Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 110

Ai ceva de băut ?

Nu. N-a mers... Nu aşa trebuia să fie, Eşref.

Dar tu ai ales aşa.

Ai tot insistat... Nu m-ai slăbit nicio clipă.

Eu ți-am oferit altă opțiune.

Acum mori aici, în fața mea, numai din cauza aroganței tale, Eşref.

Vorbeşti de parcă s-ar fi încheiat totul !

Eu abia acum încep. Acum doar îmi fac încălzirea.

Îmi pare rău că mori, Eşref.

Ai fi fost ginerele perfect pentru mine.

Dar tu eşti un socru groaznic.

Tot nu mă înțelegi.

Eu sunt ce-o să devii tu peste ani. Eu.

Azi mă urăşti. Ştii de ce ?

Fiindcă vezi în mine sfârşitul tău.

Şi tu, ca şi mine, ai ucis ca să-i aperi pe cei dragi.

Ai sugrumat vocea conştiinței tale noaptea

şi ai îngropat oameni dimineața.

Şi tu, într-o zi, ai început să zici că n-ai avut de ales.

Soarta nu înseamnă să alegi un drum, Eşref.

Înseamnă să înțelegi în ce te-ai transformat

pe drumul pe care l-ai ales.

Te transformai în mine, Eşref.

Fiindcă amândoi am crescut scăldați în sânge.

Am mers prin acelaşi întuneric.

Eu nu sunt ca tine. Nu justific nimic din ce-am făcut.

Noaptea-mi apar în fața ochilor

chipurile oamenilor pe care i-am despărțit de cei dragi.

Nu pot dormi.

Sunt conştient de păcatele pe care le-am făcut.

Asta-i diferența dintre noi.

Tu te crezi însăşi soarta.

Ştiu că am făcut multe greşeli.

Copiii aceia, zecile de orfani,

ei sunt speranța mea de mântuire.

Cu fiecare masă pe care am pus-o, cu fiecare casă pe care am ocrotit-o,

cu fiecare copil pe care l-am dat la şcoală,

am încercat să mai risipesc un pic din întunericul din mine.

Fiindcă, uneori, omul nu-şi poate şterge trecutul,

dar poate schimba ce vine după el.

Tu nu ți-ai dorit asta niciodată.

Tu ai vrut doar să provoci durere, să zdrobeşti.

Eu am vrut să trăiesc, să supraviețuiesc.

Fiindcă am trecut eu prin întuneric,

n-am vrut să trăiască şi cei din jurul meu în beznă.

Plămânul tău e distrus...

Dar omul nu moare imediat, nicio grijă !

Moartea îți cuprinde trupul încet.

Inima ta încă vrea să trăiască. Se zbate, bate repede...

Dar trupul ştie adevărul.

În curând, o să înceapă să încetinească.

Sângele nu înseamnă doar viață, Eşref.

Sângele poartă amintirile omului.

Cu fiecare picătură, o să mai pierzi o frântură din tine.

Întâi se vor tulbura imaginile.

Nisan o să dispară. Apoi, fiica ta...

Frații tăi, la fel...

Apoi, glasurile lor vor începe să se îndepărteze.

Şi, în cele din urmă,

legătura dintre tine şi viață se va rupe în tăcere.

- Nu sună cine ştie ce... - Nu.

Nu e mare lucru, Eşref. Oamenii cred că moartea e ceva măreț.

Zgomotoasă, zguduitoare, impresionantă !

Dar nu-i aşa.

Moartea vine uneori pe nesimțite.

Vine o clipă în care, deşi continui să respiri,

lumea a renunțat deja la tine.

Aşa vei muri şi tu. Fără să strigi.

Fără să ajungi la nimeni... Fără să te poată ajuta nimeni.

În tăcere.

Dă-te laoparte ! Ori conduci, ori te dai laoparte.

Ce naiba ai ?

Să dea Domnul să nu se fi întâmplat ceva rău !

Tată !

Mai sunt chipeş ?

- Vii ? - Mai am puțin.

Mi-aduc aminte că mai am un glonț.

N-o să mă părăseşti niciodată, nu-i aşa, Rüya ?

O să fii mereu lângă mine...

N-o să ne mai despărțim niciodată, tată.

N-o să mai suferi de acum.

Promiți ?

Îți promit, tată.

Eşref Tek (Singur), împotriva tuturor !

Nu-i aşa, tată ?

Eşref singur, împotriva tuturor...

Ți-am spus că abia încep !

Eşref Tek împotriva tuturor !

Cum te cheamă ?

Nisan.

Eu sunt Eşref. Îmi pare bine.

O văd pe Rüya în ea.

Parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă.

Mi s-au înmuiat genunchii. Ca la Rüya.

Se simte o singurătate uriaşă în vocea ta.

- Fiindcă o inimă... - Iubeşte o singură dată.

Când moare, omul regretă cel mai mult clipele netrăite.

Bătăile din pieptul lui au încetinit.

Fiecare bătaie venea tot mai rar, era mai singură.

Moartea lui avea să însemne viață pentru cele două Rüya ale lui.

Fiindcă destinul unor bărbați nu era să se reunească cu cei dragi,

ci să privească de departe şi să fie recunoscători că au trăit.

Nu pleca !

Focurile de armă au venit din casa lui Eşref Tek ?

- Sunteți siguri ? - Da, doamnă procuror.

Şefule, Bătrânul e aici. E mort.

- A murit Eşref ? - Da.

Arslan Aktürk, zis şi Bătrânul, a fost găsit mort şi el, înăuntru.

Eşref ! Eşref !

- Lăsați-mă ! - Doamnă...

- Doamnă, nu puteți trece. - Lăsați-mă !

Doamnă...

Cuvintele mele n-au mai ajuns la iubita mea,

Am rămas aşteptând, privind în zare.

Iubitule !

Fața mi-a fost târâtă prin țărână, Asta mi-a fost soarta amară.

Fața mi-a fost târâtă prin țărână...

Am venit.

Asta mi-a fost soarta amară.

Florile nu mai înfloresc, Izvoarele nu mai şipotesc,

Iubita nu îmi mai zâmbeşte, Asta mi-a fost soarta amară.

Fir-ai tu să fii, Eşref !

De ce ai făcut asta, Eşref ? De ce-ai făcut aşa ceva ?

De ce nu ne-ai anunțat ?

Nu ziceam noi că facem totul împreună ?

Că, dacă trăim, trăim împreună, dacă murim, murim împreună ?

Fir-ar să fie, Eşref !

N-am apucat să te îmbrățişez pentru ultima oară.

Am crezut că dragostea noastră va fi înțelegătoare,

Asta ne-a fost soarta amară.

Am crezut că dragostea noastră va fi înțelegătoare,

Asta ne-a fost soarta amară.

Ascultă, inimă, şi în noaptea asta

Durerea mea va fi mai neagră ca noaptea.

Vino să stăm împreună în tăcere !

Dacă n-ai venit tu, am venit noi.

N-am vrut niciodată să facem ceva fără tine.

E toată lumea aici. Fiica ta, Rüya, e aici...

Suntem din nou împreună, Eşref.

Eşti tare obosit... Bine, odihneşte-te !

Ai obosit tare mult...

Cu răzbunarea, cu încercarea de a-i ocroti pe toți.

Sunt aici. Te aştept.

Nu mă duc nicăieri fără tine.

Iubitul meu ! Dragul meu...

Eşref, hai, ridică-te !

Ridică-te ! Să nu pleci nicăieri, da ?

Uite, suntem toți aici.

Mi-ai făcut o promisiune, Eşref. Uită-te în ochii mei !

Deschide ochii !

Nu spuneai tu că n-ai de gând să mori ?

Că o să îmbătrânim împreună ?

Să nu cumva să mă laşi, Eşref ! Nu pleca !

Să nu cumva s-o părăseşti pe Rüya !

Eşref, nu pleca !

N-o lăsa pe Rüya ! Eşref !

Eşref, ridică-te !

Tată !

Nu mai e tata ?

Simt că mor, Doamne ! S-a întâmplat şi asta.

Orice moarte vine prea devreme. Ştiu, Doamne...

Dar viața pe care mi-ai dat-o n-a fost rea deloc.

Restul rămâne al Tău.

ZECE ANI MAI TÂRZIU

14 NOIEMBRIE 1990 10 IUNIE 2030

MOARTEA E ADEVĂR EŞREF TEK

- Spor la treabă ! - Mulțumim.

Nu-i nevoie ! Curăț pentru tata Eşref.

Păstrează-ți banii !

Cum aşa ? L-ai cunoscut pe Eşref Tek ?

Tata l-a cunoscut.

Zicea că tatăl Orfanilor a fost un om mare.

Venim şi noi aşa, o dată pe săptămână, şi curățăm.

Tu l-ai cunoscut ?

Am vorbit de câteva ori cu el.

Dar uite cum facem !

Eşref pe care l-am cunoscut eu s-ar supăra

dacă cineva care are nevoie n-ar fi ajutat.

Am auzit că se deschide în curând un loc prin apropiere,

care are legătură cu Eşref.

Promiteți-mi că, oricând aveți nevoie de ceva,

vă duceți acolo şi cereți orice doriți.

Mulțumim. Dumnezeu să te răsplătească !

Şi pe voi !

Hai să mergem !

MÜLSLÜM ÇERMIK ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE

MOARTEA E ADEVĂR EŞREF TEK

Ne vedem curând !

- Alo ! - Faruk, ai ajuns ?

- Tocmai am ajuns. - Am nevoie de ajutorul tău.

Ce e ? S-a întâmplat ceva ?

- Vino acasă ! Vino repede ! - Bine, vin.

Ce s-o mai fi întâmplat ?

Mă cheamă prietenii noştri. Ne mai vedem !

Bravo, băieți ! Bravo !

Mulțumesc.

Aliniați-vă frumos ! Suntem gata ?

Numărați de la început !

- Unu. - Doi.

- Trei. - Patru.

- Cinci. - Şase.

- Şapte. - Nu se poate !

Nu puteți fi şapte ! Ce-ați făcut, copii ?

Unde-i al optulea ?

Profesore !

Uite-l pe profesorul meu !

- Bine ai venit ! Toate bune ? - Da. La tine ?

Zău, nu e bine deloc. Am nevoie de ajutorul tău.

Unul dintre ei lipseşte. Ce facem ?

- Lipseşte ? - Pe cuvânt !

Trebuie să-l găsesc până nu află Gonca.

Băiete, vorbeşti de parcă ți-ai fi pierdut un ciorap.

- Vorbim despre un copil, nu-i aşa ? - Da, da. Trebuie să fie opt.

Dar, cât eram la antrenament, unul a început să se certe cu mine

şi a plecat. Habar n-am cum să-l găsesc.

Ai căutat peste tot ?

Tată, ştiu eu !

Lasă-mă, şmecherule !

Ăsta face pe grozavul mereu, profesore.

Eşref n-a fugit. S-a dus să urmărească echipa adversă.

Eşref ?!

- Pe tine cum te cheamă ? - Faruk.

- Şi pe tine ? - Müslüm.

Doamne, Gürdal...

Unde e frățiorul vostru ?

A venit ! Eşref, băiete, unde-ai fost ?

Echipa cealaltă avea meci, tată.

I-am urmărit şi le-am aflat tacticile.

Vrei să-ți spun ?

Îmi vine să te mănânc ! Bravo ție !

Fugi, treci la locul tău !

Uite-aşa...

- Băiete, câți copii ați înfiat voi ? - Aşa facem noi.

- Faruk, bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Bine, bine...

- Ce bine arăți ! - Mulțumesc. Şi tu !

Chiar ai colindat lumea ?

Ce s-a întâmplat ? Antrenamentul încă nu s-a terminat.

Puțină seriozitate, ce Dumnezeu ?

Am colindat...

- Şi ? Rezultatul ? - Am colindat... Mi-a prins bine.

Bine-ai făcut, băiete ! N-ai îmbătrânit deloc.

Poftim, dnă Gonca ! Niciunul lipsă. Cum am plecat, aşa ne-am întors.

Opt !

Las-o baltă !

De fiecare dată pierde cel puțin câte unul.

Acum face pe grozavul fiindcă eşti tu de față.

O să întârziem ! Trebuie să ne pregătim.

- Imediat, la duşuri ! - Toată lumea, la duşuri !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit ! Spor la treabă !

Bine ați venit !

Vino !

- Ce mai faci ? - Bine. Tu ?

Bine. Nu te-ai schimbat deloc.

Tu te-ai schimbat totuşi. Uite ce-am găsit în avion !

IRMAK BOZOK Călătorii care inspiră

M-am simțit foarte mândru. Poate-mi dai un autograf !

Eşref avea dreptate.

De ne-am fi concentrat mai mult la viața noastră !

Mi-a plăcut la nebunie cartea de poezii !

Am încercat. O amintire. Ceva care să amintească de mine.

Îl feliciți pentru o carte de poezii

care nu s-a vândut în niciun exemplar ?

Gürdal ! Zău aşa !

Pe măsură ce îmbătrâneşti,

te transformi într-unul dintre bătrânii ăia morocănoşi,

care nu mai țin cont de buna-cuviință. Cere-i iertare !

Nu vorbi cu mine la imperativ de față cu copiii, Gonca !

Îl faci de ruşine pe prietenul tău ! Cere iertare !

Ei, poftim !

Tocmai fiindcă nu l-am mai văzut de atâția ani îl fac de ruşine.

Mi-o fi fost şi mie dor să-l fac de ruşine.

- Gürdal ! - Nu te supăra pe el !

Măcar a învățat să folosească "imperativ" corect în propoziție.

- E şi asta ceva. - Întocmai.

- Rüya şi Nisan unde sunt ? - Înăuntru. Vin şi ele imediat.

Veniți, dragii mătuşii ! Veniți încoace !

Duceți-vă la mătuşa voastră !

Vino !

Bună ziua ! Spor la treabă !

Eşti pregătită ?

- Am emoții, mamă. - Nu, nu trebuie !

Totul o să meargă de minune.

- O să fie mândru de tine. - Bine.

Bine ați venit !

O invit pe scenă pe Rüya Tek,

să țină discursul de deschidere al fundației noastre !

Să mergem ! Trage aer adânc în piept !

Vino !

Bine ați venit !

Astăzi deschidem aici Fundația de Tineret "Eşref Tek".

Dar pentru mine situația e puțin diferită.

Am venit să închei o poveste pe care tata a lăsat-o neterminată.

Fiecare dintre voi l-a cunoscut pe tata în alt fel.

Unii au zis că e mafiot, alții, că e ucigaş...

Unii spun că era un om de temut.

Alții, că nu e un exemplu bun pentru tineri.

Poate că au dreptate,

fiindcă, uneori, omul nu poate scăpa de greşelile pe care le-a făcut.

Nici tata n-a scăpat.

Dar, dacă e un singur lucru pe care l-am învățat despre viață

până în ziua de azi,

acela e că oamenii nu sunt doar buni sau doar răi.

Tata a fost şi un om bun, şi un om rău.

Pentru unii, mafiot, pentru alții, erou.

Pentru unii, un nume de temut,

pentru alții, singura speranță care bătea la uşă în miez de noapte.

Dar au fost şi oameni pentru care tata a fost doar un orfan.

Când a fost mic, nu l-a ținut nimeni de mână.

Aşa că el şi-a petrecut ani de zile

încercând să-i ajute pe alții să nu cadă.

Copiii pe care i-a dat el la şcoală n-au apărut la televizor,

n-au primit premii,

fiindcă el nu şi-a scris numele nicăieri.

Poate că astăzi va fi scris pentru prima oară.

Eu nu l-am cunoscut pe tata.

Nu-mi amintesc vocea lui, nu ştiu cum mă privea.

Dar, uitându-mă la viața oamenilor care au rămas în urma lui,

văd un om care s-a luptat toată viața cu întunericul din el.

Iată de ce a apărut fundația aceasta !

Nu ca să şteargă păcatele unui om,

ci ca să arate că binele din oameni poate trăi şi după moarte.

Fiindcă unii oameni poate că nu-şi trăiesc viața cum se cuvine,

dar pot lăsa în urmă lucruri bune.

Astăzi, îl pomenesc şi eu

pe omul pe care fiecare şi-l aminteşte diferit

doar ca pe tatăl meu.

Chiar dacă nu mi-l amintesc deloc, mi-e tare dor de el.

Le mulțumesc mamei, bunicii, mătuşii Gonca, mătuşii Irmak,

unchiului Faruk, unchiului Gürdal, mătuşii Hafize.

Şi, mai ales, lui Ömer,

fiindcă n-a renunțat niciodată să-mi povestească despre tata.

Sper ca Fundația pentru Tineret "Eşref Tek"

să fie alături de fiecare tânăr care are nevoie de speranță

şi că o să-i sară în ajutor.

- Eşti pregătită ? - Da.

FUNDAȚIA PENTRU TINERET "EŞREF TEK"

Bravo ție !

Sunt mândră de tine.

Ce-i asta ?

Dacă tu i-ai făcut tatălui tău un asemenea dar,

acesta e darul tatălui tău pentru tine.

Gürdal !

- Cum aşa ? Serios ? - Da.

Cum ai ținut-o ascunsă până-n ziua de azi ?

De la tatăl tău am învățat să țin secrete.

- Ömer, măcar tu puteai să-mi spui ! - Nu puteam să-ți spun chiar totul.

După tot ce s-a întâmplat, am dus maşina la un garaj.

N-am vrut s-o atingă nimeni.

Nimeni n-a atins-o.

Lui Eşref i-ar fi plăcut tare mult să fie a ta maşina asta.

O s-o conduci din când în când...

Dar ai grijă ! Dacă o zgârii, tatăl tău o să simtă.

- E minunată, mamă ! - Aşa e.

Apropo, unchiul Gürdal iar plânge, mătuşă Gonca !

Da' de unde ! Cine plânge ? E de la polen !

Am alergie. Sunt bătrân. E brici asta mică, să n-o deochi !

- Rüya, ne plimbi şi pe noi cândva ? - Ce întrebare-i asta, bunico ?

Dar după ce-ți iei carnetul, să ne înțelegem !

Ia calcă pedala !

Pe mine mă plimbi prima oară, nu-i aşa, Rüya ?

Atunci, Ömer e primul. Cum zice el, aşa facem.

Mamă, ce-i ăsta ?

Tata ?

Eşref ?!

Nu ştiu când o să ajungă filmarea asta la voi.

Sper că, atunci când o veți găsi, tot laolaltă veți fi.

Sper că Gürdal nu-i face zile fripte nimănui,

că Faruk trăieşte liniştit pe undeva

şi că Irmak şi-a găsit deja drumul ei.

Sper să fie aşa.

Eu probabil că voi muri aici, la noapte.

Nu mi-e frică.

Sunt pregătit de mult pentru asta.

Îmi pare rău doar că o să mă despart de femeia pe care o iubesc,

de dragostea mea neterminată pentru Rüya mea.

Sper că o să mă iertați.

Am avut două Rüya în viața asta.

Pe una am căutat-o ani la rând. Dar viața mi-o scosese deja în cale.

Se pare că Nisan era Rüya mea.

Cum adică ? Eşref ştia ?

Sunt sigur că eşti supărată pe toată lumea acum. Nu fi !

Fiindcă n-am spus nimănui nimic.

O inimă chiar iubeşte o singură dată.

Cel puțin la mine aşa a fost, Nisan.

Singura Rüya din viața mea.

Nu ți-am spus asta, fiindcă legătura dintre noi

depăşise de mult ceea ce însemnau Eşref şi Rüya.

Nici n-aş fi putut bănui că un om poate iubi atât de mult.

Am petrecut atâția ani căutându-te, ca să apari dintr-odată, în fața mea.

Mi s-a părut o minune pe care mi-o datora viața.

Ca şi cum ce căutasem eu atâția ani

mi se înfățişase ca un dar divin.

Era ceva mai puternic decât noi doi.

I-am frânt inima lui Nisan de multe ori, ştiu.

Dar pe a Rüyei nu. Pe ea am putut s-o apăr de mine.

Îmi pare rău pentru tot.

Dacă n-ai fi fost tu, poate că nici n-aş fi trăit atâta, Rüya.

Mi-ai prelungit viața.

M-ai făcut să visez din nou.

Iartă-mă că nu mi-am ținut promisiunea,

că n-am putut fi lângă tine !

Acum o să vorbesc puțin cu Rüya mea cea mică.

Nu ştiu cât de mică eşti.

Sper că eşti tot mică.

Sper că mai cânți la pian. Că nu-ți superi niciodată mama.

Ne-am cunoscut prima oară când m-au împuşcat în cap.

Aveai 13-14 ani.

Cântai la pian, pe marginea unei prăpăstii.

Mi-ai zis: "Tată, nu pleca ! Rămâi aici, cu mine !"

"Dacă pleci... o să te doară tare rău."

Dar ți-am spus că i-am dat cuvântul meu mamei tale.

Nu m-ai părăsit nicio clipă.

De fiecare dată când cădeam, mă ridicai din nou.

Mă întorceai la viață.

Poate că nu erai reală, dar te-am ascultat de fiecare dată.

M-ai îmbrățişat ca şi cum ai fi fost reală.

Îți mulțumesc pentru toate, fetița mea.

Iau cu mine în seara asta o mulțime de amintiri de-ale tale.

Îmi pare rău pentru tot ce n-am trăit,

dar sunt fericit pentru fiecare clipă pe care am trăit-o cu voi.

Iubita mea, fiica mea dragă, frații mei,

dacă oi putea, oi rămâne aproape de voi.

Cu bine !

Tată...

Eşref ştia...

Mi-e aşa de dor de tine !

Acum o să vă întreb ceva ce n-am putut niciodată să înțeleg.

Ceva ce mi-a tot frământat mintea şi n-am găsit răspuns.

Erau două Rüya ?

- Aici e ? - Da.

Drumul preferat al lui Eşref. Şi drumul preferat al lui Fistic.

De ce ?

Am stat cu tatăl tău într-o casă de pe drumul ăsta.

Acolo am rămas însărcinată cu tine.

Toată noaptea mi-am făcut visuri. Cele mai multe nu s-au împlinit.

Dar tu ai apărut.

Am aflat mai târziu.

De câte ori era Eşref necăjit,

de câte ori voia să se agațe de speranță,

venea aici şi conducea pe drumul ăsta.

Am aflat şi eu mult mai târziu.

Dacă l-am cunoscut cât de cât pe tata,

pe caseta asta trebuie să fie cântecul lui preferat.

Pune-l !

Ai zis că o să vină ziua

În care mă vei uita,

Mă vei uita... Aşa ai zis.

Ai zis că o să îngropi durerea asta în inima ta...

O s-o îngropi... Aşa ai zis.

Dar eu n-am putut nici să te uit,

Nici să-mi îngrop durerea,

Nici să-mi mângâi inima asta...

Nu pot să te uit,

Nu pot să te uit, iubitul meu, Nu pot deloc.

Nu pot să te uit,

Nu pot să uit...

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL SERIALULUI