Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 76

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

Bine ați venit, dnă Nisan ! Mulțumesc frumos că nu m-ați refuzat.

Bine v-am găsit !

- Dl Eşref. - De fapt...

Mă bucur să vă cunosc, dnă Nisan.

Şi eu mă bucur, dle Eşref.

Dacă aveți o discuție importantă, pot reveni mai târziu.

Nu. Am terminat. Dl Eşref tocmai pleca.

Îl conduc. Simțiți-vă ca acasă.

Ştiu drumul. Ocupă-te de musafiră.

Bineînțeles că mă ocup.

Mulțumesc încă o dată că ați venit.

- Cine e domnul ? - Un amic, om de afaceri.

A venit să-mi ceară ajutorul. Nu e cine ştie ce.

Parcă l-am văzut în ziar. Cred că scria că e mafiot.

Nu, dragă, ce mafiot ?

- Nu e ? - Nu. Nu e cineva important.

- În fine... Unde e fiica dv. ? - Înăuntru. Poftiți !

Poftiți !

Elif, draga tatei, ai o musafiră.

- Doamna doctor ? - Nu, de data asta e altcineva.

Bună !

Nisan ? Nu pot să cred !

Chiar eşti tu ? Tată, chiar e Nisan Akyol ?

Da, scumpo. N-a vrut să te refuze şi a venit.

Parcă visez ! Sunt cea mai mare fană a ta.

- Ți-am ascultat toate melodiile. - Sunt doar două-trei.

Nu contează. Le-am ascultat întruna. Nu-mi vine să cred că eşti aici !

Şi ? Cum te simți ?

Sunt foarte uimită ! Nu mi-aş fi imaginat că vei veni.

Ați rămas în picioare. Poftiți, luați loc.

Mulțumesc.

Eşti mai frumoasă decât în poze.

Mulțumesc mult. Şi tu eşti foarte frumoasă.

Vă las să stați de vorbă. Doriți ceva de băut ?

Nu, mulțumesc.

- Am o grămadă de întrebări. - Foarte bine. Nu mă grăbesc.

Cu care să încep ?

- Alo ? - Spune.

Primul transport a plecat deja. Te-am sunat să-ți mulțumesc.

Sincer, m-ai impresionat.

Ăsta-s eu. Urmează şi altele. Tu spune-mi despre aur.

Aurul e pregătit. Abia aşteaptă să ajungă aici.

- Dar trebuie să-l aduci tu. - Mă ocup de asta.

Dacă familiile şi clanurile de acolo află că există atâta aur,

s-ar putea să ai probleme.

Am vrut să te avertizez.

Dacă n-ar fi fost cu probleme, n-ar fi ajuns treaba la mine.

Mâine rezolv şi asta.

Cine îl aduce ?

Când l-au întrebat pe lup de ce are ceafa groasă,

el le-a zis: "Pentru că-mi fac singur treaba."

Va fi o aventură periculoasă. Ai grijă !

Mulțumesc.

- Care e culoarea ta preferată ? - Roşu.

- Poetul preferat ? - Cemal Süreya.

- Cântăreața preferată ? - Bineînțeles, Sezen Aksu.

- Bănuiam. Ai un iubit ? - Nu.

- De ce ? Eşti atât de frumoasă ! - Frumusețea n-are legătură cu asta.

Eu cred că sunt o mulțime de bărbați îndrăgostiți de tine.

Nu ştiu. Dacă există, eu nu ştiu de ei.

Şi tata e foarte singur.

- Da ? Mama ta unde e ? - Mama a murit când eram bebeluş.

- Dumnezeu s-o odihnească ! - Amin !

Ce n-aş da să fiu şi eu la fel de frumoasă ca tine !

Mulțumesc mult, dar şi tu eşti foarte frumoasă.

Şi am o surpriză pentru tine.

Fotografia asta o am doar eu. N-a mai văzut-o nimeni.

Am semnat-o pentru tine. Va fi doar a ta.

Mulțumesc !

Dră Nisan, o iau eu şi i-o dau lui Elif.

Elif, să n-o mai reținem pe dra Nisan.

- Dar abia a venit ! - Nu-i nimic, mai vin.

- Promiți ? - Promit.

- Data viitoare cântăm o melodie ? - Sigur, cântăm împreună.

- Pe curând ! - Pe curând !

Mi-ați făcut fata foarte fericită. Mulțumesc din suflet că ați venit.

N-aveți pentru ce. Cu plăcere.

Am făcut ceai proaspăt. Beți un pahar ?

Nu, mulțumesc.

Vreau să vă întreb ceva, dar nu ştiu dacă se cuvine.

Vă rog.

Şi-a pierdut mama foarte devreme.

Soția mea a murit când a născut-o pe Elif.

Iar Elif e bolnavă încă de la naştere.

La început n-au ştiut ce are, apoi i-au pus diagnosticul.

Şi va trăi mereu aşa ?

Dacă găsim un donator compatibil, are o şansă. Altfel, asta e viața ei.

Vă mulțumesc că ați venit şi mi-ați făcut fata fericită.

Vă rămân dator. Pot face ceva pentru dv. ?

Nu, mulțumesc.

Vorbesc serios. Dacă pot să vă ajut cu ceva, spuneți-mi.

Vă mulțumesc. O să plec acum. O seară frumoasă !

O seară frumoasă ! Mulțumesc.

Se apropie Bairamul. Sunt oameni în cartier care o duc greu.

Unii n-au bani să le cumpere ceva copiilor.

Alții sunt îngropați în datorii. Mă gândeam că...

Ştiu ce vrei să spui, unchiule. Ai venit unde trebuie.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, facem tot ce putem şi chiar mai mult.

Aflăm ce nevoi are fiecare şi rezolvăm. Nu-ți face griji.

Nu suntem chiar ai nimănui,

dar oamenii din cartier au zis să venim la dl Eşref, poate ne ajută.

E Tatăl Orfanilor. Le poate întinde o mână de ajutor unor amărâți ca noi.

Cum să nu ? Sigur că vă ajută. Stați fără griji.

Noi îi găsim pe cei care au nevoie şi facem ce trebuie.

Sperăm să le alinăm necazurile.

Să mă iertați, poate am fost cam îndrăzneț.

Nu mai spune aşa, unchiule. Nu e nevoie să te scuzi.

Dacă te-ai fi dus în altă parte, ne-am fi supărat.

De aici încolo e treaba noastră. Rezolvăm, da ?

- Mulțumesc. - Mulțumim şi noi.

Atunci, eu plec. Aveți şi dv. treabă.

Numai bine !

- O seară bună ! - O seară bună !

Băieți, mergeți să-l conduceți.

Uite şi tu în ce hal am ajuns ! Vine Bairamul, şi noi,

preocupați de necazurile noastre, am uitat de amărâții cartierului.

Aşa e, frate.

- Profesore, ce facem ? - Ce să facem ? Găsim o soluție.

Cum stăm cu banii ?

Toți banii de pe hotel s-au dus pe arme.

N-a mai rămas nimic ?

Suntem cam strâmtorați, dar am eu un plan. O scoatem la capăt.

Trebuie. Doar Eşref e Tatăl Orfanilor.

Trebuie să facem ce se cuvine. Ba chiar mai mult.

Exact.

Şi mai e şi povestea aia, Doamne, iartă-mă !

Când ne-am dus să atacăm depozitul, era acolo şi fratele lui Müslüm.

Era cât pe ce să-l împuşcăm ! Apoi am aflat că era fratele lui.

Parcă-i o glumă proastă. Dăm dintr-o problemă în alta.

Plecăm pentru ceva, şi dăm peste cu totul altceva.

Tot îl mai caută pe frate-său ? N-avem nicio veste ?

Nici el nu cred că se aştepta la asta. O să aflăm noi ce s-a întâmplat.

E complicat. Apropo, a venit Müslüm, Faruk.

Mă duc să-l întâmpin.

- Vin şi eu ? - Nu.

Doamne, prin câte mai trecem !

Bine ai venit ! Ce ai făcut ?

Fir-ar să fie ! Uite şi tu unde l-am găsit pe Cahit, fratele meu.

Ce treabă are el cu Yaşar ?

- Ai mai aflat ceva ? - Nu, dar o să aflu.

O să aflu în ce s-a băgat. Sunt terminat, Faruk.

Stai puțin. Poate că lucrurile nu sunt aşa cum par.

O să vedem. Numai să nu-i spuneți lui Eşref. Vorbesc eu cu el, da ?

Bine. Să mergem la ceilalți.

Hai, norvegianule ! Mergem la şedință.

- Nenorocitule ! Javră împuțită ! - Acum ce mai e ?

Tu ne-ai turnat procuroarei pe mine şi pe Çigdem ?

- Kadir, calmează-te. - Cum să mă calmez ? Lăsați-mă !

- Linişteşte-te. - Tu ai făcut-o, nu ?

De când turnăm noi femeile ? De când lovim noi sub centură ?

Plecați. Hai odată !

Tu faci toate nenorocirile şi apoi vii să-mi ții predici.

Kadir, cine te vede te crede un monument al moralității.

Tu bârfeşti ca o babă şi torni lumea la procurori.

Da, am făcut-o. Şi o mai fac.

Nu spuneai tu că într-o bătaie nu se numără pumnii ?

Ce s-a ales de tine, omule ?

Cum ai ajuns atât de lipsit de onoare, Kenan ? Cum ai ajuns un trădător ?

M-am trezit la realitate, Kadir. Asta s-a întâmplat.

Acum lupt pentru pâinea mea. Trebuie să accepți asta.

N-am împărțit aceeaşi pâine ? N-am flămânzit împreună ?

N-am luptat cot la cot ?

- Ba da. - Şi ?

Ce vrei să fac, Kadir ? Să rămân toată viața pe locul doi ?

Am şi eu un destin. Lasă-mă să-mi încerc norocul.

Încearcă-ți-l ! Dar e frumos să loveşti pe la spate ?

Dacă tot voiai s-o faci, de ce tocmai mie, Kenan ?

Cum să-mi faci tocmai mie aşa ceva ? Sunt duşmanul tău ?

Normal că nu. Ce vrei să spui ?

Adu-ți aminte când dormeam amândoi pe străzi, când fugeam de poliție.

Şi ce-ai fi vrut să fac, Kadir ?

Să umblu toată viața după tine ca o servietă ?

Am înțeles. Te-a orbit setea de putere.

Dar ține minte... Ambiția asta îl arde pe om.

Asta-mi spune omul care l-a omorât pe tata Yakup

ca să ajungă în fruntea Orfanilor ?

Te rog să mă scuzi, mă aşteaptă fratele Yaşar.

Haideți !

Scoateți-mă de aici ! Mă auziți ? Voi înnebuniți şi un om normal !

Scoateți-mă de aici !

Ajunge ! Pleacă din casa asta !

Nu ne-au ajuns nenorocirile pe care ni le-ai adus ?

Doamnă procuror, pe cine te bazezi ?

Până nu zic eu că s-a terminat, nu s-a terminat nimic !

Te rog, Nedim ! N-o mai lungi atât ! Te implor !

Nu pot să-mi las fiica pradă pornirilor tale murdare.

Tacă-ți fleanca aia ! Ai limba prea ascuțită !

Gata, iubita mea. A trecut.

N-am făcut nimic !

Nu am făcut nimic !

Jur că n-am făcut nimic !

Ce cauți aici ?

Treceam întâmplător. Te-am văzut şi am vrut să te salut.

- Să-ți spun eu de ce ai venit ? - Te rog.

Ai venit să mă întrebi ce căutam acasă la Yaşar.

Mersi că m-ai scutit de explicații.

Atunci, îți dau şi răspunsul: nu te priveşte.

- Cred că tot n-ai înțeles. - Ce anume ?

Tot ce e legat de tine mă priveşte şi pe mine.

Eşref, noi ne-am despărțit. Ai uitat ?

Ne-am despărțit, n-am murit.

Ce urmează ? Să-ți dau socoteală toată viața ?

Nu, Doamne fereşte !

Nu cred că vei face ceva greşit, pentru care să-mi dai explicații.

Eşref, tu ştii ce înseamnă o despărțire ?

Ştiu. Înseamnă nopți nedormite. Crampe la stomac.

Să priveşti în gol şi să te pierzi în amintiri.

Să nu mai aibă gust nici mâncarea, nici apa. Ştiu, Nisan.

Ieri am încercat să citesc o carte.

Am citit aceeaşi pagină de trei ori, şi n-am înțeles nimic.

Mă uit la un film şi, la jumătate,

mă trezesc că nu mai ştiu ce s-a întâmplat.

Eşti un hoț, Eşref. Mi-ai furat timpul.

- N-am vrut să fie aşa. - Nici eu.

Tot răul e spre bine. E şi în asta un bine, Nisan.

N-am idee dacă ne ştie povestea, dar Yaşar e un om periculos.

Iar tu eşti Moş Crăciun, nu ?

Mi se pare foarte urât să intri într-o casă pe horn, Nisan.

Într-o casă nu intri pe horn şi nici într-o inimă...

Să nu te mai întâlneşti cu omul ăla.

Mai aveți şi alte ordine, preamărite sultan Eşref ?

Când voi avea, vei afla.

Nu mă scoate din minți, Eşref ! Tu m-ai dat afară din viața ta !

Nu poți decide cu cine mă văd. Şi nici nu-ți dau explicații.

Tu nu ştii nici să iubeşti, nici să te desparți.

Eu am spus ce aveam de spus. Nu vreau mă cert cu tine.

Şi dacă te-ai certa, ce ? Cine te crezi, Eşref ?

Ştii mai bine decât mine cine sunt.

- Nisan, eşti bine ? Cine e domnul ? - Nimeni. Intră, vin şi eu.

Dacă ați terminat cu ordinele, dle Eşref, noapte bună !

Noapte bună, Nisan !

Intră !

Doamne !

- Ce s-a întâmplat ? Cine era ? - Lasă, e o poveste veche.

- E iubitul tău ? - A fost cândva.

Şi ce voia ?

Lasă-l pe el. N-a mai venit nimeni, nu ?

Nu. Cred că oamenii ăia i-au speriat zdravăn pe frații mei.

Foarte bine.

- Mai bine mă duc în camera mea. - Bine, du-te.

Îți zic să nu-mi mai ieşi în cale, şi tu o faci în continuare.

Eşti nebun de legat, omule ?

Da, domnilor. Ultimele întâmplări ne-au stricat tuturor socotelile.

Eşref îşi imaginează că poate să ne pună bețe-n roate.

Chiar ne-a pus. A pus mâna pe toate afacerile noastre.

Asta nu e atât de simplu.

Dacă unii dintre prietenii noştri ar fi avut grijă de marfă,

nu ajungeam aici.

Trebuia să ai tu grijă de marfă, frate Kadir.

Scuze, am uitat. Erai ocupat cu iubita, nu ?

Viața mea privată nu e treaba nimănui.

În loc să te duci la procuror cu bârfe,

mai bine stăteai cu ochii-n patru.

La procuror ? Cum adică ? Despre ce procuror e vorba ?

Să ne spună dl Kenan. Hai, dle Kenan, povesteşte !

Nu e ceva important, dle Yaşar. O nimica toată.

Şi nici nu are legătură cu masa noastră. Serios.

Kenan, oricare ar fi problema, nimeni de la masa asta

nu se duce de capul lui la judecători sau la procurori.

Avem destule probleme pe cap. Nu ne mai crea altele.

Am înțeles.

Cahit, în seara asta pleci. Treci granița.

Ştiu unde ține Abbas aurul.

Următoarea mişcare a lui Eşref va fi să aducă aurul aici.

Altfel, nu poate continua afacerea cu arme.

Eşref şi-a vândut hotelul. Deci nu prea mai are bani.

Probabil că şi primul transport l-a luat tot din banii ăia.

De-aia aurul e atât de important.

Cum Eşref ne-a luat armele, noi îi luăm aurul.

Aşa se echilibrează situația.

Şi apoi ? Ne aşezăm la masă şi ne strângem mâna ?

Apoi va fi simplu.

Îl convingem pe Abbas.

Oricum, fără bani, n-are cum să ducă afacerea mai departe.

Numai să nu-şi dea seama Abbas că am intervenit noi.

N-o să-şi dea seama, stai liniştit.

Cahit, în seara asta pleci cu avionul la Van.

De acolo treci frontiera pe şosea. Oamenii noştri te aşteaptă la graniță.

Ai şi maşina pregătită. Hai, voinicul meu !

Prea bine.

- Vă salut, domnilor ! - Numai bine !

Rezolvați-vă problema dintre voi, oricare ar fi ea.

Se spune că un vechi prieten nu ajunge duşman.

Nu există nicio duşmănie între noi, dle Yaşar.

- Stai fără grijă. - Bine. Aşa să fie.

Eşref, vine Bairamul.

Ne-am gândit că ar trebui să facem ceva pentru cei sărmani.

V-ați gândit bine. Facem tot ce trebuie.

Dar trebuie să rezolvăm şi treaba cu aurul.

O să scoatem bani din buzunar la nesfârşit ?

Nu. Eu şi Gürdal plecăm tocmai pentru asta.

- Unde ? - Acolo unde e aurul.

Sunt nişte probleme care trebuie rezolvate acolo.

Mergem, dar, cum zici şi tu, sunt ceva probleme.

Ba explodează bombe, ba apar alte belele. Cum ajungem ?

Am rezolvat. Zburăm până la Van, apoi mergem cu maşina.

- Eu şi Faruk ? - E nevoie aici de voi.

- Irmak ? - Da.

Îți trimit o fotografie. Găseşte-mi-l pe omul ăsta.

Nicio problemă.

Müslüm, găseşte-ne un loc sigur aici.

Avem nevoie de un loc unde să ascundem aurul.

Am înțeles.

Noi când plecăm ?

Chiar acum. Mâine-dimineață trebuie să fim acolo. Hai !

Aventură, focuri de armă... Frumos ! Pe curând, dragilor !

- Aveți grijă ! - Mă duc să-mi iau haina.

Aveți grijă de voi ! La revedere !

Faruk, a intrat.

Am văzut. N-avem încotro, îl aşteptăm să iasă.

Bine.

- Cine crezi că e ? - Omul pe care vrea Eşref să-l săltăm.

Asta am înțeles. Dar cine e şi de ce-l săltăm ?

Nici eu nu ştiu.

- Ai vreo veste de la Ayten ? - Nu. Şi nici nu aştept.

- Ți-e dor de ea ? - De dor am scăpat de mult.

- Cum ? - Am uitat-o.

- Şi chiar ai uitat-o ? - Nu. Mi-e foarte dor de ea.

Ştii ce-i vine omului în minte când te vede ?

Ce ? Că eu, când mă uit în oglindă, văd un avion prăbuşit.

Nu. Îți vine să zici...

"Ce bine ar fi să mă iubească şi pe mine cineva aşa !"

Şi, dacă te iubeşte, să-ți bați joc de el, nu ?

- Exact aşa. - Foarte tare.

Bună ziua, dnă Nisan ! Bine ați venit !

Bună ziua ! Mulțumesc.

- Nisan, te cunoaşte ? - Da. Mai mănâncă puțin.

Cred că te-am împovărat cam mult.

Asli, iar vorbeşti prostii.

Nu, pe cuvânt. Trebuie să găsesc o soluție.

- Bine. Ai vreuna ? - Nu.

Şi atunci ?

M-au scos şi de la cursuri. Şi ce bine învățam !

- O să te întorci la şcoală. - Bine, dar cum ?

- Lasă că rezolv eu. - De parcă n-ai destule pe cap...

Găsesc eu o soluție.

- Te-ai săturat ? - Da, mulțumesc.

Bine. O să cer nota de plată.

Pe urmă am câteva întrevederi şi o să merg acolo.

În regulă.

Mă scuzați. Îmi aduceți nota, vă rog ?

- Să vă fie de bine, dnă Nisan ! - Mulțumesc.

- Poftim ! - Da.

Poftiți !

- Din păcate, plata a fost respinsă. - Ciudat. Mai încerc o dată ?

Tot nu merge.

Numerar... N-am atâția bani la mine.

Locuiesc la capătul străzii.

Scot bani în cursul zilei şi vi-i aduc. Se poate ?

Sigur că da, dnă Nisan. Nu vă faceți griji.

Bine. Mulțumesc mult.

- E totul în regulă ? - Da.

Probleme cu banca, nimic mai mult. Îi sun eu şi rezolv.

Aduc banii şi plătesc. Hai să mergem !

- Eşref, n-or fi drone pe aici ? - Ce să-ți facă ție o dronă ?

Cum ce ? Nu suntem tot oameni ?

Şi pe jumătate contrabandişti, fir-ar să fie !

Aici suntem în siguranță. Stai liniştit.

Am auzit că zona asta e controlată de un clan. Aşa e ?

Da.

- Şi ne lasă să trecem ? - Dacă află că transportăm aur, nu.

Deci tot aventură.

Cum o vrea Dumnezeu.

Au venit.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- E totul gata ? N-avem mult timp. - Totul e pregătit.

Arată-mi.

- Ce-i asta ? - Aur.

Aur ?

- De aici ne descurcăm. Mulțumim. - Numai bine !

Cum adică "mulțumim", Eşref ? De ce-i laşi să plece ?

- Astea-s piese de motor, nu vezi ? - Aşa par.

Pe dinafară sunt acoperite cu plumb, pe dinăuntru e aur.

- L-au topit şi l-au turnat aşa. - De ce ?

Şi ce voiai, Gürdal ? Să trecem vama cu o tonă de aur în brațe ?

- Da, are logică. - Să mergem !

Mergeți voi. Eu rămân aici, să nu mă vadă, da ?

- Bine. - Vă aştept aici. Hai, să vă văd !

- Adunarea ! - Vă urmăresc.

Urcă.

La naiba !

Bagă-l la loc.

Cum să-l bag la loc ? Ăştia trag deja de pe drum !

Gürdal, nu vezi câți sunt ? Lasă arma jos.

- Nu mişcați ! - Stați !

Bine, calmați-vă.

- Nu mişca ! - Stai calm.

- Ce aveți în camion ? - Piese de motor.

Vino cu mine.

Dl Rüstem o să afle unde l-ați ascuns. Luați-i.

Nu pune mâna pe mine ! Praf te fac.

Mergeți ! Mai repede !

Hai !

- Să nu dea de bănuit. - Să vedem.

Aici era.

- Eşti chior ? - Te simți bine ?

Scuze !

Eşti chiar necioplit. Uită-te pe unde mergi !

Cu mine vorbeşti ?

Dar cu cine ? Mai e vreun necioplit pe aici ?

Acum îngenunchezi şi-i ceri scuze doamnei.

I-am cerut deja scuze. De ce faci pe interesantul ?

Gata, lăsați-o baltă ! Hai odată !

Ia uite cum o şterg neciopliții cu coada-ntre picioare !

Ce-ai zis ?

Irmak, dacă tot voiai să scoți arma,

de ce am mai pierdut vremea cu fleacuri din astea ?

Eu sunt de la Marea Neagră. N-am atâta răbdare.

Țărani inculți ! Nu mai cumpărăm nicio maşină de la voi. Plecăm.

Dle Ferhat... Unde e dl Ferhat ?

Eşref, unde naiba ne-au adus ?

Nu ne explică şi nouă nimeni unde suntem ?

- Unde ne-ați adus, frate ? - Ia-o înainte !

- Da, tăticule, înainte, dar... - Mergi !

Intrați !

Hai !

- Eşref ? - Da.

- Nu ne execută aici, nu ? - Nu, Gürdal. Nu.

- Sper ! Cine-i Rüstem ăsta ? - El face legea aici.

Deci el face legea. De-aia a aflat de aur.

Ori a aflat singur, ori i-a şoptit cineva.

Eşref, ai vreun plan ?

Dacă ai, spune-mi-l şi mie, te rog, să nu mă stresez.

Dacă nu poți să-mi spui, fă-mi măcar un semn.

Stai jos aici.

- Bună ziua, doamnă doctor ! - Bună ziua !

Am venit la doamna Çigdem.

Suntem rude şi voiam să aflu cum se simte.

- Çigdem. Care Çigdem ? - Serim. Çigdem Serim.

Çigdem... E grav. Foarte grav.

Cum adică ?

Grav. Çigdem e dusă rău. Nu-şi mai revine.

- Serios ? - Nu-şi mai revine.

I-au pus vreun diagnostic ?

Nu, dar e uşor de pus diagnosticul. Însă parcă văd şi la tine ceva.

Nu, eu sunt bine, slavă Domnului ! Stau bine şi cu capul, şi cu nervii.

Dacă tot eşti aici, stai să mă uit puțin la tine.

- Parcă şi tu ai privire de nebun. - Nu, doamnă doctor...

Stai să mă uit. Ia te uită, şi pupilele parcă-s bleumarin.

- Ce ? - Deschide gura. Hai, deschide !

Ți-am zis eu. Măseaua de minte din spate e compromisă. Dusă.

Doamnă doctor, ce legătură are măseaua cu sănătatea mea mintală ?

Nu mai înțeleg nimic. Mă scuzați, eu plec.

- Stai ! Nu pleca. - Cum adică ?

Nu pleca. Trebuie să-ți ghicesc.

- Ce ? - Da. Alege un număr în gând.

- Gata.

- Dă-i drumul. - I-am dat.

- Ce număr e ? - 14.

- 12 ? - Am zis 14 !

Ba nu, e 12. Gândeşte-te bine. E 12.

Doamne, apără şi păzeşte ! Doamnă doctor, începe să-mi fie frică.

- Dă-ți pantalonii jos. - Poftim ?!

- Întoarce-te cu spatele. - Ce tot spuneți ?

- Întoarce-te ! - Asta-i prea de tot !

Ce se întâmplă aici ? Când ai ieşit din salon ?

De câte ori v-am spus s-o supravegheați pe fata asta ?

Şi-a pus şi halat ! Dă-i-l jos !

- Stați puțin. Doamna nu e doctor ? - Arată a doctor ?

- E nebună ? - Noi îi spunem pacientă.

Ce pacientă, omule ? Era să fac infarct aici !

- Dv. de ce ați venit ? - Pentru Çigdem.

- E în grădină. - În grădină ?

Fir-ar să fie !

- Dl Rüstem vă aşteaptă. - În sfârşit ! Să mergem.

- Mişcați-vă ! - Hai !

- Bine ați venit ! - Bine te-am găsit !

Voi sunteți cei care au crezut că pot scoate aur din zona mea ?

- Ce aur ? - Ştiu bine ce căutați aici.

Aşa ? Spune-ne şi nouă, să ştim şi noi.

Ați venit după aurul lui Abbas.

Noi suntem doar doi negustori de piese pentru motoare.

Da, piese pentru motoare...

Fir-ar să fie !

Ce se întâmplă ? O clipă !

Treci aici ! Treci !

Vorbeşti ? Sau preferi să rămână aici ochii prietenului tău ?

- Unde e aurul ? - N-avem niciun pic de aur.

Eşref, ai mai zis asta. Poate încerci şi alt răspuns ?

Dracu' să vă ia şi pe tine, şi tot neamul tău !

- Numele tău e Rüstem, nu ? - Da.

- Ai cunoştințe în Turcia ? - Am.

Sună pe oricare şi întreabă de Eşref Tek.

- De ce aş face asta ? - Ca să afli cine sunt.

Şi ce-o să-mi spună ?

Că ai făcut cea mai mare greşeală din viața ta

şi că ar trebui să fugi cât mai poți.

Mai ai şi tupeu să mă ameninți ?

Nu te ameninț. Îți dau cuvântul meu de onoare.

Frumos ! Îmi place.

Fir-ar ! Ia uite !

Mai eşti şi chipeş. Ar fi păcat de tine.

Nu mi-ar sta deloc rău cu o cicatrice.

Şefule ! Dle Rüstem !

- Gürdal, eşti bine ? - Minunat !

Sunt bine, da.

Ce s-a întâmplat ?

Să trăieşti, şefule !

Yaşar Mortul îți cere aurul. Îți transmite salutări.

- Care aur ? - Aurul din camion.

Nu sunt piese de motor.

E aur pur, topit şi turnat în forma asta.

Ce ? De ce nu mi-au spus ?

Pentru că au nevoie de el. Şi noi avem nevoie.

Aşa că lasă-ne nouă aurul. Cu ăia dinăuntru fă ce vrei.

Yaşar Mortul îți va da partea. Ce zici ? Accepți ?

- Da, accept. - Să fie într-un ceas bun !

Luați-i şi duceți-i în grajd.

- Puneți şaua pe noi ? - Mişcați-vă !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 76, SERIA 2