Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 58

Da, domnule !

- N-au venit încă ? - Nu, încă nu. Sunt pe drum.

Unde întârzie Eşref ?

Nu răspunde.

Eşref se îndrepta spre locul în care rana din inima lui se vindecase,

cu întrebările învălmăşindu-i-se în minte.

Spre casa aceea de la fermă, unde se vărsase sânge prima dată.

Femeia de care se îndrăgostise cu ani în urmă era încă acolo,

în cel mai tainic ungher al viselor lui.

O căutase. Cât o mai căutase !

Uneori, într-un felinar de pe stradă,

alteori, într-o siluetă din mulțime,

alteori, într-un sentiment care-l trezea în toiul nopții.

Dar era ceva ce nu ştia.

Cea pe care o căuta nu plecase niciodată cu adevărat.

Fusese chiar lângă el. Respiraseră acelaşi aer.

Trăiseră tăcuți în acelaşi oraş.

Se priviseră în ochi şi tot nu recunoscuseră soarta.

Acum drumurile lor se trasau din nou.

Aici erau ascunse răspunsurile.

În locul în care începuse durerea, în care prinsese rădăcini tăcerea.

Auzi ? Tu chiar simți ceva pentru omul ăsta ?

- Nu vorbi prostii ! - Te întreb serios, şefule.

A venit la tine, a zis că ți-e tată...

Dacă a zis el aşa înseamnă că eşti fiul lui ?

- Nu ştiu. - Mai lasă-mă !

Dacă n-ai şti, nu te-ai chinui aşa.

Avem în față o şansă uriaşă.

Kadir, chiar de ți-ar fi tată, mai bine să moară Hidir.

Altfel, nici orfan nu mai poți fi.

Tu ştii ce înseamnă să nu ai rădăcini ?

Când eram mici, ziceam: "Decât deloc, mai bine un tată de piatră."

Şi apoi, nu s-a purtat ca un tată ?

Cu riscul de a-l înfrunta pe Eşref.

Şefule, nu te lăsa purtat de val ! Totul depinde de asta.

Moare Hidir, şi noi creştem în ochii Bătrânului.

- Omul are dreptate, Kadir. - Ce naiba ?

Ce-i cu intrarea asta furtunoasă ? De când stai acolo ?

Abia am ajuns.

- Simte-te ca acasă ! - Nu stau mult.

Care-i motivul vizitei ăsteia neaşteptate ?

Ce ai făcut ? Ai luat vreo hotărâre ?

E greu cât e Eşref prin preajmă. Prea riscant.

Eşref a plecat la Burdur. Am venit să-ți spun.

- Cum aşa ? - Aşa am vrut noi.

L-am îndepărtat. Acum e rândul tău.

Oamenii lui sunt încă aici.

Ne-ar putea pune bețe-n roate.

Nu pot. Toți sunt ocupați cu problemele lor.

I-am pus sub urmărire. Am făcut şi aranjamentele necesare.

Bravo !

Treaba merge ca pe roate, Kadir. Termină azi !

Altfel, Bătrânul te şterge de pe listă.

N-ai prea mult timp la dispoziție.

Vă conduc, dle Dinçer.

O să-i poți lua viața propriului tată, Kadir ?

Pentru putere, pentru bani...

O să poți să iei viața celui care e sânge din sângele tău ?

Ce mai e şi asta ? Ce naiba e asta ?

Spuneți, dră Irmak !

Un salep cu multă scorțişoară pentru dl Müslüm, te rog.

Sigur.

- L-am cerut eu ? - Eu l-am cerut.

Te-am văzut fără chef.

Ştiu că-ți place salepul. Cu multă scorțişoară...

Mulțumesc.

Cum se simte tatăl tău ?

Sper că mai bine. Au zis că-l externează într-o oră.

Şi de ce eşti aici ? De ce nu te-ai dus ?

Nu vrea să mă vadă, Irmak.

Şi, oricum, mi-e teamă că, dacă mă duc acum,

i se face şi mai rău.

Dar nici dacă stau aici nu mă ajută. Nu ştiu deloc ce să fac.

N-are nimic, măcar ți-ai împlini datoria de fiu.

Şi te-ai mai linişti şi tu.

Aveți vreo veste de la Eşref ? Unde e ?

Nu, n-a venit încă. Ce treabă ai cu Eşref ?

- Cu nişte bani. Am nevoie de bani. - Sper că nu s-a întâmplat nimic.

- Îți dau eu. - Nu, nu. Nu e vorba despre asta.

- E o sumă mare. - Du-te şi ia din seif !

- Bine, mă duc la seif... - Bine. Bine, Hidir.

Cum aflăm ceva, te anunțăm. Rămâi sănătos !

Fir-ar să fie, Eşref !

- Ce s-a întâmplat ? - Eşref !

Azi se aşază masa Orfanilor. Trebuia să fie acolo, şi nu s-a dus.

Întreabă Hidir de el. Îl sună, dar nu dă de el.

Ce facem ?

N-o fi plecat la Burdur ?

Şi mie tot asta mi-a venit prima oară în minte.

Dar de ce-ar face aşa ceva ?

Zău că nu mai ştiu ce să facem cu băiatul ăsta !

Nu se cade să-l lăsăm singur pe Hidir.

Dacă nu e Eşref, sunteți voi.

Nu, eu am o treabă importantă. Trebuie să plec.

Atunci, mă duc şi eu la ai mei. Să văd cum se simte tata.

Ca să vezi ! A căzut măgăreața pe mine ?

Totul rămâne pe capul meu ?

Eu mă duc să văd ce fac cu seiful. Ne mai vedem ! Vorbim.

- Ce-i cu el ? - Are nevoie de bani. N-a spus de ce.

Ayten asta sau cum o cheamă i-a luat băiatului mințile !

S-a schimbat cu totul ! Ce frumos recita poezii înainte !

Scria cărți, citea cărți, făcea toate nebuniile...

E un cu totul alt om.

- Plec şi eu. - Bine, dragul meu.

Cum adică "bine, dragul meu" ?

- E, aşa, o vorbă. - O vorbă, zici.

Plec, draga mea. Tot o vorbă.

- Ce piesă ! Din ce an e, frate ? - '69.

Frumoasă ! Are vreo problemă ?

Nu. N-are nicio problemă. I-a fost dor de meşterul ei.

Dar se vede treaba că el nu mai lucrează aici.

A lăsat totul pe mâna noii generații.

Vrei să umflu cauciucurile ?

Tu eşti Mert ?

- De unde ştii cum mă cheamă ? - Mi-a zis meşterul Ilyas.

Haide, umflă-le !

- Ia vino ! Tu eşti Samet ? - Da.

- Nu neglijați şcoala, nu-i aşa ? - Nu. Lucrăm doar în weekend.

Bine, bravo ! Să n-o neglijați !

Hai, vezi-ți de treabă !

Şi eu am fost ucenic aici cândva. Meşterul Ilyas mi-a fost dascăl.

- Meşterul Ilyas e bunicul meu. - Tu eşti Cemal !

Da.

Mi-a vorbit despre tine.

L-am sunat de câteva ori, dar n-am dat de el.

- E sănătos meşterul ? - Da, da.

Când îşi scoate aparatul ăla auditiv, nu mai aude.

Nici ochii nu mai văd prea bine. S-a dus până la moschee, vine îndată.

Ia te uită ! Nu s-a schimbat deloc pe-aici.

Stai un pic ! Tu nu cumva eşti ăla ?

- Care ăla ? - Eşref orfanul !

- Eşref orfanul. - Vino să te îmbrățişez, frățioare !

Vino !

Mulțumesc.

Să fii sănătos !

Datorită ție, n-a mai rămas niciun orfan flămând în Burdur.

- Şi ucenicii noştri sunt orfani. - Ştiu.

Cu ajutorul tău, merg şi la şcoală şi-şi câştigă şi pâinea.

Tare mult te iubeşte bunicul !

Mereu vorbeşte despre zilele de altădată.

Şi mie mi-e foarte drag. Datorită lui am învățat o meserie.

Mi-am câştigat pâinea.

Dar aşa-i soarta... Ne-a împins pe alte drumuri.

Meştere !

Meştere !

Eşref ! Eşref orfanul... Ai venit !

Am venit, meştere, am venit.

Îți aminteşti ? Maşina pe care am reparat-o împreună la fermă.

Eşref, ia treci la volan !

Accelerează !

Accelerează !

Îmi amintesc. Ai avut grijă de maşină.

Am avut grijă, meştere, aşa e.

A trecut tare mult timp. Mi-a fost tare dor de tine !

Şi mie mi-a fost dor de tine, meştere.

Iartă-mă, nu te supăra ! N-am prea apucat să te sun.

Sigur că te iert, băiete !

Chiar şi aşa, chiar de la depărtare, ai avut grijă de mine.

Aparatul ăsta... De-ai şti ce bine mi-a prins !

Nici cu vederea nu mai stai bine. Mi-au spus băieții.

O să trimit un doctor acasă, să te vadă.

Lasă, băiete ! La ce bun, la vârsta asta ?

- Cheltuială de pomană. - Se poate, meştere ?

Nici nu se discută. Îți datorez atâtea !

Cât timp ai grijă de orfanii ăştia, restul nu mai contează.

E de ajuns !

Vino, să nu stăm în picioare ! Hai să ne aşezăm !

- Haide ! - Ia uite la meşterul meu !

Dragul meu Eşref ! Băiatul meu frumos...

Vino, vino !

Ce eşti tu ? Ce-i cu tine ?

Gürdal, norocosule ! Şi-ți mai şi pică în mreje !

- Vai de mine ! - Scuzați-mă !

Nicio problemă.

Am eu efectul ăsta asupra femeilor,

dar, de data asta, a fost cam rapid.

- Serios ? - Glumesc.

- Vă simțiți bine ? - Cred că mi-am scrântit glezna.

- Sunt şi cam neîndemânatică. - Multă sănătate !

Scuzați-mă ! Mă ajutați să-mi duc valizele ?

E cam greu, cu piciorul ăsta.

Îi anunț pe băieți. Vă ajută ei.

Nu, de fapt, camera mea e la capătul holului.

Dacă mi-ați da o mână de ajutor ? Şi apoi, a murit omenia, dragă ?

Cum se poate ?

Şi de murea, cred că tu o ridicai din morți.

- Poftim ? - Sigur că n-a murit omenia.

Nu sunt eu omul care să vă lase în situația asta.

- Nu-i aşa ? - Fireşte. Să vă ajut !

- Mulțumesc. - Să iau întâi asta.

- Aveți grijă ! - Mulțumesc mult.

- Cu plăcere. Cum facem ? - Aşa ? Bine.

- Aşa... - Da, e bine.

- Mulțumesc. - Cu plăcere. Nu vă grăbiți !

Avem timp berechet.

Încet, încet... Vă dau drumul ca să deschid.

Mulțumesc.

Poftiți !

Eu ?

Vă mulțumesc mult. Fără dv., nu ştiu ce-aş fi făcut.

Cum aşa ? V-ar fi ajutat băieții. Încă o dată, multă sănătate !

Vă rog...

Ați mai fi putut rămâne... Am fi băut ceva.

Nu mă cunoaşteți deloc. Ar trebui să plec.

Să nu apară vreo problemă...

Măcar mă ajutați să mă aşez ? Încă nu pot să calc pe picior.

Bine. Sigur, cum să nu ?

Să vă iau asta... Aveți grijă !

- Să vă țin aşa ? - Ar fi tare bine.

- A ieşit cam ca un dans. - Da. Cam aşa ceva.

- Aşa, uşor... - Mulțumesc.

- Te simți bine ? - Nu mi-e bine deloc.

Încet, încet...

Tată ! Tăticule, multă sănătate !

- Cum te simți ? Mai bine, sper... - Mai bine, da.

Mâine sau poimâine mergem şi la un spital mai bun.

Să te vadă şi acolo.

- Băiete, nu ne dă mâna... - Ce vorbă-i asta, mamă ?

Eu pentru ce sunt aici ? Am bani, n-aveți grijă !

Ce vine de la banii tăi nu e leac, ci chin pentru mine.

Tată, de ce faci asta ?

De ce mă alungi de lângă tine de fiecare dată ?

Dacă nu mă pot împiedica pe mine să păcătuiesc,

cum să-l opresc pe altul, fie el şi copilul meu ?

Cum ?

- Hüseyin, încet ! - Ce taxi ? Mamă, am maşină.

Vă duc eu cu maşina, mamă. Mamă !

Hai, băiete, du-te ! Vezi-ți de drumul tău, dragul mamei !

Am maşină. Tată...

Uşor ! Hüseyin, încet ! Ai grijă !

Mamă, o să te sun.

Dacă se întâmplă ceva, anunță-mă şi pe mine, da ?

Dumnezeu să vă aibă-n pază !

Alo !

- Ayten, am lăsat banii. - Mulțumesc, Faruk.

Îți rămân datoare.

Sunt sigur că ai face şi tu acelaşi lucru pentru mine.

- Le spun eu să vină să-i ia. - Bine.

Faruk, mulțumesc.

N-o să uit binele ăsta. Te iubesc !

Ia să vedem cine eşti !

Da, Irmak !

Ce e, băiete ? Ce vânt te-a adus aici ?

Aici sunt rădăcinile mele, meştere. N-am plecat niciodată cu adevărat.

- Tu... căutai o fată. Cum o chema ? - Rüya.

- Da, ea. Ai găsit-o ? - Pentru ea am venit aici, meştere.

Au trecut atâția ani, şi tot o cauți. N-ai lăsat trecutul în pace.

Nu m-a lăsat trecutul în pace.

Firat Koral...

Încearcă să se răzbune pe mine pentru tatăl lui.

Sângele vărsat acum 20 de ani tot nu s-a uscat.

De fapt, am aflat că e pe aici, pe undeva.

- Cine ? - Rüya.

S-a întâmplat ceva, meştere ?

A venit o fată pe aici şi căuta casa familiei Koral.

- Unde e acum ? - Asta nu ştiu.

Trebuie să plec, meştere. Trebuie s-o găsesc.

S-ar putea să aibă probleme.

Mergi cu bine, băiete ! Mai vino pe aici !

Dumnezeu să te aibă-n pază !

Cu voia Domnului, meştere, o să vin.

- Dă-mi binecuvântarea ta ! - Fii binecuvântat !

Mert, Samet ! Ia veniți încoace !

Luați de-aici ! Împărțiți-i să aveți bani de buzunar !

- Mulțumim, Eşref. - Aşa.

- Irmak ! L-ai văzut pe Gürdal ? - A urcat în camera ta. De ce ?

Nu-i nimic. Aveam poftă de pepene.

Au început poftele ? Le spun băieților...

Nu, stai ! Nu spune nimic tu !

Dacă vrea să-i fie tată copilului, să învețe să-şi ia o răspundere.

Mă duc eu !

Asta mă nelinişteşte...

Gürdal !

- A venit. - Acum ?

Gürdal, deschide uşa !

Nu aia, fato ! E Gonca.

Gonca, uite, nu e deloc ce pare.

Pur şi simplu, m-am întâlnit cu domnişoara pe hol.

Cum şi-a scrântit piciorul...

Blestemat să fii !

Tu nu eşti bărbat ! Ruşine să-ți fie !

Blestemat să fii !

Fato, de ce mă blestemi ? Am ajutat clienta.

- Unde pleci ? - Trebuie să plec.

- Dar n-am terminat... - Stai aşa ! Stai !

- Dar... - Bine, gata, nu veni !

Gonca, Gonca !

Stai, stai ! Pentru Dumnezeu...

O clipă ! Calmează-te ! Eu n-am nicio vină, nu înțelegi ?

Femeia a insistat. Clientul nostru, stăpânul nostru.

N-o să ne mai vezi niciodată nici pe mine, nici pe copilul ăsta !

Gonca, uite... Gonca ! Deschide uşa !

Gonca, am cheia mea.

Ce-i asta ?

Irmak, chiar nu e momentul acum.

Hidir ar putea avea probleme. Au sunat băieții.

- Dădeau unii târcoale pe acolo. - Ce tot spui, fetițo ?

- Trebuie să-i anunțăm pe ai noştri. - I-am anunțat.

Treaba mea e să vă acopăr spatele. I-am dat cuvântul meu lui Eşref.

Bine, vin acum.

- Bine, puteți pleca. - Bine.

Nisan avea în față adevărul de care fugise ani de zile.

Era la un pas de a se recunoaşte drept Rüya pe care o căuta Eşref.

A intrat sperând să găsească în casa aceasta

răspunsul la tot ce căuta.

Pentru Nisan, fiecare secundă petrecută în casa asta,

unde-şi trăise cele mai cumplite traume,

îi lua câte un an din viață.

În casă erau o mulțime de amintiri de demult.

Trebuie să ies... Trebuie să ies de aici.

Ce mi-ați făcut, blestemaților ? Ce mi-ați făcut ?

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Bine ai venit !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Unde-i tata Eşref ?

Ne aşezăm la masa Orfanilor ! Tatăl Orfanilor nu e aici ?

Aşa cum ştiți, tata Eşref m-a numit împuternicitul lui.

Cum vine toată lumea, începem. Poftiți, intrați şi odihniți-vă !

Mulțumim.

Oamenii Bătrânului sunt gata.

- Gürdal şi ceilalți ? - Am avut grijă de slăbiciunea lui.

Nu-i mai pompează sângele la cap, ci în altă parte.

Toți sunt ocupați cu altceva. Hidir a rămas singur.

Şi ne ducem aşa, ziua-n amiaza mare ?

Da. Trebuie să rezolvăm până se întoarce Eşref, şefule.

Asta-i treaba mea, Kenan. Omul ăsta-i al meu...

Mi-e tată.

- Ce nevoie era de atâția oameni ? - Ca întăriri.

Tată Kadir, n-avem încotro.

- Apărați locul ! - Am înțeles, Kenan.

- Ai întârziat. - Am avut treburi.

Datorită mie ai tu ocazia să faci treburile alea.

Sper că mi-ai adus banii.

- I-ai meritat. - Sigur că i-am meritat.

- Da ! - Am terminat pregătirile, domnule.

Perfect !

- Dar e o problemă. - Care ?

E şi dra Nisan aici.

Nicio problemă. Faceți cum am zis !

Am înțeles.

- Ce e ? Ți-a căzut fața. - M-am săturat de ei.

Fac ce fac şi se găsesc unul pe celălalt.

- Despre Nisan şi Eşref vorbeşti ? - Da.

- Atât de mult îi urăşti ? - Mai mult decât orice.

De ce n-a venit nimeni, mamă ? Nu-l iubea nimeni pe tata ?

Neruşinaților ! Cărați-vă de aici !

Depravaților !

Neruşinaților ! Ticăloşilor ! N-aveți ce căuta aici !

Plecați imediat de aici ! N-aveți ce căuta aici !

Ticăloşilor !

Plecați de aici !

Ne-au chinuit în fiecare zi cu insulte.

Eu cu ce eram vinovat ? Ce le făcusem ?

Mie îmi murise tatăl, atât. Ei voiau să murim şi noi.

Viața noastră s-a transformat dintr-odată într-un coşmar.

Am pierdut tot ce aveam.

Mama n-a mai rezistat şi a suferit un atac cerebral.

A rămas la pat.

Şi apoi ne-au dat afară din casa aceea.

Nu ne-au mai lăsat acolo. Am ajuns pe străzi.

Cei doi au fost cauza a tot ce-am suferit.

Bine măcar că acum i-am prins !

Nisan e pe cale să afle totul.

Că e Rüya ?

Eşref e pe cale s-o găsească. O să se reîntâlnească.

Împiedică-i !

Fir-ar să fie, Çigdem !

Nici măcar faptul că-mi eşti fiică n-o să te salveze.

Eşref !

Clipa aceea sosise.

Eşref se afla exact în locul în care o văzuse prima oară,

cu ani în urmă.

Ce-i cu voi ? Ce-i cu fețele astea ? Zici că v-a călcat un tir.

Cam aşa ceva.

Sunt cu mintea vraişte. Nu mi-e bine.

Veniți-vă cu toții în fire ! Dacă nu e Eşref, suntem noi.

Noi ne vom mândri cu el. Kadir a venit la han.

Bine, noi o să-l glorificăm pe Eşref.

Kadir vine la han, bine, dar unde-i Eşref ?

Pentru el facem toate astea. Unde e ?

Asta-i treaba lui ! Noi o să facem tot ce putem.

O avea el motivele lui. Să mergem !

Hai, hai !

- Bine ai venit ! - Mulțumesc, Hidir.

Alo, Gürdal !

S-ar putea să fie ceva activitate pe acolo. Aveți grijă, da ?

Orfanii au început să sosească.

S-ar putea să fie ei ținta. Să fiți atenți !

Dacă se risipesc mesenii înainte să se aşeze la masă,

totul s-a sfârşit.

- Ce se-ntâmplă ? - Treci acolo !

- Lasă arma ! - Mişcă ! Lasă arma jos !

Toată lumea să se calmeze ! N-am venit să vărsăm sânge.

Haydar !

Ce cauți aici ?

Am venit să te omor. N-am încotro.

Atunci, trage ! Hai !

Eşref Tek !

Bătrânul îți spune pentru ultima oară să te opreşti !

Rüya !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 58, SERIA 2