Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 70

Înființez o "masă".

O să livrăm arme în Orientul Mijlociu.

O să luăm aur la schimb. E afacerea Bătrânului.

De unde până unde regiunea aia ?

Cum adică ? Bate războiul la uşă.

Toți încearcă să cumpere ce apucă de oriunde găseşte.

Au aur. Le trebuie arme. Asta-i toată treaba.

Adică pistoale, puşti, lucruri de-astea ?

Nu. Mai degrabă, arme antitanc, antiaeriene şi rachete.

E o afacere serioasă.

E mare.

Nu mi-au mai rămas cunoştințe pe aici.

- Ați fost plecat pe undeva ? - Se poate spune şi aşa.

Toate cunoştințele mele au murit.

Oricum, pe cele mai multe dintre ele le-am omorât chiar eu.

- Am înțeles. Condoleanțe ! - Mulțumesc.

Viață lungă prietenilor !

Şi, mai exact, care-i oferta dv. pentru noi ?

Exact asta !

Nu, adică unde ne încadrăm noi în treaba asta ?

În miezul ei. Îmi trebuie legături. Am nevoie de oameni şi de securitate.

Le avem pe toate. Îi ştiți deja pe Orfani.

Eu sunt, în principiu, capul Orfanilor.

I-auzi ! Eu am auzit că e Eşref.

Treaba asta e discutabilă. E cu dus şi-ntors.

N-o să mai fie cu noi o vreme.

Dar unde ?

Deocamdată, ori la închisoare, ori în groapă.

Încă nu avem un verdict. Aşteptăm.

Ia te uită ! Asta nu-i bine. Pe el urma să-l omor eu.

Aşa mi s-a spus.

În fine... Orfanii ăştia par a fi o pacoste.

Cu Eşref în frunte, da.

Dar, sub conducerea mea, nu apare niciun necaz.

Hai să zicem că rezolvăm treaba aia ! Partea noastră care e ?

Detaliile le discutăm mai târziu, Kadir dragă. Da ?

Nicio problemă. Primeşti cât vrei.

Doar că treaba asta e cam riscantă.

- Arme antitanc, antiaeriene... - Aşa e. De asta am venit la tine.

Ca să te invit la masa mea.

Asta-i oferta.

Accepți sau nu ? Spune-mi ! Timpul e scurt.

Dați-ne puțin timp, dle Yaşar. Să chibzuim şi noi...

Bine. Chibzuiți !

V-a venit şi ceaiul.

Anunță-mă !

Spune-mi răspunsul !

Omul a dat apa clocotită pe gât dintr-o înghițitură.

Băiete, de ce te bagi tu în vorbă din te miri ce ?

Eu încerc să mă las greu,

iar tu numai nu i-ai sărit omului în brațe.

Omul ne-a adus de treabă,

iar tu tot cauți să faci pe grozavul, Kadir.

Kenan, într-o zi, o să ne supărăm rău de tot.

Aşa se pare, şefule.

Care-i treaba ? Mă cerți acum de față cu lumea ?

Ce, sunt copil ?

Ia uită-te la mine ! Nu ridica vocea la mine, băiete !

Ce, mint cumva ? Toată viața am strâns în urma ta !

N-ai fost în stare de nimic ! Faci praf orice atingi !

Ai trecut în fruntea Orfanilor şi nici de asta n-ai fost în stare.

Ai stricat tot !

Mai şi umbli spunând că eşti tata Kadir !

Du-te naibii de-aici !

O să-ți cer socoteală pentru palma asta.

Cară-te de-aici, Kenan !

Cară-te până nu se întâmplă vreo nenorocire ! Cară-te naibii !

O să ne mai vedem noi ! O să iasă urât, o să vezi !

O să vezi tu !

Lua-o-ar naiba de treabă !

Dle Yaşar !

- Unde te duci ? - Unde m-or duce picioarele.

Urcă ! Hai să vorbim un pic !

Să vorbim !

- Pacea fie cu dv. ! - Şi cu tine !

Kadir ăsta e de încredere ?

Pe lumea asta nu poți avea încredere în nimeni, dle Yaşar.

Oricine poate trăda pe oricine.

Prieteni vechi, cât ai clipi, au devenit duşmani.

Tu pari un om isteț.

Nu mi-a folosit la nimic.

M-am ținut după Kadir şi mi-am nenorocit viața.

Mă scuzați că vorbesc urât.

Ia ascultă...

Poate că-ți trebuie o cale nouă.

- Încotro ? - Încotro, zici ?

Uite-aici ! Chiar aici.

Nimic.

Ce Dumnezeu ?! L-a înghițit pământul ?

Măcar ştim că nu e la spital.

Îmi pierd mințile, serios !

O să fac praf locul ăsta cât de curând !

Să-l întrebăm pe Kadir oare ?

Nu, n-ar fi ticălosul ăla în stare de aşa ceva.

Şi eu zic la fel.

Fir-ar să fie, Eşref ! Unde te-ai dus ?

- Alo ! - Ați aflat ceva ?

Nu, aşteptăm. Nici noi nu ştim ce să facem.

O iau razna ! Pur şi simplu, din cauza mea a încercat să se omoare.

Ce-a fost a fost ! Vorbim despre asta mai târziu.

Întâi să aflăm ce s-a întâmplat cu Eşref.

Bine. Te rog, dacă afli ceva, sună-mă imediat, da ?

- Aşteptarea e mai rea decât moartea. - Şi noi suntem în aceeaşi situație.

- Îți place să pescuieşti ? - Mă descurc.

- Unde sunt ? - Pe lumea asta.

Ce te-a lovit în piept a fost doar un glonț de cauciuc.

- Sper că nu te-a capsat. - Doare ca naiba.

Tot e mai bine decât să te găurească.

- Eşti cumva Bătrânul ? - Chiar arăt aşa de bătrân ?

Cine eşti, atunci ?

Cine suntem ne priveşte doar pe noi.

Şi cine eşti tu tot doar pe noi ne priveşte.

Ce-ar fi să nu mai vorbeşti în ghicitori ?

- S-a dus... - Nu-i undița potrivită.

Nu că m-aş pricepe... Doar ca să treacă vremea.

Din păcate, nu pot să-ți spun numele meu.

Dar poți să-mi zici Pescarul.

- Eu sunt Eşref. - Ştim. De-asta eşti aici.

Presupun că ți-ai dat seama cine suntem.

- Am o bănuială. - Să nu cumva s-o rosteşti !

Se spune că pereții au urechi. Dar sunt sigur că asta ştii deja.

O să continuăm aşa, ca la interogatoriu,

sau o să vorbim deschis ?

Eşref, avem nişte planuri cumplite în ce te priveşte.

Serios ? În sfârşit, am dat de cineva sincer.

Azi o să ți se schimbe viața. Sper să te descurci.

- Viața mea s-a sfârşit. - Toată lumea merită a doua şansă.

Mai ales, un om ca tine, cu un trecut plin de secrete.

Mai odihneşte-te un pic ! Vorbim când se lasă întunericul.

Frații mei, voi m-ați chemat, iar eu am venit unde mi-ați spus.

Acum sunteți mulțumiți ?

N-avem încredere în tine, Kadir.

Şi aveți în Eşref ?

Eu nu văd niciun Eşref aici.

S-a zis cu Eşref ! Nu se ştie ce-i cu el.

Poate că e mort deja. Dar viața merge înainte, frații mei.

Azi e un nou început pentru Orfani ! O renaştere !

A apărut o afacere cum nu s-a mai văzut !

Am primit o ofertă cum nu s-a mai pomenit !

Kadir, auzim aceleaşi poveşti.

Nu-i nicio poveste, e realitatea.

O să ne pice-n mână tone de aur. Tone !

Întâi să apară Eşref !

Nu l-ați exclus voi pe omul ăsta ?

Fata de lângă el nu s-a dovedit că e informatoare ?

Kadir, Eşref încă n-a făcut o alegere clară.

N-a plecat cu fata aia ? Ce alegere mai aşteptați să facă ?

Kadir, ai înțeles greşit. Pe Eşref noi l-am trimis de aici.

Oricum, avea să-l ia poliția.

Am vrut să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat.

Chiar de s-ar întoarce, chiar de-ar fi viu,

tot va intra la închisoare.

Pentru noi, Eşref la închisoare e mai bun decât Kadir liber.

Fiți atenți ! Bătrânul a jurat.

L-a trimis pe Yaşar. Cine e Yaşar ? Duşmanul numărul unu al Orfanilor.

Dacă stați în spatele meu, câştigăm cu toții.

Nimeni de aici nu stă în spatele tău, Kadir.

Mai bine murim.

- Vă duceți la moarte ? - Dacă trebuie, ne ducem.

V-am adus o ultimă şansă ! O ultimă ofertă !

Ce se întâmplă ?

Cine a făcut asta ?

Kadir, ce se întâmplă ?

De unde naiba să ştiu eu ? De unde să ştiu ?

Şi mie mi-au pus o bombă sub maşină !

Şi nouă !

- Ce se-ntâmplă ? - Şi sub maşina mea e una !

- Calmați-vă ! - Şi eu am !

Cine a făcut treaba asta ?

Ce treabă mai e şi asta ?

Domnilor ! Ori acceptăm oferta lui Yaşar, ori crăpăm.

Gândiți-vă bine !

Tata Kadir are dreptate.

Ni se poate-ntâmpla şi nouă acelaşi lucru.

- Da ! - Nu se poate...

În sfârşit, a venit şi vremea mea !

În sfârşit, a venit.

Minunat ! I-au luat băieții de la pescar.

Tot nu ştiu de ce sunt aici. Iar prietenii mei or fi îngrijorați.

Să fie !

Întâi, trebuie să ne înțelegem noi.

- Ce vrei ? - Pe Bătrânul.

- Şi eu îl vreau. - Nu te grăbi !

- Mănâncă ! - Nu mi-e foame.

Ştii ce e ăsta ?

- Ce ? - Trecutul tău.

De la naştere până azi.

- Nu-i cam subțirel ? - Ai multă încredere în tine.

- Pot să mă uit ? - Poți.

Întâi, dă-le un semn prietenilor tăi !

- Eu plec. - Unde te duci ?

Mă duc la Kadir. Vreau să vorbesc cu el.

Tocmai am vorbit şi am stabilit că treaba n-are legătură cu Kadir.

Şi ce să fac aici ? O iau razna !

Cine mai e şi ăsta ?

Ce e ?

Sunt teafăr.

- Eşref, unde eşti, frate ? - Nu vă faceți griji, sunt teafăr.

Cum să nu ne facem griji ? Prin ce-am trecut... Unde eşti ?

Atât pot să-ți spun acum. Nu aveți de ce să vă faceți griji !

Sunt teafăr. Închid.

Eşref...

- Ce e ? Ce zice ? - Zice că e teafăr.

Doamne, slavă Ție ! Bine că e teafăr !

Ce repede te-ai lăsat convins, doar fiindcă a zis că e teafăr !

Omul a fost împuşcat de poliție, a dispărut, nu-l găseşte nimeni...

- Doar fiindcă a zis că e teafăr... - E viu, trăieşte ! E de ajuns.

Îți jur că-l împuşc eu însumi pe omul ăsta.

Pe cuvânt că-l împuşc !

- Alo ! Irmak ! - Alo ! Nisan, Eşref e teafăr.

E teafăr ? Unde e ?

A zis doar că e teafăr şi a închis, atât.

- Cum aşa ? Nu ți-a spus unde e ? - Nu, n-a spus nimic.

- Bine, măcar e teafăr. - Da. Dacă mai aflu ceva, te sun.

Bine, Irmak, mulțumesc.

Urăsc toată situația asta !

Kenan, pe unde umbli, băiete ? Ştii ce-a dat peste noi ?

Ne-au pus bombe sub maşini ! Bombe !

- Cât pe ce să ne omoare pe toți. - Păi, eu ți-am zis.

Ți-am zis că trebuia să acceptăm oferta lui Yaşar.

Tot mai eşti supărat pe mine ?

Nu, Kadir dragă. Nu sunt, frățioare.

Bine.

Kadir dragă... Ne mai vedem noi, Kadir dragă !

Fir-ar !

Çido, m-ai speriat de moarte, fato.

Stinge lumina !

- Te simți bine ? - Nu. Stinge lumina aia, te rog !

Çido !

- Kadir, îmi faci o favoare ? - Care ?

- O omori pe procuroare ? - Fugi de-aici...

Pe Nisan ?

Çigdem, ți-e bine ? Ce se întâmplă ?

Totul s-a terminat.

Am fost dată afară din poliție. O să intru şi la închisoare curând.

- Ce s-a întâmplat ? - Procuroarea a aflat totul.

I-a spus Nisan. Că l-am omorât pe Atif, tot.

- Ai omorât pe cineva ? - De ce ? Nu pot ?

Çigdem, nu eşti în apele tale. N-ar fi bine să te vadă un doctor ?

Iar începe...

Çigdem ! Când faci aşa, începe să-mi fie frică.

Şi aşa am avut o noapte trăsnită.

Mă ajuți sau nu ?

Sunt treburi care se fac şi treburi care nu se fac.

Nu mă ating de un procuror.

Nu ridici mâna asupra unui slujbaş al statului.

Şi apoi, treaba asta nu ne-ar nenoroci doar pe noi,

ci şi şapte neamuri după noi.

Pe deasupra, noi nu tragem în femei. În codul nostru nu există aşa ceva.

O fac eu.

Întâi o omor pe procuroare. Pe urmă, pe Nisan.

Dacă mai trăieşte, îl omor şi pe Eşref.

Poate te omor şi pe tine.

Pentru Dumnezeu, de mine nu te atinge !

Te rog frumos !

Sunt pe cale să pun la punct o treabă grozavă, Çido.

Nu cumva să faci asta !

Credeam că mă iubeşti.

Çido ! Tu nu te simți bine deloc.

Vino, floricico, să te vadă un doctor !

- Să-ți dea un medicament, ceva, da ? - Nu vreau.

Unde te duci ?

Nu ştiu !

Nu ştiu ! Îți spun că am pierdut tot !

Nu ştiu !

- Gata, Çigde... - Lasă-mă ! Plec ! Dă-mi drumul !

- Lasă-mă să plec ! - Te rog, calmează-te !

Scumpa mea, nu plânge, te rog ! Nu rezist să te văd plângând.

Sunt slab de înger. Vino încoace !

Nu rezist când plângi, Çido. Vino încoace !

- Lasă-mă... - Çido, nu suport să te văd plângând.

Sunt milos, nu rezist la lacrimile tale.

Omor pe altcineva, nu pe procuroare.

Dacă asta te face fericită, îl omor pe Kenan !

Dacă te face fericită, mă duc şi-l omor pe Kenan, Çido !

- Lasă... Plec. - Nu, nu, nu te las.

Vino încoace ! Çido...

Çido, totul o să fie bine, ai încredere în mine !

N-o să te las niciodată să intri la închisoare.

Nu te las eu acolo.

- Îi urăsc pe toți. - Şi eu. Pe toți, în afară de tine.

O să citeşti toate astea o singură dată.

Pe urmă trebuie să le uiți.

Dacă le împărtăşeşti cuiva, îi pui şi lui viața în pericol.

Îl omor cu mâna mea. Fără întrebări.

Ți-aş ura "noapte bună",

dar, în noaptea asta, somnul o să te ocolească.

În noaptea aceea, viața lui Eşref s-a schimbat.

Tot ce nu ştia el despre sine alții ştiau.

Cu fiecare rând, o greutate începea să-i apese sufletul.

Era adevărat ce scria acolo ? Chiar aşa să se fi întâmplat ?

Avea el undeva un tată, o mamă, frați ?

Eşref aflase lucruri

pe care nu avea să ni le spună nici măcar nouă

până la sfârşitul vieții.

Dar povara de a le ține pe toate în el

i-a ținut somnul departe în noaptea aceea.

Eşref s-a născut din nou în noaptea aceea.

Sau poate că a murit.

Şi Nisan trecea prin una dintre cele mai grele nopți ale ei.

Înăuntru se ducea o luptă între uşurare şi o durere cumplită.

Îi spusese totul lui Eşref.

Poate că n-avea să-l mai vadă niciodată.

Şi, chiar dacă avea să-l mai vadă,

Eşref nu avea s-o mai privească niciodată ca altădată.

De aceea, nu voia să deschidă subiectul "Rüya" deocamdată.

Cât avea să mai poată trăi cu taina asta, nici ea nu ştia.

- Tată ! - Spune, fetița mea !

Pe vremuri cântai la saz, îți aminteşti ?

Aşa e, cântam. De mulți ani n-am mai cântat.

- Nu poți să cânți în seara asta ? - Chiar nu ştiu.

Oi mai fi în stare ?

- Cum poți. Numai să cânți ! - Bine, draga mea. Să încercăm !

Bine.

Dar nu e niciun saz în casa asta.

Râzi de mine ?

Dacă nu am saz, cum să cânt ?

Îmi cumperi un saz ? Aşa, o să-mi cânți mereu.

Îți cumpăr, fetița mea scumpă ! Trebuie doar să spui...

Tatăl tău face orice pentru tine.

Çigdem !

Çido !

Çigdem !

Unde te-ai dus, fato ?

Çido !

Ei, poftim ! Çido !

- Ce cauți aici ? - N-am terminat cu tine.

- Ce vrei ? - O să vorbim.

Cară-te de aici !

Am zis că o să vorbim.

Poate-l chemăm şi pe Eşref.

Îi zicem: "Gata, Eşref, alege-o pe una dintre noi."

Ce zici ?

Ți-ai pierdut mințile de tot. Eşti nebună ?

Poate că am înnebunit.

Dar vrei să-ți spun ceva ?

De când nu mai am nimic de pierdut, ştii ce uşurată mă simt ?

Mi-a prins bine.

- Ce vrei ? - Nu ştiu, nu m-am gândit.

Ce-aş putea să vreau de la tine ?

- Viața ta ? - Fie !

- Omoară-mă ! Să scăpăm amândouă. - Nu-i aşa de uşor.

N-ai dormit, nu-i aşa ?

Nu se poate să fie adevărat ce am citit.

Fiecare rând e adevărat.

- Ce vreți ? - Să fii Eşref Tek.

Yaşar face o afacere cu arme cu cineva.

Dar omul ăla are un trecut complicat.

Mă caută. Cum fac un pas afară, cum mă arestează.

Asta se rezolvă. Ce ție ți-e greu nouă ne e uşor.

Te aşteaptă o maşină. O să te lase unde vrei tu.

Eu nu lucrez pentru nimeni ! Indiferent cine ar fi.

Să ne înțelegem în privința asta.

Nu-ți spune nimeni să lucrezi pentru noi.

Nici nu avem nevoie să lucrezi pentru noi.

Noi nu vrem să facă Yaşar Mortul afacerea asta.

Tu vei face schimbul.

Detaliile sunt scrise aici. Citeşte-l, apoi distruge-l !

N-o să mă mai vezi. Mi-a părut bine de cunoştință.

- Încă ceva ! - Spune !

Stai departe de fată !

Noi eram parteneri cu Nezih, fratele lui Yaşar.

O să preia toate afacerile noastre.

Ticălosul ăsta a atacat şi Orfanii.

Zice că, dacă nu ajungem la o înțelegere, ne omoară pe toți.

Omul ăsta e o mare pacoste.

Nu lasă nimic nimănui, ia el toate afacerile.

De-ar fi fost Eşref aici, s-ar fi ocupat el de toți.

- Şi cum nu e ? - Ce să facem ?

Eu zic să-l eliminăm imediat.

Să scăpăm de el până nu prinde putere şi nu-şi întinde aripile.

S-a întâlnit cu un individ din Orientul Mijlociu.

Cică e o afacere foarte mare. S-a dus şi la Kadir.

Ştiu.

Dacă face treaba asta şi câştigă banii, atunci să vezi !

Ne spânzură pe toți.

Capul şarpelui se zdrobeşte cât e mic.

Aşa-i !

Te simți bine, Eşref ?

Mulțumesc.

V-ați hotărât ?

Am hotărât să trecem de partea ta, tată Kadir.

Cum Eşref nu e nicăieri...

Ceilalți ?

Mai sunt şi cei care zic să-l aşteptăm pe Eşref.

Sunteți alături de mine ? Sigur ?

Suntem siguri. Suntem cu tine, tată Kadir.

Nu mai putem face nicio afacere. Toți avem sute de guri de hrănit.

- Suntem cu tine. - Aşa vă vreau !

În orice rău e şi un bine, frații mei.

În sfârşit, ați văzut adevărul.

Fir-ar ! M-am şi speriat...

- Eşref, ai luat covrigi ? - Întocmai.

Poftim ! Am luat şi cremă de brânză...

- E şi ayran în pungă. - Mulțumesc.

Îți jur, toată noaptea m-am perpelit încercând să dau de tine...

- Eşref ! Îți pup şi tălpile ! - Stai, stai, gata !

- Eşti teafăr ? - Bine, stai !

- Ce se-ntâmplă ? - Stai, stai...

Vino, vino ! Eşref, eşti teafăr ?

Pe legea mea... Eşref !

Băiete, n-am dat de tine, apoi ne-ai sunat,

ne-ai zis că eşti teafăr şi ai închis... Am înnebunit !

- Ăstuia nu i s-a întâmplat nimic. - N-am nimic.

- Ce tot țipați aşa, din zori ? - Vino, vino ! Eşref !

Vino, vino. Avem covrigi ! Vino şi tu !

Am cel puțin trei întrebări pe care vreau să ți le pun,

dar ştiu că n-o să răspunzi.

Crede-mă, nici eu nu ştiu răspunsurile.

- Eşref, bine ai venit ! - Faruk, am luat covrigi.

Să-ți dea Dumnezeu sănătate !

Ori nu sunteți voi normali, ori am înnebunit eu...

- A venit Eşref ! - Nu, ăştia nu-s normali !

Gata, n-am nimic. O să vorbim.

Nu ne povesteşti ?

Nu.

Te caută poliția peste tot.

- Ştiu. O să mă duc să mă predau. - Cum o să te predai ?

Dacă tot te predai, de ce ai îndreptat arma spre ei ?

Eram cu mintea vraişte, Gürdal.

Şi Nisan e îngrijorată.

Subiectul ăla s-a închis.

Nu vreau să mai aud pe nimeni rostindu-i numele.

- Nu spune aşa ! - Lasă-l să spună !

De ce să nu spună aşa ? Sigur că poate spune.

Bravo, n-o să-i mai auzi numele ! Nicio grijă ! Las-o pe ea !

Ce ți-au făcut ? Ți-au şters memoria, ceva ?

Te-au torturat ?

Cine te-a răpit ? Bătrânul ăla nenorocit ?

Gürdal, fără întrebări ! Avem treabă.

Irmak, vino puțin !

Ce se întâmplă ?

Ce faci ? Nu eşti mulțumit ?

Mulțumesc.

- Cum se simte Nisan ? - E distrusă.

- Tocmai mă duceam s-o văd. - Bine, du-te !

- A întrebat de mine ? - Cum să nu ? Fata e sfâşiată.

N-are nimic. Tu du-te şi vezi ce face !

Bine, nu-ți face griji !

- Cum o să faceți ? - Se ocupă Păcătosul.

- Aici ? - După înmormântare.

O să-l curețe pe Yaşar.

- Voi nu veniți ? - Nu.

Nu suport să-l văd pe nebunul ăla. Rămânem aici. Vreau să-l văd mort.

- Atunci, eu mă duc. - Bine.

- Condoleanțe, Yaşar ! - Mulțumesc, Hidir.

- Răposatul era bolnav ? - Nu.

- Cum a murit ? - Şi-a luat viața.

Ciudat ! Avea vreun necaz ?

I-au murit doi fii. Au fost ucişi.

- Ce spui ? Cine i-a omorât ? - Eu.

- Din ce motiv ? - Personal.

Am înțeles.

- Încă o dată, condoleanțe ! - Viață lungă prietenilor !

Răposatul a fost un om bun cândva.

- Hidir ! - Da !

Oamenii ăia care au venit la tine, partenerii fratelui meu,

sunt oameni de nimic.

Dacă vrei să faci o treabă, vino la mine !

Cum o fi mai bine... Om vedea !

Păcătosule, Şahin, vă aştept şi pe voi la masă !

Locul şi ora vi le trimit separat.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 70, SERIA 2