Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 93

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

Dacă te hotărăşti să aduci pe lume copilul,

când se va naşte fetița noastră, îi voi spune aşa:

"Mama ta a îngenuncheat şi iadul."

Mai e ceva ce trebuie să hotărăşti.

Dna Gülümser e aici. E foarte îngrijorată pentru tine.

Vrea să te vadă. Dacă nu vrei, o trimit acasă.

Eşref, chiar e mama mea ?

S-o chem ?

Poftiți !

Bună !

Cred că vă datorez nişte scuze. Am cam țipat la dv.

Nu-i nimic.

Nici eu nu mi-aş fi dorit să afli în felul acesta.

Dar aşa s-a întâmplat.

Pot să stau lângă tine ?

Te-ai hotărât ce faci cu copilul ?

Nu. Viața pe care o trăiesc acum îmi face alegerea foarte grea.

Şi eu am fost sfâşiată între două lumi.

Părinții mei n-au vrut să te păstrez.

Dar eu simțeam că minunea care creştea în mine

va avea o poveste deosebită.

În unele seri, când mă simțeam bine,

vorbeam cu tine,

îți cântam, îți spuneam poveşti.

Iar alteori tăceam.

Şi atunci începeai să mă loveşti cu picioruşele tale minuscule.

Parcă-mi spuneai: "Vorbeşte cu mine !"

Aşa îmi spuneai.

Nisan...

Mi-e atât de greu să-ți spun toate astea !

Mi-am imaginat clipa asta de nenumărate ori.

Nici acum nu-mi vine să cred că e adevărat.

Am suferit atât de mult ! Dar acum pot, în sfârşit, să-ți spun.

Bine ai venit, fetița mea !

Bine ai venit, draga mea !

Azi n-ai mâncat mai nimic.

Mâncăm împreună un măr ?

Uite, asta e felia ta. Iar asta, a mea.

Draga mea...

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Faruk e pe aici ?

E afară. Îi verifică pe băieți. Suntem în siguranță, nicio grijă !

Ce s-a întâmplat ?

Femeia aceea e un om deosebit.

Mi-a fost milă de ea. Tremura toată când aştepta la uşă.

Şi eu eram speriată la prima sarcină. Mi-era frică.

Ea şi-a căutat fata ani de zile. Gândeşte-te numai ce înseamnă asta !

Ştiu prea bine ce înseamnă să cauți ani la rând

pe cineva pe care îl iubeşti.

Aşa e, dar ea a adus pe lume o parte din sufletul ei.

I-au luat fetița înainte s-o țină măcar o dată în brațe.

Ani la rând a crezut că e moartă. Câtă cruzime !

Mi-e teamă pentru Nisan. Nu vreau să sufere şi mai mult.

Nimeni, nici măcar tu, nu poate înțelege ce simte o mamă.

Dar Nisan va fi o mamă minunată.

Atunci, o să-mi dai şi mie sfaturi despre cum să fiu tată.

Ştii că n-am avut niciodată tată.

Ai început deja să înveți ce înseamnă să fii tată.

Şefule, e pentru tine.

Ce naiba e ?

Nu ştiu, şefule.

- Alo ! - Trebuie să-ți dăm o informație.

Te ascult.

Yaşar n-a murit. E tot în mâinile lui Eşref.

Dacă vrei ca Çigdem să trăiască, ni-l vei aduce pe Yaşar.

Cine naiba eşti ? Alo ! Cine eşti ?

Naiba să vă ia cu jocurile voastre murdare !

- Gonca ! - Te urăsc.

- Ştiu... - Taci ! Ascultă-mă !

Ştii foarte bine că te urăsc.

Dar, în acelaşi timp, nu mă gândesc decât la tine.

Ştii că am stat toată noaptea la voi acasă ? Te-am aşteptat.

Te-am aşteptat până dimineață, şi n-ai venit.

Mă gândesc întruna la tine. Nu pot să mi te scot din minte.

De ce crezi ?

- Pot să răspund ? - Răspunde !

Nu ştiu. De ce ?

Doamne ! Mai bine tăceai. Măcar privirea ta spunea ceva, Gürdal.

Ce vrei de la mine, fato ?

Gürdal, de ce mă gândesc mereu la tine ?

De ce nu pot să scap de tine ? Dă-mi odată un răspuns !

Pentru că nici eu nu pot să mi te scot din minte.

Pentru că şi mie mi-e dor de tine.

Vreau să fiu fericit alături de tine, să ne construim o viață nouă.

Vreau să încercăm din nou, să avem un copil.

Poate că tocmai de asta. E bine aşa ? Te-am lămurit ?

Nu.

- Tu eşti Gürdal, nu ? - Da.

Iar tu eşti Gonca.

Eu sunt tatăl lui Müslüm.

Deci tu eşti cel căruia i se spune "Păcătosul", fratele lui Müslüm.

Numele meu e Cahit.

Am vorbit sus cu Cahit. Mi-a spus totul.

Ridică privirea ! Uită-te în ochii acestor oameni !

Şi abia apoi cere-le iertare.

Eu... Adică... Nu există cuvinte pentru ce-am făcut. Ştiu.

Dar... îmi pare rău. Vă cer iertare tuturor.

Mai ales ție, Gonca. Te rog să mă ierți.

Mi-ai luat copilul.

Mai bine mă omorai decât să mă laşi aşa...

Nu mă mai lăsai cu un gol care n-o să se mai umple niciodată.

Ştii ce mi-a făcut fiul tău ?

Glonțul pe care l-a tras mi-a distrus ovarele.

N-o să mai pot fi mamă niciodată. N-o să mai am copii.

Se pare că ăsta mi-a fost destinul.

Iar acum vii în fața mea şi-mi ceri iertare ?

Scuză-mă, dar nu sunt un om atât de bun.

Să mă ierte Dumnezeu, dar eu nu pot să te iert, Cahit.

Îmi pare rău.

Glonțul tău m-a lăsat infirmă,

iar glonțul bărbatului pe care îl iubesc

te-a lăsat infirm pe tine.

Suntem chit.

Îți mulțumesc că m-ai ajutat să vorbesc cu fiica mea

şi că ai avut atâta grijă de ea.

N-aveți pentru ce.

Ia-o !

Din scrisoarea asta am aflat că fiica mea trăieşte.

Scrie şi că tatăl ei o caută.

- Nu e trecut niciun nume. - Nu e scris.

Bătrânul e cu totul alt om

față de tânărul pe care l-am cunoscut cu ani în urmă, Eşref.

În schimb, sunt convinsă că omul care a scris scrisoarea

îl cunoaşte foarte bine.

Dacă îl găseşti pe el,

îl vei găsi şi pe omul care ne-a distrus tuturor viața.

Nici nu ştiți cât de importantă e scrisoarea.

De acum voi fi pe aici. Poate ne vom vedea mai des.

- Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă. - La fel, şi dv. Poftiți !

La revedere !

Dnă Gülümser, ce mai faceți ? Vă scriu ca să vă spun un secret

pe care l-am purtat în suflet ani la rând.

Fiica dv., despre care ați crezut că a murit la spital, trăieşte.

Au dat-o unei familii din Afyon.

Au numit-o Nisan. Nisan Akyol. Ea e fiica dv.

Veți înțelege de ce am tăcut atâta vreme.

Dar tatăl ei va afla într-o zi adevărul.

Cel mai bine ar fi s-o găsiți dv. înaintea lui.

Vă cer mii de scuze.

Vă rog să mă iertați că am ținut secretul atâția ani.

Eşref !

Profesore, nu e trecut niciun nume. Uită-te şi tu !

Are doar ştampila de primire. Vezi ce poți afla !

Cine a trimis-o, din ce închisoare a fost expediată.

Scormoneşte peste tot, ca s-o scot pe Nisan din ecuația asta.

Eşref, nu am puterea să obțin asemenea informații.

Ca să afli asta, trebuie să ai relații foarte sus.

Am înțeles.

Nici nu mă aşteptam să fie atât de simplu.

Pregăteşte o undiță zdravănă, Pescarule ! Pleci la pescuit.

Cum te mai simți ? Ți s-au vindecat rănile ?

Mi-e mai bine.

Dar s-ar putea să nu mai pot intra în altă înfruntare pentru tine.

Mă ceartă doctorul.

Yaşar e la mine. Trăieşte, dar nu e într-o stare prea bună.

Dacă îşi revine, ți-l aduc.

O să vorbească ?

I-am salvat fiica. Dacă se trezeşte, va vorbi.

Şi dacă nu vorbeşte ? Nu ne mai putem baza pe presupuneri.

Eşti pe cale să prinzi peştele cel mare, Pescarule.

Cine a trimis scrisoarea asta îl cunoaşte.

- De unde o ai ? - Mai contează ? Ți-am dat ce voiai.

Acum las-o pe Nisan în pace şi lasă-mă şi pe mine !

Nu-ți mai cer nimic altceva.

Crezi că e atât de simplu, Eşref ? Dar familia ta ?

Familia mea e deja lângă mine: femeia pe care o iubesc şi fiica mea.

Eu sunt orfan, Pescarule, şi aşa vreau să rămân.

Atunci, ne despărțim aici. Aşadar, nu ne vom mai vedea.

Sper.

Găsiți-mi-o urgent pe procuroarea Selma !

Ce faci ?

Ce să fac ? N-am găsit un balon obişnuit.

Era ziua unui copil. L-am furat şi am fugit.

- Ai furat un balon, Gürdal ? - Da. Ce era să fac ?

Am zis să-mi fac altfel apariția, să te fac să râzi puțin.

Şi cifra doi ce înseamnă ?

Doi... Probabil, copilul împlinea doi ani.

Sau poate aveau al doilea copil. De unde să ştiu ?

Ei vorbeau acolo... Eu am luat balonul şi am fugit.

E prima dată când fur ceva. Ce era să fac ?

Ditamai omul... Ai fugit până aici cu un balon ?

Ne-ai făcut de râs.

Asta-i problema acum ? Vino puțin ! Hai încoace !

Vino ! Uită-te la mine !

Poate că asta e voia lui Dumnezeu.

Poate e un semn că trebuie să încercăm din nou.

Să reluăm ce am lăsat neterminat, să îndreptăm ce s-a stricat.

Poate e un semn. Nu e posibil ?

Nu pot să-ți dăruiesc un copil. S-a terminat cu asta.

Cine ți-a cerut copil ?

Nu-l naşti tu. Dacă tu nu poți, îl nasc eu.

Adoptăm un orfan.

Şi, să ştii, e o faptă bună în fața lui Dumnezeu. Serios !

Poate chiar acum un copil stă la fereastra orfelinatului

şi aşteaptă să venim noi să-l luăm acasă.

Nu se poate şi aşa ?

Gonca, sunt în stare de orice pentru tine.

Nu-ți spun toate astea ca să plângi. Vino încoace !

Uită-te la mine !

Să-ți zic ceva !

Când am zis că nasc eu... Asta s-ar putea să nu-mi iasă.

Aşa te vreau ! În sfârşit, ai zâmbit. Şi încă ceva !

Să nu spui nimănui că Gürdal a zis că naşte el,

că ne certăm rău de tot.

Vino încoace !

- Nisan, pregăteşte-te ! Plecăm. - Unde mergem ?

Ți-am răspuns vreodată direct la întrebarea asta ?

Ai dreptate, dar mi-e o foame de lup.

Puteai să mă laşi să iau două înghițituri.

Vino să te hrănesc eu !

Serios, n-am chef acum de tine şi de apucăturile tale de macho.

Doctorul a zis că trebuie să ieşi la aer curat.

Eu doar respect recomandările.

Nu ziceai că n-am voie să ies ? Că e prea periculos ?

Sunt eu lângă tine. Cât sunt aici, nimeni nu se atinge de tine.

Întâi trebuie să treacă de mine.

- Şi unde mergem ? - Iar aceeaşi întrebare.

Bine, Eşref. Să-mi iau ceva pe mine !

Ia şi mănâncă tu sendvişul ăsta ! E păcat să se strice.

Ce s-a întâmplat ? De ce te uiți aşa la mine ?

Am şi pentru asta un răspuns potrivit, dar prefer să-l păstrez pentru mine.

E ceva ciudat cu tine azi, Eşref Tek. Dar lasă că-mi dau eu seama ce e !

Ce s-a întâmplat ? Eşti binedispus. Sigur ai rezolvat ceva.

- Cum ar fi ? - Cum ar fi că Bătrânul a murit.

Sau că nu mai e nevoie de sutele de paznici de la poartă.

Din păcate, nu. Dar va veni şi vremea aceea.

Vorbeşti serios.

Toată viața m-am considerat un om serios, Irmak.

Aşa şi eşti, dar...

De acum trebuie să ne ocupăm de viata noastră.

Sunt gata. Putem pleca.

Şi eu sunt gata acum. Mergem !

Doamne ! Te superi degeaba, Çido. Ce zic eu, şi ce zici tu !

Tocmai asta te întreb, Kadir. Ce tot spui, de fapt ?

Îți spun că te iubesc. Te iubesc !

Tu încă nu mă iubeşti prea mult, ştiu.

Dar o să mă iubeşti cu timpul. O să ajungi să mă iubeşti.

Kadir, am stabilit că nu mai vorbim despre asta. Îți aminteşti ?

Asta nu vorbim, aia nu vorbim...

Ce e mai important în viață decât iubirea, Çido ?

Eu încerc să te protejez. Asta ar trebui să ştii.

De cine mă protejezi ? De ce anume mă protejezi ?

Lasă asta, Çido !

O să-l găsesc pe Yaşar şi o să i-l predau Bătrânului.

Nu ştiu de ce te-ai băgat în povestea asta, Kadir.

M-am băgat, şi gata. După Yaşar vine rândul lui Eşref.

Sunt sigur că după aceea vor veni şi după noi.

Vor să curețe oraşul, Çido. Nu trebuie să le dăm ocazia.

Ascultă-mă, Çido !

Oraşul ăsta e pierdut. Aici nu mai avem linişte.

Ne terminăm treburile şi plecăm. Plecăm doar noi doi.

- Cum adică ? Unde ? - Oriunde vrei tu, Çido.

Deschidem harta, alegi un oraş şi acolo plecăm.

Vorbeşti serios ?

Jur pe Dumnezeu că vorbesc foarte serios !

Spune da şi, după ce termin toate astea,

Yanik Kadir dispare din acest oraş.

Bine.

- Pe bune ? - Da.

- Serios ? - Da.

- Çido, chiar vorbeşti serios ? - Da.

Doamne !

- Bine, hai să plecăm ! - Gata.

Pregătiți-vă, băieți !

Yanik Kadir pleacă azi în ultima lui misiune !

Çido, vorbeşti serios, da ?

Haideți odată !

Pe măsură ce ne îndepărtăm de oraş, parcă mi se ia o povară de pe umeri.

Mă gândesc la Afra.

Nimic din ce simt nu s-a schimbat.

Trecutul meu e prea puternic pentru a putea fi şters.

Nici nu trebuie să-l ştergi.

Nici sensul lui nu trebuie să se schimbe.

- Dna Gülümser pare femeie bună, nu ? - Aşa e.

Să-ți spun ceva ? Seamănă cu tine.

Tot aşa de impulsivă, de aprigă. Are un aer năvalnic.

Mi-aş dori să nu ne mai întoarcem din locul în care mergem.

Dar nici nu ştii unde mergem.

Atâta timp cât eşti lângă mine şi nu avem probleme,

sunt pregătită pentru orice, Eşref.

Atunci, nu ne mai întoarcem.

Eşref, ce se întâmplă cu tine ? Chiar te-ai schimbat.

Te-au clonat ? Ce ți-au făcut ?

Sunt tot eu, Nisan. Am lămurit tot ce aveam de lămurit.

Treaba mea la Istanbul s-a terminat.

N-o să-i părăseşti niciodată pe Orfani.

Când voi deveni tată, n-o să mai fiu orfan.

Voi fi ori tatăl Orfanilor, ori tatăl fiicei mele.

Eşref, văd că şi ție şi s-a pus pata să ai o fetiță.

- Ce-i cu obsesia pentru o fată ? - Asta simt.

Oare nu iubirea te-a aruncat în suferință,

Purtându-te pe drumuri nesfârşite, ca pe Ferhat, ani la rând ?

Cine ne-a smuls unul din brațele celuilalt ?

Soarta, destinul sau mâna altcuiva ?

Port în privire chipul tău, iar în suflet, dorul de tine.

Nu se va vindeca niciodată rana lăsată de iubire în inima mea.

Oare nu iubirea te-a aruncat în suferință,

Purtându-te pe drumuri nesfârşite, ca pe Ferhat, ani la rând ?

Ce loc minunat e aici !

- Te simți mai bine ? - Da. Mult mai bine.

Haide !

- Dle Gürdal ! - Ce s-a întâmplat ?

Vine Kadir cu o groază de oameni. Vin după Yaşar.

Nu putem avea şi noi măcar o zi normală ?

Hai să mergem !

Şi-au dat seama că am venit. O să-l scoată imediat pe Yaşar.

Spune-i lui Kenan să acopere ieşirea cealaltă.

Noi îi aşteptăm aici. Yaşar, viu sau mort, e al meu.

Am înțeles.

Stop ! Aici e Terapie Intensivă. Nu puteți intra aşa.

Domnule doctor, trebuie neapărat să-l scot de aici.

- Glumiți ? Dacă îl mişcăm, moare. - Domnule doctor !

Mă scuzați că am ridicat tonul,

dar, dacă nu-l mişcăm, atunci, sigur va muri. Înțelegeți ?

Şi vor mai avea de suferit o mulțime de oameni nevinovați.

Vă rog să mă ajutați !

- Faruk, vrei să mă scoți din sărite ? - De ce aş face asta ?

- Chiar nu înțelegi ? - Nu.

Atunci, să-ți explic !

În familia asta, tu eşti omul care înțelege ce vor alții să spună

chiar şi atunci când tac, Faruk.

Chiar dacă ai ucis mulți oameni, ai un suflet simplu şi profund.

Dar ai uitat toate astea

şi te agăți de o poveste care nu face decât să te înece în tristețe.

Parcă îți doreşti tristețea din paginile cărților îngălbenite.

Numai că viața adevărată nu e aşa. Fericirea e simplă.

Trebuie doar să-ți schimbi obiceiurile.

Şi să vrei.

Dar dacă nici măcar nu ştiu ce înseamnă fericirea ?

Poeziile nu prea vorbesc despre ea.

Viața nu se învață din poezii. Trăieşti o singură dată.

Ori eşti fericit, ori ajungi un vers trist.

Trebuie să alegi.

Vrei să trăieşti în poemele întunecate ale altora

sau în propria ta poveste, plină de posibilități ?

Da, Gürdal.

Profesore, s-a dezlănțuit iadul. Vino imediat cu întăriri !

Vin acum. Scuză-mă, trebuie să plec.

În ziua aceea,

Eşref n-a lăsat sentimentul care îi încălzea sufletul

să se transforme în teamă.

Nu era obişnuit cu fericirea.

Inima îi bătea mai nerăbdătoare ca oricând.

Dar gândurile care îl măcinau erau încă acolo.

A tras adânc aer în piept şi a încercat să le alunge.

Părea că visul lui devenise realitate.

Femeia iubită şi fiica lui erau la doar un pas de el.

Se afla în pragul tuturor posibilităților.

Orice s-ar fi întâmplat, în clipa aceea era fericit.

Poate că hotărârea lui avea să-i aducă noi duşmani

sau poate că avea să-i păteze numele,

pentru că părăsea în tăcere lumea din care făcuse parte.

Dar acolo, pe malul lacului, nu-i păsa de nimic din toate astea.

Şi-a imaginat că e doar un om obişnuit.

Un om al cărui nume nici măcar nu contează.

Poate, un tâmplar. Sau un cizmar de modă veche.

În ziua aceea,

Eşref a făcut tot ce a putut ca să se simtă un om normal.

Pentru că era o zi frumoasă.

Şi de foarte mult timp nu mai avusese parte de una.

Aveai dreptate dimineață când n-ai vrut camera copilului.

De ce ?

Pentru că tu visai la o casă mai frumoasă.

Noi trebuie să trăim într-un loc ca acesta.

Eşref, dar e greu să găseşti o asemenea casă.

Nu-i aşa ?

O casă printre copaci, departe de lume...

Chiar e greu de găsit.

Dar, dacă ai timp,

în următorii 30-40 de ani, aş vrea să îmbătrânim aici împreună.

- Încă nu mi-ai răspuns. - Vreau. Hai să îmbătrânim împreună !

Dar cum ai găsit locul ăsta ?

L-am găsit la o jumătate de oră după ce ai pomenit de el.

Hai să intrăm !

Atunci, camera de jos o facem dormitorul nostru.

Pentru că e foarte însorită

şi dimineața poți ieşi direct în grădină.

De ce ?

Ca să te relaxezi sau să culegi flori.

Doar gândul că trebuie să culeg flori mă stresează.

O să faci tu asta. Eu o să mă joc în grădină cu fiica noastră.

Atunci, camera asta va fi a ei. Ridicăm aici un perete.

Ai hotărât să o aduci pe lume deci.

Sigur o să am multe bătăi de cap ca mamă a fiicei lui Eşref Tek.

Dar vreau s-o aduc pe lume. Vreau să fim o familie.

Uşor, încet ! Să nu pățească ceva !

Haideți ! Aveți grijă !

- Plecăm. Urmați-ne ! - Am înțeles.

Repede, în maşină ! Urmați-mă !

- Ce naiba faci ? - Am venit după Yaşar.

Ai înnebunit ? Ce Yaşar ? La naiba ! Fir-ai tu să fii, Kadir !

- Culcat ! Mâinile sus ! - Mişcați-vă ! Lipiți-vă de maşină !

- Ce naiba se întâmplă ? - Taci ! Lângă maşină !

- Domnule comisar, e o neînțelegere ! - Treci la maşină !

- E o neînțelegere, domnule polițist. - Nu e nicio neînțelegere.

Întoarce-te cu spatele şi stai lângă maşină !

- Domnule comisar... - Taci ! La maşină !

Dar chiar e o neînțelegere !

În ce stare e ?

A murit, doamnă procuror. Nu mai are semne vitale.

Acum vă bateți şi pentru cadavre ?

- Cum adică, doamnă procuror ? - Yaşar a murit, asta zic.

A murit ?

E mâna lor, doamnă procuror. Nu noi l-am împuşcat.

Taci, nu mai vorbi ! Nu, doamnă procuror.

A fost zdruncinat pe drum. Poate, atunci...

- Destul ! Luați-i pe toți ! - Am înțeles, doamnă procuror.

Mişcă !

Fir-ai tu să fii, Kadir !

- Înainte ! Mişcă ! - Vino încoace !

- Nu vorbi cu ceilalți ! Mergi ! - Stai aici !

Doamnă procuror, nu mă arestați doar ca să vă salvați fiica.

Cei din spatele acestei poveşti sunt oameni foarte periculoşi.

Ştiu foarte bine cine sunt. Nu ți-am zis că te-a orbit iubirea ?

Cine crezi că m-a anunțat că sunteți aici ?

Poftim ?

Çigdem...

Unde sunt ?

Au plecat.

Çigdem, îți voi face oferta asta o singură dată.

Vă ascult, doamnă procuror.

Te scot din povestea asta.

Dar îmi vei spune, pas cu pas, în ce erau implicați Eşref şi Yaşar.

Tot tu m-ai băgat în povestea asta. Cum o să mă scoți ?

Să zicem că am făcut o înțelegere cu cineva care are puterea s-o facă.

Atunci, n-o să mă poți trimite nici la închisoare, nici la ospiciu.

Nu, nu te voi trimite. Dar îmi vei spune tot.

- Şi Kadir ? - Şi el.

Nu şi Kadir.

Nu te juca cu mine, Çigdem !

Vrei să fugi departe şi să joci rolul iubitei

care trăieşte fericită alături de Kadir ?

Ăsta e visul tău ?

- Mă iubeşte. - Pentru că nu te cunoaşte.

Eşti fiica procuroarei Selma. Ai fost polițist.

Nu eşti omul care să iubească atât de mult pe cineva,

încât să se sacrifice pentru el, Çigdem.

Hotărăşte-te ! Şi îți voi reda viața pe care o meriți.

Parcă m-aş fi trezit dintr-un coşmar cumplit

şi m-aş forța să cred că trăiesc un vis frumos.

Parcă nimic din ce am trăit n-ar fi fost adevărat.

Tot ce vezi e adevărat.

Când spui asta, mă sperii şi mai tare.

Şi mie mi-e frică, Nisan.

Dar, dacă nu visez cu tine, mor. Iar eu nu vreau să mor.

Nu spuneai că n-ai de gând să trăieşti mult ?

Fără tine nu voiam.

Dar acum că vă am pe tine şi pe fetița noastră,

vreau să trăiesc.

Acum parcă e mai greu să trăieşti decât să mori.

Eşref !

Eşref Tek, vii cu noi. Avem mandat de arestare pe numele tău.

- Ce am mai făcut de data asta ? - Îți va explica procuroarea.

Eşref !

Nisan, e clar că e o neînțelegere. Nu-ți face griji, da ?

Ți-am zis eu...

Era un coşmar îngrozitor. Se pare că încă nu m-am trezit.

Nisan...

Tocmai când eram atât de aproape de tot ce ne-am dorit...

Îmi dai voie ?

Nisan... Mă voi întoarce.

Îți promit că mă voi întoarce şi voi îndrepta totul.

Uite, casa asta e singurul nostru adevăr.

Nu vom muri înainte să trăim aici împreună.

Oare mă vei ierta ?

Când a încetat cântecul iubirii noastre ?

Mai lasă-l să răsune o dată, Să afle că m-am întors.

Nu mai trăiesc fără ea. Aşa mi-am promis.

De ce nu e aici ? De ce nu vine ? Chemați-o, vreau să vină !

Când a încetat cântecul iubirii noastre ?

Mai lasă-l să răsune o dată, Să afle că m-am întors.

Nu mai trăiesc fără ea. Aşa mi-am promis.

De ce nu e aici ? De ce nu vine ? Chemați-o, vreau să vină.

Eşref, ai venit ? Aduceți-l la mine !

Bine ai venit în iad, Eşref Tek !

Eşref Tek, vei muri de mâna noastră ! Nu mai ieşi viu de aici !

Când a încetat cântecul iubirii noastre ?

Mai lasă-l să răsune o dată, Să afle că m-am întors.

Nu mai trăiesc fără ea. Aşa mi-am promis.

De ce nu e aici ? De ce nu vine ? Chemați-o, vreau să vină.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 93, SERIA 2