bine, Rautgundis.

Regina e supărată?

Mă simt ca şi cum aş fi dat bir cu fugiţii. Mă simt ruşinată.

Sîntem amîndoi în aceeaşi situaţie. Avem toate motivele să fim precauţi.

Ar trebui să vină de-a lungul rîului. Un loc perfect pentru o ambuscadă.

Vreau să mă-ntorc la Ravenna.

E prea tîrziu.

Deja vin, iată-i!

Acum!

Înapoi!

Aruncaţi-i în rîu!

Poţi înota şi singur. Uite-aşa!

Au scăpat, Cethegus.

De-acum, într-un singur loc ai mai avea scăpare: pe insula Bolsena.

- Adică să mă duc la sora mea, Matasunta? - Nu-ţi face griji.

Ura ei s-a îndreptat împotriva reginei, dar niciodată împotriva surorii ei.

- Crezi că-mi place să-i cer îndurare? - Nu ai de ales.

- Syphax te va însoţi. - Nu tu?

Eu merg înainte şi vorbesc cu sora ta. Tu aştepţi la mal.

E viaţa ta în joc.

Cethegus!

Credinciosul prieten al reginei.

Ce te aduce la mine?

Consiliul Coroanei a hotărît că tu eşti moştenitoarea de drept a tronului.

Sora ta nu mai e regină.

- Treci foarte repede de partea cealaltă. - Sînt mereu de una şi aceeaşi parte.

Sînt un slujitor al Romei.

Iar loialitatea mea aparţine reginei goţilor.

Mi-aduc aminte de cînd erai o copilă. Îţi plăcea să călăreşti un ponei african.

Într-o zi, tatăl tău a arătat spre tine şi mi-a spus:

"Iat-o pe Matasunta, viitoarea regină a goţilor."

"Promite-mi că ai s-o ocroteşti, prietene."

Şi cu toate astea a numit-o pe sora mea drept moştenitoare a tronului.

Dar nu i-a rostit numele.

Tatăl tău era aproape orb înainte să moară. Nici n-a ştiut ce document a semnat.

Un document fals, în care apărea numele surorii mele?

Acum tu vei îţi vei intra în drepturile de regină.

Iar eu sînt primul ce-ţi jură credinţă.

Ia acest inel.

Dacă ai vreodată nevoie de ajutor, trimite-mi-l şi voi veni îndată.

Dă-mi un singur motiv pentru care aş putea avea încredere în tine.

- Am adus-o cu mine pe fosta regină. - Pe Amalasunta?!

Trebuie s-o ierţi.

- Altfel se va alia cu Guntares. - Unde este?

E la malul lacului şi aşteaptă hotărîrea ta.

Ca şi mine, a venit să-i jure credinţă reginei sale.

Să vină.

- Ce veşti aduci? - Sora ta te aşteaptă.

Şi ce-a spus?

Te va primi cu milă creştină şi braţele deschise.

Unde pleci, Cethegus?

Misiunea mea s-a încheiat.

Tu te duci la sora ta, iar eu plec la Roma.

Syphax, pe cai!

Ridică-te, sora mea.

Lasă-mă să te îmbrăţişez, Amalasunta.

Vreau să uităm vechea zîzanie. Acum sînt animată doar de dragoste.

Aspa, regina e obosită. Du-te şi pregăteşte-i baia.

Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc din inimă.

Deschideţi uşa!

Lăsaţi-mă să ies!

Daţi-mi drumul!

Ajută-mă! Deschide uşa!

Poţi să strigi cît vrei. Nu te va ajuta nimeni.

Cethegus e deja în drum spre Roma.

N-am vrut să ucid nici o clipă, crede-mă!

La dracul cu tine! Aştept demult clipa asta.

Şi tu ai fi făcut la fel cu mine, dacă ai fi avut curajul.

Atunci ucide-mă!

Şi roagă-te pentru iertarea păcatelor tale.

Am să mă rog pentru tine. Şi am s-o fac chiar cu plăcere.

Sărmana mea soră!

De ce m-ai părăsit tocmai atunci cînd ne regăsiserăm?

De îndată ce ajungem la Ravenna preiau succesiunea surorii mele.

Consiliul Coroanei va vesti poporului că eu sînt noua regină a goţilor.

Sînt de aceeaşi părere, prieteni, dar nu putem dovedi nimic.

Amalasunta a murit. Dar noi am fi vrut doar să abdice.

Nici n-ar trebui să mai avem femei pe tronul regal.

Pe Matasunta doar Consiliul Coroanei o poate îndepărta de la tron.

Atunci l-ar chema pe Guntares în ajutor, iar acesta ar acapara puterea în numele ei.

Vă propun un succesor demn de regele Teodoric.

Hildebrand.

Sînt prea bătrîn.

Atunci îl propun pe Totila.

Nu, eu sînt prea tînăr.

Avem un bărbat printre noi care nu e nici prea bătrîn, nici prea tînăr,

se bucură de încrederea noastră şi e fratele nostru de sînge.

- Îl propun pe Vitiges. - Nu!

Nu primesc.

Asta o vor hotărî membrii Consiliului.

Dacă eşti ales, n-ai voie să refuzi.

Trăiască Vitiges, regele goţilor!

Nenorociţii de romani! Te mai poţi ţine pe cal?

Nu, sîngerez de moarte.

Trebuie să duci tu mai departe mesajul Matasuntei.

Mai spune-l o dată.

- Consiliul Coroanei a trădat-o pe regină. - Aşa.

L-a ales pe Vitiges drept rege.

Matasunta cheamă oştile aliate în ajutor.

Da, mişcă-te repede. Şi nu uita:

Mesajul i-l dai personal lui Guntares.

- Guntares, încotro acum? - Unde mai punem foc?

La Vitiges. Ardeţi tot! Luaţi-i fiul ostatic!

Atalvin!

Unde eşti, Atalvin?

Augustă împărăteasă! A sosit musafirul tău de la Roma.

- Cethegus? - Da.

Pune nişte vanilie sălbatică în alifia mea.

Intră!

De data asta te-ai întors mai repede.

Mînat de dorinţa de a te revedea.

Îmi plac bărbaţii din a căror gură minciunile sfruntate sună ca adevărul.

Eşti din ce în ce mai frumoasă.

Ai venit să vorbim despre rebeliunea goţilor, nu-i aşa?

Prinţul Guntares împotriva regelui Vitiges.

Isteţ romanul.

Şi crezi că acum e momentul, aşa-i?

Cînd sînt cu tine, întotdeauna e momentul.

Mă refeream la trimiterea unei armate bizantine în Italia.

Politica e pe locul doi.

În ordinea abordării, poate. Dar nu şi ca importanţă.

Teodora!

Am să-ţi curm chinurile îndoielii.

Campania militară din Italia e deja pusă la cale.

Însă comandantul oştilor nu va fi prietenul tău, Narses,

ci prietenul meu, Belizarie.

Nu laşi nici o prietenie nerăsplătită.

Afară de a mea, după cum văd.

Belizarie are un avantaj în faţa ta.

E mereu aici.

Vom trimite o oaste bizantină în Italia.

Sub comanda generalului Belizarie,

la dorinţa mea expresă.

Augusta împărăteasă are un dar înnăscut pentru alegerea omului potrivit.

E doar una din însuşirile ei de preţ.

Mă bucur că vorbele mele te înveselesc.

Prietena ta, împărăteasa, mi-a făcut un mare hatîr.

Trebuie să-ţi mărturisesc că nici nu voiam comanda oştilor.

Şi chiar vrei să te cred?

Desigur, căci greutăţile de început îi rămîn lui Belizarie.

Marele cuceritor şi comandant de oşti e atît de sigur de izbînda sa,

încît nu are cum să nu dea greş.

Mă înţelegi?

Iar atunci îi va lua locul Narses, oşteanul cel neînsemnat,

care îndreaptă lucrurile şi intră astfel în istorie.

Miroase minunat!

E mîncarea mea preferată.

Inima mea bate pentru Imperiul Roman, dar stomacul rămîne al unui armean.

O femeie în tabăra noastră?

- Ce vrea? - Nu ştiu, Măria Ta.

- Aşteaptă în faţa cortului. - Atunci du-o la străjerul din post.

Mi-a spus să-ţi dau asta, stăpîne.

- Adu-o repede înăuntru! - Da, stăpîne.

- Vitiges! - Iubita mea!

Am crezut că n-am să te mai văd vreodată.

- Atalvin! - Atalvin?

Ce-i cu Atalvin? Ce s-a-ntîmplat?

Guntares a pîrjolit totul, iar Atalvin a dispărut.

Cu siguranţă e încă în viaţă.

Pesemne l-au luat drept zălog.

Guntares e un războinic aspru, dar nu omoară copii.

- Domnul să te audă! - Fii încrezătoare, iubita mea!

Iar acum trebuie să pleci, Rautgundis.

Cîmpul de bătălie nu e locul potrivit pentru o femeie.

Dar pentru Matasunta de ce-ar fi? Şade pe cal alături de Guntares.

Doar fiindcă vrea să fie regină!

Dar tu n-ai de ce să te lupţi.

Tu eşti regina mea.

Ce mai aşteptăm? Să atacăm!

O încleştare scurtă şi Vitiges va fi învins.

N-aş fi atît de sigură. Îl cunosc de cînd eram copilă.

E un oştean viteaz.

Nu vreau decît să-l înving, dar viaţa să i-o cruţ.

Ar putea deveni cel mai destoinic cîrmuitor al oştilor mele.

Trimite-i veste că vreau să mă întîlnesc cu el pe cîmpul dintre oşti.

Ultima dată cînd ne-am văzut mi-erai prieten.

Şi încă îţi sînt prieten, Matasunta.

Dar nu mai eşti slujitorul credincios al reginei tale.

Soarta m-a făcut pe mine rege al goţilor.

Soarta?! Atunci vom îndrepta soarta.

Leapădă spada, Vitiges. Noi doi vom domni împreună.

Un rege nu-şi poate împărţi puterea cu altcineva.

Ba poate, dacă-şi ia o soţie.

Mi-ai făgăduit odată că mă voi căsători cu bărbatul pe care-l iubesc.

- Nu sînt demn de tine. - Acesta e răspunsul tău?

Ca bărbat, ţi-aş putea răspunde pe loc.

Ca rege însă, am nevoie de încuviinţarea Consiliului Coroanei.

Consiliul va alege pacea.

Trebuie să-i spunem că am deja o soţie.

Te-ai gîndit bine, Vitiges?

Tăgăduirea ta ar însemna război.

- Atunci nu ne rămîne decît să luptăm. - Nu!

Vrei un război fratricid? Nu vreau vărsare de sînge din pricina mea.

Nu mi-aş ierta-o niciodată.

Eşti slobod de căsnicia noastră.

Vrei să mă căsătoresc cu ea?

Da, dacă rămîn singura femeie pe care o iubeşti.

Tu eşti aceea şi vei fi mereu.

Nu, n-o pot face.

Ce e? Vorbeşte!

Belizarie a debarcat în Italia.

Bizanţul şi Roma şi-au dat aşadar mîna.

Cethegus ne-a făcut-o!

Dintotdeauna a urmărit să ne dezbine.

N-are să-i reuşească.

Trebuie să fim uniţi, altfel vom fi pierduţi.

Numai tu ne mai poţi izbăvi, Vitiges. Doar tu.

Ascultă-i pe ei, Măria Ta, şi nu te gîndi la mine.

Te slobod din căsnicie, dar voi rămîne pe veci soţia ta.

Am început cu stîngul: trei corăbii scufundate!

Başca oştirea asta de nevolnici.

Uită-te la gloata asta! Ăştia-s oşteni?!

Proviziile pentru cei 5.000 de soldaţi erau pe una din corăbiile scufundate.

Atunci luaţi-vă de-ale gurii de la localnici.

La ei găsiţi îndestul. Luaţi-vă ce vă trebuie!

- Generale, dar... - Am poruncit!

Numaidecît.

De cine vrei să te aperi? Doar nu de mine?

Lupta pentru Roma abia începe. Ai uitat?

Cethegus a chemat Bizanţul în ajutor. Acum şi Belizarie e împotriva noastră.

Am aşteptat atîţia ani noaptea asta.

Din clipa cînd am ştiut că te iubesc.

Matasunta, ne-am unit vieţile din raţiuni politice.

Îţi dăruiesc prietenia mea.

Dragostea ta nu o merit.

Aştept mai mult decît prietenie de la tine.

Fă-mă soţia ta, Vitiges.

Am deja o soţie.

Şi împreună avem un fiu.

Ne-am despărţit pentru a nu primejdui regatul goţilor.

M-ai minţit şi m-ai umilit în faţa tuturor.

Nu e nici o umilire.

Eşti regină şi împart puterea cu tine.

Dar Rautgundis este şi rămîne soţia mea.

Nu pleca!

Vrei să mă faci de rîs şi în faţa slugilor?

Am să rămîn pînă mîine dimineaţă.

Dar am să dorm afară, în odaia din faţă.

Ce s-a-ntîmplat?

Plîngi, Măria Ta?

- Îmi vine să-l omor! - Dar ce s-a-ntîmplat?

Am să mă răzbun pe el.

De-acum doar pentru asta voi trăi.

Şi cunosc un om care mă va ajuta.

E totul pregătit?

- Sînt toţi oamenii pe poziţie? - Totul e pregătit.

Garnizoana goţilor trebuie distrusă chiar în noaptea asta,

înainte să sosească Belizarie.

Vă mulţumesc, prieteni.

Ne atacă romanii!

Apăraţi garnizoana cu orice preţ, pînă vine Vitiges cu întăriri!

Cethegus ne-a trădat!

Unul cîte unul nu vă încumetaţi, cîini laşi ce sînteţi!

Trădarea asta o vei plăti cu viaţa, prefecte.

Poţi pleca, prinţe Thorismund, eşti liber.

Du-te la Vitiges şi spune-i că Roma e din nou a noastră.

Mă întreb pentru cîtă vreme.

Fără sprijinul Bizanţului n-ai fi îndrăznit niciodată.

Dar Narses te va mînca cu fulgi cu tot şi apoi te va vărsa.

Bun venit la porţile Romei!

Vă aduc salutul împăratului meu.

Şi am venit să vă eliberez de goţi.

Sînt profund recunoscător, dar Roma e deja liberă.

Am dezarmat şi desfiinţat garnizoana goţilor cu propria oştire.

- Vrei să spui cu Garda Pretoriană. - O oaste întreagă, generale!

E o puternică forţă de rezervă.

Şi te va sprijini în lupta împotriva lui Vitiges.

Oştenii mei au nevoie de cîteva zile de odihnă.

Aştept de la Roma să ne încartiruiască şi să ne dea provizii.

Tu şi oastea ta sînteţi bineveniţi.

- Dar în condiţiile mele. - Condiţii?

Aşa îi vorbeşti unui general al împăratului bizantin?

Acum sîntem aliaţi, cu aceleaşi drepturi...

...şi aceeaşi îndatorire de a apăra aceste drepturi.

Care sînt condiţiile tale?

Legiunile mele rămîn sub comanda mea.

Ele ocupă citadela, Capitoliul, mormîntul lui Hadrian,

meterezele, turnurile, porţile şi toate locurile întărite.

- Asta e trădare, Cethegus! - Prevedere e cuvîntul potrivit.

Am bănuit că mă vei înşela.

Toate astea sînt uneltirile otrăvite ale lui Narses.

În spatele marelui roman se află un pitic schilod.

Avînd însă umbra unui uriaş, Belizarie.

Vrei să pui victoria mea în seama stăpînului tău, Narses.

Te înşeli, prietene, cîştigător va fi doar unul.

- Şi acela va fi oraşul Roma. - Roma?!

Atunci voi lupta singur împotriva goţilor.

Şi-am să-i înving, în timp ce tu vei sta pitit în cetate.

Iar atunci eu voi pune condiţiile.

Îţi doresc mult noroc, generale.

Mai domol, Vitiges, altfel ne pierdem puterile înainte de luptă.

Oastea lui Belizarie e obosită. Să ne folosim de asta.

Au dat de furtună pe mare.

Oştenii săi sînt bolnavi şi istoviţi.

- Şi nu s-au odihnit nici măcar o zi. - Atunci trebuie să-i lovim acum.

Înainte!

Goţii se îndreaptă spre Roma, iar tu eşti cu gîndul la Totila.

Uită-l!

- Nu pot! - Trebuie, Iulia.

E un oştean viteaz.

Iar cei viteji cad de obicei primii în luptă.

Atunci am să mă rog pentru viaţa lui. Zi şi noapte.

Păstrează-ţi rugăciunile pentru Roma. Are mai multă nevoie de ele.

Pretorieni! Fiţi gata!

Sînt prea răsfiraţi.

Belizarie va fi surprins.

Vor să lupte după maniera romanilor.

Dacă se aşteaptă la un atac frontal din partea noastră, se înşeală.

Cîmpul de bătaie e un loc periculos pentru regină.

Ai dreptate. Porunceşte să fie dusă în siguranţă.

Alahat! Du-o pe regină într-un loc sigur.

Ostaşi, fiţi gata!

Belizarie!

Ostaşi!

Cu ajutorul vostru nu am pierdut niciodată vreo bătălie.

Şi pe aceasta o vom cîştiga împreună.

Pentru bărbaţi dîrji ca voi există o singură nenorocire:

să fie învinşi de duşman.

Îi depăşiţi ca vitejie pe goţi şi sînteţi o oaste puternică.

Vă cunosc curajul şi ştiu că nu mă veţi dezamăgi.

Vom lupta şi vom nimici duşmanul.

Iar apoi şi pe Cethegus.

Înainte!

Tăiaţi-i calea!

- Străpungeţi cercul de foc! După mine! - Înainte!

Generalul nostru e un neghiob desăvîrşit.

A căzut orbeşte în capcană.

Ridicaţi scuturile!

Urmăriţi-i! După mine!

Nimiciţi-i! După mine!

Desfaceţi porţile! Deschideţi, romani!

Deschideţi!

- Deschide poarta, Cethegus! - Aici sînt, Belizarie!

Vino şi luptă-te cu mine!

Vino-ncoace!

Belizarie e sfîrşit. Izbînda e a noastră!

Vitiges!

Am învins!

- Întăriţi paza la poartă! - Centurion!

Deschideţi poarta!

Cetăţeni ai Romei!

Primiţi-i pe prietenii noştri cum se cuvine.

Ocrotiţi-i şi daţi-le tot ce le trebuie.

- Intraţi, prieteni! - Haideţi, vă ajutăm!

- Aduceţi apă! - Ridicaţi-l!

- Repede! Închideţi porţile! - Nu-i lăsaţi pe goţi să intre!

Bun venit între zidurile Romei! Aici eşti în siguranţă.

Acum ne încheiem socotelile!

Viteazul meu Belizarie!

Jelim moartea ta şi ne legăm să o răzbunăm.

Prietenul şi tovarăşul nostru de arme şi-a jertfit viaţa pentru apărarea Romei.

Cu mîndrie şi întristare ne facem datoria

de a-i cinsti amintirea.

Ostaşi ai Bizanţului!

Îndoiţi-vă strădania!

Urmaţi-mă pe mine,

iar eu voi răzbuna necinstea ce vi s-a făcut.

Puneţi-vă în slujba mea şi vom alunga duşmanii de la porţile Romei.

- Vreţi să mă urmaţi? - Te urmăm, Cethegus!

Acum sîntem la ceas de cumpănă. Urmează lupta pentru Roma.

Pentru Roma!

Traducerea şi adaptarea: pamfil_nastase@yahoo.com

SFÎRŞITUL PRIMEI PĂRŢI