Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 17

Vă repet, domnule:

jucam o miuță, atât. N-am făcut nimic rău.

Făceam o miuță, atât ! Ei ne-au atacat pe noi !

Ei ne-au atacat pe noi !

De ce ne interogați pe noi ? Nu pricep !

Doamne, dă-mi răbdare !

Din vina voastră un puşti de 15 ani a ajuns în spital !

- Noi n-am făcut nimic. - Da ? Deci aşa stă treaba ?

Ați semănat vânt şi ați cules o chelfăneală.

Poate, furtună, nu chelfăneală. Altfel, n-are sens zicala.

Tu îți bați joc de mine ?

Şefu', nici prin gând nu-mi trece să râd de un polițist.

- Am zis doar cum e corect. - Termină odată !

Şefu' are dreptate.

- Vrei să-ți arăt că n-are ? - Abține-te !

Pentru numele lui Dumnezeu ! Încetați !

Şefu', ia ziceți, i-ați găsit pe ăia care ne-au atacat ?

- Şi dacă i-am găsit, ce faceți ? - Nu facem nimic, şefu'.

Da' cine sunt ? Unde locuiesc ? Ce hram poartă ?

- N-avem dreptul să ştim ? - Cred că ştii răspunsul la întrebare.

Dacă se mai întâmplă ceva, vă bag pe toți la zdup !

Haimanalelor ! Păcat de bietul copil, că voi l-ați băgat în spital !

- Aveți dreptate. - Cum adică are dreptate, Müslüm ?!

- Ce, ăia care au tras nu-s vinovați ? - Nu mai urla !

Gata, să n-o mai lungim ! Afară cu voi !

- Le-ai luat declarațiile ? - Da, domnule.

- Valea ! - Ba nu !

- O mai citesc o dată, că nu se ştie. - Şi eu.

Eu am terminat, domnule. Aştept la uşă.

- Bine. - Bună ziua !

Irmak ?

Ce face Ömer ?

Ce s-a întâmplat ? A murit ?

Va trăi, dar nu va mai merge niciodată.

- Ce ? - E grav... Foarte grav !

E vina noastră.

Nu. De unde era să ştiți că vor veni ăia ?

Nu... Era de aşteptat.

- Ce mai e nou ? - Ömer a scăpat cu viață...

- Dar a rămas paralizat. - Fir-ar !

Ce spui ?

Hai să ne cărăm, la dracu' ! O iau razna aici !

- Tu ce faci ? - Bine... Hai să mergem !

Mulțumesc !

Taică, i-ai zis lui Eşref să dea înapoi marfa lui Nusret,

dar el a ars-o pe toată sub ochii noştri.

E, practic, o declarație de război.

Şi asta nu e tot. Nu i-a luat poliția la secție ?

Dacă îi iau la întrebări ?

O să fie mai rău acum, dacă s-a amestecat poliția.

O să vină şi după noi.

Una e Nusret, alta e poliția. E grav.

Un orfan a avut de suferit.

E timpul să purtăm o discuție serioasă.

- Pacea fie cu voi ! - Pacea fie cu tine !

M-ați pomenit, că am sughițat.

Aşază-te acolo !

Hai, aşază-te !

De ce nu eşti prudent, băiete ? A fost împuşcat un orfan.

Ce rost avem noi pe lume ? Orfanii ! Pentru orfani trăim.

Ca să crească ei frumos,

nu ca să se lupte pentru viața lor sub cuțitul chirurgului.

Eşti...

Eşti...

- Ce ai ? Ți-e rău ? - Adu apă !

- Tată ! - Tată ? Ți-e rău ?

- Ți-e rău ? - Adu-i apă !

Ți-e rău ?

Gata... Gata, linişteşte-te.

- Ți-e rău ? - Respiră adânc.

- Linişteşte-te ! - Bea puțină apă.

Să-l ducem la doctor ? Nu arată bine.

- Bagi omul în mormânt ! - Ce spui ?

Hai, treceți înapoi la locurile voastre ! Înapoi !

Mulțumesc !

Nu v-am avertizat zilele trecute ? Ce e asta ? Ce înseamnă asta ?

Potoliți-vă odată !

- Ce face băiatul ? - S-ar putea să rămână paralizat.

Dumnezeule ! Poftim ! E posibil aşa ceva ? E posibil ?

Ce ți-am zis eu ție ? Ți-am zis să-i dai marfa înapoi nemernicului,

dar tu ai ars-o pe toată. Aşa ne-am înțeles noi ?

- De la Kadir ai aflat ? - Dar de la cine ?

Fireşte că de la mine. Ai fi vrut să nu-i zic ?

Dar nu i-ai spus toată istoria.

Ce mai e de zis ?

Marfa aia nu era pentru Olanda.

Ştii fata pe care mi-ai zis s-o găsesc, Elif...

Am găsit-o. L-am găsit şi pe dealerul ei.

Marfa era a lui Nusret.

- Adevărat ? - Adevărat. Fireşte că e adevărat.

Îşi vând marfa aici.

La colțul străzii, lângă licee şi şcoli.

Otrăvesc copii.

Spuneți şi voi ! În locul meu, ce ați fi făcut ?

Spuneți ! Kadir ?

Kadir...

De ce nu mi-ai spus toată tărăşenia ?

Aşa e el făcut !

Când e vorba de mine, nu-i vine să spună chiar tot.

Că o fi aşa sau nu, până la urmă un orfan a fost împuşcat.

Din vina ta !

- Vom răzbuna sângele orfanului. - Da, du-te şi omoară-l pe Nusret.

Gata, gata !

Dumnezeule...

Trebuie să rezolvăm problema asta. Nu mai putem tărăgăna.

Tot zicem asta, dar tot o tărăgănăm.

Ori îi facem felul lui Nusret, ori găsim altă cale...

Şi dacă îi facem felul, ce urmează ?

Îți spun eu ce urmează.

O să ne vedem pozele în toate ziarele.

Şi poliția va lăsa totul baltă să ne prindă pe noi.

- Şi-aşa ne-au luat la ochi. - Trebuie să hotărâm.

Ori acum, ori niciodată.

Nu e o idee bună să-l atacăm pe Nusret acum.

Cred că poliția stă cu ochii pe el.

Nu vom răzbuna sângele vărsat ?

Află cine a tras şi fă ce ai de făcut.

Dar, dacă moare Nusret, ne vor vâna şi polițiştii.

Noi ne luptăm cu duşmanii noştri, nu cu statul.

Gata, am încheiat discuția. Sunteți liberi.

Da, domnule director, am înțeles.

Da, mă ocup de asta.

Desigur, domnule. Desigur, categoric. Imediat, imediat.

Din cauza voastră, a urlat la mine o oră întreagă.

Toată lumea sună, dar voi nu-mi dați nimic concret.

Individul ăsta, Eşref Tek, de ce taie şi spânzură peste tot ?

N-aveți niciun răspuns ?

Çigdem, ce ați aflat ?

Au fost şase oameni care au atacat. Trei au murit pe loc, trei au fugit.

Maşinile erau furate, numerele, false.

- Ştim cine a scăpat ? - Da, sunt cunoscuți de poliție.

Kazim Sak, Günkut Yaman şi Ramiz Yaman.

Toți, apropiați ai lui Nusret.

Comandante, să-l arestăm pe Nusret ? Evident, el a dat ordinul.

- Şi crezi că va recunoaşte ? - Nu. Probabil că nu...

- Avem vreo probă ? - Încă nu.

Găsiți-i cât mai repede pe indivizi !

Au telefoanele închise.

Am urmărit maşinile o vreme, dar apoi le-am pierdut urma.

Eşref e deja pe urmele lor. El nu se va opri.

Aşa cum spune doamna comisar, experta în Eşref Tek,

dacă vrem să-i găsim vii, trebuie să-i găsim înaintea lui Eşref.

Altfel, vom mai găsi doar cadavre.

De acum înainte, vreau să ştiți tot ce face. E clar ? Fiecare pas !

Spor la muncă !

Ömer, dragul meu, te simți mai bine ?

Dnă Nisan ? Unde sunt Gürdal şi ceilalți ?

Trebuie să vină şi ei. Sunt pe drum.

- Şi Eşref ? - A fost aici. Se întoarce curând.

Te simți bine ? N-ai nevoie de nimic ?

Mă simt bine, mulțumesc.

Uite-l pe Eşref !

Ömer, băiete !

- Eşref ? Gürdal ? - Băiete ! Eşti tare ca piatra !

- Cum te simți ? Te doare ? - Mă doare puțin.

E normal.

- O să treacă. - Da, o să treacă, nu te teme !

Mai stai aici o zi, două, apoi te ducem într-un loc drăguț. Da ?

Şi aici e bine, dar vreau să plec.

Stai potolit, băiete ! Câte ore sunt de când te-au operat ?

Are dreptate.

Nu îmi simt picioarele. Nu ştiu de ce. Nici nu le pot mişca.

Abia ai ieşit din operație, Ömer.

Eşref...

Ştii cu cine m-am întâlnit zilele trecute ?

- Cu cine ? - Cu antrenorul echipei de tineret.

- Da ? - M-a văzut şi i-a plăcut cum joc.

A zis să mă duc la selecție.

Eu vă aştept afară.

Bine. Te duci când ieşi de aici.

Te simți bine ?

Nu vrei să ieşi puțin la aer ?

Poate o să ajung în echipa mare. O să fim campioni.

Când vom câştiga, ție o să-ți mulțumesc.

Poate, după aceea, voi ajunge şi în Europa. Nu ?

Sigur. De ce să nu ajungi ?

La Barcelona, la Madrid... Sigur ! Acolo o să ajungi.

Eu vreau în Anglia.

De când eram mic, îmi plăcea Liverpool.

Bravo, băiete ! Echipa muncitorilor.

Atunci, te duci la Liverpool şi să dea Domnul să câştige !

Să dea Domnul să nu mă mai țină mult !

Ce face pacientul ?

Bine, doctore, bine... Slavă Domnului...

Bine. Ömer ?

Domnule doctor, când pot să mă ridic ? Ştiți, trebuie să mă duc la selecție.

Lăsați-ne singuri, vă rog.

Sunt la uşă.

Trebuie să-ți spunem ceva.

Ce anume ?

Cum ? Nu !

Nu e adevărat ! Eşref !

Eşref ! Frate !

Ce spune ăsta, Eşref ? Ce spune, frate ?

Zice că n-o să mai merg, că n-o să mai joc fotbal.

Spune-i să tacă ! Ce tot zice ?! Spune ceva, Eşref !

Ömer, campionule,

te voi duce la cel mai bun spital, la cei mai buni doctori. Da ?

Vei putea să mergi, să alergi, să joci fotbal.

- Promit ! - Atunci, el de ce zice asta ?

Ce tot vorbeşte doctorul ăsta ? De ce ?

Spune ceva, te rog ! Răspunde-mi !

Spune ceva, te implor !

Fir-ar să fie de porcărie !

Dacă nu-i omorâm pe indivizi ăia, jur că îmi tai singur picioarele.

Şi eu, profesore, şi eu.

În acea zi, mi-am pierdut picioarele,

dar am câştigat un frate adevărat.

De atunci, de câte ori mă privea,

fratele meu Eşref îşi amintea de acea zi,

iar eu îi citeam în ochi compasiunea, regretul şi furia.

Eşref n-a uitat niciodată.

Ăsta era blestemul lui: nu uita niciodată nimic.

Cum de nu i-ați văzut pe indivizii aceia ?

I-am văzut, dar, din păcate, prea târziu.

- Unde or fi blestemații ? - Îi vom găsi, cu ajutorul Domnului.

Chiar de s-ar ascunde în gaură de şarpe, tot îi vom găsi.

Aşteaptă-ne la maşină !

Tata Yakup a spus să nu ne atingem de Nesret.

E posibil ca poliția să fie în alertă.

Şi atunci, noi pe cine omorâm ?

Ăia care l-au împuşcat pe Ömer scapă nepedepsiți ?

Ăia sunt ai noştri. Doar de Nesret nu ne putem atinge.

Dați sfară în țară.

Toți să fie cu ochii în patru, cu urechea ciulită !

La nevoie, plătim informația.

Cel care l-a împuşcat va fi pedepsit.

Aşa vom face. Neapărat.

O las pe Nisan, apoi mă duc la hotel. Voi căutați-i pe indivizi !

- Bine. - Mă duc şi eu la hotel.

Haide !

Se pare că poți să plângi.

Şi poți să râzi. E bine.

Vezi ? Ziceai că n-ai inimă, dar uite că ai !

Am inimă, dar, uneori, uită să bată.

- Eşti supărat pe mine ? - De ce ?

Pentru că te-am sărutat.

Uite, acolo era un local cu chiftele bune. La Moş Sadullah.

Făceau chiftele ca în Tekirdag, dar acum s-a închis localul.

Înțeleg. Ai să te porți de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ce mult s-a schimbat locul ăsta ! Nu mai recunosc nimic.

Au dărâmat o mulțime de clădiri...

Eu nu regret deloc, să ştii.

Uite, acolo, pe vremuri, era o casă frumoasă, veche.

Au demolat-o şi pe aceea.

Numai bărbații să facă primul pas ?

Ce repede se schimbă totul, prea repede !

Nu se va mai întâmpla niciodată, nu-ți face griji.

A fost ceva de moment...

Un impuls. Să nu crezi că m-am îndrăgostit de tine !

Mi-a venit să te sărut, şi atât.

Ce ți-e şi cu timpul ăsta, nu ? Se zice că timpul vindecă tot.

Dar, când te-ai vindecat complet, tot timpul te omoară.

Multă sănătate lui Ömer !

Sper să se facă bine şi să poată merge.

Voi face tot ce pot pentru asta.

- Ştiu. Îmi pare foarte rău. - Ca nouă, tuturor...

Nisan !

- Mulțumesc ! - Pentru ce ?

Pentru că i-ai dat sânge lui Ömer.

Povestea noastră se scrie cu sânge, Eşref Tek.

Ce frumos ! Petele de sânge nu ies. Rămân pe vecie.

La revedere !

Afra !

Afra !

Dumnezeule !

Unde s-a mai dus fata asta ?

Încă n-am reuşit să iau dosarul.

Nu fi caraghioasă ! Nu te mai gândi la asta !

În clipa aceea, se adevereau cele mai mari temeri ale lui Eşref:

se gândea la alta, nu la Rüya.

Nisan se strecurase hoțeşte în mintea lui Eşref,

furându-i amintirile cu Rüya.

Eşref era tare deconcertat din cauza asta,

dar îşi dădea seama că îi plăcea să se gândească la Nisan,

deşi inima lui îi aparținea Rüyei, şi asta nu avea să se schimbe.

- Adu-mi cheia de 12. - Imediat, meştere.

- Cum o cheamă ? - Pe cine ?

- Cum pe cine ? Pe fata aceea ! - Nu ştiu.

Cum să nu ştii ? Sigur are un nume !

Are, desigur, dar eu nu-l ştiu. Însă eu îi spun "Rüya" (visul).

Numai o făptură de vis poate fi aşa de frumoasă.

O să-şi iasă din minți...

- Alo ! - Cum adică n-ai luat dosarul ?

- Îți bați joc de mine ? - N-am reuşit.

Am încercat, dar n-am putut. Era să fiu prinsă !

- Unde e Eşref ? - A zis că se duce la hotel.

- Bine. Du-te după el ! - Am fost cu el toată noaptea.

- Găseşte o cale şi du-te la el ! - Bine. Mă duc.

M-am săturat ! O s-o iau razna ! Nu mai rezist !

- Unde ai fost ? - La piață.

- Spune-mi adevărul, nu mă enerva ! - Jur că am fost la piață !

Ce voiai ? Nu mai aveam nimic în cămară.

Da, bine...

Draga mea, te rog, fii prudentă !

Ai dat o declarație la poliție, nu se ştie ce va urma.

- Te rog doar să fii prudentă. Da ? - Bine, Nisan.

N-o să mai fac nimic rău, n-o să-ți mai fac alte necazuri.

Tu ce faci ? Ce s-a întâmplat azi-noapte ?

Nu mi-e bine deloc... Un băiat de 15 ani a fost împuşcat.

Ce spui ? Glumeşti ?!

Un băiat aşa de drăguț şi plin de viață !

Sunt cu nervii praf, simt că mă apasă ceva pe inimă.

Sunt tare necăjită. Nu va mai putea merge, înțelegi ?

- Cine a făcut asta ? - Aceiaşi oameni.

Războiul ăsta nu se va sfârşi, iar noi suntem prinse la mijloc.

Ei bine ?

Ce spune Yakup ?

Ar trebui să-mi mulțumească zi şi noapte !

Datorită mie a scăpat cu viață.

Altfel, oamenii noştri ar fi dezgropat securea războiului.

Şi nu numai securea...

Nu mai contează. Ce ai făcut cu indivizii ăia ?

Le-am aranjat plecarea. La noapte iau vaporul.

Îi expediem în România. Acolo îi ia în primire un cunoscut.

- Şi poliția nu zice nimic ? - Nici nu va zice.

Ştiu că a fost ordinul tatălui tău. Ştiu că de el nu se pot atinge...

- Eşref e pe urmele lor. - Aşa e.

- Şi poliția îi urmăreşte. - Da.

- Sunt încolțiți. - Da, aşa e.

Ai vreo idee ?

Ce-ar fi să-l lăsăm pe Eşref să-i găsească pe indivizii ăştia ?

Cum adică ? Dacă îi găseşte, îi omoară.

- Nu sunt din familia ta ? - Kadir, familia mea e mare...

Dacă mai mor doi, trei... nici nu se bagă de seamă.

Să zicem că Eşref îi găseşte şi îi ucide...

Să zicem că e şi poliția acolo...

Carevasăzică, vrei să le dăm informații...

Vreau să ne încercăm norocul.

De acord !

Mi-e totuna dacă Eşref ajunge la puşcărie sau pe lumea cealaltă.

Din puşcărie, va fi uşor să-l trimitem pe lumea cealaltă.

Nu degeaba se tem oamenii de tine.

- Consider că e un compliment. - Da, consideră-l un compliment.

Eşref nu te-a văzut, nu ?

De ce nu m-ai sunat imediat ?

Te-am sunat imediat.

Vorbeam cu un prieten şi te-am sunat îndată ce i-am închis.

N-a văzut-o...

De ce n-a văzut-o...

De ce n-a văzut-o ?

Exact atunci venea Çigdem.

Eşref era s-o vadă pe Çigdem, dar...

Dar ce ? Ce ai făcut ?

- L-am sărutat. - Ce ?

- Tu vorbeşti serios ? - Foarte serios.

- Şi el ce a făcut ? - M-a sărutat... oarecum.

Cum adică "oarecum" ? Vorbeşte clar !

M-a sărutat, Afra ! Nu mă face să regret că ți-am zis !

Vreau să te întreb ceva şi te rog să fii sinceră.

Ştiu ce vrei să mă întrebi.

Cum a fost ?

N-am simțit nimic. L-am sărutat ca să n-o vadă pe Çigdem, atât.

Dar ochii tăi spun altceva ! Îmi eviți privirea.

Cum poți să-mi vorbeşti aşa, Afra ?

Crezi că îmi arde de amor ? În special, cu Eşref !

E un asasin, un mafiot ! Am impresia că nu pricepi nimic.

Tu vorbeşti despre amor ! Ce amor ?!

Eu n-am vorbit despre amor. Tu ai menționat asta.

Taci odată !

Spiritele s-au încins, să sperăm că nu te arzi.

Ce prostii spui, Afra ?! Taci odată ! Eu mă tem pentru viața mea.

Omul ăsta mă poate ucide în orice clipă.

Mă are la mână.

Trebuie să-i iau dosarul cât mai repede cu putință.

Aşa că hai să mâncăm, că eu trebuie să plec.

Când văd cum schimbi subiectul, mă conving că e ceva necurat aici.

Ascultă-mă pe mine: între voi doi va fi ceva !

Pot să-ți dau în scris.

Afra !

Am găsit ceva, doamnă comisar.

- Ce ? - Am reperat un suspect.

Unde ? Cum ?

L-a surprins o cameră video într-o farmacie. A luat medicamente.

- Altceva ? - Mă uit acum.

Caut să văd ce a făcut, dacă a luat o maşină.

Bine, continuă să cauți ! Îl urmărim şi pe Eşref, nu ?

Da, doamnă.

Eşref îi urmăreşte deja pe indivizi.

Pune-le acolo !

Bună ziua ! Spor la muncă !

Tu cine eşti ?

- Cum ai intrat aici ? - Pe uşă. Era deschisă.

- Nu păzea nimeni uşa ? - Ba da.

Atunci, cum a intrat ăsta ? Cine eşti ?

Din câte văd, faceți pachețele cu "pastiluțe".

- Chestii foarte periculoase. - Cară-te dracu' de aici !

Nu e cazul să fiți nepoliticos, domnule.

Ar trebui să fim modele pentru societate, nu ?

N-o fi idealul vostru, dar e idealul meu.

- Nu cumva eşti polițai ? - Nici pe departe !

Atunci, cine eşti ? Ce vrei ? Te trimit pe lumea ailaltă !

Domnule, aseară am fost atacați.

Un băiat de 15 ani, orfan, fratele nostru, a fost rănit grav.

Îi căutăm pe vinovați. Sunt oamenii lui Nusret.

Şi voi sunteți oamenii lui Nusret.

M-am gândit că poate ne spuneți voi unde se ascund indivizii.

Ştiu, e o abordare cam naivă,

dar speranța în omenie nu moare niciodată.

Ce să-i faci ? Să zicem că asta e marota mea.

Ăsta e țicnit.

- Dați-l afară ! - O clipă !

- Mişcă ! - Bine, calm...

- Mişcă ! - Nu fi mojic.

Pe unde ? Pe aici ?

Bine...

Nu ți-am zis, profesore ?

Eu ți-am zis să-i ciuruim, dar tu ai ținut să fii politicos.

Ce vrei ? Aşa mi-e firea.

Atenție, câine rău ! Nu intrați !

Ia două, Mustafa !

Deschide gura !

Deschide sau te omor !

Profesore, şi manierele tale au o limită, nu ?

Deschide gura !

Înghite !

Ce e ?

Dacă vreau, ştiu să vorbesc şi pe limba voastră.

Şi acum, fiți atenți !

Cine sunt cei care ne-au atacat ?

Unde au fugit ? Unde se ascund ?

Cine ne spune scapă ! Cine nu vorbeşte o mierleşte.

Nu ştim nimic. Jur că nu ştim nimic.

Deschide gura !

Deschide !

Înghite-le ! Te nenorocesc ! Înghite !

Treci încoace ! Înghite ! E rândul tău !

Ştie careva ? Îşi aminteşte careva ?

Înghite ! Tot !

Am vorbit cu medicul-şef.

Ömer va fi mutat la un spital privat. Va fi bine îngrijit.

Am vorbit cu doi fizioterapeuți, cei mai buni din Turcia.

Ömer trebuie să meargă, Irmak.

Vom face tot ce putem, dar...

Intră !

- Sper că nu vă deranjez. - Nu. Intră !

M-am gândit să mergem împreună să-l vedem pe Ömer.

O idee bună, dar eu am ceva de rezolvat mai întâi.

Spuneți-mi când plecați şi vin şi eu, da ?

- I-ați găsit pe atacatori ? - Încă nu.

Şi când îi veți găsi, îi veți ucide ?

Nu. Am alte planuri.

Dar nu vreau să stric surpriza.

Te distrează situația, nu ?

- Nu sunt psihopat. - Eşti sigur ?

Sunt sigur. Acționez conform codului meu de conduită.

Am văzut ce s-a întâmplat şi ripostăm cu măsura exactă.

Trebuie să răspund. Scuză-mă !

- Alo ! - Mă duc la toaletă.

- Ce ai făcut, Gürdal ? - Nu scoatem nimic de la ăştia.

Dacă ar fi ştiut ceva, până acum ar fi spus.

- Bine, continuați căutările. - Bine. Am ajuns la hotel.

Da ? Bine.

Profesore ! Du-te înăuntru. Vin şi eu acum.

M-ai speriat de moarte !

De ce nu te-aş speria ? Ce faci ?

Ce cauți tu în maşina lui Eşref ?

Telefonul... L-am uitat în maşină şi am venit să-l iau.

Deci ți-ai uitat telefonul ?

Normal, normal... Voi doi sunteți nedespărțiți !

Poftim ? Nu înțeleg ce insinuezi.

Nu insinuez nimic.

Băiete ! Zi-le să ne aducă două cafele ! Negre !

Da, domnule, imediat.

- Hai să stăm puțin de vorbă. - Acum ?

Acum.

- Ce ați făcut ? - I-am scuturat bine.

Dar n-am scos nimic de la ei. Evident, nu ştiu nimic.

- Şi Müslüm ? - Nici el, altfel, ne-ar fi zis.

- Ce faci ? - Müslüm ? Bine.

- Tu ? - Bine şi eu.

Viața merge înainte, neschimbată. Tata ce face ?

Ca de obicei, fiule. Zi de zi, se duce la moschee şi înapoi acasă.

Îmi e tare dor de tine.

- Îmi e tare dor, mamă. - Şi mie, dragul mamei.

Tare îmi e dor de tine !

- Voi veni să te văd. - Vino, dragul meu.

- Dar să nu afle tatăl tu ! - Nu te teme, nu mă va vedea.

Aveți nevoie de ceva ?

Dacă îți e ție bine, eu n-am nevoie de nimic.

Nu-mi purta de grijă, mamă. Dumnezeu să te aibă în pază !

- Alo ! - Noutăți ?

Da. Mă întâlnesc cu Necmettin. Se pare că a auzit ceva.

- Bine. Să-mi spui dacă afli ceva. - Normal că îți spun. Ce crezi ?!

Bine... Mă duc la tine în cameră. Ne vedem acolo.

- Avem mult de aşteptat ? - Până vine vasul să plecați.

Înțeleg, dar oamenii se agită. Cât mai stăm închişi aici ?

Ce vorbeşti, omule ?

Nu v-a ajuns câtă bătaie ați mâncat ? Vrei să te omor, nemernicule ?

Băgați-i în container şi încuiați-i !

Sună la poliție.

Alo, dle polițist, am o informație. Atacatorii de pe terenul de fotbal

se ascund într-un container, la docuri.

Containerul va fi încărcat pe o navă către România.

A aflat şi Eşref Tek.

Nu ştiu cum a aflat, dar, dacă nu vă grăbiți,

îi va împuşca pe indivizi.

- Am rezolvat şi cu poliția. - Mai aşteaptă, apoi sună-l pe Müslüm.

- Vezi să nu-i trezeşti bănuieli ! - Da, domnule, stați fără grijă.

- Să-ți ții gura ! - Da, domnule.

Kenan !

- Poftim, omule ! - Hai, să mergem !

Mulțumesc !

- Un plan bine gândit. - Nu e al meu. Nimet a avut ideea.

Hai să ne grăbim !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 17