Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 2

Cum a mers interviul pentru angajare ?

Bine. Am primit slujba.

Deşi nu e chiar slujba la care visam, e bine.

Care e mai precis slujba la care visai ?

De ce mă întrebi ?

Nu ştiu. Dacă e o prăpastie mare între unde vrea omul să fie în vis

şi locul unde se află acum, vina e a persoanei.

De ce ?

Fie nu se străduieşte suficient, fie nu are talent.

- Poate că nu are o voce bună. - Aşa.

Eu sunt doar lipsită de noroc.

- Eu nu cred în noroc. - Eu cred. O zi bună !

Ne-au dat slujba.

Da. O să vă explic detaliile.

Oguz nu e pe aici. Ați găsit ceva ?

Nu, doamnă comisar. E un semnal, dar atât.

Bine.

Apropo, veniți la şedință, da ?

Am puțină treabă, dar vin.

Zehra ?

- Ce mai faci ? - Ai zis Zehra ?

Nu mă ții minte ? Am fost colege de liceu.

Nu sunt Zehra. Eu sunt Nisan.

Nisan ?

Nisan Akyol.

Nu...

Nu era Nisan Akyol.

M-am încurcat. Semănați foarte bine. Scuze.

Nicio problemă.

- O zi bună ! - Asemenea.

- Bună ! - Bună !

Presiunea arterială e bună.

Dar, aşa cum am zis, trebuie să începeți urgent chimioterapia.

Mai vedem cu asta. Cemil !

Să nu afle nimeni deocamdată.

- Cemil ! - Am înțeles, Tată.

Nu neglijați ce v-am zis, Tată. Ştiți că nu e o glumă.

Am zis că o să vedem. N-o mai lungi.

Să fie bine !

- Bună ziua tuturor ! - Spor la treabă !

Bine ați venit !

Serdar ni se alătură de acum înainte.

A venit ieri de la Adana.

O să ne concentrăm mai ales asupra cazului Orfanilor.

A venit timpul să le spunem stop.

- Salutare, colegi ! - Bine ați venit !

Mă scuzați că am întârziat. Am avut treabă.

Dna comisar Çigdem e familiarizată cu subiectul.

- Bine ați venit, şefule ! - Bine v-am găsit !

Serdar, am o şedință.

Colegii o să vă prezinte detaliile.

- Încă o dată, mult succes ! - Mulțumesc, şefule.

Şefule, cu permisiunea dv., să mergem în sala de şedințe.

Dnă comisar Çigdem, din câte am înțeles,

până acum, nu sunt progrese mari în cazul organizației Orfanii.

Vreau să aflu tot ce ştiți.

Nu prea multe.

Avem doar numele lor şi ce fac.

Ce altceva ar mai fi ?

Nu ştim cum fac lucrurile.

O să ne ocupăm. O să aflăm.

Şefule, lucrăm la dosarul ăsta de trei ani.

Înseamnă că n-ați lucrat suficient de bine.

În fine, să vedem prezentarea. Vă ocupați dv. ?

Sigur.

Orfanii.

O organizație criminală în care pot intra doar cei orfani.

Sunt şase membri. Toți sunt orfani.

Liderul lor e Yakup Karaşan.

E şeful cel mare. I se spune Tata Yakup.

Cine sunt ceilalți cinci ?

Cemil Hacibegoviç, vechi prieten cu Tata Yakul.

Omul lui de încredere.

Credem că el e organizatorul.

Dadik Güleryüz. Se ocupă de baruri şi de viața de noapte.

Sungur Bilava, implicat inițial în contrabandă şi spălare de bani.

Kadir Yanik, contrabandist de arme.

Şi Eşref Tek. Nu acționează doar în Turcia, ci şi în multe zone europene.

Deține hoteluri şi, desigur, cazinouri.

E cel mai periculos, ager şi nemilos dintre membrii organizației.

Dacă-i cunoaştem pe toți, de ce nu îi putem prinde ?

Fiindcă nu ştim ce şi cum fac.

Tata !

Aşa.

Ce-ați adus ? Să văd.

Eu am zece, Tata.

Eu am doar opt milioane, Tata. A fost o lună grea.

Tata, 25.

Şi eu am zece milioane.

Văd că afacerile merg bine.

Mulțumesc, Tata.

Serdar Strada 100 nr. 70B, Kadikoy

Eşref !

Tu ce-ai făcut ?

54 de milioane de dolari, Tata.

Ömer Strada 80 nr. 14-16, Fatih

Sungur, te ocupi să speli banii.

Bine, Tata. Mă ocup eu.

Acum, zece procente din banii strânşi

le aparțin orfanilor.

Bine ?

Cemil, ocupă-te de asta.

- Mulțumesc, Tata. - Nu neglijați orfanii.

Haide ! Poftă bună !

Alo ! Vă sun în legătură cu Tata Yakup.

Refuză chimioterapia.

Poate că, dacă vorbiți cu el, o să vă asculte.

Pancreas. Stadiul trei.

Da.

Bine.

M-a trimis la plimbare, a zis că vedem noi. Sunați-l, da ? Pa !

Aşa.

Ar mai fi o chestiune.

Ştiu că nu e unul dintre voi.

Dar e cineva apropiat de voi.

Cineva a început să ciripească la poliție.

N-a devenit urgent, dar trebuie să luăm măsuri.

Oricine ar fi, găsiți-mi-l.

M-am ocupat azi, Tata.

Foarte bine.

Chiar mi se strânsese stomacul.

N-ați recrutat pe nimeni din cercul lor apropiat ?

Am încercat, dar n-am reuşit.

Era un tip pe nume Oguz.

Era.

Am zis că-i urmărim telefonul. Ce veşti ai ?

Am verificat. E la Istanbul, dar nu răspunde.

Le ascultați telefoanele ?

Domnule, îşi schimbă mereu aparatele şi numerele.

Nici nu folosesc canalele clasice.

Folosesc aplicații de pe internet, greu de ascultat şi de urmărit.

Iau eu dosarul. Puteți pleca.

Dnă comisar Çigdem, rămâneți.

Eşref !

Verifică asta.

Nunta din seara asta e importantă. Totul e pregătit, da ?

Am afaceri importante cu Izzet. Să nu iasă nimic prost.

- Ne ocupăm, stai liniştit. - Crede-mă.

Fac afaceri de multe milioane de dolari cu tipii ăştia.

Nicio problemă.

Bine.

Vin şi eu.

Te aşteptăm.

Care e situația ?

Au întrebat de Oguz. Le-am zis că ne-am ocupat.

- Au zis ceva ? - Nu.

Banii de la Izzet ne-au salvat deocamdată.

Ne-au salvat, sigur.

Dar, dacă Tata Yakup află că am luat cu împrumut de la Izzet,

suntem terminați.

Tata Yakup v-a mai zis ceva ?

Nu. Ce să ne zică ?

Am aflat ceva.

Tata Yakup e bolnav. Se pare că vor să ascundă asta.

Cancer.

- Ce tot spui ? - Am auzit cu urechile mele.

Doamne fereşte ! Nu ne-a zis nimic.

- Sigur e vorba despre el ? - Da. Despre Tata Yakup vorbeau.

Dacă pățeşte ceva Tata Yakup, suntem terminați.

O să-ți zic ceva şi mai rău.

Dacă pățeşte ceva Tata Yakup,

iar Eşref e la masa aia,

chiar suntem terminați.

Ni se află toate secretele.

Eşref ştie de înțelegerile cu Izzet.

- Ştie, dar nu spune nimic. - Aşteaptă.

Nu te duce aşa de departe. Să-i dea Dumnezeu sănătate !

Amin !

Eu spun ce trebuie,

dar Kenan n-a mai vrut să continue aşa.

Şeful Adil mi-a zis ceva.

Treaba cu Eşref ?

Da, domnule. Am reuşit să mă infiltrez timp de şase luni.

Şi ce s-a întâmplat apoi ?

M-au prins.

Bine că nu te-au omorât !

Nu.

Ei nu omoară polițişti.

- De unde ştii ? - Îl cunosc pe Eşref.

Tipul are valorile lui şi se ghidează după principii.

Totuşi, nu mi se pare logic că te-au lăsat liberă.

Asta-i bună ! De ce te-ai gândit la asta ?

Vrei să insinuezi ceva ?

Nu. Ce să fi insinuat ?

Nu ştiu. Poate că te-ai gândit că lucrez pentru Eşref.

Nu se poate. Aşa să fie ?

Vreau să-l prind pe tipul ăla mai mult decât pe oricine, domnule.

Nu-ți face griji. O să-l prindem împreună.

Sper.

Trebuie să mă ocup de Oguz.

Azi şi mâine nu sunt. Încep luni.

Până atunci, studiez.

Mi-a făcut plăcere să vă revăd.

Şi mie.

Ce zici ? Vorbeşte mai tare.

Bine. Acum închide. La naiba !

Ce e ?

Ultima oară au prins semnalul lui Oguz la aeroport. Nu mai e activ.

E clar că l-au prins. Fuge de Eşref.

- Poate. - Ce facem ?

Să mă duc să mai cercetez ?

Sigur. La naiba !

- Dnă comisar Çigdem ! - Spune.

Am cercetat numele Nisan Aykol. E cântăreață.

S-a născut în Afyon, Dinar.

Altceva ?

Familia i-a murit la cutremur.

Ea şi sora ei au supraviețuit printre dărâmături.

Apoi a făcut şcoala în Burdur.

Burdur ?

Mai cercetează.

Tot ce găseşti. Fotografii, documente... Le vreau pe toate.

Bine, doamnă comisar.

- Sunt liber, aştept ! - Pasează !

Copii !

- Da, domnule. - Veniți.

Profesore...

Îl căutăm pe băiatul ăsta. Îl cheamă Ömer. Îl ştii ?

E un teren de fotbal mai încolo. Îl găsiți acolo.

Bine, mulțumesc.

Eşref, ia uite !

Tu de ce nu joci ?

N-am chef.

Nu te lasă să joci ?

Doar dacă plătesc.

N-ai bani ?

Tu cine eşti ? De la poliție ?

Răspunde-mi la întrebare.

N-am bani.

Vârsta ?

15.

Tatăl tău cu ce se ocupă ?

N-am mamă sau tată. N-am pe nimeni.

Acum ai.

Te iei de mine ?

Vorbeşte frumos.

Cine eşti ?

Aşteaptă aici, nu pleca. Mă întorc.

Gürdal !

Nu ştiu. M-am îmbătat rău aseară.

Am intrat. Eram distrus,

am intrat la vecinul ca la mine acasă.

Te sună mai încolo.

Cine sunteți ? Ce vreți ?

Ce vrei pentru locul ăsta ? Tot complexul.

- Nu e de vânzare. - Faci pe nebunul ?

Nu te-a întrebat dacă e de vânzare, ci cât vrei.

Dacă l-ai vinde, cât ai lua pe el ? Prețul de piață.

Sincer, luna trecută mi-au oferit 35. N-am vândut, e un mizilic.

O sută.

Îți primeşti banii azi, dacă vrei.

Nu e o ofertă prudentă financiar.

O sută de milioane de lire ?

Nu, yeni japonezi.

Doamne fereşte ! Lire.

Cumperi ?

Băiatul care nu poate să joace.

O să fie al lui.

De unde îl ştii pe orfanul ăla ?

Orfanii se ştiu între ei.

Îmi convine.

O sută de milioane.

Semnez azi.

Ne-am înțeles.

Vino.

- Pasează ! - E rândul tău !

Ia mingea şi fugi !

Unde locuieşti ?

E o cameră la cafenea. Acolo.

Bine.

Fii atent.

El o să te ducă într-un loc unde o să stai comod.

Bine ?

În plus, tot complexul ăsta e acum al tău.

Când faci 18 ani, primeşti actele.

Ce ?!

De acum, mama ta, tatăl tău, fratele, prietenul, tovarăşul...

Eu sunt.

- Domnilor, râdeți de mine ? - Tu ce crezi ?

Fă ce-ți spune fratele tău.

Adică locul ăsta chiar e acum al meu ?

- Ce spun oamenii ăştia, frate Sacit ? - Jur că e al tău.

Glumeşti ? Jură !

Jur pe Coran.

Am o singură condiție.

Care, frate ?

Să mergi la şcoală.

M-am lăsat în clasa a patra. Ştiu doar adunarea şi scăderea.

- Habar n-am de înmulțire. - Mă ocup eu, stai liniştit.

- Ia şi ăştia. - Frate !

Aşa.

Frate !

E prima dată în viață când îmbrățişez pe cineva.

Nimeni nu m-a mai îmbrățişat aşa.

Mulțumesc, frate.

Frate... Mulțumesc.

O să ne mai îmbrățişăm.

Să te văd.

Frate !

Cum te cheamă ?

Eşref.

Aşa l-am cunoscut pe fratele Eşref.

Şi pe Orfani.

În ziua aia, pentru prima dată în viață, am simțit că trăiesc.

Hai să-mi arăți locurile, şefule.

Juraseră să nu lase niciun orfan de izbelişte.

Şi-au ținut promisiunea până la moarte.

- Mergem la nuntă ? - Ne ies ceva bani ?

Nu te prosti !

Uite-o că vine. Ce-ai făcut ?

- Asta am făcut. - Ce e ?

Uită-te !

- Sunt o grămadă de bani. - Bine ! Acum putem respira. Bravo !

- Bani ? - Bani.

Da. Acum trebuie să facem o listă bună de melodii.

Bine, mă ocup.

Dă-l încoace.

O să mergem acolo la ora 17. Eu mă duc la proprietar.

Plătesc o parte din chirie. Iau şi nişte lucruri din casă.

- Ne pregătim la hotel. - Bine.

Să nu întârziați !

Bine. Verifică detaliile. Aştept la telefon.

Eşti sigur, da ? Tata Yakup al nostru.

Nu e o confuzie de nume ?

Bine, mulțumesc.

Ce zice ?

Tata Yakup e bolnav. E adevărat. Ne-au ascuns asta.

Ți-am zis eu.

Kadir, n-o să-ți placă ce spun,

dar Tata Yakup o să mai trăiască cel mult şase luni. Ascultă-mă.

Ține-ți gura ! Aşa se vorbeşte ?

Scuză-mă, Kadir.

Ăsta e adevărul.

Dacă Tata Yakup se duce, iar Eşref preia conducerea,

se vor afla toate secretele noastre. Îl ştii pe Eşref. Nu iartă.

Aveam zece ani când Tata Yakup m-a luat sub aripa lui.

- Ți-am povestit vreodată ? - Nu.

Pentru prima dată în viață, aveam un tată.

Cineva care să mă mângâie pe creştet...

Care să mă întrebe ce fac, dacă am nevoie de ceva...

La fel i-ar fi iubit şi pe copiii lui.

Îmi spunea că o să fiu cândva şeful Orfanilor.

Cât a durat asta ?

Până a apărut Eşref.

Exact.

A apărut Eşref, iar nouă ne-au dat papucii.

Ascultă-mă, Kadir.

După ce se duce Tata Yakup, locul ăla e al tău.

Altfel, suntem terminați.

Cum adică nimic ? Şi cât ai dat ?

Cât ?

Doamne ! Măcar e deschis sus ?

Nu cred ! Eu aş zice că se poate, dar sora mea se înfurie.

Nu vrea să ne vedem. Insistă cu asta.

Dar e firesc.

Cui îi pasă ? Câți ani are, ca să-mi dea ordine ?

- Tu câți ani ai ? - Surioară !

- Dă-mi telefonul. - Soră !

- Era idiotul ăla ? - Nisan !

Bună ! Eşti Cevahir, nu ? Nu cumva să-mi mai suni sora, e clar ?

- Îți dai seama ce faci ? - Afra, tu ce faci ?

De câte ori ți-am zis să nu vorbeşti cu el ?

O să-ți aducă doar belele ! Are deja cazier !

Ba nu. Vine dintr-o familie bună. Crezi că nu ştiu ?

Nu te lua de familia lui ! Câte probleme a avut deja ?

De câte ori a fost la închisoare ? Droguri şi atâtea altele !

Care e problema cu asta ? Nu pot să ies cu el la un pahar ?

Nu poți, dragă. Nu poți bea nimic cu tipul ăla. Nu-ți dau voie.

Te gândeşti la orice în afară de şcoală.

Bine. Şi tu ai fost la şcoală. N-o să te deranjez.

- O să-mi promiți, surioară. - Am zis da. Promit.

Bine. Iau nişte lucruri şi plec. Am treabă.

- Să fii cuminte ! - Da.

Vin acum.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Bine ați venit ! - N-am întârziat, nu ?

Nu. Mai e timp. Vă conduc în culise.

- E totul în regulă ? - Da.

Kadir !

Ascultă. E nunta unei rude importante.

Să nu meargă nimic prost. M-ai face de râs.

M-am ocupat personal de toate, Izzet. Eu plătesc.

Nu cumva să-mi dai vreun ban !

Nici vorbă, Kadir. Sunt lucruri diferite.

- Izzet e aici ? - Da.

Vorbeşte cu Kadir în față.

Eşref, lasă-mă să arunc o privire jos.

Merg să salut.

- A venit şi Eşref. - Bine v-am găsit !

- Bine ai venit ! - Dl Izzet, Eşref.

Proprietarul hotelului. Un prieten apropiat.

- Ca un frate. - Mulțumesc.

- Am tot auzit despre tine. - Mulțumesc, dle Izzet. Bun-venit !

Ne onorează prezența ta. Dacă vrei ceva, băieții sunt aici.

Mulțumesc, frate Eşref.

Până acum, totul e perfect. Bravo !

- Mulțumesc. O să fiu acolo. - Să mergem.

În primul rând, bună seara tuturor !

Ne bucurăm să vă fim alături în această seară superbă şi specială

pentru Şeyda şi Mahmut.

Să aplaudăm cuplul mirilor !

Aplauze, fiule !

Bravo !

Totul e frumos cu tine,

Chiar şi să mergem pe marginea drumului.

Chiar şi să alergăm după un vis imposibil...

Totul e frumos cu tine,

Chiar şi pământul ăsta şi pietrele.

Chiar şi frica din mine,

Chiar şi lacrimile din ochii mei.

Dacă va veni despărțirea,

O zi cu tine mi-e de ajuns.

Dacă va veni despărțirea,

O zi cu tine mi-e de ajuns.

Vă mulțumesc mult.

Vă rog să aplaudăm. Începe ceremonia cununiei.

Bravo !

- Numele şi prenumele mirelui. - Mahmut Zerfani !

Dle Mahmut Zerfani, o iei în căsătorie pe dra Şeyda Örgünlü

de bunăvoie şi nesilit de nimeni ?

Da !

Poate în fiecare notă a unui cântec,

Poate în fiecare terasă de la malul mării,

Poate în fumul unei țigări pe care o fumez...

Când o stea cade de pe cer,

Când merg singură pe asfaltul umed,

Mă gândesc la cu totul altceva,

Dar tu eşti în mintea mea.

Nu-i aşa că fata are voce frumoasă ?

Vocea ei. Nu-i aşa că e frumoasă ?

Da, e frumoasă.

I-am propus să cânte şi la noi. Discutăm după eveniment.

Serios ?

Bună idee !

Bravo !

Eşref ! Maşina e gata. Te aştept.

Dacă lumea ar şti,

Nu-ți face griji, dacă asta te sperie.

Nu se poate să ne mai despărțim. Nu se poate.

Am iubit, ne-am îndrăgostit,

Ne-a legat iubirea oarbă.

Nu se poate să ne mai despărțim. Nu se poate.

- Ce se petrece acolo ? - Criza clasică. Cer diverse piese.

Da, dragi oaspeți. Vă rog să luați loc.

Vine tortul miresei ! Aplauze !

- Domnule, nu ştim această piesă. - Cum să nu ştiți "Lorke" ?

Din păcate, nu putem cânta asta. Nu e pe lista noastră. Îmi pare rău.

Ce nu poți să cânți ? E "Lorke".

Domnule, nu cred că ne înțelegem. Nu putem cânta, nu ştim melodia.

Facem o pauză de zece minute şi revenim alături de dv. Mulțumesc !

Domnule, v-am zis că nu ştim.

- Cum să nu ştiți ? - Măcar aduceți tamburine !

Dacă te doreau aşa de mult, să n-o fi arătat atât de deschis !

Te-am luat o dată şi nu te dau înapoi.

Sunt îndrăgostit, sunt fericit, nu renunț.

Încetineşte ! Ce faci ? O să vină poliția după noi.

Nu se întâmplă nimic. Relaxează-te, frumoaso !

Şi ? Unde mergem ?

La casa noastră din Beylerbeyi. Ai mei nu sunt acolo.

Ce-ar fi să ieşim cu Cem şi cu ceilalți ?

O să ieşim. Avem timp.

Te-a văzut cineva acolo ?

A auzit cineva că erai cu el ?

Tot ce ni se întâmplă e din cauza frumuseții tale.

Nu mai putem ieşi din gura lumii.

Fir-ar !

Bine. Să terminăm seara asta.

Domniță ! Vă uitați şi la mine ?

Spuneți.

Ia spuneți ! De ce n-ați cântat ce v-am cerut ?

- Fiindcă nu ştim piesa aceea. - Şi ?

- Motivul ? - Motivul e că nu ştim melodia.

- De aceea nu am putut cânta. - Fii atentă, domniță !

E nunta fratelui meu.

Vreau dansul Halay.

Vă înțeleg. Dar noi nu ştim melodia.

Cereți altceva şi cântăm. E bine aşa ?

Nu ne înțelegem, e clar. Nu vrem altceva.

Noi vrem "Lorke".

E vreo problemă cu "Lorke" al nostru ?

Nu. Bine. Ne descurcăm.

E cam aşa... Ca la nuntă, fiule.

- Hai să cântăm pentru domnii. - Nu te uita la mine.

Chiar nu ştim melodia. Dacă am şti, n-am cânta ?

Cereți altă piesă. O să cântăm toată noaptea. Chiar nu ne amintim.

Bine...

Bine... Atunci, ştiu eu cum să vă amintesc.

Vă rog să luați banii.

Bine ?

Să-i învârtiți frumuşel...

Şi ştiți dv. ce aveți de făcut apoi.

- Neruşinatule ! - Cum poți să-mi vorbeşti aşa ?

- Fugiți ! - Repede !

- Eşti bine ? - Prinde-o pe femeie !

Opriți !

- Ce se petrece ? - Vă rog, ajutați-mă !

Ce se petrece ?

Stai, calmează-te !

- Stai liniştită. - Înapoi !

Nu te băga !

Ați prins târfa ?

Vorbeşte frumos, e lume aici.

Ce se petrece, băieți ? Ați scos pistoalele ?

Au scos pistolul fiindcă n-am cântat ce au vrut.

Ce-ți pasă ție ? Tu cine eşti ?

Eu sunt Eşref. Proprietarul hotelului.

Doamna e angajata mea.

Angajata ta s-a purtat urât cu noi.

Un bărbat care scoate pistolul la o femeie nu merită considerație.

Hai, intrați ! Mergeți să vă distrați frumos.

Intră şi tu.

- Ticăloşilor ! - Ce gunoaie !

Hai să intrăm !

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2