Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 26

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

- Cât ai stat aici ? - Trei ani. Până am împlinit 18 ani.

- A fost greu ? - Ca la puşcărie.

Ai zis că ai comis o crimă. De ce ar ucide un copil de 15 ani ?

Trebuia. Unii nu merită să trăiască.

N-ai regretat niciun pic ?

Nu, nici măcar o zi.

O să se facă rece aici, în curând, şi eşti îmbrăcată subțire.

- Trebuie să facem focul. - Dacă facem focul, ne dăm de gol.

- Începi să înveți câte ceva. - Mulțumită ție.

Hai, vino !

Nu intra acolo !

- De ce ? Ce e aici ? - Lasă, nu intra, şi gata.

N-o deschide !

- Hikmet, a venit un papă-lapte. - Vino aici, frățioare, vino !

Te simți bine ?

Da.

Gata, ai văzut. Aici s-a ales praful de copilăria şi de adolescența mea.

Trebuie să-ți fi fost tare greu. Nici nu ştiu ce să zic.

E înfricoşător să trăieşti atâția ani într-un loc aşa de mic.

Mai ales că aveai doar 15 ani.

Aşa e.

Uiți viața din libertate. Zilele se pierd una după alta.

Soarele răsare şi apune, dar parcă trăieşti mereu aceeaşi zi.

Vrei să mori, dar nici asta nu ți-e permis.

Nu ți-a fost dor de casa ta, de prietenii tăi ?

Uiți şi să-ți fie dor.

Apoi începe să-ți fie dor să duci dorul...

Vrei să-ți aminteşti cum era să-ți fie dor de ceva, de cineva.

- Tu unde dormeai ? - Acolo, jos.

Rüya !

E tot aici.

Cine e Rüya ? Iubirea ta platonică ?

I-ai murmurat numele în ziua în care ai fost rănit.

Lasă, nu mai contează cine e.

E iubirea ta din copilărie.

E singura mea iubire.

- N-ai de ce să fii aşa de secretos. - N-o fac intenționat.

- Atunci, povesteşte-mi ! - Nu găsesc cuvintele potrivite.

Aşa de profund este ?

- Ne-au găsit. - Nu te mişca de aici !

- Unde pleci ? - Arunc o privire.

Bine, dar să nu tragi niciun foc, să nu afle unde suntem.

Lasă arma !

Las-o ! Arunc-o jos ! Îndepărteaz-o !

Sigur s-a întâmplat ceva. Mi-ar fi răspuns la telefon până acum.

Irmak, nu e copil.

Poate are treabă, vreo întâlnire. Poate e cu Nisan.

De ce nu-mi răspunde la telefon ? Poate au ciuruit tot hotelul,

poate s-a întâmplat ceva, poate e vreo urgență.

- I-ai trimis mesaj ? - Vreo 20, şi n-a citit niciunul.

Apare el acum de undeva, stai liniştită.

De ce-mi fac griji numai eu ? Asta nu înțeleg.

Voi de ce sunteți aşa de calmi ?

Poate că a făcut pace cu Nusret, dar dacă s-a întâmplat altceva ?

Irmak, iar te-ai ambalat.

Tu şi fratele tău o să-mi provocați un atac de panică.

Ajunge, gata, o să vină el.

Acum şi-a găsit şi Müslüm să dispară din peisaj.

- Du-te înăuntru ! - Eşref, ai grijă !

Nisan, ți-am zis să te duci dincolo ! Du-te !

Lasă arma şi du-te dincolo !

Ți-am zis să te duci dincolo.

Îmi pare rău, nu voiam să mă vezi aşa.

De ce eşti aşa ?

Uneori, pari un biet nevinovat, alteori, un nebun psihopat.

De ce o iei razna aşa ?

Ce pot să fac ? Nu suport gândul că oamenii dragi pot fi răniți.

Omul ăla era deja mort.

Am vrut să fiu sigur. Şi ți-am zis să nu ieşi de aici !

Venisem să te ajut.

- Ştii să foloseşti ăsta ? - Ştiu, are trăgaci. Apeşi pe el.

Arma nu se controlează din mână, ci cu privirea.

Îl țintisem deja.

- Şi dacă mă împuşcai pe mine ? - Probabil că mi-ar fi părut rău.

- Şi dacă muream ? - N-aş fi ținut doliu în veci !

Iar mă urăşti, nu-i aşa ?

În afară de clipele în care mă uimeşti,

da, te urăsc mai tot timpul.

Bun. Tot e ceva. Se întunecă.

- Ți-e foame ? - O să comanzi pizza ?

A-nceput să-mi placă sarcasmul tău.

Amicii ăluia pe care l-ai omorât o să-i remarce absența.

Vor observa că le lipseşte un om şi-şi vor da seama că suntem aici.

- Poate are un telefon ! - Are, uite-l aici !

Dacă-l poți debloca, sunăm pe cineva.

- Bun, să sunăm la poliție ! - Fără poliție.

Normal, fără poliție.

Dacă nu-l omorai, puteam chema poliția.

O să vomit.

Fraților, dacă nu sunteți în stare, lăsați-o baltă şi întoarceți-vă !

E prea târziu. Ne-a văzut Eşref.

Fir-ar a dracului de treabă !

Ascultă, îți repet !

Rămâne cum ne-am înțeles: nu-i faceți nimic fetei, da ?

Mai vedem, Kadir.

Cum adică "mai vedem" ? Ce naiba vrei să spui ?

În fine, trebuie să închid. Te sun mai târziu.

Alo ! La naiba !

Hai odată, Nisan !

Ce mă fac ? Numai Çigdem ar putea şti.

Şefule, eu am cercetat un pic.

Tata Yakup e pe ducă. Are cancer în stadiul patru.

Eşref o să-i ia locul ?

Nu ştiu, încă nu mi s-a confirmat asta.

De partenerul tău, Atif, ştii ceva ?

Da, şefule. Atif se simte rău.

M-a rugat să-i dau liber şi i-am dat. De aceea nu v-a răspuns la telefon.

Multă sănătate ! Mai investighează-l pe Yakup ăla !

Da, sigur. Să ştiți că mă interesez şi de cazul lui Cevahir.

De treaba asta mă ocup doar eu. Tu nu mai ai nicio legătură.

- Atunci, pot să mă retrag ? - Da.

Alo !

Çigdem, sora mea e de negăsit, şi sunt îngrijorată.

Şi de unde să ştiu eu unde e ? Sunt paznicul ei ?

Mi-e frică să nu fi pățit ceva. Ultima oară era cu dl Eşref.

Îmi trec prin minte tot felul de lucruri.

Dacă au aflat că e informatoare ? Dacă au omorât-o ?

Dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi fost la uşa ta acum.

Crezi că te-ar fi lăsat să scapi ? Mai întâi, calmează-te !

Ştii cumva unde s-au dus ?

Ultima oară erau la studio. Apoi n-am mai ştiut nimic de ei.

O sun, nu-mi răspunde. Nici la mesaje nu-mi răspunde.

Chiar nu ştii unde ar putea fi ?

Çigdem, spune-mi dacă ştii. O să mor de îngrijorare.

Nu ştiu nimic. Nu ți-aş fi zis dacă aş fi ştiut ?

Bine.

- Să mă anunți şi pe mine. - Da. Închide ! Hai, Nisan, răspunde !

Chiar nu e normal. Unde o fi omul ăsta ?

În sfârşit, mi-ai dat dreptate ! Mersi !

Trebuie să fac ceva. Dar oare ce ?

Care-i treaba ? Tot n-avem nicio veste ?

N-ar trebui să-l sunăm pe tata Yakup ?

Ce ciudat ! Da, îl sun eu, dar nici de Nisan nu ştim nimic ?

- Nici de ea nu dăm. - Ce naiba s-a întâmplat ?

Au decis brusc amândoi să-şi închidă telefoanele ?

Nisan are o soră. Cum o cheamă ? Afra ?

- Poate ştie ea. S-o întrebăm ! - N-am numărul ei.

N-avem nevoie de numărul ei. Ai dreptate, profesore.

Ştii unde-i casa lor, du-te ! Poate ştie fata aia unde sunt.

Bine, mă duc să văd.

Dacă nu, îl întreb şi pe Kadir, nu mai am altă soluție.

- Bine, ne vedem mai târziu ! - Da. Să ne ții la curent !

- Irmak ! - Da, frate.

- Scumpo, te întreb şi eu ceva. - Întreabă-mă !

- Chiar sunt un om nasol ? - Ce ți-a venit ?

O femeie ținea un discurs. E artistă, pictează.

Sincer să fiu, vorbea foarte frumos.

- Şi ce spunea ? - Nu am prea înțeles.

N-am priceput eu prea bine,

dar vorbea despre cât de urât tratăm noi, bărbații, femeile.

Cam despre asta vorbea.

Are dreptate. Sunteți ipocriți, profitori şi disprețuitori.

Ca să nu mai amintesc despre victimele violenței voastre.

Asta-i bună ! Uită-te la ăsta !

Toată ziua o strigă pe Safiye şi scrie o carte despre ea,

iar noi stăm şi ne tot gândim, reflectăm, analizăm şi amânăm.

Întâi să-l găsim pe Eşref şi filozofez mai târziu.

Să-l sunăm şi pe dl Kadir !

- Unde naiba e, Kenan ? - O fi căzut pe acolo, pe undeva.

Care-i treaba, Gürdal ? Tu nu mă suni niciodată.

Eşref nu e nicăieri. Am sunat să te întreb dacă ştii ceva.

Cum, Doamne, iartă-mă ? Nu ştiu nimic. De când ?

De azi-dimineață nu mai ştim nimic.

Am înțeles. Apare el... O să-i întreb şi eu pe ai mei.

- Bine. Ne anunți dacă afli ceva ? - Da, normal.

- Ce spune ? - Ce să spună ? Că e îngrijorat.

Nicio veste de la ăia. Înnebunesc aici.

Abia am vorbit cu ei. L-au pierdut în pădure.

Omule, dacă Eşref scapă teafăr şi nevătămat şi îi anunță pe ăştia,

nu ne mai salvează nimeni.

Şi ce facem ?

La nevoie, îi vindem pe Necat şi ai lui.

Ce gânduri murdare îți mai umblă iar prin cap ?

Pun eu ceva la cale.

Ilyas unde e, domnilor ?

Îl caută ai noştri de azi-dimineață şi n-au dat de el.

- I-a luat urma ! - Hai odată !

Hai să vedem !

Să sperăm că nu observă lumânarea.

Cred că Afra e îngrijorată rău pentru mine.

Mai rezistă puțin !

Dacă nu ne găsesc azi, nu ne mai găsesc niciodată.

Probabil că au început deja căutările.

- Ai căutat-o vreodată ? - Pe cine ?

Pe Rüya.

- Nu există persoana asta. - Cum adică ?

Nu o cheamă Rüya. Eu i-am pus numele ăsta.

Povesteşte-mi ! Nici despre orfelinat nu mi-ai zis, te-ai eschivat.

Hai, povesteşte-mi !

Mi-e greu.

Măcar încearcă, ce dacă-i greu ? Şi-aşa n-avem altceva de făcut acum.

Cum ți-am zis, eram mic.

Eram adolescent atunci, îmi fierbea sângele-n mine.

Nu te-ai prea schimbat.

Şi am văzut-o. De la distanță...

Am simțit cum mi-a săgetat inima. Mi s-au înmuiat genunchii.

Am crezut că leşin. Era ca un vis.

- Care-i numele ei cu adevărat ? - Nu ştiu.

- Cum ? N-ați făcut cunoştință ? - Niciodată.

- Deci ea nu ştie de tine. - Nici nu ştie că exist.

Pentru ea ai intrat la puşcărie ?

Obişnuiam s-o urmăresc.

Uneori, din vârful copacilor, alteori, cățărat pe acoperişuri.

Adică încercam s-o văd. Nu puteam să adorm fără s-o văd.

Altfel nici nu voiam să adorm. Dar îmi fugea somnul când o vedeam.

Deja sunt geloasă.

Să nu fii geloasă pe cineva care suferă aşa !

Nu pe tine, pe Rüya.

Apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

Ai intrat la puşcărie pentru ea ? De ce ai comis crima ?

- Ăsta să rămână secretul meu. - Doamne !

Apoi m-au adus aici.

Am început să-i scriu scrisori, dar nu primeam niciun răspuns.

Se pare că se mutase.

După ce am ieşit, am căutat-o.

Nicio urmă, nicio veste, nicio rudă, nicio adresă.

Ca şi cum nici n-ar fi existat, nimic. De parcă n-ar fi fost aievea vreodată.

Apoi mi-am spus că, poate, am visat, dar am continuat s-o caut.

Pe fiecare stradă, pe fiecare bulevard,

la fiecare colț, pe fiecare chip.

Şi încă o cauți. După atâția ani, ce-ai să faci dacă o găseşti ?

Nici nu m-am gândit.

Tu n-o iubeşti pe ea, doar îți place s-o cauți.

Dacă n-aş iubi-o, de ce-aş mai căuta-o ?

Să zicem că o găseşti după atâția ani. Ce-o să-i spui ?

Că ai intrat la închisoare pentru ea ? Ce s-ar schimba ?

Nici nu ştie de existența ta.

Nu ştiu.

Poate că mi-ar mulțumi. Poate că mi-ar zâmbi.

O cauți de atâția ani doar ca să-ți zâmbească ?

Am angajat o mulțime de oameni. Am continuat s-o caut în fiecare zi.

- Eşti nebun ? Te întreb sincer. - Nu sunt nebun. Sunt îndrăgostit.

- Asta nu e iubire, e nebunie. - E vreo diferență între astea două ?

Nu e păcat şi de tine ?

Adică n-ai mai iubit pe nimeni de atunci, nu ?

Dar am iubit, ți-am spus. Pe cine vrei să mai iubesc ?

După mine, asta sună a obsesie.

Mi-ai luat tot ce am prețuit. Sunt un biet suflet rătăcit...

Dacă nu ştii ce simte celălalt, n-ar trebui să vorbeşti.

Nu e vina mea că tu nu ştii să iubeşti.

În clipa aceea, Nisan şi-a dat seama că era geloasă pe Rüya.

Se întreba cum e să fii iubită cu atâta patimă.

Dacă nu l-ar fi admirat pe Eşref

pentru felul în care o iubea pe Rüya,

ar fi putut muri de gelozie în acel moment.

Trei ani mai târziu, când Eşref mi-a povestit despre noaptea aceea,

mi-a zis că fusese prima oară când îi vorbise cuiva aşa despre Rüya.

Şi, când a aflat că Nisan e Rüya,

şi-a amintit de noaptea aceea, a zâmbit şi mi-a spus:

"Se pare că trăiam un vis în interiorul altui vis."

Nisan !

- Bună ! - Bună !

Dra Nisan e acasă ?

Nu, nu e acasă. A plecat de dimineață.

Cred că e cu dl Eşref.

De fapt, şi eu îmi fac griji, nu ştiu unde întârzie.

Aveți idee unde ar putea fi ?

Ultima oară m-a sunat de la studioul lui Metin Özülkü.

Apoi n-am mai dat de ea. De obicei, mă anunță când întârzie.

Au şi telefoanele închise. Nu mai înțeleg nimic.

Dacă aflați ceva, ne anunțați, da ?

Nu cumva or fi pățit ceva ?

Dacă ar fi pățit ceva,

n-aş mai fi venit aici să vă întreb unde sunt.

V-aş fi zis direct că au pățit ceva.

Vă rog să mă sunați dacă aflați ceva !

Sigur, dar m-am panicat groaznic şi mai sunt şi singură acasă.

Uitați cum facem ! Vă duc acasă la dl Eşref.

Acolo sunteți în siguranță. De acord ?

- Mă pregătesc imediat şi vin. - Bine.

Alo, Irmak !

Eşref şi Nisan s-au dus la studioul lui Metin Özülkü.

Sună-l pe Gürdal şi spune-i să se ducă până acolo. Bine.

- Să nu răceşti... - Mulțumesc.

Odihneşte-te puțin ! Plecăm la miezul nopții.

Bine.

- Ai luat adresa dlui Metin ? - Da, o am la mine.

ASAF HALEY ÇELEBI OPERA COMPLETĂ

- Vasăzică vă place poezia. - Da, îmi place.

Surprinzător ! Un mafiot iubitor de poezie !

Nu m-am născut aşa, domniță ! Adică mafiot.

Am avut şi eu o viață normală.

Adică mai târziu ați luat-o pe cărări greşite ?

Cărările sunt frumoase... Noi suntem cei răi.

- "Ibrahim, dărâmă-ți idolii..." - Era cu "mi".

- Poftim ? - Idolii sunt în interiorul lui.

"Ibrahim, dărâmă-mi idolii din suflet Cu toporul ce-l ai în mână."

"Cine pune idoli noi în locul celor sfărâmați ?"

"Soarele mi-a topit casa de gheață. S-au prăbuşit blocuri uriaşe."

"Gâturile idolilor au fost frânte."

"Ibrahim, cine a lăsat soarele să-mi intre în casă ?"

- Sunteți teafără ? - Eu, da, dar ați lovit maşina.

Da, am lovit-o uşor. Mii de scuze.

Ce naiba faci ? Mi-ai făcut maşina zob. Eşti orb ?

Domnule, hai să ne calmăm întâi ! Nu pare a fi nimic grav.

Cum dracu' ? Mi-ai făcut bara praf !

Domnule, aveți grijă cum vorbiți ! O să vă compensez paguba.

Nu vreau nicio compensație.

Îmi dai toți banii, până la ultima lețcaie !

Uitați cum facem !

Dați-mi numărul dv. de telefon şi vă sun eu.

Numele meu e Faruk Sezer. Mă puteți suna oricând.

Ce telefon ? Mergem acum şi rezolvăm.

Eu am o urgență. Sunați-mă şi rezolvăm.

Ce nesimțit ! Tu i-ai vorbit frumos şi...

Dă-te jos din maşină !

Nu fugi ca o muiere după ce mi-ai dat cartea de vizită !

Acum ducem maşinile la service.

"Ca o muiere" ?

Dă-te naibii jos !

- Ce ai zis mai devreme ? - Dă-te naibii jos !

Îți cer mii de scuze.

Omul ăla...

"Frumusețile ce rătăceau prin grădinile suspendate,"

"Buhtunnasir le-a prefăcut în idoli."

"Eu, cel care a îmbrățişat grădinile atemporale,"

"Am rămas doar cu frumusețea lor în suflet."

"Ibrahim, cine mi-a crezut inima idol Şi mi-a zdrobit-o ?"

E foarte frumoasă poezia dv.

Nu e a mea. Poeziile ne aparțin tuturor.

Nisan !

- Calmează-te... Au ajuns. - Ce ?

- Şi ce facem ? - Blochezi uşa în urma mea.

Orice s-ar întâmpla, rămâi aici. Să nu ieşi afară !

- Eşref, mi-e frică. - Bine faci.

O să vin să te iau de aici.

- Promiți ? - Promit ! Hai !

- Spune, Kadir ! - Gürdal, am aflat ceva.

Ce e ? Ce-ai aflat ?

Îi ştii pe frații ăia, Necdet şi Necat ?

E posibil să-şi fi trimis oamenii după Eşref.

- Ce spui ? - E doar o bârfă, dar nu poți să ştii.

Am aflat de la un prieten care are ochi şi urechi peste tot.

- Altceva nu ştii, nu ? - Nu, dar te anunț dacă aud ceva.

Mulțam. Dacă afli ceva, aştept veşti.

- Frate, ăia nu-s mercenari ? - Doi psihopați.

- Stai, Gürdal ! - Ce-i ?

Mi s-a părut că văd maşina lui Eşref. Dă puțin înapoi !

Da, chiar e maşina lui.

E ciuruită de gloanțe.

Dar nu sunt urme de sânge.

- Eu zic să ne uităm prin pădure. - Ne uităm !

Am zis să ne uităm puțin, dar e ditamai pădurea.

Cum o să-i găsim ?

- Frate ! - Da.

- Ai auzit ? - Ce ?

- Împuşcături. Pe aici ! - Fir-ar !

Eşref, unde naiba eşti ? Ieşi la interval !

Dacă ieşi, te omor doar pe tine. Dacă vă găsim noi, muriți amândoi.

- Predă-te ! Suntem mulți ! - Veniți cu tot alaiul !

Frate ! Găseşte-mi-l pe-ăla !

Vino !

Era să te împuşc !

- Eşti teafăr ? - Da. Tu ?

Da.

- Unul a fugit. - Am văzut că a fugit ticălosul.

- Mă duc la Nisan. - Bine. Noi ne uităm în jur.

- Ne vedem afară, da ? - Bine.

Să mergem !

Nisan, eu sunt.

Eşti în siguranță.

Vino !

Nimeni important.

Mă sună fratele meu.

Irmak, i-am găsit pe alde Eşref. Sunt teferi.

Unde erau ?

Ce mai contează unde erau ? Venim imediat şi o să afli. Închide !

Bine.

I-au găsit. Sunt teferi.

Cum ? Unde i-au găsit ? Cum se simte sora mea ?

- E teafără şi ea. - Slavă Domnului !

Cum naiba ne-au găsit aici ? Kadir, tu ne-ai vândut ?

- Alo ! - Kadir, l-am găsit pe Eşref.

- E teafăr ? - Da, nu-ți face griji !

Slavă Domnului ! Cine era pe urmele lor ? Ai aflat ?

Ai avut dreptate, să ştii. Erau frații ăia.

Pe unul l-a omorât Eşref, iar celălalt a dispărut.

Eşref Tek, să fiu al naibii dacă nu-ți trag un glonț în cap !

Stai puțin, ți-l dau pe Eşref.

- Kadir ! - Eşref !

- Eşref, eşti teafăr, frate ? - Da.

Cine i-a plătit pe oamenii ăştia, Kadir ? Nusret ?

Nu ştiu. E posibil. Aflu eu, stai liniştit !

Nisan se simte bine ?

Da.

Bravo, frate ! Să treceți cu bine peste tot !

N-a mers, nu ?

Unul dintre frați e mort. Celălalt, dispărut.

- Nisan e teafără. - Lasă-mă-n pace cu Nisan !

Trezeşte-te odată ! Eşref n-a murit. N-o să renunțe la treaba asta.

Am încurcat-o rău de tot, Kadir, îți zic eu.

Care dintre ei o fi în viață ?

Trebuie să-l găsim urgent, înaintea lui Eşref.

Acum mai avem şi problema asta. Fir-ar să fie !

Dar "Nisan e teafără" ! Ce bine că Nisan e teafără !

Bine că l-am sunat pe Gürdal ! Altfel, cădea vina pe noi.

Dar măcar Nisan e teafără !

I-ai spus tu că Nisan e cu mine ?

Nu cred... Nu-mi amintesc exact, cu tot haosul ăsta. Poate i-am spus.

- În regulă. - Suntem la uşă.

Te simți bine ?

Urciorul nu merge de multe ori la apă. Să vedem ce va fi data viitoare !

Vom vedea !

Îți zic din capul locului: nu vreau pază la uşă.

În al doilea rând, nu stau la hotel, ci la mine acasă.

Mai vedem şi asta.

Dacă promiți că nu țipi, te dezleg la gură.

Cât o mai ținem aşa ? Lasă-mă să plec, te rog !

Cum să am încredere în tine, Atif ? Cum să fiu sigură că n-o să mă vinzi ?

Îți dau cuvântul meu.

Trebuie să fiu sigură. N-am încredere în tine.

Ți-am zis că-ți dau cuvântul meu. Ce vrei mai mult ? Ce vrei să-ți zic ?

- Am înțeles. O să mă mai gândesc. - Eşti bolnavă, jur !

Nu eşti un om normal. Eşti bolnavă psihic.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața, doamnă comisar !

Cine o fi la ora asta ?

Fir-ar să fie !

Ce e ?

E Nisan la uşă. Dacă scoți un sunet, îți zbor creierii.

Bine, bine.

Vino aici, stai jos !

- Ce e cu tine aşa de devreme, Nisan ? - Trebuie să vorbim.

Nu sunt disponibilă acum...

Altă dată nu mai putem vorbi. Vorbim acum.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 26