Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 39

Frate, rezistă...

Irmak ?

Dacă mor, mor din cauza ghinionului lui Eşref...

Nu mai spune aiureli !

- Care era adresa lui Nedim ? - Pe ce stradă ?

- Stai. Scrie pe telefon. - De câte ori n-am venit ?

- Ai uitat ? - Dacă mi-aş aminti, n-aş întreba.

- Acum e momentul să uiți ? - Uite aici.

- Irmak... - Da, frate. Eşti bine ?

Irmak, eu mă duc.

- Ăştia rămân în grija ta. - Frate, termină !

Şi iubitele mele...

Frate, te rog, te implor ! Nu face asta ! Frate !

Gürdal, nu mai spune aiureli ! Ce e moartea ?

Când omul e împuşcat în burtă, moare ?

Te dau jos din maşină şi te bat !

Frate !

Irmak, calmează-te.

Faruk, fratele meu moare. Te rog, mai repede !

- Frate, deschide ochii. - Faruk, calmul tău mă înnebuneşte !

Panica nu te lasă să faci nimic.

Frate, te rog, nu mă părăsi !

Cum să se sfârşească ?

Acum suntem cu adevărat orfani.

S-a terminat.

A plecat...

Condoleanțe ! Era bolnav, nu ?

Da. Cancer în stadiu avansat.

Ne aşteptam, dar...

- A fost puțin cam brusc. - Îl ducem la spital.

Se va redacta certificatul de deces.

- Puteți ridica trupul de la spital. - Mulțumim.

Să-i anunțăm pe ceilalți.

Stai să verific ceva.

Kenan ! Nu vreau probleme, te previn.

- L-am împuşcat pe Gàurdal. - Şi ceilalți ?

- Au scăpat. - Tâmpitule, trebuia să fi murit toți.

Erau prea mulți. Ce era să facem ?

Mai caută. N-o să supraviețuiască niciunul. Vin şi eu.

- O să mă ocup de Eşref. - Mai am o veste.

- Ce e ? - E posibil ca Eşref să fi scăpat.

- Ce tot spui ? Naiba să te ia... - Kadir !

Vin, frate Sadik.

Kenan, ascultă-mă. E haos aici. Află imediat unde s-a dus Eşref.

Şi omoară-i pe oamenii lui Gürdal. E sfârşitul, omule. Mai e puțin.

Mă auzi, Kenan ? Mai avem foarte puțin.

- Alo ! - Alo ! Eşref a fugit.

Da, eram acolo. Nisan era cu el.

- Ce facem ? - Ce să facem ?

Vine fie după tine, fie după mine. O să ne omoare pe amândoi, Kadir.

Trebuie să găseşti o soluție. Fă ceva.

Şi care e numărul lui Nimet ? Am nevoie de el.

- Ce legătură are Nimet ? - Azi l-am văzut pe Seyfo.

Ne urmărea. Ne poate fi de folos. Dă-mi numărul.

Bine, ți-l trimit. Mai bine îl omoram când am avut ocazia.

Lasă regretele şi trimite-mi numărul !

Müslüm, care e situația ?

- L-a împuşcat în burtă. Pierde sânge. - O rezolvăm. Hai !

Intrați !

Mergeți voi întâi. Mă ocup de locul ăsta.

Intră !

Uite ce ni s-a întâmplat...

Kadir e complet scăpat de sub control.

Eşref...

Ți-ai găsit când să pleci, prietene.

Nici nu ştie că a murit tata Yakup.

- Oare e într-un avion ? - N-am mai dat de el de dimineață.

Dacă nu s-au dus în Alaska, sigur au aterizat deja.

Mi-am pierdut logica.

Aşteptăm. Mai întâi, să rezolvăm cu Gürdal.

Frate, locul ăsta e suficient de sigur ?

- De ce ? - Kadir ştie şi de locul ăsta.

Ai dreptate. Trebuie să rămânem vigilenți.

Să intrăm în seră.

Dar nu pare să fie nimeni.

Poate e cineva. Trebuie să găsim un telefon.

Aşteaptă.

Intră.

E cineva aici ?

E cineva ?

Ne trebuie un telefon. Trebuie să-i sun pe oamenii lui Gürdal.

Ei cred că am fugit cu tine.

Eu trebuie să vorbesc cu Afra. Sigur e îngrijorată.

Azi trebuia să stau cu ea.

- Tu eşti bine ? - Cred că mi-am fisurat coasta.

- Ce ? - Mă doare.

Vino. Acolo poți sta jos. Haide !

Aşază-te puțin, odihneşte-te.

Eşti bine ?

Da.

Dacă veneai cu mine, poate că nu ți se întâmplau toate astea.

Nici tu nu arăți prea bine.

Ai dreptate.

Ce vrea Kadir de la tine ? Ce are împotriva ta ?

Tot ce am.

E posibil să ne urmărească.

- Sau Kadir e deja mort. - Cum aşa ?

Prețul trădării.

Tata Yakup a aflat tot ce-a făcut.

- Poate că e mort. - Poate...

Aflăm de dimineață.

- Sincer, mai bine plecăm acum. - Eşref, nu ! Eşti rănit.

Nu te prosti ! S-ar putea să ne urmărească.

Cineva poate fi aici. Să cerem ajutor. Stai şi odihneşte-te puțin.

- Eşti speriată ? - Foarte.

Să nu-ți fie. Sunt aici.

- Atunci, nu mă lăsa singură. Deloc. - Bine. Promit.

Fraților !

Aşa cum ştiți, înainte să moară, tata Yakup m-a numit pe mine.

Nu putem continua fără un şef.

Hai să rezolvăm asta acum.

Nici nu l-am îngropat pe tata Yakup.

- Nu întinde deja masa. - Masa deja întinsă nu se strânge.

Aşa ar fi vrut şi tata Yakup.

Şi Eşref ?

- Ce-i cu el ? - Poate că nu ştie.

- N-a aflat. - Eşref nu mai există.

Eşref a ales.

Gata cu Eşref ! Nu se mai întoarce.

Chiar dacă o face, nu poate cere nimic.

Dacă încearcă,

n-o să ezit. Îi iau capul.

Kadir ! Ce naiba spui ?

Măcar aşteaptă să treacă 40 de zile pentru tata Yakup.

Kadir, ce-i cu graba asta ? Zici că vrei să scoți banii din foc.

Fratele Cemil are dreptate.

Noi nu facem lucrurile aşa. Nu ne stă în fire.

E speriat că se întoarce Eşref şi îi ia locul.

De ce să fiu speriat, frate Cemil ?

De ce m-aş teme de unul care a dispărut fiindcă a fugit după o fată ?

Tata Yakup l-a şters deja de pe listă.

Înainte să apară confuzii

sau să se verse sânge,

să facem transferul.

- Nu-mi place cum sună. - Nu avem timp de pierdut.

Vrei să se verse sânge de Orfani ?

Kadir, nu se procedează aşa.

Există o cale respectuoasă de a face asta.

O s-o facem.

Trebuie.

Asta cere situația.

Învață din istorie.

Oamenii nu s-au războit pentru tron la moartea taților ?

Eu sunt moştenitorul acestuia.

Ați auzit cu toții !

Tata Yakup le-a zis tuturor.

Dacă devin eu şef, nu se varsă sânge.

Aşadar, care e problema ?

Îl cunosc pe Eşref. N-ar vărsa sângele Orfanilor.

- E curat. - Şi noi suntem cumva murdari ?

Murdari ? Ascultă, Kadir...

Ştiu exact de unde vii.

- Ai crescut în mâinile mele ! - Am crescut şi acum cer tronul !

- Tu ai rămas acelaşi Cemil ! - Eu ies.

- Şi eu. - Ies şi eu, Kadir.

Ce naiba e asta ? Cine sunt oamenii ăştia ?

Kadir a aruncat tradiția pe fereastră. Crede că ne poate speria.

De acum înainte, nimeni nu vorbeşte peste mine.

Şi dacă o facem, ce ?

Ce naiba faci ?

Iată. Asta se întâmplă.

De acum înainte, numele lui Eşref nu va fi rostit la masa asta.

Eu sunt şeful acum.

Cuvântul meu e lege.

Acum alegeți.

Sunteți cu mine sau în mormânt.

Bine. Suntem cu tine, Kadir.

Lasă arma jos.

Dacă ai la tine ceea ce ți-a încredințat tata Yakup,

să începem transferul.

Sigiliul e acum al meu.

Şi cel care are sigiliul e moştenitorul de drept.

- Ce faci ? - Verific dacă vine cineva.

- Am scos glonțul. - Şi în ce stare e ?

A pierdut mult sânge, dar o să reziste. Stai liniştită.

Slavă Cerului...

O să fie bine, stai liniştită.

Mulțumesc.

E totul bine.

De acum înainte, tu eşti tatăl nostru.

Să afle toată lumea !

De azi înainte, tata Kadir conduce Orfanii.

Să se ştie !

Bine, Tată.

Kenan !

Vreau hotelul, casa, totul.

Tot ce i-a aparținut lui Eşref.

Stai liniştit. Am trimis deja oamenii.

- Ține-ți gura ! - Lasă-mă, am zis !

Taci sau îți zbor creierii !

Mişcă !

Ce naiba se întâmplă ?

Dacă protestează cineva, îl împuşcați în cap !

- Lasă-mă ! - Dă-te !

- Cine sunteți ? - Lasă-mă !

Ce e asta ? O să dărâmați uşa ! Cine sunteți ?

- Cine e ? - Mişcă.

La naiba ! Cine eşti ?

Casa asta îi aparține acum lui tata Kadir !

Fir-ar ! Nu te-a învățat nimeni să nu dai buzna în casa lui Eşref Tek ?

Mătuşă, pleci din casa asta.

Asta să crezi tu !

- Acum e casa şefului Kadir. Clar ? - Nu mai spune !

E casa lui Eşref.

- Mătuşă ! - Nu mă face mătuşă !

Mătuşă, gata cu Eşref !

- Dispari naibii de aici ! - Luați-o. O duceți unde vrea.

- Hai, femeie ! Mişcă ! - Căutați peste tot !

Bani, arme, orice de valoare !

Luați totul !

Dacă se opune cineva, îl împuşcați şi continuați.

Te-am aşteptat.

Chiar am făcut-o.

O vreme, chiar am crezut.

Am crezut că vom avea o viață diferită, ceva complet nou.

De când sunt mică, visez lucruri care nu se pot împlini.

Spune-mi povestea ta.

- Ce ? - Visurile tale.

Ce-o să faci cu ele ?

Îmi place să aud ce visează oamenii.

Am devenit faimoasă.

Țin concerte.

Toată lumea ştie pe de rost piesele compuse de mine.

Câştig premii.

Milioane de oameni îmi ascultă albumele.

De ce nu scoți o casetă ?

- O casetă ? - Da.

Eşref, în ce secol trăieşti ? Se mai ascultă casete ?

Un CD, ceva.

Dacă vrei, scot un vinil.

Acum trăim în era digitală.

Nu-mi place digitalul.

Sunt mai de modă veche.

Se vede după maşină.

Îmi lipseşte maşina.

Sunt obosită.

Şi eu.

N-ar fi frumos să rămânem aici pentru totdeauna ?

Puteam găsi un loc mai bun.

Nu contează, dacă eşti lângă mine.

Mâine o să fie o zi grea.

La fel ca azi.

La fel ca azi...

Cum e posibil ? Ce spui ?

Bine, înțeleg. Stai liniştită.

Trimit pe cineva la tine. O să te ia.

Bine. Aştept veşti de la tine. Te sun.

Nu. N-ai fi în siguranță.

Mătuşă Hafize, aici e periculos. Te vor duce într-un loc mai bun.

Te sun.

Ce se petrece ?

Oamenii lui Kadir au invadat hotelul.

- Spun că e teritoriul lui Kadir. - Ce ?

Au invadat şi casa. Au aruncat-o pe mătuşa Hafize la uşă.

Poftim ? Ce se petrece ?

Din toate astea, s-ar spune că a preluat şefia Orfanilor.

- Să mergem după mătuşa Hafize. - Nu. E periculos.

Se ocupă băieții, stai liniştită.

Fir-ar să fie ! Blestematul !

Cum să arunce în stradă o femeie în vârstă ?

Faruk, să mergem să-l omorâm pe ticălos !

Frate, tot ce putem face acum e să rămânem calmi. Bine ?

Nu putem face altceva. Aici suntem în siguranță.

Nu vine şi nu pleacă nimeni. Aşteptăm.

- Poate că ticălosul nu s-a gândit. - Sau nu-i pasă.

Ne-a luat totul nenorocitul. De ce i-ar păsa de locul ăsta ?

- Are altele în cap. - Acum nu putem face nimic.

Nu putem pleca nicăieri cu Gürdal aşa.

Aşteptăm să apară Eşref. Ne ocupăm când va fi momentul.

Sigur, dacă apare...

Aşa...

Arată bine.

- Ai veşti despre Eşref ? - Nu.

Probabil se ascunde ca un şobolan.

- Şi ceilalți ? - N-avem veşti nici despre ei.

Ziceai că Gürdal a fost împuşcat.

Da.

- Ai verificat casa lui Nedim ? - Nu.

Trimite câțiva oameni. Să nu atragă atenția.

Nu se pot duce la spital, nu ? Kenan...

Şi asta trebuie să-ți spun ?

Nu-mi vine să cred că nu m-am gândit.

Ai dreptate.

Să păzim locul în care stătea tata Yakup.

Eşref poate veni oricând.

Să adunăm toți oamenii.

Lasă-l să vină.

Am găsit o cale să-l opresc pe Eşref. Stai liniştit.

Chair dacă vine, n-o să poată face nimic.

I-auzi !

- Foarte bine. - Nu mai numărăm pumnii, Kenan.

Sincer, simt o uşoară nelinişte.

Eşref nu e genul care să stea liniştit.

E greu, chiar foarte greu.

Puterea e în mâinile mele. Nu poate să facă nimic.

Să legăm calul de un par zdravăn şi să ne uităm în jur.

O să ne ocupăm de toate de aici.

Ți se potriveşte.

- E ultima pagină ? - Da, doamnă comisar.

Toate rapoartele din dosarul şefului Serdar sunt acolo.

Tot nu înțeleg cum a făcut Serdar toate astea.

Nu-ți face griji. Du-le la director.

Să fie procesate.

La ce te uiți ? Du-te ! Asta-i bună !

Alo, Nimet !

Sunt comisar Çigdem.

Ştiu că eşti în Istanbul.

Trebuie să ne vedem urgent.

Nu la secție.

Îți trimit adresa.

- Deschide gura, să-ți dau ciorbă. - Termină, Irmak ! Nu mă înnebuni !

- Dumnezeule... - Îmi dă ciorbă !

Cum aşa ? Hotelul s-a dus, casa s-a dus. Cum adică ?

- Ce face mătuşa Hafize ? - Kadir a luat totul.

Mătuşa Hafize e bine, stai liniştit.

La naiba cu Kadir !

- Ajută-mă, ține-mă. - Stai jos ! Lasă prostiile !

Unde te duci aşa ? Nu ne da bătăi de cap.

Nu mă înnebuni, Müslüm ! Nu avem timp de stat.

E vremea de război ! Eşref nu e, dar suntem noi !

Avem musafiri. Să mergem.

Să vină.

- De ce îl dai jos ? - Taci ! Nu vorbi !

Aşteaptă ! Frate !

Calmează-te. Te rog să te linişteşti, frate.

Cine naiba sunt ăştia ? Mereu stă cineva aici.

Şi sunt adulți.

- Sună-l pe şef, hai ! - Bine.

Doarme.

- Spor la treabă ! - Spor la treabă dumitale !

- Ce căutați aici ? - Ce faceți voi ? Lucrați aici ?

Da, lucrăm aici. Ne câştigăm pâinea.

Da, domnule. E un bărbat în seră. E cu o femeie.

S-au strecurat cumva.

- N-am idee cine sunt. - Eşref.

- Eşref Tek. Aşa mă cheamă. - A zis Eşref Tek ! Închide !

Iartă-ne, frate Eşref. E de ajuns să spui.

Doamne fereşte ! Am nevoie urgent de telefonul tău.

- Sigur, frate. Poftim ! - Bine. Scuze, ți-l aduc înapoi.

- Cine erau cei cu care vorbeai ? - Lucrează aici. Mi-au dat telefonul.

Ai reuşit să dormi bine ?

Am pus capul pe umărul tău şi nu-mi mai amintesc nimic. Tu ai dormit ?

După ce ai pus capul pe umărul meu, n-am mai putut să dorm.

- Adică n-ai dormit deloc ? - Nu. Să-i sun pe oameni.

Veniți, ticăloşi fără Dumnezeu !

Veniți cu tot ce aveți !

E telefonul tău ?

- Cine e ? - Număr necunoscut.

- Răspunde. - Alo !

- Irmak ! - Eşref !

Slavă Domnului ! Unde ai fost ?

Frate Eşref, unde naiba eşti ? Ne-am pierdut mințile.

- Eşti bine ? Unde eşti ? - Gürdal, calmează-te.

Rănile sunt proaspete. Să nu se deschidă.

Ce răni ? Ce se petrece ?

- Chiar eşti Eşref, frate ? - Eu sunt, Gürdal.

Eşref, eram înnebuniți. Credeam că ai pățit ceva.

Am crezut că eşti mort. Eşti bine ?

- Eu sunt bine. - Atunci, unde naiba eşti ?

Ai dispărut şi ne-ai lăsat baltă printre Orfani, ca nişte idioți !

- Frate, calmează-te. Rănile... - La naiba cu rănile !

Te-ai gândit să întrebi ce-au pățit frații tăi ?

Ne-au făcut şvaițer, omule !

La întâlnirea ta romantică, te-ai gândit vreun pic la noi ?

- Gürdal ! - Spune, frate.

- Ai terminat ? - Am terminat.

Am intrat într-o ambuscadă. M-au închis. De-abia am reuşit să scap.

De-abia acum am reuşit să te sun. Da ? Te simți mai bine ?

- Da, m-am liniştit. - Ambuscadă ?

- Cine a fost ? - Cine altcineva ? Kadir.

Individul a atacat peste tot. Numai Eşref îi stă în cale.

A încercat să scape şi de el. Masa e goală, tava de aur e în fața lui.

Cum adică, Faruk ? Eu n-am renunțat la nimic.

Tata Yakup n-ar accepta aşa ceva fără să mă întrebe.

Eşfer, jur că nu ştiu cu ce să încep.

Ce se petrece, Faruk ?

Eşref, trebuie să vii aici şi să vorbim față în față.

E de rău. Suntem acasă la fratele Nedim. Nu putem pleca.

Frate, au început să ne înconjoare. Sunt oameni afară. Ai grijă !

Vin chiar acum.

Cum o să-i spunem că tata Yakup a murit ?

De unde să ştiu eu, Müslüm ?

L-am ponegrit.

Am crezut că a fugit cu Nisan.

Ți-am zis de atâtea ori. Ți-am zis că ceva nu se potriveşte.

Că Eşfer nu ne-ar părăsi. M-a ascultat cineva ?

Frate, n-avem timp de "ți-am spus eu". Ce-a fost a fost.

Trebuie să ne gândim cum să răsturnăm jocul.

Nu, Faruk. Lasă gânditul.

O să le luăm capetele, unul câte unul. Şi gata.

Bine zis.

Aşa vorbeşte cineva cu creierul funcțional.

- Frate, întinde piciorul. - Sunt bine.

I-am auzit vocea, e bine. Şi eu sunt bine...

- Vino, plecăm. - Ce e ?

Nu ştiu. S-a întâmplat ceva, dar nu mi-au zis ce. Vino.

Pe aici.

- Mulțumesc. - Ai grijă, frate Eşref.

- Ozan ! - Şefule !

- Când o să ies de aici ? - O să te ducă la procuror, şefule.

- Îmi aduci nişte apă ? - Sigur, şefule.

Ozan, ăsta e aranjamentul lui Çigdem.

Mi-a întins o cursă. Ea e adevărata vinovată.

Ea a pus totul la cale.

Dacă te rog ceva, mă ajuți ?

- Şefule, te rog, nu mă amesteca. - Tu n-o să pățeşti nimic.

Am nevoie să mă ajute cineva să-mi dovedesc nevinovăția.

Să spună adevărul. Nisan Akyol.

Oricum, Çigdem e pe urmele ei. Te rog, ajută-mă.

Tu rămâi aici.

Bine ați venit !

Bine te-am găsit, doamnă comisar !

- Kadir a zis că vrei să-mi vorbeşti. - Aşa e.

Seyfo, omul tău, o urmărea pe Nisan. Ce se petrece ?

Sunt chestiuni nerezolvate între noi. Voiam să le lămuresc.

Cu Nisan ?

Aş fi zis că ai treabă cu Eşref, dar nu mai e în liga voastră.

Ba nu. Dacă Nisan pățeşte ceva, o să sufere şi Eşref.

Mi-e de ajuns.

Cât de tare o să sufere când o s-o găseşti ?

Foarte tare.

- Aşadar, o s-o omori ? - Poate.

Te pot ajuta, dar cu o condiție.

Care ?

Are ceva ce-mi aparține. Vreau să recuperezi acel ceva.

- Ia-l singură. - Acum lucrez pentru stat.

Sunt zile mai haotice, din păcate. M-am expus puțin prea tare.

Spune-mi doar da sau nu.

Dacă Nisan e a mea în final, de acord.

Stai liniştită. Nisan e a ta.

Îți trimit o adresă. Acolo e o fată pe nume Ceren.

Cea mai bună prietenă a ei.

Ştii deja ce ai de făcut.

Bine.

- Crezi că sunt înăuntru ? - Nu ştiu.

Nu le-am văzut nici maşinile.

Să aşteptăm puțin.

- Ce se petrece ? - Gata...

Aruncă arma !

Treci în spate !

Deschide portbagajul.

Bagă-te acolo. Haide !

- Şi tu. - Nu încăpem.

Am zis să te mişti !

Băieți, Eşref s-a ocupat de cei de la intrare. Vine.

Eşref ! V-am zis. Dacă e el aici, gata cu problemele.

Fratele meu !

- Ce-ți face rana ? Eşti bine ? - Vino.

În sfârşit ! Slavă Domnului, ne-am regăsit !

- Eşti bine, Gürdal ? - Da, frate.

Te-am văzut şi nu mai am nimic. Relaxați-vă.

Mă bucur. M-am speriat când am auzit.

- Tu eşti bine ? - Da.

- Suntem împreună. - Suntem bine !

- Te doare ? - Sunt bine. N-am nimic.

Au fost 24 de ore groaznice.

Ați fost împreună ?

Da, dar nu aşa cum crezi.

De ce sunteți toți aici ? De ce nu acasă ?

Eşref, stai jos.

- Haide... - Să stau jos ?

- Ce se petrece ? - Vino.

- Haide ! - Doamne ! Ce-i asta ?

Unde e Nedim ?

- Ce se petrece ? - Eşref...

- Nu mai avem casa. - Nu mai avem hotelul.

Kadir a preluat totul.

Cum adică ?

Cum adică ? Faruk ! Tata Yakup n-a zis nimic ?

Nu i-ai dus înregistrările ? Nu i-ai explicat ?

- I le-am arătat. - Şi ?

La naiba, vorbiți !

Vă scot vorbele cu cleştele ! Müslüm !

Ce se petrece ? Gürdal ! Ce s-a întâmplat ?

Vorbeşte ! Ce e ?

Eşref... Tata Yakup...

S-a dus.

Condoleanțe, frate...

Tată...

Tată...

Tată...

Tată...

Tată...

Tată...

Tată...

Tată...

Nu avem veşti de la cei trimişi acasă la Nedim.

Aşadar, au fost acolo.

I-au observat pe oameni şi s-au ocupat de ei.

O să vină încoace.

- Până la urmă, o să vină. - Lasă-i să vină.

Ce se petrece ? Avem musafiri ?

Băieți !

Eşfer şi oamenii lui pot veni oricând.

Fiți pe fază !

Condoleanțe, frate.

Am aflat.

- Ce se petrece, Sungur ? - Kadir a înnebunit.

Voia să ne omoare pe toți. Tu nu erai aici.

A preluat puterea cu forța. N-am ştiut ce să facem.

De-abia am scăpat cu viață. Iartă-mă.

Kadir e acolo ?

- Tocmai a venit. - Sosesc.

Dacă trebuie, murim azi.

Dar nu lăsăm Orfanii pe mâna acelui ticălos.

Murim, Eşref. Oricum, ce avem de pierdut ?

Mai bine mor decât să-l văd pe Kadir în fruntea Orfanilor.

Să mergem ! Cu toții.

Ce te-a apucat ? Stai jos, eşti rănit.

Cum să stau, Eşref ? Asta-i vreme de stat jos ?

Viața mea îți aparține.

Mai bine mor luptând lângă tine

decât să stau aici şi să mor.

Mă schimb şi mă întorc. Nu pleci nicăieri.

Mulțumesc.

Ascultați ! Adunăm toți oamenii.

Laşul de Kadir sigur i-a strâns pe toți acolo.

O să-i sun pe cei de acasă, pe cei de la hotel. Cine vine vine.

Vino.

Condoleanțe... Îmi pare rău.

Acum chiar sunt orfan, Nisan.

Nu mai am pe nimeni.

Eu sunt aici.

Ai prieteni.

Eşref, nu te duce, te rog.

Trebuie să mă duc.

Trebuie să plec înainte să fie prea târziu.

Nu vreau să te duci. Am o presimțire rea.

Că n-o să ne mai vedem...

O să ne vedem.

Orice-aş spune, n-o să te răzgândeşti, nu ?

Bine. Du-te.

Dar te implor să te întorci.

Nu mă lăsa aici.

N-o să te las. O să mă întorc.

Uite, ia şi asta.

Faruk !

Ia-l.

Ai grijă, te rog.

Asta rămâne la tine.

Bine.

Kadir, a sunat Eşref.

Aşa...

- Şi unde a fost în tot timpul ăsta ? - Lasă asta, Kadir.

O să vină şi o să se verse sânge.

Nu vrem să fie vărsat sângele Orfanilor, nu ?

Dacă Eşref a aflat ce se petrece, sigur şi-a ieşit din minți.

O să dea năvală.

În drumul spre victorie, o să ne vărsăm sângele şi o să vărsăm sânge.

Dacă nu obțin ce-mi doresc,

nimeni nu merită să trăiască.

Ați priceput ?

Tata Yakup s-a dus. Cemil s-a dus.

- Eşti pe un drum greşit, Kadir. - Destul ! Sunteți cu mine sau nu ?

Trimit în iad pe oricine e de partea lui Eşref. Să fie clar !

Nu mai deschideți subiectul. Am trimis săgeata, gata !

Eşref e aici ! Anună-l pe tata Kadir.

Nu avem nimic cu voi !

Cine îşi prețuieşte viața să plece acum !

Kadir !

Frate, a venit Eşref. E cu un grup.

În sfârşit, a venit.

Dacă mă trădați, o să plătiți.

Sunt obiectele lăsate de tata Yakup.

- Ticălosul ! - Ce atâta doliu...

Omul şi-a vândut sufletul diavolului.

Ai venit să-mi săruți mâna, frate Eşref ?

Nu mai sunt fratele tău, Kadir !

Eu sunt moartea ta !

Am venit să-ți dărâm tronul şi coroana, Kadir !

Cât mai e timp, sărută mâna tatălui tău.

Tata Yakup mi-a lăsat mie moştenirea.

Nu fi rebel.

N-o să-ți sărut mâna, Kadir !

Întâi o să te scuip în față, iar apoi o să te împuşc în cap !

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 39