Original subtitles

Alte ştiri şi subiecte din Angola, Cipru şi Franţa.

În Angola, între 500 şi 1.000 persoane au murit

în trei zile de luptă în capitală între grupările liberale rivale.

În Franţa, mai multe bombe au explodat...

Du-te şi stai de vorbă cu ea.

Nu te opri. Du-te la ea.

Bine.

... au spulberat consiliul de administraţie, obţinând 46 locuri.

E mult mai mult decât cele mai optimiste aşteptări ale liderilor,

ceea ce le conferă o majoritate clară, funcţională.

Valerie...

Continuă.

Vrem doar să stăm de vorbă, nimic mai mult.

Valerie ?

Valerie !

Ce-o fi fiind ?

Ce e ?

Nu ! Valerie !

Nu ! Nu !

CASA PĂCATULUI DE MOARTE

Traducerea şi adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)

- Îmi pare foarte rău ! - Nu, eu sunt de vină.

- Sunteţi teafără ? - O să supravieţuiesc.

Hei, îmi păreţi cunoscut !

Sunteţi...

Nu, nu chiar până acolo. Somerset e destul de departe.

Nici eu.

Mama mea a murit acum trei ani.

Oh, îmi pare rău.

- Nostim cum am dat peste d-ta ! - Nu, eu m-am năpustit asupra d-tale !

E vina mea. Eram cu gândul aiurea.

- Am ceva necazuri. - Necazuri avem toţi.

- Şi d-ta ? - Pe moment nici n-am unde sta.

Se va ivi totuşi ceva. D-ta ce necaz ai ?

Oh, tipul ăsta cu care stăteam. Ştii, ţi-am povestit despre el.

Lucrurile nu merg prea bine.

- Să nu mai vorbim despre asta. - Eu sunt cel mai calificat să ascult.

- Nu la drumul mare. - Dacă ai nevoie să vorbeşti...

Se pare că încerc să leg o conversaţie cu tine.

- Vorbesc serios, Jen. - Ştiu.

Jenny.

- Bună, Bob. - Ai timp să bem ceva ?

Nu urc în chestia aia cu tine !

- Sunt cam ocupată acum. - Oh.

- Îţi dau un apel, da ? - Da.

Să văd dacă găsesc vreunul.

- Nu ghiceşti cu cine m-am întâlnit. - Cred că mai bine-ai urca.

- Ghici cu cine m-am întâlnit ! - Habar n-am.

- Bernard Cutler. - Când ?

Chiar acum. A încercat să dea în mine.

Vanessa, n-o să-ţi vină să crezi. S-a făcut preot.

De necrezut, nu ? Lucrează la biserica aia de lângă bibliotecă.

- S-au întâmplat chestii şi mai stranii. - Ce bine dispusă eşti.

Ei bine, am încercat o jumătate de oră să-i fac faţă prietenului tău.

- Oh, Doamne ! - Mai bine te-ai duce sus.

Am putea avea necazuri.

A zis Bernard că poate va suna mai târziu.

- Aşa a zis ? - Nu, nu aşa a spus de fapt,

a zis că sigur va suna, când i-am spus că eşti aici.

- Dar trebuie să-mi spui de ce. - De ce trebuie să fie vreun motiv ?

Mă mut, asta-i tot. E timpul să plec.

Dacă pleci acum, eşti bun plecat.

- Depinde de tine. - Ei, dac-aşa e, ticălosule,

să nu mai pui niciodată piciorul în acest apartament.

Înţelegi ? Niciodată !

Ţi-am spus, Jen.

Te crezi un Făt-Frumos, nu ?

Du-te la dracu.

Scuzaţi-mă, părintele Cutler e aici ?

- Nu, nu l-am văzut. - Mulţumesc.

Scuzaţi-mă... Scuzaţi-mă.

Nu ştiţi, părintele Cutler e aici ?

Nu, îmi pare rău.

Nu ştiţi cine spovedeşte ?

- Poftim ? - Cine ţine spovedaniile ?

Nu ştiu. N-am mai fost pân-acum aici.

Nici eu.

Da ?

Nu pot să spun. Pur şi simplu nu pot.

Vreţi să vă spovediţi sau nu ?

Ascult.

- Îmi pare rău, părinte. - Când te-ai spovedit ultima dată ?

Îmi pare rău, nu trebuia să vin aici.

- Eşti fără de păcat ? - Nu, nu-i vorba de asta...

Atunci ai ce căuta aici.

Nu, eu doar... căutam pe cineva.

Eşti sinceră cu d-ta însăţi ?

Nu înţeleg.

Poţi căuta pe cineva într-o biserică, dar nu într-un confesional.

Aici intri doar ca să-ţi despovărezi sufletul.

Nu-i aşa ?

- Ba da. - Atunci, ce te macină ?

Ei bine...

Un bărbat. Un bărbat pe care-l iubesc.

Dar m-a lăsat, iar eu nu mai pot fără el.

Chiar nu pot.

Cine-i acest bărbat ?

Am trăit cu el.

Şi v-aţi culcat împreună ?

Ne-am... culcat împreună, da.

- De ce eziţi ? - Pentru că...

În ultimul timp, n-am mai făcut-o. Adică eu n-am mai făcut-o.

- Aţi avut relaţii sexuale ? - Ştiţi... nu-i pasă de ce simt eu.

Are... şi alte fete.

Nici măcar nu încearcă să mi-o ascundă.

M-aş fi putut obişnui, m-aş fi putut obişnui cu orice, doar că...

Când a fost ultima dată

când aţi fost împreună ?

Nici nu mai ştiu.

- De ce e aşa de important ? - Spune-mi.

Vreau să-mi spui.

Aşadar...

Chiar aşa e ?

Oh. M-am dus la forţele de muncă, era singurul loc de muncă ce-l aveau.

Mulţumesc.

Nu, nu la asta mă refeream.

Cât timp eşti fericit, ăsta-i lucrul cel mai important.

Eşti fericit, nu ?

Sigur. Sunt probleme şi în biserică, dar fiecare profesie are aşa ceva.

Ei bine, pe unele le putem rezolva chiar acum.

Oare ?

Cazarea.

Stai puţin: ce se întâmplă dacă acest prieten al tău nu mă vrea ?

- Păi vom afla. - Bine.

Dacă nu te vrea, ai putea rămâne aici.

- Dacă nu incomodezi pe nimeni. - Aici ?

Nu văd de ce nu. A mai stat cineva aici.

- Prietenul ei. - Fostul ei prieten.

S-a mutat în seara asta.

Aşadar ?

Pare a fi o idee bună.

Păi vom vedea, nu ?

Nu ţi-am zis ce bine mi-a părut să te revăd, nu-i aşa ?

Da.

Nu spui chiar totul.

Nu vreau să mai spun altceva.

Nu-i nevoie să te simţi stânjenită când vorbeşti cu mine despre sex.

Nu mă simt stânjenită.

Atunci spune-mi totul.

Am avut un avort, acum câteva luni.

- El te-a obligat ? - Nu trebuia să vin aici.

- Totul e o greşeală. - Nu pleca !

- Vreau să te ajut. - Nu cred că puteţi.

- Îmi pare rău. - Trebuie să mă laşi să încerc.

Nu acum, părinte, întârzii de la o întâlnire.

- Vă rog. - Atunci mâine ?

Vino mâine.

Nu pentru a te spovedi. Doar ca să vorbim.

- Vei veni ? - O să-ncerc.

Vom căuta împreună ajutor de la Dumnezeu.

Mulţumesc, părinte.

La ce oră vei veni ?

Bob ? Ştii băutura aia... Ai chef de puţină companie ?

- Te sun doar când am nevoie de tine. - Nu-i nimic. Să petrecem puţin timp.

- Cheile ! Le-am lăsat în maşină ? - Mă uit eu.

Oh, drăcia dracului ! Le-oi fi lăsat în cabina telefonică.

Nu-s aici. Haide, mergem înapoi.

Ce rost are ? Le-o fi luat altcineva.

Oh. Nu mai intrăm, nu-i aşa ?

Ba da.

- Dacă nu se uită nimeni. - E cam periculos, nu-i aşa ?

- E aproape gata. - Minunat.

- El şi le cumpără toate ? - Nu, le primeşte gratis.

- Asta îi e slujba. - Cu ce se ocupă ?

Mai tot timpul, cine ştie ? Îşi spune "ascultător de discuri".

Din ce spui, nu pare a fi o mare pierdere.

Nu, dar îl iubesc. Ăsta-i necazul.

- Adevărat ? - Hm.

Am încercat să găsesc un partener de discuţie în seara asta,

şi am mers la o biserică să găsesc un vechi prieten.

Eram atât de disperată, încât m-am dus să mă spovedesc.

Nu-i o prostie ? N-am mai făcut-o de când eram la şcoală.

- Şi ? Ţi-a făcut bine ? - Glumeşti.

- E de zece ori mai rău. - De ce ?

Preotul ăla...

Era tare ciudat.

În ce sens ?

Mi-am lăsat ţigările în cabina de telefon.

- Tu nu fumezi, aşa-i ? - Nu, îmi pare rău.

- Merg să-mi cumpăr altele. - Merg eu.

Nu, e în regulă.

- Închide aia dacă te deranjează, da ? - Bine.

Dumnezeule !

De unde-ai apărut ?

Cum ai intrat ?

Eşti vreun nebun. Ai stricat...

Ce doreşti ?

Hai odată !

Cine eşti ? Ce vrei ?

Pentru Dumnezeu, ce vrei ?

Nu te apropia ! Te tai, vorbesc serios !

Robert ?

Robert ?

Robert ?

Jenny ?

La etaj... La etaj !

La etaj...

Nu-mi vine să cred că s-a întâmplat aşa ceva.

O fi avut o şansă la un milion.

- Nu, n-o arunca. - De ce ?

Poate cineva ar vrea s-o examineze.

Pentru ce ? A explodat.

De mare folos îi e asta lui Robert, care zace acolo în spital.

Nu trebuia să mă mut azi. Probabil vreţi să fiţi singure.

N-am fi ştiut ce să ne facem fără tine.

- N-am făcut nimic. - Avem nevoie de tine aici.

Haide, Jen, culcarea.

Vreau să aştept. Poate sună de la spital.

Au zis că nu va mai fi nimic nou în noaptea asta.

Vino. Nu mai e nimic de făcut.

Oh, am uitat să vă spun ceva.

După ce l-am găsit pe Robert, uşa aceasta era descuiată.

- Şi ? - Pâi înainte era încuiată.

Chiar eu am încuiat-o.

Alo ? Da.

- La telefon. - Spitalul ?

Adevărat ?

- Bună dimineaţa. - 'Neaţa. Scuză-mi ţinuta.

Faţă de cum umbla Terry prin casă, eşti categoric supra îmbrăcat.

Te rog. Sunt un om al bisericii.

N-ar zice nimeni privindu-te acum. Araţi aproape omeneşte.

Ce faci ?

Ouă şi şuncă după o anumită modă.

Nu-mi spune că nu vrei şi tu !

- 'Neaţa, iubire. - 'Neaţa.

- Cine era la telefon ? - Părintele cutare.

- Cel de la biserică. - Meldrum ? Ştie că sunt aici ?

Nu. Mi-am uitat aseară cheile acolo când m-am dus să te caut.

- Ţi le aduc eu diseară. - Nu. Nu mai sunt acolo.

Le-a luat cu el acasă. La casa parohială.

Mă aşteaptă părintele Meldrum.

Mulţumesc.

Vreţi să aşteptaţi puţin ?

Da, desigur.

Regret, dar e extrem de ocupat şi nu poate fi întrerupt.

Nu...

Uite ce-ai făcut !

Bătrână rea şi egoistă ! De câte ori ţi-am spus...

Nu pot...

Ce-aţi făcut tu şi Jay... ?

Cu ce vă pot ajuta ?

Îmi pare rău că te-am reţinut.

Nu pot să stau, de fapt.

Intră doar un moment.

Cum te simţi azi ?

Mă bucur c-ai venit să mă vezi. Ai făcut ce trebuia.

Îmi pare rău, cred că mă confundaţi cu altcineva.

- Numele meu e Jenny Welch... - Ai venit ieri la mine.

Tulburată, având nevoie de ajutor.

- Şi eu sunt aici pentru a ţi-l oferi. - Ah, înţeleg !

Da.

Păi... îmi pare rău pentru asta. Nu trebuia să fi venit.

- Atunci de ce eşti aici ? - Ziceaţi că aveţi cheile mele.

Ţi-e teamă... teamă de cel ce te-a pângărit ?

Să nu-ţi fie. Nu-ţi va mai face niciun rău.

Nu voi mai permite nimănui să-ţi facă rău.

Gândeşte-te la răsplata spirituală ce ne aşteaptă, Jenny. Aici.

Omul acela te pângăreşte.

Lasă-mă să-ţi arăt calea către adevărata fericire.

Mi-e... teamă că nu mai am timp.

Trebuie să mă întorc la prăvălie, ştiţi...

Sunteţi bun să-mi daţi cheile...

Am mulţi elevi, ştii ?

Şi întotdeauna le citez un rând din Cartea Numerelor.

Capitolul 32.

"Fii sigur că păcatul te va găsi."

Nu-i nevoie să te simţi stânjenită când vorbeşti cu mine despre sex.

Nu mă simt stânjenită.

Atunci spune-mi totul.

Am avut un avort, acum câteva luni.

- El te-a obligat ? - De unde ai asta ?

- Totul e o greşeală. - Nu pleca !

- N-ai niciun drept ! - Am toate drepturile.

Am fost lăsat pe acest pământ ca să mă lupt cu păcatul.

Şi voi folosi orice mijloc disponibil pentru a o face.

Dar asta e... o nesocotire a eticii catolice de bază !

Doar dacă aude altcineva.

Trebuie să ne asigurăm că nimeni altcineva nu ne aude.

Ce vrei să spui ?

Trebuie să fim siguri că familia ta

nu află despre copilul nenăscut pe care l-ai ucis.

Nu pot să cred.

E chiar aşa de greu de înţeles ?

Un preot încercând să-şi ducă înapoi enoriaşii pe calea cea dreaptă ?

- Cheile ! - Nu poţi supravieţui fără mine !

Nu-i nevoie să te simţi stânjenită când vorbeşti cu mine despre sex.

Nu mă simt stânjenită.

Atunci spune-mi totul.

Am avut un avort...

- Nu te-am auzit bătând la uşă ! - Ce straniu !

- Ce doreşti ? - Am auzit strigăte.

N-a fost nimic care să te privească, d-ră Brabazon.

Doar o fiinţă tânără având nevoie de călăuzire. Una ca multe altele.

Nu, părinte.

Asta a fost diferită, nu-i aşa ?

- Bernard e aici ? - Nu. A mers să facă binecuvântarea.

Trebuie să vorbesc cu cineva. Preotul la care-am fost e nebun.

Bine, Jenny, dar eu...

Nu, nu, ascultă-mă.

Trebuie să facem ceva, trebuie să...

mergem la autorităţile bisericeşti, sau la poliţie...

Jenny...

- E Terry ! - S-a întors.

E aici !

- Îmi pare rău. - Ce-ai făcut ca să-ţi pară rău ?

- Mie-mi pare rău. - Îmi pierd cumpătul

- şi spun lucruri necugetate. - Uită.

Hei, ce-i cu tine ?

Jenny ?

S-a întâmplat ceva azi şi m-a necăjit.

Ce ?

- Nu te-ar interesa. - Spune-mi.

- N-ai altceva mai bun de făcut ? - Până la 7 jumate, nu.

Fac binecuvântarea la biserica St Bartholomew.

Părintele Trafford e încă bolnav, aşa că...

Foarte interesant.

Nu-mi închipui cum o slujbă la 7:30 te face să-ţi pierzi aici vremea, la 6:30.

Mă rog...

De fapt citeam despre Franz de Vries, cardinalul belgian.

Merge luni la întrunirea conciliului de la Vatican,

"hotărât să reintroducă moţiunea sa de abolire a celibatului."

Am prea puţină consideraţie pentru capriciile

unor cardinali belgieni renegaţi.

Precum Colegiul Sacru.

Dar e o problemă importantă. Ar trebui discutată.

Nu credeţi că nevoia de celibat, mai ales azi, e mai puţin relevantă ?

Relevantă ? Pentru ce ?

Pentru creşterea permisivităţii în societate, asta vrei să spui ?

Aceştia sunt cei, între care te afli şi d-ta, fără îndoială,

care ar dărâma tot eşafodajul Bisericii Catolice, dacă li s-ar da ocazia.

Vremurile se schimbă, şi noi împreună cu ele.

Din ordinele cui ?

Du-te şi-ţi vezi de datoria d-tale.

Oh, apropo, înmormântarea lui Robertson, de mâine...

Ştiu prea bine că înmormântarea lui Robertson e mâine.

Dar a fost anulată. Au hotărât să-l pună în cripta familiei.

Aşa că mormântul trebuie umplut la loc.

- O să am eu grijă. - Dacă-mi daţi numărul groparului...

Am spus c-o să am grijă !

Părinte ?

Vin. Luaţi-o înainte.

Să nu te mai văd aici când mă-ntorc.

Ce autorităţi bisericeşti ?! O să mă duc chiar eu.

- Şi ce-ai de gând să faci ? - Să-l pun la punct.

- Aşa nu vom ajunge nicăieri. - Aşa voi pune mâna pe bandă.

Alo ? Vreau să vorbesc cu cineva pe nume Meldrum.

Da ? Unde-i asta ?

Da, bine. Pa.

Are o biserică. "Inima sacră".

- E lângă bibliotecă. - Da, aşa e.

Nu fi prea aspru, bine, Terry ?

Părinte Meldrum !

Da ?

Sunt d-na Davey.

Cu ce vă pot fi de folos ?

Sunt d-na Davey !

Nu-mi aduc aminte numele, îmi pare rău.

Aţi cunoscut-o pe fiica mea.

Valerie Davey.

Valerie ? Da, desigur. Ce mai face ?

A murit, părinte !

S-a aruncat pe fereastră !

Sărmană femeie...

Nu vă prefaceţi îndurerat, ştiu că nu sunteţi.

Ştiu multe despre dvs., părinte.

Ştiu că Valerie venea în fiecare seară la dvs.

şi că se întorcea acasă în lacrimi.

Ştiu că dvs. aţi omorât-o !

D-nă Davey, înţeleg că sunteţi disperată,

şi probabil extenuată,

altfel n-aţi face o afirmaţie atât de deplasată.

Nu e deplasată, e adevărul. O ştiu !

Ştiu totul.

Aşa deci...

Atunci ştii şi că fata d-tale era însărcinată,

că a venit la mine căutând ajutor,

şi era moartă de frică să nu afle soţul d-tale.

Nu...

Ba da.

Nu vă cred. N-o să mai fiţi aici.

D-nă Davey, vă asigur că voi fi aici

şi că vom discuta atunci totul.

- Bine, atunci. - Bun.

- Duminică, după slujbă ? - Da !

Şi acum sunteţi bună să plecaţi ?

Pe aici.

- Vă cheamă Meldrum ? - Da.

- Vreau o vorbă cu dvs. - O chestiune bisericească ?

- Exact. - Poate o lăsăm pe mâine dimineaţă.

Am spus că vreau o vorbă cu dvs.

- Tare prietenos mai sunteţi ! - Dacă nu vă supăraţi !

O cunoaşteţi pe Jenny Welch ?

V-am întrebat ceva.

Da, o cunosc pe Jenny Welch.

Îmi spune că o necăjiţi.

Orice se întâmplă între mine şi enoriaşii mei e treaba noastră.

E şi treaba mea, amice.

Jenny se întâmplă să-mi fie o prietenă foarte bună.

Trăim împreună, şi n-avem secrete.

Mi-a povestit despre casetofonul d-tale.

Spuneai că ai trăit cu d-ra Welch ?

Da, aşa e. Ultimii doi ani.

- Eşti şocat ? - Cel care a abandonat-o,

care a obligat-o să-ţi avorteze copilul ?

Nu schimba subiectul.

Am venit să te bat în cuie, amice, şi nu plec fără caseta aia.

Meldrum ?

Meldrum !

Jocul s-a terminat, Meldrum.

Crezi că-i ceva adevăr în ce ţi-a spus Jenny ?

- Despre Meldrum ? - Da.

Păi nimic din ce spune acum nu prea are sens, nu ?

Nu. Toate necazurile se abat asupra ei dintr-o dată, sărmana.

Cine ştie cât va trece până-şi va reveni din ceea ce s-a întâmplat aici.

Şi-o mai tracasează şi prietenul ei. S-a întors azi după-amiază.

Ce ?!

Plângea şi se scuza întruna, şi acum iar e supărat.

În timp ce ea stă acolo aşteptându-l, iar el nici gând să se mai întoarcă.

Pariez că şi-a găsit vreo curviştină în vreun bar. Îmi vine să-i crăp capul.

Bernard !

Poftim, draga mea. Făcut cu mâinile mele.

Mulţumesc.

Bernard, m-am tot gândit.

Dacă Terry nu revine diseară, mâine va trebui să mergem la Meldrum.

- Ei bine... - Îl vom obliga să ne dea caseta.

Uite, Jenny, n-are niciun rost să te mai duci acolo.

- Am să-i spun eu, totul va fi bine. - Va zice că n-a făcut nimic !

- Totul va fi bine. Am eu grijă. - Când o să mergi ?

Mâine dimineaţă. La prima oră.

Bea.

Cred că Terry a păţit ceva.

Aproape c-am renunţat. Cina d-nei Meldrum e gata de ore întregi.

De ce-ai ascultat melodia aceea ?

- Nu vă înţeleg, părinte. - Ascultai un gramofon.

Mai întâi că nici n-aş fi ştiut cum să-l folosesc.

Nu am halucinaţii, d-ră Brabazon.

Trebuia să vă ştergeţi pe picioare, dac-aţi fost în grădină.

Aţi adus noroi în casă.

Bună seara, mamă. Ai avut o zi frumoasă ?

Am întârziat, ştiu. Iartă-mă.

De ce foloseşte maşinăria asta ? Împotriva indicaţiilor mele exprese !

De ce-o face ? Nu înţeleg !

D-ta înţelegi, mamă ?

D-ta ştii de ce o face ?

Oh, mamă, am nevoie disperată de ajutorul tău.

Îţi mai aminteşti cum veneam la tine cu orice problemă ?

Dacă n-ai fi fost d-ta, n-aş fi fost acum om al bisericii.

M-ai călăuzit departe de ispită şi în serviciul lui Dumnezeu.

Îţi voi fi veşnic recunoscător.

Dar vreau din nou ajutorul tău, mamă.

Vechile ispite... s-au întors.

De ceva timp tot cresc.

Nu-nţeleg.

Îndrum şi sfătuiesc tot timpul tineri.

Unii dintre ei sunt tinere atrăgătoare.

Vin aici, tot timpul,

dar eu niciodată... niciodată...

Adică n-am vrut niciodată cu adevărat să...

N-am vrut niciodată mai mult.

Până acum.

Îmi aduce aminte de ea.

Vocea, prima dată când am auzit-o.

Firea ei... totul.

O vreau. E greşit ?

Sigur că-i greşit, dar n-o pot controla.

Am crezut că el era iubitul ei.

A folosit-o în mod odios.

Dar am pedepsit pe cine nu trebuia.

Deşi am ispăşit pentru asta. Oh, da.

Adevăratul vinovat a dat socoteală.

Poate că acum ea va veni la mine.

Acum e singură.

Poate va avea nevoie de mine.

Cum a îndrăznit să se folosească de acest instrument ?

Asta-i muzica noastră... Nu-i aşa, mamă ?

Mama e gata pentru culcare, d-ră Brabazon.

Mulţumesc, părinte.

Ies la o plimbare, să-mi limpezesc mintea.

Mi-e teamă c-a ieşit.

Eşti din nou singură cu mine.

Vanessa.

Vanessa, ai închis poarta ?

Eşti sigură ?

Terry ?

Alo ?

- E totul în ordine, d-şoară ? - Scuze.

Da, totul e în ordine. Mulţumesc.

Mulţumesc.

Cu părintele Meldrum, vă rog.

Da ?

Da, îmi dau seama.

Îmi pare rău, mi se pare foarte jenant.

Cum ar şi trebui. Ai venit aici cu aceste acuzaţii absurde...

- Acuzaţiile ei. - Se pare că le şi dai crezare.

- Am vrut să-i fac pe plac. - Exact.

Are nevoie să fie împăcată.

E o fată tulburată, în ceea ce cred că se numeşte stare de şoc.

A venit la mine din proprie iniţiativă, iar eu am încercat s-o ajut.

Ce pot spune mai mult ?

Păi a spus că i-aţi înregistrat spovedania

şi că i-aţi pus-o s-o asculte.

Iar acest tânăr răspunde bine sfaturilor mele.

Sunt foarte interesat de cazul unei tinere care m-a căutat azi.

O s-o numesc "d-ra A".

N-a prea vrut să vorbească, şi a mers până într-acolo încât

a pretins c-a venit la biserică pentru un alt motiv decât confesiunea.

I-a trebuit ceva timp până s-a simţit în largul ei cu mine,

şi abia atunci am înţeles câtă nevoie avea de ajutor.

Cred că frustrările sale sunt parţial sexuale,

dar cred că au o rădăcină mai profundă.

Trebuie să descopăr de ce depinde atât de mult

de un bărbat care o respectă atât de puţin.

Data viitoare îi voi sugera noi tovarăşi, noi interese.

Clubul de tineret Cutler poate fi un bun început.

Înregistrez faptele mai importante despre tinerii care vin la mine.

Mă ajută să le studiez cazurile.

D-ra Welch a aflat, şi a insistat să audă ce-am spus despre ea.

Dac-aş fi ştiut că va denatura lucrurile, n-aş fi acceptat.

Chiar că are nevoie de ajutor.

La fel şi pacienţii de la spitalul St Andrew.

Am şi întârziat cu vizitele mele.

Atenţie, vă rog. Dr. Walker e rugat să se prezinte la...

E încă foarte slăbit. Nu puteţi sta decât câteva momente.

- Poate vorbi ? - Încă n-a scos un cuvânt.

Părinte ! Un moment.

Aici, d-le. E o glumă afurisită, nu ?

Ce anume ?

Mai întâi da, apoi nu, apoi iar da.

Ar trebui să se hotărască odată, nu ?

Înmormântarea lui Robertson. Da, a fost anulată.

Părintele Meldrum o fi umplut groapa. O fi vrut să te scape de-o grijă.

- Anulată ? - Ieri.

- Atunci cine-i aici ? - Nimeni ! E gol.

- Fugi de-aici ! - Ce vrei să spui ?

Uitaţi-vă. Nu poţi pune mai mult pământ decât scoţi, nu ?

Uite, părinte, aici e o movilă !

Şi dacă e o movilă, trebuie să fie ceva înăuntru, nu-i aşa ?

Ce e ?

Nu-nţeleg.

Spune-mi.

Ştiu, ştiu. Şi eu te iubesc.

Sărmane Bobby...

Am făcut-o pentru tine.

Te îngrozesc ?

Nu trebuie să mă eviţi. Nu şi după ce-am făcut pentru tine.

Bine am făcut că l-am pedepsit pe acest om.

Să distrug faţa care te-a fermecat şi te-a ademenit.

Nu-ţi risipi mila pe un pierde-vară.

Lasă-l să zacă şi să se căiască pentru păcatele sale.

Tu ai fost făcută pentru ceva mai bun.

Să m-ajute cineva !

Ajutor !

N-o să găseşti vreun aliat nici aici, nici în altă parte.

Cu timpul vei ajunge să înţelegi asta.

Ajutor !

Cheamă poliţia ! Pentru numele lui Dumnezeu, cheamă poliţia !

- Liniştiţi-vă. - Nu înţelegi !

Aduceţi poliţia ! Pentru Dumnezeu, chemaţi poliţia !

A încercat să-l ucidă pe Robert.

- Nu vedeţi ? - Asta-i fata ?

- Pe aici, vă rog. - Ce faceţi ?

Cum se simte ?

Chemaţi-l pe dr. Baxter.

- Oh, ce mi-aţi dat ? - Doar un sedativ.

- Capul meu se simte ciudat. - Va fi bine. N-avea grijă.

Doar termin asta şi te trimit acasă.

- Preotul... - A plecat.

A plecat ?

Nu ştiu de ce îţi displace atât de mult,

el e foarte îngrijorat în legătură cu d-ta.

Ne-a spus prin ce-ai trecut.

Nu te simţi jenată.

DESCHIS/ÎNCHIS

- Închis pentru prânz ? - Nu, am în jur de 50 de cutii

- de despachetat. - Te ajut eu.

Speram să-mi spui asta.

- Rahat ! - Ce-ai spus ?

Nu-i aşa de amuzant ! Uite !

- Credeam că glumeşti când ziceai 50. - Asta-i ultima.

Poftim.

Sunt frumoase.

Ar trebui să fie una tare frumoasă...

Ah ! Iat-o.

Aţi putea opri aici, vă rog ?

Mulţumesc. Mai bine merg pe jos mai departe.

Am nevoie de aer proaspăt.

- Bine. - Mulţumesc foarte mult.

Suntem vecini. Locuiesc acolo.

Dacă mai aveţi probleme, daţi-mi un telefon.

Sau mă poţi găsi oricând la spital.

Mulţumesc.

- D-ra Welch, nu-i aşa ? - Da.

Mă gândeam eu. V-am urmărit, să ştiţi.

Nu voiam să vă vorbesc până nu eram sigură.

Îmi pare rău. Vreţi să ştiţi cine sunt, şi toate celelalte.

Nu mă cunoaşteţi, dar...

Am putea spune că avem aceleaşi interese.

- Care ? - Părintele Meldrum.

Ce-i cu el ?

Am avut o fiică, puţin mai tânără decât dvs...

iar el a ucis-o.

Au spus c-a fost sinucidere,

dar e atât de sigur că a ucis-o, ca şi dacă ar fi împins-o pe acea fereastră.

Soţul meu zice că sunt nebună dacă spun aşa ceva.

Mai bine-ai veni cu mine.

- De ce ? - Mergem la poliţie.

Credeţi că n-am fost ? Degeaba. Nu te ascultă.

Doar e preot. A ticluit bine totul.

Dar acum eu sunt cea deşteaptă.

Am văzut cadavrul.

Cadavru ? Unde ?

Nu putem merge acum, dar...

Veniţi la biserică, duminică, după slujbă,

mă întâlnesc cu el.

- Bine - O să vă arat.

Am o idee. Duminică ?

Părintele Meldrum ne-a anunţat. Ne-am bucurat c-a făcut-o.

Cred că putem stârpi vedeniile de la rădăcină.

Şi ar putea dispărea peste cel mult două săptămâni.

Dar, între timp, sora dvs. va trebui îngrijită cu foarte multă atenţie.

Bine. Mulţumesc, d-le doctor.

- La revedere, d-ră Welch. - La revedere.

- Ai auzit tot ? - Cea mai mare parte.

Cred că-ţi pare rău că te-ai mutat cu noi.

Da.

Ai grijă. Vanessa.

Vorbeşti de lup, şi ea-i aci.

Bună, Jen.

Unelteam în absenţa ta. Sper că nu te superi.

Ne-ntrebam dacă nu ţi-ar plăcea o vacanţă.

N-ai mai avut de câţiva ani.

Du-te la ţară. Du-te la Somerset, s-o vezi pe mama.

Poţi merge oriunde vrei, dar... sunt nişte condiţii.

L-ai văzut pe părintele Meldrum ?

Una dintre ele e să renunţi la acest subiect.

- L-ai văzut ? - Da, Jenny, l-am văzut.

Şi ? Ai luat caseta ?

- Nu. - De ce ?!

Nu era nimic pe caseta aceea, decât însemnările sale personale.

- Ştiam eu ! Ştiam că aşa se va-ntâmpla. - Ascultă...

Şi nu mă mai privi de sus !

Vreţi să merg la ţară ?

Într-un sanatoriu, probabil !

- Nu vorbi prostii. - Bine, Vanessa.

N-o să vorbesc prostii, n-o să mai vorbesc de părintele Meldrum,

pentru că nu va fi nevoie.

Am găsit pe cineva care mă crede.

Aşteptaţi să vedeţi când se va face Robert bine, da ?

Căci asta va complica rău lucrurile.

- Jenny... - Of, Vanessa !

Trebuie să-i spunem.

Ce e ? Ce s-a întâmplat ?

Robert e mort.

Nu-i adevărat.

Nu, nu-i mort. Robert nu e mort. Nu !

Nu, n-a murit. Nu ! Lăsaţi-mă !

Nu, n-a murit !

El a venit aici să-l omoare pe Robert ! L-am văzut !

A fost în camera lui !

I-am văzut crucea în întuneric !

- Ce ne facem ? - Dă-i puţin timp.

Chiar el a recunoscut ! Mi-a spus mie ! De ce nu mă credeţi ?

- Încearcă să te odihneşti. - De ce nu mă credeţi ?

De ce nu mă credeţi ?

Niciunul dintre noi nu e fără de păcat, fiţi siguri.

Şi dacă v-aţi uitat înăuntrul vostru şi n-aţi găsit niciunul,

căutaţi mai departe. Priviţi la copiii voştri.

Sunt curaţi ? Sunt nevinovaţi ?

Dacă nu sunt, voi sunteţi de vină.

Voi i-aţi învăţat ce ştiu.

De ce vă ridicaţi braţele când copiii voştri mint şi fură ?

Faceţi sex fără chibzuială, şi aduceţi pe lume copii nedoriţi.

Părintele e responsabil pentru proasta conduită a copilului său.

Ce nouă bogăţie de înţeles, iată,

este exprimată în întrebarea pertinentă a Domnului nostru,

"De ce te deranjează mai mult paiul din ochiul meu

"decât bârna din ochii tăi ?"

Cred că te-ai uitat destul pe fereastra aia.

Lumea va începe să creadă că adăpostim un spion bătrân.

Nu te aştepţi la un mic dejun cald în fiecare dimineaţă, nu ?

Ieri a fost o excepţie, îţi spun eu.

Fiul tău rătăcea în jurul bucătăriei, aşa că trebuia să inventez ceva.

Acuma haide.

Dacă n-o bei toată, nu mai primeşti azi nimic.

Vorbesc serios !

Bine, d-nă Meldrum, în acest joc e nevoie de doi.

Nu cooperezi cu mine, nici eu nu cooperez cu tine.

- A avut vreodată probleme cu inima ? - N-am de unde să ştiu.

O să stau de vorbă cu soţul ei.

- Unde e ? Afară ? - Da.

- A fost un atac de inimă ? - Da. Ca un fulger.

Uşor, băieţi.

Nu !

Jenny ? Vino.

- Nu... Nu ! Femeia aceea... - Trebuia să fii în pat.

Ce s-a întâmplat ?

- Nu, trebuie să-mi spui ! - Vino cu mine !

- Fă-i rost de asta cât mai repede. - Sigur.

Şi vezi să nu se dea jos din pat. Am sedat-o foarte tare.

Îmi pare rău, dar mă grăbesc.

Trebuia să ajung la spital acum 5 minute.

Mulţumim c-ai venit aşa de repede.

Pentru puţin. E un caz foarte neobişnuit.

Aproape înclini s-o crezi, nu-i aşa ?

Trebuie să-ţi amintesc că ideile ei despre părintele Meldrum

ca fiind un fel de înger răzbunător sunt destul de fantastice.

Dar de ce să fi ales din toţi oamenii un preot catolic ?

Greu de spus. Evident, se simte responsabilă de moartea lui Robert,

când prietenul ei nu era aici,

aşa că, poate, când s-a dus la Meldrum după ajutor şi n-a primit,

a transferat vina ei asupra lui.

- Aşa deci... - Iertaţi-mă, trebuie să plec.

O să trec mâine pe la voi.

De ce credea azi c-o ştia pe femeia aceea ?

Poate c-o ştia.

Adu-ţi aminte că zicea c-a găsit pe cineva care o crede.

Acum n-o să aflăm niciodată. Mă duc să-i aduc medicamentul.

Vanessa... M-am hotărât.

O s-o fac la noapte.

- Ah ! - S-a întâmplat ceva, d-ră Brabazon ?

Dacă nu te simţi în stare să-ţi îndeplineşti îndatoririle,

trebuie să-mi spui. Vreau pe cineva care să facă faţă, nu să încurce.

Am şi aşa multe de făcut: să conduc biserica, să-mi văd învăţăceii...

I-am cam neglijat.

V-am mai spus, n-are rost s-o aducem aici în fiecare duminică.

Dacă nu poţi avea grijă de mama mea în felul în care e ea obişnuită,

voi găsi pe cineva care va putea.

Nimeni nu e indispensabil.

Nu-i aşa, mamă ?

Sau sunt ?

Ea o fi indispensabilă ?

Fata. Poate c-ar trebui să aflu.

Da... ar trebui să aflu.

- 7440. - D-ra Welch ?

La telefon.

Aici părintele Meldrum.

Vreau să-ţi amintesc obligaţiile pe care le ai faţă de mine.

Le numesc aşa pentru că n-ai încotro decât să le onorezi.

"... să discuţi probleme sexuale cu mine.

"Nu sunt stânjenită.

"- Atunci spune-mi totul. "- Am avut un avort...

Ai de gând să vii la mine

sau îi voi da altcuiva să asculte caseta asta ?

Jenny...

Nu ştiu cum să-ţi spun... Trebuie să vorbim. Acum.

Nu ştiu de ce-ţi faci griji, Bernard.

Ai luat o hotărâre, şi-ai luat-o pe cea bună.

Într-un sens destul de ironic, eşti omul de care are nevoie Biserica.

- Vorbiţi serios ? - Bernard...

Niciodată n-am înţeles de ce

Biserica Catolică se uită la sine ca la un fel de închisoare,

cu slujitori ai săi ce ispăşesc pedepse pe viaţă.

Doar dacă un om nu poate trăi după legile ei

nu înseamnă că nu poate propovădui religia ocupându-se cu altceva.

Unii ar numi-o laşitate.

E posibil. Eu o numesc sinceritate.

Dac-ai fi rămas aşa, ai fi fost un ipocrit,

şi suntem sătui de cei pe care-i avem.

Îmi pare bine c-am venit să vă văd, părinte.

Sper că n-ai venit doar ca să-ţi salvez conştiinţa.

- Oh, nu. - Nici nu-ţi trebuie vreuna.

Ţi-ai redactat demisia ?

Cred c-aş putea-o face la noapte, la biserică.

- S-o fac, părinte ? S-o fac ? - Da. Acţionează acum, Bernard.

Poate la anul, sau peste doi ani, cine ştie ?

Poate biserica noastră se va ilumina.

Atunci ne vom putea vedea iar.

- Mulţumesc, părinte. - Domnul să te binecuvânteze.

Nu-i aici, dar va veni cam peste o oră.

Oh, nu pot aştepta atâta.

Auzi, când îl vezi pe părintele Cutler, îi spui că l-a sunat Vanessa ?

Da. Şi că s-a dus la casa parohială după casetă.

Caseta, da. Nu, dar el va înţelege.

Mulţumesc.

Pot să vă ajut cu ceva, părinte ?

Aştept pe cineva. Dacă sună, spune-i să aştepte.

Va ploua, părinte. Veţi avea nevoie de umbrelă.

Ploaie, da. Ploaie curată.

Ai lovit-o atâta dinadins. Bătrână răutăcioasă !

Mai bine te-aş lăsa aici, să te descurci singură.

Sigur nu eşti atât de neputincioasă pe cât araţi.

Ce e ?

Pe aici, pe dedesubt ?

Ajută-mă. Fiul meu e nebun.

Ce cauţi în casa mea ?

Dă-mi-l.

Dă-mi-l !

Vă rog. Vă rog lăsaţi-mă să plec.

Vă rog, n-am făcut nimic.

Bernard ştie că sunt aici. O să apară în orice moment.

Nu ! Nu !

Tată, iartă-mă !

Iudă !

Nu cred că d-na Meldrum va supravieţui unui asemenea şoc, părinte. Dar dvs. ?

Slăbeşte tot mai rău. Cred c-ar trebui să-i faceţi ultima împărtăşanie.

Ego te absolvo in nomine patris et filii et spiritus sancti. Amen.

Corpus domine nostri Iesu Christi.

Custodiet animam tuam.

In aeternam.

Amen.

Mirul, vă rog.

Prin mirul acesta şi marea Lui iubire,

fie ca Domnul să-ţi aducă puterea Sfântului Său Spirit.

Amen.

În mărinimia lui, să-ţi uşureze suferinţa

şi să pogoare slava Lui asupra ta.

Eliberată de sub toate puterile păcatului.

Amen.

Mi-e frică.

Ţie nu ?

Nu.

Nu vreau să fiu singur !

- Nu vreau să fiu singur ! - Nu eşti.

Nu eşti singur, Xavier. Sunt aici. Mereu am fost aici.

De ce ?

De ce-ai rămas ?

Te-am părăsit acum 30 de ani.

De ce-ai rămas ?

Cunoşti răspunsul.

Nu. Nu după atâta vreme.

Iubire, Xavier. Iubire şi înţelegere.

Am de lucru. Slujba de mâine.

Nu m-ai părăsit, Xavier.

Îţi era frică.

Ai căutat ajutor la mama ta, şi ea te-a îndrumat spre biserică.

Asta a fost. Ea a fost de vină. Îi era teamă să nu te piardă.

- Nu ! - Dar eu înţeleg.

Ştiu de ce oamenii vor să scape de lume.

Uită-te la mine.

Eu eram fata la care se holbau cu toţii. Cea cu ochiul ăla ciudat.

Ce păcat ! Săraca fată ! A avut o operaţie care s-a terminat prost.

- Nu, n-o să faci asta ! Nu permit ! - O fac pentru tine, Xavier.

Vreau să ştii că nu eşti singur. Mereu am fost aici.

Te-am urmat în biserică pentru că eram fericită că împarţi casa cu mine,

chiar dacă n-am putut împărţi şi patul.

Dar ţi-am înţeles îndoielile, durerea, dorinţele.

Înfruntă faptele, Xavier. Înfruntă realitatea.

Am făcut-o.

Ştiu de ce m-am îndrăgostit de Jenny Welch.

Am ştiut tot timpul.

Arată cum erai tu acum 30 de ani.

Te-am dorit atunci.

Dar mama s-a împotrivit.

Mama ştia mai bine.

N-am avut de ales.

Păi... nu e prea târziu !

Nu prea târziu ? Ne-am risipit vieţile !

Nu le-am risipit, Xavier. Nu de tot.

Nu-ţi aminteşti când eram împreună, la ţară, vara,

ascultând muzica noastră ?

Muzica fără de care nu pot nici acum trăi.

- Poate fi din nou aşa. - Nu. Acuma nu.

E un singur chip, Xavier. Unul singur de a fi împreună pentru totdeauna.

Aşteaptă-mă.

Vanessa...

Oh, Doamne !

De ce-a făcut-o ?

Pentru numele lui Dumnezeu !

Meldrum !

Meldrum !

30 de ani.

Mă iubea de 30 de ani,

iar eu habar n-aveam.

N-am ştiut niciodată ce era gata să facă pentru mine.

Ăsta-i un vis, Cutler, nu-i aşa ?

Visăm amândoi, nu ?

- Ai... fost sus. - Cum ? Şi de ce ?

Mintea ei a luat-o razna.

Când, habar n-am.

Acum o săptămână, acum un an...

Acum 30 de ani.

Mă voia pentru sine.

Am intuit că era geloasă pe oricine depindea de mine.

Dar aşa ?

A ucis-o pe mama mea, Cutler.

Şi mai e o femeie acolo sus. N-am mai văzut-o până acum..

Vanessa.

Vanessa ? Vanessa Welch ?

Venise să se-ntâlnească cu mine.

Mi-a telefonat.

Era îngrijorată în legătură cu sora ei.

Oh, sărmana !

Cum a... ?

Am intrat să telefonez la poliţie, şi am găsit-o aşa.

De ce nu mi s-a spovedit niciodată ?

De ce-a suferit singură ?

- La biserică mai e un cadavru. - Oh, Doamne, nu !

În cimitir. Un tânăr, în jur de 20, blond.

Wyatt ? Teddy Wyatt.

Oh, de ce el ?

Un coleric. M-a certat cu privire la consilierea iubitei lui, Jenny Welch.

I-am explicat în modul cel mai potrivit, iar ea trebuie să fi auzit,

şi-o fi crezut că mă proteja pe mine.

Ce-ai făcut cu el ?

Era în groapă. L-am acoperit.

L-ai acoperit ?

Da, ceea ce trebuie să facem amândoi.

Faptele tragice ale acestei femei să nu se răsfrângă asupra bisericii.

Trebuie să ne acoperim implicarea cu minimum de scandal.

- Sunt deja implicat. - Nu-i nevoie să...

Urma să-mi dau azi demisia din biserică

ca să fiu cu Vanessa.

Ea era tot de doream.

Urma...

Urma s-o cer în căsătorie.

Înţeleg.

Dar atunci, dacă ea era tot ce doreai,

nu mai ai niciun motiv să părăseşti biserica.

Da, asta doare, ştiu.

Dar trebuie să-ţi arăt adevărul pe care eşti prea îndurerat să-l recunoşti.

Te-ai întâlnit cu episcopul ?

E ca şi cum nici n-ai fi fost aici.

Domnul ne va ierta pentru că vom păstra onoarea bisericii Sale.

Du-te. Timpul va vindeca totul, te asigur.

Dar eu...

Telefonez eu la poliţie să le spun ce-am găsit venind acasă.

N-o să te pomenesc nici pe d-ta, nici bunul nume al d-rei Welch.

Vanessa ?

Alo ?

Traducerea şi adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)

SFÂRŞIT