Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 74

Ne găsesc aici. Hai să mergem altundeva !

De ce să plecăm ? Să vină, dacă îndrăznesc !

Îmi vărs nervii pe ei ! Intră !

- De m-aş fi rugat pentru altceva ! - Stai !

Tu stai acolo !

Ce vrei, frate ? Ce vreți de la fetița asta ?

- Sunteți nebuni ? - Poftim ?

Plecați naibii de aici ! Lăsați fata în pace !

Mă duc acum la poliție şi vă bag la închisoare !

- Mergi mai departe, Riza ! - Valea !

Chiar s-au speriat oamenii ăia ! Poate că nu i-au trimis frații mei.

Aşa îi zdrobeşti ! Oricine ar fi.

Sigur că le e frică. Să le fie !

Intră !

Avem musafiri !

Uşurel !

Ce faceți aici ? Afurisiților !

Ce naiba ?

Pacea fie cu tine !

Alo !

Alo ! Dle Yaşar, oamenii lui Eşref sunt aici.

- Au găsit depozitul. - Ce ?

Sunt mulți.

Eliminați-i pe toți ! Să nu cumva să dați marfa !

Bine, dle Yaşar.

Fir-ai tu să fii, Eşref !

Măiculiță ! Din astea am avut şi eu la viața mea.

Ce căutați voi aici ?

Ia te uită ! E şi cumnățelul nostru aici !

Nu-l menajați !

Plecați de aici !

- A venit un individ, Yaşar. - Să vină ! Îl aşteptam.

Poftiți !

- Bine ai venit, Yaşar ! - Bine te-am găsit, Eşref !

- Poftim, ia loc ! - Mulțumesc.

Oamenii tăi mi-au atacat depozitul.

Nu sunt oamenii mei. Sunt frații mei.

Cine-or fi !

Mi-a trecut un gând pentru o clipă că vor să pună mâna pe marfa mea.

Apoi mi-am zis că nu se poate. Eşref n-ar face o nebunie ca asta.

Ce e aşa de nebunesc, Yaşar ? N-am venit eu şi ți-am spus ?

Nu se fac afaceri în oraşul ăsta fără mine.

Ba ai spus. Dar nu te-am luat prea în serios.

Asta-i nebunia ! Să nu mă iei în serios.

Eşref, spune-le fraților tăi să iasă binişor de acolo.

Noi nu ieşim binişor de nicăieri. Ieşim dărâmând tot.

Lăsăm în urmă un nor înecăcios.

Adică spui ca oamenii mei să-i facă ciur pe oamenii tăi.

Am înțeles bine ?

Pe lumea asta, numai tu mă înțelegi, Yaşar.

Dar până şi tu înțelegi greşit.

Uite, număr până la trei. Dacă ați plecat, asta e.

- Dacă n-ați plecat... - Ce se întâmplă ?

Ce ni se întâmplă în cel mai rău caz ?

Te pişcă de nas.

Du-te naibii cu umorul tău, Müslüm !

Pe mine să mă pişte de...

Spune, Eşref !

Gürdal, a venit dl Yaşar. Cică are ceva de zis.

Ce ziceai ?

Ziceam să nu se întindă mai mult decât îi ține plapuma.

Zice că-i nou pe-aici. Abia începe să ne cunoască.

Ne cere iertare că a greşit.

Şi ?

Eu vreau să cercetez "greşeala" asta a domnului, Gürdal.

Mesajul a fost recepționat.

- Faceți ce trebuie, frate ! - Cu mare plăcere, frate.

Ce zice ?

Zice să mă ocup eu de puştiul ăsta !

Astfel străbătu ostrovul Vasilievski.

Ajunse la Malaia Neva, trecu podul şi coti spre Ostroave.

La început, verdeața şi aerul curat i-au mângâiat ochii obosiți,

obişnuiți cu praful, mizeria şi clădirile înghesuite ale oraşului.

Aici nu era nici urmă de arşiță, de duhoare sau de cârciumi.

Dar, în curând, senzațiile acestea noi şi plăcute

au lăsat loc altora bolnăvicioase şi furioase.

Se oprea în fața unei case de vară îmbrăcate în verdeață

şi privea printre gard balcoanele, terasele,

femeile gătite şi copiii care se zbenguiau prin grădini.

Îl atrăgeau mai ales florile. Pe ele le privea îndelung.

Întâlnea caleşti, femei şi bărbați călare.

Îi urmărea cu priviri curioase...

Şi îi uita pe toți înainte să-i piardă din ochi.

- Ce faci, psihopatule ? - Ascult o carte.

- Care ? - "Crimă şi pedeapsă".

- Mişcă-te ! - Exact pe gustul nostru !

Ce mama naibii ?

Mişcați-vă ! Locul ăsta o să sară în aer !

Yalçin, la maşină ! Repejor !

Ieşi ! Vino !

Repede, repede !

Haide, haide !

Alo !

Dle Yaşar, depozitul a explodat. Armele s-au dus.

Abia am scăpat de acolo. Iartă-mă, frate !

Nicio problemă, flăcăule ! Ne descurcăm. Nu-ți face griji !

Se pare că ai primit o veste proastă.

Aşa-i viața, Eşref !

Azi ninge, mâine îmbobocesc florile şi viața e numai lapte şi miere.

Asta-i viața !

Dar, în ultima vreme, vremea nu-i deloc bună.

Dă-mi voie să-ți dau un sfat ! Ai grijă !

Şi eu îmi fac griji pentru tine, Yaşar.

Eşti nou pe aici. Clima Istanbulului poate fi aspră.

- Îmbracă-te gros ! - O să mă îmbrac bine.

Altfel, te îmbracă alții.

- Eşref, o să ne mai vedem. - Să ne vedem !

Ştii unde mă găseşti. Te aştept oricând vrei.

Dacă-i nevoie, venim.

Dar...

... vrei, nu vrei, data viitoare o să vii tu la mine.

Ce s-a întâmplat ? Pari abătut. N-a mers bine ?

Eşref a aruncat depozitul în aer. Toată muniția s-a dus.

Ce spui ? Şi ce facem acum ?

Trebuie să găsim urgent muniție nouă.

Ar fi cineva care are atâta armament şi muniție.

Dar e problematic.

Cine e ?

Sârbul. Dacă simte că e urgent, o să ceară o avere.

Sârbul.

Îl ştiu. Îi ştiu şi slăbiciunile.

Şi ştiu şi cum să-l conving.

- N-o să vină, nu-i aşa ? - Nu.

Ajută-mă s-o trag !

Trage, trage !

Bun !

Acum, chiar de-ar veni, să vedem dacă au curaj să intre !

Ți-am adus multe necazuri. Mai bine plec.

Uite prin câte treci din cauza mea !

- Unde să te duci ? - Nu ştiu.

Termină cu prostiile ! Stai jos acolo. Ai unde să te duci ?

Nu.

- Şi atunci ? - Dacă îți fac frații mei vreun rău ?

Prin câte am trecut eu... Dacă ai şti, n-ai crede în veci.

Pe cei ca frații tăi îi pun la respect cât ai clipi.

Doamne... De-ai fi cu adevărat sora mea !

- M-ai proteja, nu-i aşa ? - Sigur că aş face-o.

Sau măcar aş face tot ce aş putea pentru tine.

- Nu s-ar mai purta aşa cu mine. - Întocmai !

Vreau să te întreb ceva. Pot să te îmbrățişez ?

Vino şi dă-mi o îmbrățişare !

Dumnezeu mi te-a trimis !

O să vedem noi mai târziu pe cine şi cui a trimis...

Hai să ne odihnim un pic ! Am obosit.

Trebuia să vezi, Eşref !

A explodat ca un depozit de artificii !

Lasă asta ! Timpul se scurge. Cum găsim armele ?

Nu le găsim noi.

- Cine le găseşte ? - Yaşar.

Probabil că a început deja căutarea.

- O să-i luăm afacerea de sub nas ? - Întocmai. Tu o să-l urmăreşti !

Nu avem atâția bani, Eşref.

- Vindem hotelul. - Ce facem ?

Vindem hotelul, altă cale nu-i.

Cum să vindem hotelul aşa, din scurt ?

Îl vindem la jumătate de preț.

Găsim un cumpărător printre cunoştințele noastre.

- Eşti sigur, Eşref ? - Da.

Nu face asta ! M-am amărât...

Lasă...

Ne lăsați puțin singuri pe mine şi pe Gürdal ?

Ce s-a întâmplat ?

Ce-i asta ? Cine-s ăştia ?

Familia mea.

Cine ?

Ce spui tu acolo ? De unde a apărut treaba asta ?

De ce te miri aşa, Gürdal ? Am avut şi eu o mamă şi un tată.

Da, normal, dar, nu ştiu, aşa, dintr-odată...

- Cine ți-a dat asta ? - Nu te băga în asta !

Cum să nu mă bag ?

Ăştia-s cei care voiau să intri în afacerea cu armele ?

Toate astea au legătură cu Bătrânul, Gürdal.

Eşref, începe să-mi fie frică, îți spun.

- De ce ? - Nu ştiu...

Ne băgăm în treburi de-astea...

Hai să nu ne legăm la cap fără să ne doară !

Cine sunt părinții tăi ? De asta...

O să aflăm. După afacerea asta, o să aflăm.

Tocmai de asta, afacerea asta e foarte importantă.

Bine, dacă e atât de important, dacă te priveşte pe tine, fac orice.

Dar aşa, dintr-odată... E vorba despre treburi secrete ?

Gürdal, asta rămâne între noi. Nu spune nimănui nimic !

Când o veni vremea, le spun eu celorlalți.

Bine.

Alo ! Sârbul a coborât din avion.

- Bine, urmăreşte-l ! - Bine.

- Vii cu noi. - Cine mă cheamă ?

Yaşar Mortul.

E fratele meu ! Stă numai lângă mine.

- Nu se desparte de mine. - Azi se desparte.

Doar pe tine te cheamă. El vine cu altă maşină.

Să mergem !

Ce naiba se întâmplă aici ?

Bine ai venit în Turcia, frumosule !

Kostevi.

- Cine a venit ? - Stai, nu te speria !

Ajută-mă ! A venit Ceren.

Ce se întâmplă, Ceren, la ora asta ?

La ora asta ?! Ai idee ce oră e ?

Nu.

- E amiază. - N-are nicio importanță.

Oricum, n-am serviciu la care să mă duc.

- Bună ! Cine-i prietena ta ? - Îți explic. E o poveste lungă.

- Eu sunt Ceren. - Eu sunt Asli. Îmi pare bine !

Şi mie.

- Ce e ? De ce-ai venit, Ceren ? - Te-am sunat, dar n-ai răspuns.

Bine, n-am fost disponibilă.

Hai, ridică-te ! Ieşim ! Pregăteşte-te !

- Unde ? - Apari la televizor.

De ce să apar la televizor ? N-am înțeles.

Postul a insistat să apari ca invitat.

- De ce ar vrea să fiu eu invitată ? - Lumea e curioasă în privința ta.

Ceren, de ce să fie curioasă ?

Ai avut din senin cântece pe primul loc,

după care ai dispărut, Nisan. Lumea se întreabă dacă mai trăieşti.

Şi poate fi un prilej bun să anunți că ai revenit la muzică.

Să creadă că am murit ! Oricum, nu se poate spune că am trăit.

Hai odată ! Nu renunțăm !

Nu tu ziceai zilele trecute că o să renaştem din cenuşă ?

Poftim, ai ocazia !

Dacă nu pentru tine, măcar fă-o pentru mine !

- Şi mai am o veste pentru tine. - Care ?

Pregăteşte-te ! Îți spun după ce ieşim.

- Ceren... - Du-te !

- Vine şi Asli cu noi. - Bine. Hai, pregăteşte-te !

Care-i treaba ? Ce-i cu tupeul ăsta ?

V-ați apucat şi de tâlhării acum ? Ce vrei ?

Ce tâlhărie, doamnă procuror ? Sunt om de afaceri.

Am venit pentru fiica dv. Am greşit ?

Ce treabă ai putea avea tu cu fiica mea ?

Doamnă procuror, ce-mi lipseşte ?

Iertați-mă ! Eu n-am nicio legătură cu fiica dv.

Ba chiar, cum să vă spun, m-a ferit Dumnezeu !

- Dar fostul meu partener are. - Fostul tău partener ?

- Kadir Yanik. - Kadir ?

- Çigdem e cu Kadir ? - Da. Am auzit că o căutați.

- Unde e acum ? - La noul birou al lui Kadir.

Am adresa. Ba am şi nişte fotografii.

Vi le arăt, dacă-mi dați voie, doamnă procuror.

Iată ! Fiica dv., Çigdem.

Iar aici e biroul lui Kadir.

- Tată ! Pe unde ai fost ? - Prin oraş, scumpa mea.

Am avut treabă.

Tată, cum e oraşul ? Chiar e atât de mare ?

Foarte mare.

- Mai mare decât camera mea ? - Mult mai mare decât camera ta.

- Cerul chiar n-are tavan ? - N-are tavan.

Şi te doare când te plouă ?

Nu, fetițo. Te răcoreşte.

- Pământul e moale ? - Moale.

- E murdar ? - Câteodată.

Şi oamenii pot să se atingă unii pe alții ?

Da.

- Toți ? - Toți.

Atunci, eu de ce nu pot ieşi de aici ?

Fiindcă, draga mea, afară-i frumos, dar şi foarte periculos.

- Periculos ? - Da.

Sunt monştri ?

Sunt şi monştri.

- Serios ? - Da.

- Şi ei unde trăiesc ? - Afară.

Dar tu te duci acolo în fiecare zi.

Da. Dar eu ştiu foarte bine cum să vorbesc cu ei.

- Învăț şi eu. - Nu, nu se poate.

- De ce ? - Fiindcă tu nu eşti una dintre ei.

- Atunci, eu ce sunt ? - Ştii ce eşti ?

Eşti cel mai pur lucru din lumea asta, scumpa mea.

Atunci, dacă într-o zi o să devină şi lumea curată,

o să pot să ies şi eu ?

Da. O să ieşi.

O să curăț eu toată mizeria de afară.

Nu-ți face griji !

Spune ! Bine, vin.

- Pleci ? - Da, dar o să mă întorc.

Bine.

Fetița mea scumpă ! Îngeraşul meu !

Măi-măi-măi !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Bine ai venit şi tu !

Ai făcut drum lung. Vino ! Ia loc !

- Şi tu ai lipsit multă vreme. - Mulțumesc.

Ți-a explicat Cahit situația. Ne trebuie muniție.

Multă muniție.

Ia uită-te !

- Avem destule din astea. - De asta şi eşti aici.

Cred că piața-i cam încurcată pe aici, în ultima vreme.

Cam aşa.

Am auzit că a intrat şi Eşref Tek în afacerea asta.

La Eşref e un toană trecătoare. Piața e a noastră.

Treaba asta o să te coste ceva.

Am înțeles. Adică suntem la mâna ta...

- Cerere şi ofertă, nu ? - Aşa e. Vreau dublu.

- Nu sufăr oamenii lacomi. - Accepți sau nu.

Când un om cere mai mult decât valorează marfa lui,

sunt două posibilități.

Ori nu se mai satură de bani,

ori n-a luat în calcul ce o să pățească.

Ce-ți trebuie ție am eu. Tocmai de-asta, să nu lungim vorba !

Nu-ți dau atâția bani. Dar ne putem înțelege altfel.

Dacă nu dai banii, nu ne înțelegem.

În viață sunt lucruri mai de preț decât banii.

M-ai făcut curios. Ce să fie ?

Să vedem !

Cahit, arată-l !

Uite, asta !

Fratele meu ! Ce o să-i faceți ?

Calmează-te !

Aduci armele şi îți iei fratele înapoi, atât.

Yaşar, tu nu te-ai schimbat deloc !

Ba m-am schimbat foarte mult. Am învățat să mă tocmesc.

Îți pun o singură întrebare: accepți sau nu ?

Bine ! Bine, accept. Dar nu-i faceți rău !

Bravo !

Dacă ziceai nu, îți lăsam fratele viu,

iar pe tine te omoram.

Pe omul care-şi trădează fratele nu-l iert niciodată.

Hai, du-te ! Trebuie să-mi beau ceaiul.

Altfel, începe să mă doară capul şi cine ştie ce fac ?

Ascultă ! Diseară trimiți primul transport !

Ce ? Diseară ?

- Cum aş putea ? - Asta-i problema ta.

Hai, grăbeşte-te !

Dacă vrei s-o suni pe Nisan, te chinui degeaba.

Şi-a schimbat numărul.

- Unde e ? - Nu ştiu. I-am pierdut urma.

Găseşte-o ! Asigură-te că e în siguranță !

- Eşref, pot să te întreb ceva ? - Întreabă !

Tot o mai iubeşti ? După toate cele întâmplate...

Poți să trăieşti fără ea ?

Nu. Dar trebuie să rezist.

- O s-o poți uita ? - Niciodată.

Trebuie să existe altă cale. Mă doare inima când te văd aşa.

Acum nu mai e posibil.

Vino, Müslüm !

Irmak, tu ocupă-te de vânzarea hotelului !

- Eşti sigur ? - Da, da. Intrăm în alt sector.

Bine.

- Pacea fie cu tine ! - Şi cu tine !

Eşref, oamenii lui Yaşar l-au luat pe Sârbul.

Vasăzică Yaşar o să ia marfa de la el.

- Întocmai. Ce facem ? - O să dăm mai mult.

- Mai avem o problemă. - Care ?

Era şi fratele Sârbului acolo. L-au luat şi pe el.

Iartă-mă, n-am putut să-i opresc.

E stilul lui Yaşar. Încearcă să se asigure.

O să se folosească de fratele lui.

Acum, oricât am oferi, nu poate să lucreze cu noi.

- Yaşar gândeşte la fel ca tine. - Nu ca mine, Müslüm. Nu ca mine.

- O să te mai rog ceva. - Sigur.

Nisan, o ții pe fata asta lângă tine, dar să nu-ți atragă vreun necaz !

Pentru mine n-ar fi ceva nou. Voiai să-mi spui ceva.

Deocamdată, sunteți gata.

Ne mai uităm o dată înainte de filmare.

Mulțumesc.

Am primit o ofertă de lucru, Nisan.

De unde ?

O orchestră prestigioasă de la Londra mă vrea ca violonistă.

Serios ? Ce veste minunată ! Când anume ?

De fapt, au vrut pe loc.

Mi-au şi cumpărat bilet de avion pentru mâine.

Dar încă n-am acceptat. Dacă-mi zici să nu plec, nu plec.

Cum aşa ? E o şansă uriaşă pentru tine.

Sigur că o să pleci.

Aşa e. Dar nici tu n-o să renunți, nu ?

Dacă e nevoie, o să-ți creezi singură o ocazie.

Promite-mi !

Promit !

Degeaba fugi, soarta ta e clară. Nici femeia aia nu te poate apăra.

Ce s-a întâmplat ? Cine e ?

- Frații mei mi-au trimis un mesaj. - Bine, nu te speria ! Sunt aici.

Cât timp eşti cu mine, nimeni nu-ți poate face nimic.

Mulțumesc că m-ai adus şi pe mine.

E prima oară când vin într-un loc ca ăsta.

Dacă sunteți gata, vă ducem în platou.

Bine, sunt gata.

Aş avea o rugăminte...

Să nu mi se pună întrebări despre viața privată, da ?

Sigur, nu vorbim decât despre carieră şi despre viața dv. artistică.

Mulțumesc.

Aici au intrat, nu-i aşa ? Eşti sigur ?

Sunt sigur. Le urmăresc de aseară.

Cu piesele "Aşiyan" şi "Ah, Yar", ai avut un debut fulminant.

Ce a urmat ?

Pe urmă, mi-am pierdut sora mai mică.

- A fost o perioadă grea. - Încă o dată, condoleanțe !

Irmak, uite ! Nisan !

Închide telefonul ! Am găsit-o.

Şi o să mai apară piese noi ?

Chiar că nu ştiu.

Sunt într-o perioadă în care-mi refac viața de la zero.

- Tată, uite ! O urmăresc pe Nisan. - Ce frumos !

Uită-te ! Mă uit şi eu mai târziu.

Legătura ta cu Eşref Tek a fost îndelung discutată.

Din câte înțeleg, v-ați despărțit.

A avut relația asta vreun efect asupra pauzei tale în carieră ?

Fiindcă influența lui Eşref Tek asupra carierei tale

nu poate fi negată.

Despre ce e vorba ?

Mi s-a spus că nu veți pune întrebări despre viața mea privată.

Dră Nisan, ați înțeles greşit.

Eu nu am existat datorită nimănui. Nici în ciuda cuiva.

Am muncit. Am muncit foarte mult.

Am pierdut multe. Am suferit mult. Încă sufăr.

Dar, când suferi, nu dispari. Te schimbi.

Şi eu o să mă ridic din nou din propria cenuşă.

N-o să dispar fiindcă am suferit.

Şi, când voi face asta, n-o să mă sprijin de nimeni.

Fiindcă acum ştiu un lucru.

Ca să te ridici, nu-ți trebuie un umăr,

îți trebuie curaj.

Iar curajul ăsta noi îl avem din plin.

Nu există lucru pe care o femeie nu-l poate dobândi, dacă vrea.

Nimeni nu poate sta în calea ei.

Trimit pe cineva la studio ? Eşref !

- Ies. - La Nisan ?

Nu, am treburi mai importante.

- Noi ce facem ? - O să vă sune Müslüm.

- O să vă spună ce trebuie făcut. - Bine.

Băiatul nostru a scos-o pe Nisan din viața lui.

Sigur că da. Capitolul ăla s-a închis.

Eşref n-o poate uita pe Nisan. E săpată în inima lui.

Profesore !

Să aveți parte numai de bine, copii !

Amin !

- Ai găsit ? - Da.

- Plăcuțele se potrivesc ? - Se potrivesc. Aici l-au adus.

Mulțumesc.

Ascultă ! Dacă ți-aş cere să-mi găseşti pe cineva, l-ai găsi ?

Fratele meu. Fratele meu bun.

Îl cheamă Cahit. Cahit Çermik.

Mă interesez.

O să iei mult mai mult decât ce e în plicul ăla.

Nu mă lăsați să fac nici măcar o acrobație.

- Spune, Müslüm ! - Alo, Gürdal ! Am găsit locul.

Bine, venim acum. Să mergem !

Noi plecăm !

Tată... Tată...

Nu. Nu poți muri, tată !

Çido !

- Çigdem ! - Nu muri !

Çigdem !

Sunt eu, iubirea ta !

Ce se întâmplă, iubito ? Te simți bine ?

Am avut un coşmar.

Ce-ai visat ? Ziceai ceva despre tatăl tău...

Apropo, ce s-a întâmplat cu el ?

Çido, cât timp sunt eu aici, nimeni nu-ți poate face rău.

O să fiu mereu lângă tine. Nu-ți face griji !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 74, SERIA 2