Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 20

Am venit aici să discutăm ca doi oameni civilizați.

Ce încerci să faci ?

Nu încerci să-ți impui autoritatea ?

Nu-mi place când se fac jocuri pe la spatele meu.

Nu face nimeni nimic pe la spatele tău.

Ce s-a întâmplat, Irmak ?

Te-au sunat de la spital, dar nu ai răspuns.

- S-a întâmplat ceva ? - Îl vor opera din nou pe Ömer.

Îl operează ? Dar nu trebuia azi.

- E vreo problemă ? - Nu, aşa a vrut doctorul.

Mai e ceva.

S-a constatat o scădere a trombocitelor la Ömer.

Au întrebat dacă putem lua legătura cu dra Nisan.

Trebuie să-ți ia sânge doar pentru o analiză.

Desigur. Orice e nevoie.

Mă scuzați.

- Maşina e încolo. - Mă duc singură.

Mergem în acelaşi loc.

Nu e obligatoriu să mergem cu aceeaşi maşină.

- Nu găseşti taxi la ora asta. - O să fac autostopul.

E periculos.

Măcar nu nimeresc în mijlocul focului încrucişat.

O mai ții mult aşa ? Copilul ăla urmează să intre în operație.

Mulțumesc, dle Eşref.

- Revolver ? - Da.

- Mitralieră ? - Nu, nu, ia un antiaerian !

- Ți se potriveşte. - Fugi de-aici !

Asta merge.

Eu mi-am luat un pistol (tabanca). Mi-ajunge.

- Ştii de unde vine ? - De pe masă.

De acolo l-am luat. L-a pus Müslüm.

De cuvântul "tabanca" zic.

"Taban" vine din turca foarte veche şi înseamnă "palmă".

Băiete, la noi "taban" nu are legătură cu talpa ?

Ținem pistolul cu talpa cumva ? Îl ținem în palmă !

De asta e folosit cu sensul de "palmă".

Asta încerc să spun.

Dacă ați terminat discuția etimologică, putem pleca ?

Ce ?

Ai folosit cuvântul ăla intenționat sau din greşeală ?

Care cuvânt ?

- O să ne trăsnească, zău ! - Încotro ?

Hai, frate, să plecăm odată !

Acum eu sunt de vină ? Asta-i bună !

De ce te porți cu mine de parcă aş fi duşmanul tău ?

- Nu înțeleg. - Nu eşti duşmanul meu.

Atunci, de ce nu-mi dai voie să mă duc să lucrez acolo ?

Abia s-a deschis. E un local foarte frumos.

Proprietarul e celebru. Poate o să-mi deschidă nişte uşi.

- Şi dacă ți se deschid uşi, ce ? - Îmi voi împlini visurile.

Poate va veni cineva, mă va asculta

şi îi va plăcea vocea mea.

Poate o să vrea să scot un album. Vin şi producători renumiți acolo.

- Cine, de exemplu ? - Metin Özülkü, de exemplu.

Îmi doresc foarte mult să lucrez cu el.

Poate va veni, mă va asculta şi va dori să înregistrez un album.

Eu respect visurile.

Mulțumesc, mă simt onorată !

Nu-mi place deloc sarcasmul cu care vorbeşti cu mine, să ştii.

Zi mersi că mă gândesc la Ömer.

Nici nu m-aş urca în maşina ta, nici n-aş vorbi cu tine, altfel.

- Ce ți-am făcut ? - Nu mă laşi să plec.

Dacă rămân... tot nu e bine.

Dacă ai o problemă cu Kadir, rezolv-o cu el ! Ce ți-am făcut eu ?

Eu n-am nimic cu nimeni. De obicei, alții au ceva cu mine.

Ce vrei să spui cu asta ? Şi ce-i cu atitudinea asta ?

De parcă ai fi buricul pământului !

Uşor ! Ce faci ?

Nicio femeie nu mi-a mai vorbit aşa până acum.

Poate, pentru că nu a intrat niciodată în viața ta

o femeie pe care s-o iubeşti !

Aşa e, scuze, tu eşti omul iubirilor imposibile.

Îmi pare foarte rău.

Asta e ultima ta şansă, dle Nusret.

Orfanii o să te facă praf de data asta.

Şi eu o să fiu printre ei. Să nu se ajungă acolo !

Nu-ți face griji, Kadir Yanik !

De data asta, o să se rezolve. De data asta, terminăm tot.

- Atunci, o să încep pregătirile. - Ai grijă !

Bun. Aşteaptă veşti de la mine !

Da, dle Kadir !

Dră Nisan, ce mai faceți ? Ați vorbit cu Eşref ?

Da, da, am vorbit. S-a bucurat foarte, foarte mult.

Mai ales, când a auzit că e implicat prietenul dv.,

s-a liniştit foarte mult.

I-auzi ! Atunci, aşa rămâne !

Am vorbit cu Levent. Vrea să vă cunoască imediat.

Unde sunteți ? Dacă doriți, vin să vă iau.

Acum mă duc la spital cu dl Eşref. Ömer urmează să fie operat.

Trebuie să-mi facă nişte analize de sânge.

Cred că o să-mi ia cam o oră. Dacă doriți, veniți acolo !

- Bine. Vin eu acolo. - Probabil că ştiți adresa.

- Da, da. Ne vedem acolo ! - La revedere !

Mulțumesc, sunteți foarte amabil.

Cum a ajuns la Eşref informația că suntem şi noi în portul ăla ?

De unde a scăpat informația asta ?

Cine a vorbit ?

Vă nenorocesc pe toți, m-ați auzit ?

Unde sunt oamenii ăia ? Nu sunt !

I-ați găsit ? Nu !

Şi-au bătut joc de noi ! Ieşiți imediat de aici !

Ieşiți odată ! Tu rămâi, Çigdem !

Ieşi ! Închide uşa !

Îți cer scuze pentru noaptea trecută. Am venit noaptea fără să te anunț.

Nu, nu-i nimic. Se mai întâmplă.

Eram cam supărat. Mi-a prins bine.

Mă bucur.

Să ieşim să mâncăm ceva, să mai vorbim despre ale noastre !

- Ce zici ? - Da, ar fi frumos.

Îl chemăm şi pe Atif. O să fie plăcut.

Nu, eu vorbeam doar despre noi doi.

Da, sigur.

Dle Adil, bine ai venit !

- Bine te-am găsit ! - La fel !

- Ce mai faci, Serdar ? - Bine, tu ?

Mulțumesc, bine.

- Domnule director ! - Çigdem !

- Bine ați venit ! - Bine te-am găsit !

- Ce mai faci ? - Bine, mulțumesc.

Dar dv. ce mai faceți ? V-ați transferat şi ați uitat de noi.

Nu. Totul e bine, slavă Domnului ! E şi soția fericită.

Ce bine !

Dnă comisar Çigdem, ne poți lăsa puțin singuri ?

Sigur, dar aş vrea să treceți şi pe la mine înainte să plecați.

Bine, Çigdem, o să trec.

Pofteşte, te rog ! Te rog frumos.

Serdar, treci la locul tău ! Mulțumesc.

Doamnă comisar !

A venit directorul Adil. L-ai văzut ?

Da.

Oare de ce a venit ? A spus ceva ?

Mai are câteva hârtii de rezolvat.

A spus că, dacă tot a venit şi dl Serdar, bea o cafea cu el.

Sper să fie aşa !

Serdar, felicitări ! Oficial, ai început.

Am început, domnule director, dar deja am dat de necaz.

- Te referi la Eşref. - Da, la Eşref.

Am câteva întrebări pentru dumneata, domnule director.

Desigur, întreabă-mă !

E vorba despre Çigdem şi despre Eşref.

Da, treaba asta...

- Domnilor, câți sunt ? - Deocamdată, patru.

Unde îi oprim ?

E un post de poliție bun pe aici, îl caut acum.

Să-l găsesc şi îi opresc în fața lui. Ce tot zici acolo, profesore ?

O să-i opresc când găsesc un loc bun.

Voiam să spun că ar fi mai bine într-un loc pustiu.

O să-l împuşcăm ?

Întâi, îl punem să vorbească, apoi, mai vedem !

Eşref n-a zis să-l împuşcăm.

Dar nu a spus nici să nu-l împuşcăm.

Şi asta-i adevărat.

- Pun ăştia ceva la cale. - Mai sunt şi alții înăuntru.

- Probabil, oamenii lor. - O să aflăm.

Sunt mai mulți decât credeam.

O să ne distrăm.

Să aşteptăm puțin !

- Ömer, campionule ! - Eşref !

- Ce mai faci ? - Mai bine.

Dar se pare că trebuie să mă mai opereze o dată.

Dacă trebuie, trebuie, Ömer. Du-te şi fă-te bine mai repede !

- Bine ai venit, Nisan ! - Bine te-am găsit !

- Ce mai faci ? Cum te simți ? - O să-mi fie mai bine.

V-ați certat ?

Ömer, eşti pregătit pentru operație ?

Aproape.

Data trecută dv. ați donat sânge, nu-i aşa ?

Da. Astăzi e pentru altceva, presupun...

Da, da, poftiți !

- Vrei să vin cu tine ? - Nu, nu e nevoie.

- Să nu leşini iar ! - Bine, atunci, vino !

Vin imediat.

Strângeți pumnul ! Deschideți-l şi închideți-l...

Puteți s-o țineți de mână.

Deşi de data asta vom recolta doar puțin sânge pentru analiză,

se pare că tot îi e frică.

Ai lucrat cu Çigdem în perioada aceea, nu-i aşa ?

Desigur. Çigdem e o polițistă bună.

Da, s-a infiltrat în grupul lui Eşref.

- I-am citit dosarul. - Aşa este.

Domnule director, crezi că s-a întâmplat ceva între ei ?

Nu se ştie.

Çigdem spune că nu s-a întâmplat nimic,

dar, dacă mă întrebi pe mine, s-a îndrăgostit de el atunci.

Totuşi, nu există dovezi. S-ar putea să mă înşel.

Am înțeles, domnule director.

Pe vremea aceea, era cam obsedată. Spuneam că e dragoste profesională.

Dar ce s-a întâmplat după aceea, doar Çigdem ştie.

De ce întrebi ? S-a întâmplat ceva ?

Eram curios, domnule director. Problema asta cu Eşref e importantă.

Presiunea e mare.

E greu. L-am urmărit ani de zile. N-am găsit nici măcar un indiciu.

O să găsim, domnule director. Trebuie să găsim.

Sper !

Domnule director Adil ! Mă bucur mult că te-am văzut.

Mulțumesc, Serdar.

- Te-ai obosit până aici... - Nu-i nimic.

Oricum, aveam de gând să trec pe aici.

Ne mai vedem !

- Çigdem ! - Domnule director !

Ce mai faci ?

Cred că ați discutat ceva important.

Nu, am schimbat şi noi două vorbe, nimic important.

Vă rog, nu vă las să plecați fără să beți un ceai !

Bine.

O să treacă. O să fac totul pentru tine !

Rămâi aici, nu-i aşa, frate ? Nu pleci, nu-i aşa ?

Sunt aici, Ömer ! Stau aici până se termină operația,

nu-ți face griji !

Ömer, e şi fratele tău aici. Suntem cu toții lângă tine.

- Care-i treaba ? - Ömer mi-era ca un frate.

- Cum te cheamă ? - Murat.

- Murat ! Vino puțin cu mine ! - Sigur.

Kadir, eşti nebun ? Ai înnebunit ?

Ți-ai pierdut mințile ? Ce plan e ăsta ?

Nu am altă soluție. Am intrat în afaceri cu el.

Trebuie să ne facem treaba.

O să ne nenoroceşti pe toți !

Nu putem avea atâta încredere în Nusret, Kadir !

Gândeşte-te dacă reuşim ! Dacă reuşeşte Nusret ?

Eşref va încasa un glonț în cap. Toată lumea va câştiga.

Şi dacă merge prost ? Ce se va întâmpla ?

- Vom fi închişi toți laolaltă, nu ? - Ne asumăm riscul ăsta.

Ai încredere în fratele tău !

M-am speriat, frate. Treaba asta mă bagă în sperieți.

Dacă iese, dăm lovitura. Dar dacă nu iese ? Suntem morți !

Unde pleci ?

Mă duc să o iau pe Nisan să ne ducem la Levent.

O să-i arăt localul.

Am şi uitat ! Ce ați făcut ? Cum a fost micul-dejun ?

A fost perfect.

Acum mai e şi Nisan pe capul nostru.

- N-am şi eu dreptul să iubesc ? - E singura femeie din lume ?

S-au terminat femeile şi a rămas doar Nisan ?

A rupt legătura cu Eşref, poți să stai liniştit !

Am plecat.

O să ne distrugi, Kadir. O să ne nenoroceşti pe toți.

- De unde îl cunoşti pe Ömer ? - Din cartier. Suntem frați.

- Ce-i cu mătăniile alea ? - Aşa cere regula.

- Ai şi vreo "jucărie" la tine ? - N-am venit cu mâna goală.

L-am făcut cu mâna mea din os, în atelier.

Nu-l detectează la aparate.

- Ce vrei să faci cu el ? - Să-l răzbun pe fratele meu.

Pe tovarăşul meu.

- Pe mine mă cunoşti ? - Cum să nu ?

Ömer nu mai vorbeşte despre altcineva.

Eşti idolul meu, frate !

- O lucrătură frumoasă. - Mulțumesc.

Eram de vârsta ta când am comis prima crimă.

După aceea, a urmat doar întuneric.

Închisoare, bătăi, lupte...

Vrei să-ți spun ceva ?

Lasă prostiile astea cu mătănii, costume şi răzbunare !

Nu e calea bună, frățioare.

Dar eu vreau să fiu ca tine.

Să-i pedepsesc pe duşmani şi să-i ajut pe cei săraci.

Vreau să fiu bărbat adevărat.

Lasă-mă să-ți spun eu, Murat, ce face un bărbat adevărat !

Spune, frate !

Un bărbat adevărat are o slujbă adevărată.

Munceşte cinstit. Are soție, are iubită...

O iubeşte, are grijă de ea. Nu o dezamăgeşte.

El mănâncă ultimul, îi hrăneşte pe ai lui.

Nu bea el, ca să le dea celorlalți să bea.

Are copii. Le asigură traiul cu bani cinstiți.

Poate că abia îi ajung până la sfârşitul lunii,

dar nu-l mustră conştiința.

N-o avea cel mai moale pat, dar doarme în tihnă.

Merge drept, nu se înclină în fața nimănui.

Oamenii ca mine îi privesc cu invidie pe aceşti bărbați.

Ai înțeles ?

Da, am mulți bani.

Am arme, am putere, am oameni, am totul !

Dar nu am viață, Murat ! Înțelegi, nu-i aşa ?

Dacă mă priveşti din afară, mă invidiezi şi zici:

"Aş vrea să fiu aşa !"

"Să se încline toată lumea cu respect în fața mea !"

"Să se teamă toată lumea de mine !"

Dar, după fiecare zi, urmează alta. Şi lumea asta are o viață de apoi.

O să-mi găsească şi mie cadavrul într-o groapă.

Nici nu se ştie cine o să mă îngroape.

O să mor fără să ştiu ce înseamnă căldura unui cămin,

fără să cunosc dragostea unui copil.

Ăsta e omul pe care-l admiri.

Gândeşte-te la asta, da ?

- Poftim ! - Păstrează-l tu, frate !

Atunci, vreau să-ți dau şi eu o amintire.

- Dar trebuie să-mi promiți ceva. - Spune !

Campionule, să nu fii ca mine ! Să nu-i imiți pe cei ca mine !

- Ne-am înțeles ? Promiți ? - Promit !

- Poftim ! - Mulțumesc.

Să te văd !

În viața mea nu am mai întâlnit un om

care să se urască pe sine la fel de mult ca tine.

Mă surprinzi în fiecare zi.

Într-o zi eşti cel mai amabil om din lume,

în următoarea, cel mai crud.

Vorba cântecului !

"Pe dinăuntru, văpaie, pe dinafară, o ploaie."

Să nu fie nicio cameră ! Aveți grijă, verificați dinainte !

O să verificăm, şefule.

Vom fi cel puțin şapte-opt persoane.

Nu vreau greşeli. Pe cel care greşeşte îl nenorocesc !

- Ascultați ! - Ce naiba ?

Ce frumos cântă ! Asta e melodia mea preferată.

Îmi place la nebunie muzica populară turcească !

Stați ! Aveți puțin respect pentru artă şi pentru artişti !

Un dram de respect ! Să ascultăm două minuțele !

Dă-l naibii de cântec ! Hai !

Fir-ar să fie !

- Ce face Ömer ? - Bine.

- O să fie bine, e în operație. - Doamne-ajută !

I-am aranjat un loc drei Nisan. Vino şi tu să vezi !

E un loc minunat. I se va potrivi şi drei Nisan.

- Ați vorbit, nu-i aşa ? - Sigur, am vorbit.

Bine.

Urcați în maşină şi vin şi eu imediat.

Frate, să nu mă înțelegi greşit !

Dacă e ceva între voi, dacă sunteți împreună,

ştii că nu-mi place să mă bag. N-aş face-o în veci !

Am făcut asta fiindcă ai zis că nu e nimic între voi.

- Nu e nimic. - Bine, atunci.

De asta am zis... Altfel, ştii, am zis că e cumnata mea.

- Nu, nu e. - Foarte bine.

- Müslüm ! Eşti teafăr ? - Da, e doar o zgârietură.

Inima tânjeşte după tine... Tânjeşte, iubire...

Mor de mila ta ! S-a terminat ? La mine e plin.

Ieşiți de unde sunteți ! Şeful vostru e în mâinile mele !

Ieşiți !

Aruncați armele ! Aruncați armele, că trag !

Aruncați-le odată !

Treceți încoace !

Vă rog frumos şi pe dv., domnule. Vă mulțumesc foarte mult.

Sunteți psihopați ?

Am venit aici cu gânduri paşnice să întrebăm ceva.

Dacă omul tău n-ar fi tras, nu s-ar fi întâmplat nimic !

- Eşti teafăr ? - Da, da. Doar m-a zgâriat.

Dacă tot am început cu armele, să continuăm cu ele, nu ?

O să-ți pun o întrebare.

Pentru fiecare răspuns pe care nu-l dai,

îl împuşc pe unul dintre oamenii tăi. Ne-am înțeles ?

- Ce întrebare ? - Profesore !

Intră !

L-am adus pe dl Necmettin, dră Irmak.

- Necmettin, bine ai venit ! - Bine v-am găsit, dră Irmak !

Le-ați spus zilele trecute dlui Eşref şi oamenilor lui de un loc.

Da, erau nişte indivizi.

Cei care au atacat la terenul de fotbal.

Dl Eşref s-a dus acolo, iar poliția aştepta la pândă.

- Ce ? - Da...

De unde să ştiu eu, dră Irmak ?

Tocmai asta abia aştept să aflu: ştii sau nu ştii ?

Dacă mă minți, ştii ce o să pățeşti, nu-i aşa ?

Cum adică ?

Îți scot mațele, ți le înfăşor în jurul gâtului

şi te spânzur de suportul de steag de jos !

Îmi va face o deosebită plăcere să te văd mort.

Dră Irmak, de unde să ştiu eu ? Aşa am aflat şi eu.

Ziceau că dl Eşref şi ai dumnealui caută trei oameni.

Mi-a spus şi mie un amic de la depozit.

- Faptul că poliția era acolo... - Bine.

Data viitoare, fii mai atent !

Nu spune nimic nimănui fără să fii sigur ! Poți să pleci.

Bine.

Intră !

- Bună ! - Bine ai venit, Derya !

Bine te-am găsit ! Gürdal nu a venit încă ?

Era pe afară. De ce ?

- Are loc deschiderea unui vernisaj. - Şi ?

- Mă duc împreună cu Gürdal. - Ce ?

- Da. Nu m-a refuzat. - Eşti sigură ?

- Fratele meu şi galeria de artă... - Da, da. Mergem împreună.

Fratele meu ?! Azi nici n-aveam chef de râs...

Ale cui sunt mătăniile ?

Nu ştiu.

Cum adică nu ştii ? Erau în container.

Cu cine lucrați ? Sunt ale unuia dintre oamenii cu care lucrați.

Fie e unul de-al nostru, fie e unul pe care-l cunoaşteți.

Ale cui sunt ? Zi-mi, altfel, îl împuşc şi pe el.

Ei nu vor scoate o vorbă. Nu ştiu ale cui sunt mătăniile.

A venit rândul tău. Ale cui sunt mătăniile ?

Nu ştiu ale cui sunt.

Ale cui sunt mătăniile ?

Ce ați făcut ?

Seyfo e în mâinile noastre.

- Ce a spus ? - Nimic.

I-am împuşcat pe oamenii lui unul câte unul, dar tot nu vorbeşte.

Ce să fac ? Să-i trag un glonț în țeastă ?

- I s-a făcut frică de voi ? - Nu. Nici vorbă de aşa ceva.

Îmi plac duşmanii curajoşi. Atunci, nu-l atingeți !

Bine. Şi mie-mi plac oamenii curajoşi.

Sunt greu de găsit.

Atunci, o să ne luăm la revedere de la el mai târziu, cum se cuvine.

Tu ce ai făcut ?

Am fost la spital, Ömer a ieşit acum din operație.

Cum se simte ?

Doctorii zic că bine. L-au dus în salon.

Sunt copiii cu el. Mă duc şi eu la hotel. Vorbim acolo !

Bine. Dar sună-l pe Nedim ! L-au rănit pe Müslüm.

- A fost împuşcat ? E teafăr ? - Da. A făcut din țânțar armăsar.

Asta-i bună !

Mă bucur. Bine, îl sun acum.

- Ale cui sunt mătăniile ? - Nu ştiu.

Să mergem !

- Ce facem cu ăsta ? - Îi cruțăm viața.

Cu bine !

- Alo ! - Kadir, fii atent !

Au fost oamenii lui Eşref aici. Aveau mătăniile tale în mână.

Fii atent ! Oamenii ăştia te caută.

Da, ştiu. Ați vorbit despre ceva ?

Nu le-am spus nimic, nu-ți face griji !

Dar, mai devreme sau mai târziu, te vor găsi.

Acum sunt într-o şedință. Te sun când termin, frate.

Bine. Ai grijă !

Nu se mai termină problemele !

- Arată foarte bine. - Foarte bine.

În sfârşit !

- Aşa... Ăsta e locul ! - E minunat !

Nu-i aşa că e superb ?

În sfârşit, am scăpat de hotelul ăla.

Ce bine !

Asta, scenă ! Mulțumim, dle Kadir.

A venit şi Levent. Vi-l prezint pe Levent !

Vă cunosc. Eu sunt Nisan.

Presupun că dv. sunteți proprietarul acestui local.

- Nu, sunt administratorul. - Mă scuzați, am înțeles greşit.

Când ieşim ? Pe scenă, vreau să spun.

Ar fi bine să vă ascultăm mai întâi, desigur.

Desigur. Dar avem nevoie de o jumătate de oră să ne pregătim.

- Se poate ? - Minunat !

- E foarte frumoasă. - Vocea ei e frumoasă. Vocea !

Dacă ar fi restaurantul nostru...

Întreabă-l pe proprietar dacă-l vinde !

Ultima dată nu voia, dar, dacă te implici tu, îl întreb.

Întreabă-l !

- Eşti sigur ? Chiar e nevoie ? - Fă ce ți-am spus !

Mai e ceva în spatele poveştii ăsteia.

- Ocupă-te de asta ! - Dacă aşa zici, aşa fac.

- Ce s-a întâmplat cu Necmettin ? - Am vorbit cu el.

A auzit că eram în căutarea a trei oameni.

Dar noi nu ştiam că sunt trei.

- Minte ? - Nu sunt sigură, dar am îndoieli.

- Trebuie să-l punem la zid. - Fă orice e nevoie !

Bine, nu-ți face griji !

- Pacea fie cu tine ! - Şi cu voi !

Jur, dacă nu-i făceam respirație gură la gură, murea.

Uite, să-ți spună el !

- Cum te simți, Müslüm ? - Bine, nu e nimic. O zgârietură.

Da, o nimica toată. Vine Nedim acum. Du-te în birou.

- A venit iubita ta. - Iubita mea ?

- Derya. - Am şi uitat de ea !

- La naiba cu galeria de artă ! - Da...

- Vasăzică n-a spus nimic, nu ? - Nu, dar sunt pe urmele lui.

- Bine. Hai să bem o cafea ! - Bine.

Caftanul de mătase Îmi ascunde ruinele.

Fața mea a pălit, Iar sufletul meu arde neobosit.

Sunt un pumn de fier Într-o mănuşă de catifea,

Cândva eram delicată, Până să învăț ce e durerea.

Viața m-a înăsprit de mult...

Caftanul de mătase Îmi ascunde ruinele.

Fața mea a pălit, Iar sufletul meu arde neobosit.

Sunt un pumn de fier Într-o mănuşă de catifea,

Cândva eram delicată...

- Ce zici ? - Sună foarte bine. Minunat !

Noroc !

Nu am reuşit, mărilor !

Nu am reuşit, deşi mi-am dorit. Nu te-am putut schimba.

Acum mâinile lui mă ard...

Îți privesc fericirea de departe Şi nu te voi mai iubi niciodată.

Nu am reuşit, mărilor !

Nu am reuşit, deşi mi-am dorit. Nu te-am putut schimba.

Acum mâinile lui mă ard...

Îți privesc fericirea de departe Şi nu te voi mai iubi niciodată.

Mulțumesc mult.

- Cântați în seara asta ? - În seara asta ?

Sigur, cântăm !

Dar, înainte, trebuie să trecem pe acasă să ne schimbăm...

Bine, mai e timp.

Va veni şi proprietarul în seara asta.

O să-l cunoaşteți şi pe el.

- Artă futuristă şi modernă. - Irmak ! Iubito !

Iubitule, unde ai fost ? Am întârziat.

Unde ?

Doamne, habar n-ai ce-am pățit ! Nici n-ai idee !

Ce s-a întâmplat ?

- L-au împuşcat pe Müslüm al nostru. - Ce ?

- Unde e acum ? - Jos, în biroul lui Eşref.

Şi ce facem acum ? Nu mai mergem ?

Ce Dumnezeu, Derya ! Ce spui tu acolo ?

Am zis că a fost împuşcat, nu că i-au respins cardul de membru !

- Băiatul e ciuruit ! - Atunci, de ce nu e la spital ?

Fato, în astfel de situații, nu mergem la spital.

De câte ori ți-am spus ?

Am fost prinşi în mijlocul gloanțelor !

O baltă de sânge... L-am dus la maşină...

Era împuşcat în patru locuri.

Acum e jos, conectat la aparate, burduşit cu tuburi.

Eu nu ştiu dacă va supraviețui,

şi tu vii şi-mi spui de galerii de artă, Derya !

- Pentru numele lui Dumnezeu ! - Bine. Nu avem ce să facem.

Iubito, nu pot pleca de lângă Müslüm când se zbate între viață şi moarte.

- Nu pot veni. - Bine, dar eu pot să mă duc ?

Da, du-te ! Le spun eu băieților să te ducă.

Ia-ți geanta ! Haide !

Vino !

Cum am putut să fiu aşa de neatent ?

Erai cu gândul în altă parte, Müslüm.

Probabil...

Gata, nu e nimic grav. Ai grijă să nu se infecteze !

Am zis de la început că nu e nimic.

- Stai pe loc ! - Stop !

- Ce se întâmplă ? - Sunt dezbrăcat.

- Asta înseamnă la tine "dezbrăcat" ? - Ce altceva ?

Mi-am făcut griji pentru tine când am aflat că ai fost împuşcat.

Pentru mine ?

- E grav ? - Nu, doar o zgârietură micuță.

Doamne ! Când a spus fratele meu că ai fost împuşcat...

Nu, nici nu se poate numi rană.

- În fine, bine că eşti teafăr ! - Mulțumesc.

- V-ați ocupat de ea ? - Da, da. O zgârietură mică.

Câteva copci, şi gata.

- Mulțumim ! - Cu plăcere.

Tu ai rezolvat ?

Acum mă duc. Am zis să trec să-l văd pe Müslüm.

Müslüm se simte bine. Treaba asta e urgentă, Irmak.

Bine, am plecat.

Iubito, mă simt foarte prost că nu pot veni la galeria de artă.

Când mă gândesc la ce pierd, îmi vine să țip... Fir-ar să fie !

- Ce s-a întâmplat ? - Păi, s-a întâmplat ceva...

Vino repede cu mine ! Au intrat oamenii clanului rival !

- Sigur va începe o înfruntare. - Ce tot spui, Gürdal ?

Dacă pățeşti ceva, o s-o iau razna !

Aşa că stai aici şi nu ieşi până nu vin eu. Să nu ieşi !

Când a auzit de Kadir, s-a enervat. Dar a încercat să nu se dea de gol.

A fost gelos ?

Când a aflat că am vorbit cu el, ba că m-am şi întâlnit cu el, da.

- Şi ce a făcut ? - Nimic.

Îl îndepărtezi de tot de tine.

Nu se va întâmpla asta. Nu dau înapoi, Çigdem.

Şi dacă nu face nimic ?

Ba o să facă.

Vom vedea. În fine, ține-mă la curent !

Sunt curioasă. Şi nu intra în necazuri !

Nu-ți face griji ! Pa !

Hai să vedem, dle Eşref !

Să vedem cine e mai tare acum !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 20