Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 109

Hai, deschide gurița !

Deschide gurița !

E clar că nu-i place nici salata.

Ar fi bine s-o mănânce ! E sănătoasă.

Dar n-ar trebui să-i dăm ce-i place ei ?

Nu ştim ce-i place.

Rüya, ți-au plăcut chifteluțele ?

Ți-au plăcut chifteluțele bunicii, drăguțo ?

Unde se duce ?

Rüya !

Dă-le încoace !

Sper că nu ți-am stricat buna dispoziție.

Ştiam eu !

Vasăzică n-am reuşit să te surprind !

Ai impresia că le ştii pe toate, Eşref.

Eşti pregătit să mori, atunci ? Să te desparți de familia ta ?

Trimite-mi locația ! Ne socotim față-n față.

Vin să-mi iau familia. O să trăiască toți cu mine.

Dar, întâi, tu. Întâi ne încheiem socotelile.

Îmbrățişează-i pentru ultima oară !

Îți trimit jucăria preferată a nepoatei mele !

Nu poate dormi fără ea. Să i-o dai tu, te rog !

Pregăteşte-te, Eşref Tek !

Am adus o mulțime de oameni noi. Sigur pe unul dintre ei l-a corupt.

Îi iau la întrebări pe toți.

Adu-mi-l pe cel care a îndrăznit să se apropie de fiica mea !

Stai liniştit !

Păstrăm doar oamenii vechi, în care avem încredere deplină.

Pe ceilalți trimite-i acasă !

Ce tot spui, Eşref ? Chiar ne trebuie mai mulți oameni.

Şi-aşa, mi se păreau puțini. Pentru securitate.

Acum nu pot avea încredere în nimeni.

Oricum, când o să vină Bătrânul, n-o să mai fim aici.

La ce te gândeşti ?

Vă spun mai târziu. Nu vorbiți cu nimeni despre asta !

Am înțeles.

Am o treabă de rezolvat. Locul ăsta rămâne în grija voastră.

Bine.

Profesore, care-i treaba ?

Fiule...

Mi-am dorit mereu să te scald când erai mic.

Dar n-am putut.

Un astfel de tată mi-am dorit să fiu.

Nici tată n-am putut să-ți fiu. N-am primit binecuvântarea ta.

Se pare că asta mi-a fost soarta, să te spăl aşa, în schimb.

Fiule...

Fiule...

Ăsta-i prețul păcatelor mele.

- Condoleanțe ! - Dumnezeu să-l ierte !

Mulțumim, Eşref. Dumnezeu să-l ierte !

- Hidir ? - E înăuntru.

Ştia. Ştia că o să moară. Se hotărâse, se vedea clar.

I-am zis: "Kadir, fata asta o să-ți aducă sfârşitul !"

N-a ascultat.

Doamne, cât a mai iubit-o pe Çido ! Cât şi-a mai dorit să fie fericit !

Prostul !

De parcă ar exista fericire pentru oamenii ca noi !

Fir-ai tu, Kadir... M-ai lăsat aşa, singur.

Fir-ai tu să fii !

I-am zis, ştii, Eşref ?

I-am zis eu că fata aia o să-l ducă la moarte.

Nu m-a ascultat, Eşref. N-a ascultat...

N-a ascultat...

- Condoleanțe ! - Dumnezeu să-l ierte, Eşref !

S-a întâlnit cu mama lui.

S-a întâlnit şi cu iubita lui. Asta-i singura mea mângâiere.

Dumnezeu să-ți dea putere ! Atât pot să spun.

Mulțumesc.

Acum înțelegi ce simțeam eu, uitându-mă la tine, dnă Nisan ?

Cum mi se umplea inima de iubire ?

Nici pe jumătate nu mi-ai descris.

E ceva de nesuportat pentru o mamă să fie departe de copilul ei.

Acum înțeleg mult mai bine.

Să dea Domnul ca toate mamele să se reunească cu copiii lor !

Văd că e binedispusă.

A mâncat două farfurii de paste. Are burtica plină.

Ar trebui să vă căsătoriți cât mai curând

şi să-i faceți un frățior. Să-l creşteți împreună.

Ce căsătorie ?

- Cum aşa ? Nu vreți ? - Nu ne-am gândit.

Tot ce contează acum e ca Rüya să fie fericită.

Adică să fim fericiți împreună.

Ne gândim mai târziu la căsătorie şi altele.

Eu abia aştept ziua în care o să devii Nisan Tek.

Şi eu abia aştept s-o văd pe Rüya Tek !

Nu-ți place cadoul ? Eşti supărată pe mine ?

Nu vorbesc cu tine.

N-am de ales, Rüya !

Trebuie să vă apăr şi pe tine, şi pe mama ta.

Asta-i singura cale.

Nu erai tu Eşref Tek ?

- Nu găseai tu mereu altă cale ? - De-ar exista...

Dar nu există.

Crezi că n-aş vrea să îmbătrânesc lângă tine,

să văd cum îi încărunțeşte părul mamei tale ?

Să ştiu că n-o să trăiesc toate astea

mă doare de zece ori mai tare decât glonțul pe care-l am în cap.

Rüya...

O inimă iubeşte o singură dată.

O singură dată.

Şi inima aceea, când e nevoie,

ştie cum să se oprească pentru cei pe care-i iubeşte.

Bine ai venit, Eşref !

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

Cine l-a trimis, profesore ? Ați reuşit să aflați ?

Unul dintre oamenii noi. A dispărut, dar o să-l găsim, nicio grijă !

Am pus doi oameni pe urmele lui. O să primim veşti cât de curând.

Nu-ți face griji ! Casa e în siguranță.

Ia te uită ! Tatăl taților, Eşref Tek !

Care-i treaba ? De acum vii acasă cu jucării ?

Nu-i jucărie. Probabil, o orgă.

O orgă ? Ce se întâmplă ? O faci şi pe fiică-ta cântăreață ?

Băiete, e suficient un artist într-o familie.

Vezi-ți de treaba ta ! Devine ce vrea ea.

Uite, îți spun clar ! Vorbesc cu Gonca.

Înfiem un băiat dintre orfani.

Am făcut un plan întreg. Tați şi fii.

"Părinți şi copii", de Turgheniev.

- Ce ? - Nimic.

Eşref, ai nevoie de ceva ?

- Cheam-o şi pe Nisan, ca să vorbim ! - Bine.

- Ce-ai de vorbit ? - Nimic special.

Acum te-ai întors ?

Rüya, fetița mea...

- Mătuşă Hafize, stai jos şi tu ! - Bine.

Mai ştii că ți-am spus că avem o casă în Toscana ?

Exact ca aceea la care visai. Am pregătit-o de mult, Nisan.

Aşteptam să vină Rüya, ca să-mi respect promisiunea.

Acum e şi ea aici... Putem pleca oricând vrei.

Nu ne-a mai rămas nimic în oraşul ăsta.

Vorbeşti serios, Eşref ?

Sunt sigur c-o să fiți mult mai liniştite amândouă acolo.

Dnă Gülümser, veniți şi dv. cu noi !

- Ce-i Toscana ? - Un loc în Italia, lasă !

Băiete, ți-ai pierdut mințile ? Doamne fereşte !

Rüya, ascultă-mă pe mine ! Taică-tău s-a scrântit de tot !

De unde ți-a mai venit şi ideea asta ?

Gândiți-vă şi voi, Gürdal ! Avem loc din belşug.

Profesore, ți-am pregătit o cameră

plină de cărți de alea, de inimă albastră.

N-o să te mai deranjeze Gürdal. Camera lui e departe.

Atunci, vin.

- Plecați definitiv ? - Aşa e cel mai bine pentru noi.

Ne-ai adunat pe toți aici ca să ne spui asta, aşa, din senin ?

Copilul abia a venit, şi acum, Italia...

E foarte departe, băiete.

Nu mai vreau să aştept, Gürdal. Familia mea e lângă mine.

Pentru mine nu există nimic mai important.

Aveți dreptate. Ați trecut prin atâtea...

Meritați un nou început.

Mâine-dimineață ?

Mâine-dimineață. Să plecăm imediat !

Rüya, ia vino ! Vino, scumpa mea !

- Apropo, mai am un plan. - Care ?

Ăsta o să-ți placă.

Zic să ne distrăm un pic diseară !

Am aranjat ceva la restaurantul lui Hayri.

Să ne simțim bine ! Mătuşă Hafize, vii şi tu cu noi.

- Sigur. - Bine te-ai gândit !

De câtă vreme n-am mai ieşit aşa, în familie !

O să ne prindă bine schimbarea.

Atunci, o sun pe Gonca s-o anunț !

Nisan, tu du-te cu mama ta la cumpărături.

Şi-aşa lucrurile tale au rămas la dna Gülümser.

Da. Şi amintirile de la Afra sunt acolo.

- A mai rămas cineva în casă ? - Rezolv eu, nicio grijă !

Atunci, aşa facem ! Voi duceți-vă la cumpărături !

Diseară vin eu să vă iau.

Eşref, nu vreau să mă duc la mall cu Rüya acum.

Toată lumea strănută. E o viroză...

Să nu se îmbolnăvească !

Ea nu vine cu tine. Petrece timp cu tatăl ei.

Nu-i aşa, Rüya ?

Face planuri cu fiica lui ! Cum îi râd ochii !

Şi tata făcuse un plan la fel, Eşref.

A riscat totul ca să-i apere pe cei dragi.

Dnă Gülümser...

N-o să vii cu noi, nu-i aşa ?

N-a murit ?

Doamne, ce coşmar mai e şi ăsta ?

N-o să se oprească.

Dacă nu-l opresc eu, cu mâinile mele, n-o să se oprească. N-am altă cale.

Trebuie să fie ! Trebuie să existe altă cale, Eşref.

Nisan e atât de fericită !

După atâția ani, acum i s-a luminat fața...

Eşref...

Mi-aş da viața ca fericirea aceea să continue, dnă Gülümser.

Mi-am găsit cele două Rüya.

Dar n-o să dureze. Trebuie să mă trezesc, îmi dau seama.

N-am de ales.

Dacă Nisan se îndoieşte o clipă, renunță la tot.

Nemernicul ăla o să moară în noaptea asta.

Îi iau viața

pentru fiecare clipă de suferință a lui Nisan şi a fiicei mele.

Nu încercați să mă opriți !

N-am mai văzut pe nimeni care să iubească pe cineva atât.

- Când a adormit ? - Visează.

- Şi eu visez. - Cum adică ?

Fiica noastră... Tu...

Parcă aş fi într-un vis, Nisan.

Cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodată.

Nu vreau să mă trezesc.

Casa noastră a ieşit exact cum ți-ai dorit.

Bucătăria e uriaşă. Mobila a fost instalată azi.

Ce mai lipseşte alegi tu.

Nu-mi vine să cred, Eşref !

Când ai rezolvat toate astea ? Cum ai găsit casa ?

Cât efort !

M-am chinuit tare mult. Dar aş face-o din nou.

Aş face aceleaşi alegeri. Aş bate la aceleaşi uşi.

Şansa de a trăi o viață cu tine merită orice.

Parcă nu despre casă vorbeşti, Eşref Tek.

Îți ții, în sfârşit, cuvântul ! O să îmbătrânim împreună.

Pentru tine şi pentru fiica noastră,

pentru visul pe care l-am construit împreună,

nu există ceva ce n-aş face, ştii asta, nu-i aşa ?

Ştiu, Eşref.

Şi ? Ce-ai luat fiicei tale ?

Poate-i place să facă muzică. Poate seamănă cu mama ei...

- O orgă mică. - Nu-mi vine să cred !

De unde ți-a mai venit şi ideea asta ?

Aşa mi-a venit.

- Îți place ? - Foarte mult.

Eşref, Irmak vine cu mine.

Plecăm de aici, o luăm pe Gonca, pe urmă ne ducem la restaurant, da ?

- Am înțeles. - Ne vedem acolo !

Pe curând !

- Conduc eu. - Frate...

Ce faci, mamă ? Ce-i asta ?

Aşa mi-a venit. Ce are ?

Bine. Atunci, vă îmbrățişez şi eu.

Ce se întâmplă ? Ce-i cu îmbrățişările astea ?

Eşti gelos, Gürdal ? Vino şi tu !

Pe ce să fiu gelos ? De față cu atâția oameni !

Asta-i bună !

Frate, e obositoare duritatea asta a ta !

Când o pleca în Italia, o să plângi.

Du-te şi îmbrățişează-l ! Te ruşinezi de oamenii tăi ?

Despre ce vorbeşti, Irmak ?

Mă îmbrățişez cu el diseară, la restaurant.

Ne îmbrățişăm diseară, Gürdal ! Aveți grijă !

Am plecat.

Stai, aşteaptă-mă şi pe mine !

Ne vedem mai târziu !

Aveți grijă !

Eşref, dacă-i e foame Rüyei, să nu-i dați paste, da ?

Spune-i mătuşii Hafize să-i facă pâine prăjită.

- Fac eu. - Nu o face tu ! O arzi.

Dă-i fructe, atunci ! Şi să bea multă apă.

Mă ocup eu de tot, Nisan.

Te rog, nu întârzia, da ?

Facem cumpărăturile şi ne ducem direct acolo.

- Să nu întârzii ! - Am înțeles.

Se întâmpla iarăşi.

Eşref o pierdea din nou pe Rüya.

Parcă i se înfipsese un glonț nevăzut în inimă.

Glonțul nu-i sfâşiase carnea,

ci tot ce ținuse ascuns în el ani de zile.

Eşref îşi zise că omul nu moare doar când e împuşcat.

Să priveşti plecarea celui iubit, să-i vezi ochii pentru ultima oară !

Şi asta poate ucide un om.

Eşref era sigur acum.

În clipa aceea, înțelese că murise.

Tot ce urma să se întâmple nu mai avea niciun sens.

Moartea lui avea să însemne viață pentru cele două Rüya ale lui.

Asta era tot ce-şi dorea.

Femeia pe care o iubea avea să trăiască.

Fiica lui avea să crească...

Poate, peste ani, la masă s-ar fi înălțat râsete,

s-ar fi deschis ferestre fără frică, uşile nu s-ar mai fi zăvorât noaptea.

Iar numele lui n-avea să mai fie rostit.

Eşref era împăcat cu asta.

Fiindcă soarta unor bărbați nu era să se reunească cu cei dragi,

ci să privească de departe şi să fie recunoscători că au trăit.

Eşref şi-a acceptat soarta.

Înăuntrul lui, o viață întreagă a îngenuncheat în tăcere.

"Se descurcă şi fără mine", îşi zise.

"Se descurcă şi fără mine."

Ştiu că mă auzi.

În noaptea asta, încheiem socotelile.

Diseară punem punct.

Tu şi eu. Vino cu tot ce ai !

Vin să iau tot ce ai tu, Eşref.

Ştii adresa.

Diseară Eşref va muri.

Putem rezolva noi treaba asta, dacă vreți, domnule.

Vreau să-i văd ochii înainte să moară.

Vreau să văd cum se teme, gândindu-se la tot ce lasă în urmă.

Strânge-i pe toți !

Diseară, mergem la înmormântarea lui Eşref Tek !

Rüya, drăguțo, te-ai trezit ?

Vino !

Vino şi stai jos aici !

Uite ce-ți arăt, Rüya !

Să vedem dacă-ți place !

Mama ta !

Ce păr frumos are, nu-i aşa ?

La vremea potrivită, o să-ți povestesc despre ea.

Îți place ?

Nu ştiu dacă mă înțelegi, dar...

Poate că mă vezi ca pe un străin.

De n-aş fi fost atât de departe de tine !

De te-aş fi ținut eu de mână când ai făcut primii paşi !

Îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut.

Iartă-mă pentru tot ce n-am trăit împreună !

Eu n-o să mi-o iert niciodată ! Dar tu iartă-mă, da, Rüya ?

Ce n-aş da să trăiesc clipa în care-mi zici "tată" !

Mi-aş dori atât de mult să-ți aud glasul, să te văd râzând !

Să te superi pe mine, să-mi ceri bani de buzunar...

Uite !

Mama ta e o femeie care a îngenuncheat iadul.

O să semeni şi tu cu ea.

Dar, dacă într-o zi o să te rănească cineva,

mă tem că o să-ți rămână şi ceva din mine.

Fiindcă, atunci când nu poți fi alături de cel drag,

iubirea ți se preface în întuneric.

Tu să nu semeni cu mine !

Fii ca mama ta !

Eşref, de unde a apărut întâlnirea asta cu procuroarea ?

Se pare că are nişte acte. Despre Bătrânul.

Bine, dar Bătrânul n-a murit ?

Întârzii cel mult o oră.

Ia-o şi pe Rüya şi duceți-vă la Nisan !

- Să nu înceapă Gürdal cu scandalul. - Bine.

Rüya, vino să te îmbrățişez !

Atunci, să plecăm !

Nu-i lăsați pe oameni să aştepte !

- Nisan ! - Eşref, unde eşti ?

A apărut o treabă cu procuroarea.

- Ce treabă ? - Zice că trebuie să vorbim.

Vin Faruk şi Rüya să vă ia.

Duceți-vă voi şi vin şi eu direct la restaurant.

Nu ziceai că nu mai sunt secrete ?

E ultima dată. Nu-ți face griji !

O să te las pe tine să faci toate treburile

cu via şi grădina din Toscana ! N-o să te mai scap din ochi !

Nu mă pricep, o să stric totul.

O să înveți. Te ştiu eu...

- Chiar mă ştii ? - Te ştiu, Eşref Tek.

Te cunosc ca pe buzunarul meu. Să nu întârzii !

Am înțeles.

Ce frumos miroase !

- Pacea fie cu tine ! - Şi cu tine, Gürdal !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Ce mai faci ? Bine ? - Bine.

Mă bucur. Eşref ne-a rezervat o masă.

Am păstrat cea mai frumoasă masă. Poftiți aici !

- Suntem mulți. Încăpem, nu-i aşa ? - Da, sigur.

Doamnelor !

- Poftiți ! - Imediat. Bună seara !

Bine ați venit !

Vino, iubito !

Vă trimit nişte aperitive şi puteți începe.

Ce vrei tu. Azi e cea mai fericită zi a noastră.

Mâncăm, bem, ne distrăm... Umple masa !

Am obosit şi mi-e foame. Hai să începem !

Aşa !

- Dublu sau simplu ? - Simplu. Nu ne grăbim.

Să vină şi ceilalți şi vedem pe urmă !

Gonca, sunt foarte serios cu treaba asta cu adopția, îți spun.

Am un plan grozav în minte ! Da, da...

Vreau să înfiem şapte-opt copii. Să facem cu ei o echipă de fotbal.

Să fie haos în casă. Să întoarcă totul cu susu-n jos.

Irmak, cred că o să ne ruineze frate-tău.

Ei, poftim !

Foarte bine ! Adoptați-i voi ! Aşa nu mai trebuie să fac eu copii.

Îi răsfăț şi eu pe ai voştri.

De ce zici aşa ? Nu ştii niciodată ce-ți aduce soarta.

Hai să ne îndulcim un pic până vin ceilalți !

Noroc !

Să rămână casa goală în seara asta, băieți !

Nu vreau pe nimeni aici ! Plecați devreme !

Duceți-vă unde vreți voi !

Ba chiar, dacă se poate, găsiți-vă alt loc în care să vă duceți.

Nu vă mai întoarceți aici !

Eşref, crezi că ne vom abate vreodată de la drumul tău ?

Abateți-vă, Sacit ! Ăsta nu-i drum.

Oricum, plec şi eu.

Dacă aveți nevoie de ceva, vorbiți cu Gürdal !

Mulțumesc pentru tot ce ați făcut până acum !

Ce facem acum ?

Rüya a plâns puțin.

De ce-ai plâns ? Uite, mami e aici, nu-ți face griji !

Acum mergem cu toții la masă. Mâncăm numai bunătăți.

Şi vine şi tati acolo, da ?

Eşref Tek ! Eşti pregătit ?

Sunt pregătit.

Asta-i bună ! Nu răspunde la telefon ! Nu aude ?

E cu fiica lui.

Alo !

Profesore, ce faceți ? Unde sunteți ?

Suntem pe drum, ajungem în vreo 20 de minute.

Bine. E şi Eşref cu voi ? Nu dau de el.

- Nu, avea o treabă cu procuroarea. - Cu procuroarea ?!

Da. Dar Nisan şi ceilalți sunt cu mine.

Cred că vine şi Eşref în curând. Comandă tu friptura deja !

Bine.

Asta-i bună !

Ziceam că ne-adunăm aici, că suntem toți laolaltă...

Ce treabă are ăsta cu procuroarea aşa, noaptea ? Ce...

Uite, Rüya, eu şi tatăl tău veneam mereu în parcul ăsta.

Ne spuneam necazurile, ne îmbrățişam, ne mai certam şi noi,

dar niciodată nu am renunțat unul la celălalt.

E frumos ? Îți place ?

Mâine, dacă vrei, te-aducem aici să te dai în leagăn.

O fi terminat treaba.

- Domnule, urmează să fie încolțit. - Perfect !

Nu, tot nu răspunde.

Poftim ! Ce e cu ei ?

- Ajung ei cât de curând. - Vin, dar...

Mă duc puțin până jos să văd !

Iubitule, calmează-te ! Doar se întâlneşte cu procuroarea !

Are o treabă importantă, nu-i aşa ? O să vină ! Calmează-te !

Stai jos !

La naiba !

Nisan, te simți bine ?

M-a săgetat o durere. Nu-i nimic.

N-a fost nimic, nu-ți face griji ! N-am nimic.

Faruk, mai sună-l o dată ! Cred că a terminat treaba.

Nu, tot nu răspunde.

Bine, hai să mergem acasă, atunci ! Nu mă liniştesc, altfel.

Îl luăm pe Eşref de acasă şi mergem împreună, da ?

Bine. Cum vrei tu, aşa facem.

- Nu, tot nu răspunde. - Frate...

Profesore ! Eşref nu răspunde la telefon.

Intru la bănuieli.

Îmi trec prin minte tot felul de gânduri rele.

Să nu i se fi întâmplat ceva !

Şi Nisan crede la fel. Ne îndreptăm spre casă.

Bine. Venim şi noi.

A început şi Nisan să se teamă că i s-a întâmplat ceva.

- Se duc spre casă. - Doamne fereşte, dar...

Nu ! Nu e nimic. Nu ne gândim la nimic rău.

Să nu-l atragem...

Hai să mergem ! E bine. Cine ştie ce-o fi ?

Hai, ridicați-vă !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 109, SERIA 2