Original subtitles

Nu uitați să vă abonați la canal!

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE

Capăt de linie, jos!

Iertați-mă, trenul ăsta nu trebuia să supraiască în gara Pâini?

Trebuia, da, dar nu se mai poate.

Cum adică?

Adică a fost o alunecare de teren la vreo 2 km mai sus și nu se mai poate. Eu

înțeleg, dar eu cum mai ajung?

Unde? La Pâini.

Mergeți drept înainte până la Lizieră, acolo aveți stânga Florești, dreapta

Doicești și în față Pâini.

Mulțumesc, sănătate! Auzi!

Tuneștea lui francezii. A plecat la Paris. A, da, eu sunt.

De ce vă mai întoarceți? Că nu vă așteaptă nimeni.

Mai vedem.

Da, mulțumesc frumos. Deci tot înainte până la Liziera. Da, da.

Tot înainte.

Sănătate, numai bine. Drum bun.

Mulțumesc.

Unde te duci? După mure.

Eu sunt pe moarte și ție-ți arde de mure? Pentru voi mă duc să vă fac

dulceață să aveți la iarnă.

Mai apuc eu iarna.

Când mori?

Eu nu cred că mai am mult.

Am avut un vis.

Luca!

Să nu te prind că-n hamas calul.

Iar tu safta nu pleci nicăieri, ai altceva de făcut.

Ai făcut-o din adins, așa e? Ce să fac, domnule, din adins? Ai zis, oprești! Ai

zis că trece un prost cu mașina pe aici, te stropește din cap până în picioare și

îl pui să-ți plătească costumul. Lasă-l în pace, e un bun.

Merge ca și mine la Păieni.

Păi eu nu merg la Păieni.

A, ăsta-i cam înțeles.

De-aia te-ai pus în dreptul bărții. Ce ai zis? Că trece un prost cu mașina, te

stropește din cap până în picioare și pentru că are inima largă, se simte

vinovat și te duci acasă, nu?

Așa te-ai gândit? Nu.

Nu așa m-am gândit. Azi

Dar ce faci la păi? În tensori?

De ce să mă însor?

Păi nu te însori?

Ba da, asta intenționez, dar cum ți-ai dat seama? Păi dar nu te duci la cosita

așa îmbrăcată în costum de generică?

Așa pare?

Așa e!

Hai, urcă!

Nu e bine, drăguța mea! Nu faci bine! Îți prăpădești sănătate!

Orice viețu-i tare trebuie să bucure de viață, până și pisica.

Se plimbă până în curte, prinde păsărele.

Numai tu stai închis în odaie, parcă ai fi la monastire.

Ia uite, parcă suntem vieci.

N-ai mai ieșit din casă de una?

Și nici n-am să mai ieșesc vreodată.

Pentru ce aș ieși?

Viața mea s-a terminat.

El e groapă, iar eu înmormântată între patru pereți.

Amândoi suntem morți.

Uleu, ce vorbă e asta?

Niculae a murit, să fie țărâna ușoară, așa a vrut Dumnezeu. Doar nu o să îl

gerești toată viața.

Păi ce, baba mea n-a murit? A îmbrâns, a muftat vreo lună și gata. Asta e.

Ai uitat și de vecini, nu te mai vizitează nimeni, nu mai vizitezi pe

nimeni.

Bine, nu mă apoc.

Dumnezeu! Dumnezeu și pe bună ziua!

Vei gândi bine?

Da!

Așa cred!

O iubești, nu glumă! Da!

Asta e bine!

Și ea?

Nu știe.

Asta e rău.

Ce e? De ce îl uiți? De tine. De ce?

Că ești așa... ca un copil.

Ești prea sincer.

Adică abia ne-am cunoscut.

Da, și?

Și mi-ai povestit toată viața ta.

Știu că iubești-o că mi-e de 8 ani.

Că vrei să te căsătorești pe ea.

Nu bei, nu fumezi, nu înjuri.

Ia zi-mi Dumnezeu, crezi?

Da.

Da, aveam niciun dubiu.

Dar nu înțeleg totuși cum poți să te deschizi așa în fața unui străin.

Dar nu mai sunt sigur de ce vreau să fac.

Și îmi ceri sfatul?

Eu doar.

Stai pe lac!

Stai sa vorbim!

Stai pe lac!

Înmărciţilor! Să-mi daţi voi banii mei!

Îmi faci de asta aşa ceva?

Îmi dau nevoie de bani?

Vine în genunchi?

Şi-acum fug de mănâncă pământul?

L-am avat dracu' sărbăia!

Uite-aici!

Pe toţi îi iau aici la... la catastif!

Hei, uite!

Pur seache! Nu era acasă?

Alu' Găină s-a ascuns?

Alu' Cuțofană?

L-ai lasat să mă bate, să-l arunc pe geam?

Nici unul din nenorociții ăștia nu vrea să-și plătească datorii lor.

Măcar dacă te-ar considera un om generos.

Băi, ce, crezi că mă consideri altfel?

Sunt convins că unii dintre ei te consideră prost.

Coniță, iei uite!

Ești tânărâi și frumoasă.

Trebuie să te bucuri de viață.

Să știi că tinerețea aia nu ține veșnicie.

Încă vreo zece ani și ori dacă mai ai aici. În urmă, o să vrei să treci pe

stradă ca o lebădă să-ntoarcă bărbații capăt după tine, dar s-ar putea să fie

prea târziu. Te rog, nu vorbi mie despre astfel de lucruri.

Știi foarte bine că de când a murit Nicolae, pentru mine viața nu mai are

niciun rost.

Am jurat că până la moarte nu o să-mi scot doliul și nu o să mă arăt în lume?

Am jurat.

Știu că ai văzut că de multe ori era nemilos cu mine, că era nedrept, că mă

înșela, știu.

Dar eu am să-i rămân credincioasă până la moarte și am să-i dovedesc cum știu

să iubesc.

De acolo, de pe lumea cealaltă, o să mă vadă tot atât de curată cum a lăsat-o.

Gata, Părinte?

Gata. Numai puțin.

Poftiți!

Hai să vă conduc. Nu, că mă descurc cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu, că eu nu te

conduc pe tine, am treabă în sat.

Mai trece și pe la biserică. M-a făcut bine Domenicu să mă faci dumneata ăla om

sfânt. Păcat că și-a pierdut mințile, săracul.

Doamne ajută!

Ce rusine!

Sunt o sotie cu minte?

Uite, m-am inchis in casa.

M-am inchis intre patru pereti ca sa-ti fiu credincioasa pana la moarte.

Si tie nu-ti e rusine deloc?

De câte ori m-ai înșelat?

De câte ori m-ai lăsat singură săptămâna întregi?

Bă, eu tot nu înțeleg.

De ce nu i-ai spus niciodată că o iubești?

E mult de povestit.

Hai, zi.

Eu nu mă grăbesc.

Nu mai am nicio treabă azi.

Oricum mă mai duc pe la niciun datornic.

Zi! Vorbeai de multă vreme și... Și... de fiecare dată când ne-ntâlneam...

Credeam că se vede asta.

Nu ai nevoie să-și spun.

Dar... Cred că am greșit. Păi sigur ai greșit! Ce faci?

Pun slăbsuce.

Haideți!

Bună ziua! Bună ziua, bună ziua!

E acasă, domn primar? Da, e acasă. Bine.

Haideți!

Veniți!

Domn primar?

Petică?

Domn primar?

Eu sunt Luca.

Tu ești Luca? Da.

Ce vrei? Am și eu nevoie de o țidulă, de o aprobare.

Pentru? Pentru chestia aia de vorbiră cu sala căminului cultural, pentru nunta

fetii.

Păi ce, e de acord?

Păi ce, e după ea?

Tot cu Gabriel.

Păi cu care altul?

Păi dar nu l-a mai refuzat de două ori, măi? Păi dar nu, că de data asta pun

piciorul în prag.

Eu zic mai întâi să vorbești cu ea și după aia... Nu, măi, o pun în fața

faptului împlinit și gata.

Dacă vrei sfatul meu, eu zic să te însori.

Nu te mai îndoi de tine.

Mă auzi?

Da.

Fă ce trebuia făcut de mult.

Naș ai?

Ce înseamnă? Naș, dacă ai naș. N-am, n-am.

M-aș spune eu, dar...

Sunt burlac.

Mă, sunt burlac.

Îmi place de tine că ești așa cu inima mare ca și mine.

Hai că trebuie să plec.

Îmi pare rău că nu poți să te las la point, dar aia nu mai am benzină.

Și la point mai repede găsești o ție decât benzină.

Da, stai liniștit. Mulțumesc pentru tot.

Hai, lasă.

Auzi?

Dar mai devreme, când ai zis că ăștia de le-am promut eu banii mă consideră mai

degrabă prost, ai spus-o așa ca să avem ce să vorbim sau chiar crezi că așa se

și întâmplă?

Din păcate, cam așa se întâmplă.

Ma tale nu trebuia să cobor la Răscruce?

Păi trebuia, dar dacă n-ai oprit?

Păi nu ți-am zis să strigi?

Eu sunt cu gândurile mele, de ce n-ai strigat?

Erai supărat, ce să te mai necăjești și eu?

Păi și acum ce faci? Păi nu mă mai întorc la Răscruce Mergi în drumul tău

Păi și cum ajungi?

A ajutat Dumnezeu să ajungem unde ne locuie

Păi dacă era să vie, venea până acum.

Poterea îngarale.

Cu munca, cu hârtiile, întârzi omul.

Care? A plecat cu noaptea în cap.

A zis atât.

Că aduce trei butoaie de bere și zece navete

de arachiu.

Și ăla cine?

El o fi, e?

Care îl va cumpăra?

Brioa bună!

Brioa.

Ce mai faceți?

Bine. Sănătoși voi nici?

Nu prea s-au schimbat multe.

Deocamdată.

Pe mine mă mai știți?

Nu ești Mihail, fostul profesor de franceză?

Doar nu ne-a lăsat memoria.

Deocamdată.

Și?

Ce mai ai pe ce?

Ce-s?

Mai nimic. Nimic, nimic?

Nu s-a însurat nimeni.

De muri ne-am uitat cât unu.

Și ăla, că cu șapte luni nu prea merge treaba.

Am urmărit, aia a fost frumoasă.

Mă duc și eu.

Să fii sănătos. Sănătate, da.

Biserica? Tot acolo, tot acolo.

Deocamdată.

Mai bine.

Gavril?

Gavril?

Dacă ai venit printr-o treabă, hai să știi că ai venit degeaba.

Păi nu trebuie să te însori și tu, odată și odată.

Ba da, dar nu cu nebuna aia David.

Păi cu altcineva.

Cu cine?

Dar dracu știe că o văduvă nu mai găsește în satul ăsta.

Bă, fii atent.

Am avut un vis.

Mi-aș curioz?

Nu.

Zi.

Am visat-o pe mamica.

Mă-nchema la ea.

Știi ce înseamnă asta?

Că nu mai stau mult pe aici printre voi. Cum era?

Mamica era o femeie de treabă, avuc și de noi, ne-a spălat. Nu mă-nvist cum

era. De la vesel era tristă, de la mireastră cum era.

Mami s-a părut că vreau să ceapă.

Mămica a murit de 20 de ani, dar eu ți-am minte cum era când plângea și când

era normală, așa, acum era exagerat.

Nu e bine.

Așa e?

Deci mor.

Băi, Gabriel, fii atent.

Dar eu n-o să mor până nu-mi văd fata măritată, ai înțeles?

Hai să mergem.

Treci casa pe numele meu?

Da, mă, ți-am zis, o trec. Casa rămâne a ta?

Deci fii atent, aici vin.

Dar dacă mă înjură odată, să nu vă mai plimbe la mine pe-o boartă.

Nu mă, gata, așa facem.

De fie timp, dragilor, dacă mă înjură, mine... Măi, dacă ți-am zis, mă, așa

facem, așa facem... O înjur și eu, gata, ce să mai... O înjur și eu.

În

ziua

lui Părinte.

Stati ca va ajutam.

Pe ce?

Sa despuiasca partea.

Stati asa.

Stai banii?

Da.

Banii au zis ca... Parintele Dominic e plecat din moment ce partea era

incuiata.

Asa este.

Dar când i-am luat eu locul. S-a mutat în altă parte?

N-a nebun.

N-a nebun?

Îl dădea semne. Ce semne? Am lăsat mintic cartea aia, i-am zis.

Ce urât mi-a vorbit un ceva oară.

Pisi ce?

Ai bea, bă, și tu.

Ai o mormântare.

Ai o cântare.

E nimic sfânt.

Și-o cum aș putea să-l găsesc? De aceea ești rudă.

Nu, nu, nu. Suntem prieteni.

Prieteni suntem toți.

Da.

Stați așa. Stați, stați, că vă ajut eu. M-am sărat.

Dar ții drumul.

M-am sărat. Dar ții drumul, că vă ajut eu. Poftim.

Dar... Părintele Duminic e internat undeva? Uai.

S-a văzut o părință.

Un prieten să hălauierul lui.

Vă spun eu, se lasă cu nuntă.

Care nuntă?

Așa, hodoron, tronc?

Am auzit cu urechile mele.

Uite-l mă, uite-l așa.

Pe locere întâi, opețește omul una altă, rânduiel, nu merge așa.

Dacă nu mai călcați pe la biserică.

Deocamdată.

Dacă nu mai e părintele al vechi ce să căută. Dar prin Crciu ce căută?

Uite pe părintelor lor nouă, că mai mult pe acolo îl găsește. N-ai văzut? La

ghest nu iește de-o dimineață.

Ce?

Mata, dacă ai fost, ai aflat ceva mai mult.

Ce știe toată lumea?

Ce?

Cât de mâine se intră în post.

Și nu se mai fac nunți.

I-o scară drept toate.

Toate, uite-te la el! Uite-te! E împlăcat în capuri, picioare în

jinerică.

Niţi-a venit cineva să vă vadă. Vrea să vă vorbească.

Mi-ai spus că de când a murit soţul meu nu mai primeşti pe nimeni? I-am zis,

Coniţă, dar nu vrea să asculte.

Zice că are ceva foarte important.

Nu-mi primească.

Ştiu, dar... e un îndrăcit.

A jurat, a intrat în supragerie.

Acum e acolo.

Oameni nesuferiti.

Mihail?

Am crezut ca n-o sa te mai vad.

Safta, tu stii cine-i domnul?

Stii cum sa nu stii.

Păi și atunci cum ai putea să spui despre Mihail? Că e drăcit și înjurat.

Dar nu, că nu despre... Te-așa de mult te-ai schimbat? Nu, nu, nu m-am

schimbat, te rog. N-am înjurat.

Nu despre domnul era vorba.

Era cineva aici, dar nu știu unde a dispărut.

Bine, mă duc să-l caut.

Ca să te vad mai bine.

Tu... Pleci pe undeva?

Unde să plec? Azi.

Nu. Nu?

Nu.

Atunci...

Ne vedem mai târziu?

Da.

Da.

Coniță, nu mă înțeleg deloc cu domnul acela. Am insistat să plece, nu vrea,

ține neapărat să vă vorbească.

Iertaţi-mă, dumneavoastră, cine sunteţi?

Daţi-mi voie să mă prezint, doamnă?

Locoterent de artilerie în retragere, şi moşier, Gheorghe Ștefan Mărur.

Ce doriţi?

Sunt nevoit să vă tulur pentru o chestiune foarte urgentă.

Repostatul dumneavoastră sos pe care am avut onoarea să-l cunosc mi-a rămas

dator pe două poliții 1200 și cu mâine se face scadența la banca agrară, aș

vrea dacă se poate să-mi plătiți datoria chiar astăzi.

1200?

Pentru ce vă datora soțul meu banii?

Pentru gen.

Pentru ovăzul cumpărat de la mine.

Pentru gen.

Ovăz?

Desigur că vă voi achita suma dacă spuneți că Nicula e vodatora, numai că

vă rog să mă iertați, astăzi nu am acești bani asupra mea.

Poimenea însă, când se întoarce administratorul meu de la oraș, am să vă

plătesc.

Pe lângă asta, chiar astăzi se împlinesc șapte luni de la moartea soțului meu și

nu mă simt dispusă să mă ocup de chestiuni financiare.

Da.

Nici eu nu sunt dispus să mi se scoată mă și ea l-am nezat, ceea ceva sigur că

se va întâmpla dacă nu îi vom plăti procentele.

Poi mâine o să primiți banii care vi se cuvin.

Mie îmi trebuie banii azi, nu poi mâine! Și eu ce să fac dacă nu i-am acum?

Deci nu vreți să-mi plătiți? Nu pot!

Ăsta este ultimul dumneavoastră cuvânt?

Ultimul. Ultimul, sigur?

Sigur.

Mulțumesc.

Să mă lași pe mine să morbesc.

Dacă mă jură, mă jur și eu.

Nu te jură, mă, că n-are niciun interes.

Dacă n-are un interes, atunci ce caut aici?

Mireasă.

Acuși eu aud cum zice, gustele de drum acasă de aici.

Te caută moartea cu coasa și ți-e țar de dezurătoare.

Dacă mă jur, să vii și-o înjur.

Te înjur, mă, măi!

Păi nu ziceai că n-aș duce înapoi?

Păi urmări și ce l-ați lăsat să meargă atâta pe jos?

A fost o încurcătură cu bama.

A trebuit să o aduc înapoi, dacă am văzut m-am întors. Mi-am adus aminte de

o datorie. Da.

Dar... Cum ai dat de mine aici? Păi ți-am văzut camioneta în fața cunacului.

Ai întâlnit-o?

Da. I-ai zis?

Încă nu.

Dar e pe aici?

Îmi place ce-ai vorbit cu el.

Frumoșică!

Iezi, iei ceva.

Trebuie să plec.

Bună ziua!

Bună ziua!

Bună ziua!

Stimate domn, vă rog frumos să vă liniștiți.

Ne vedem poi mine, mi se pare că am vorbit destul de limpede.

Când se-ntoarce administratorul meu de la oraș, o să vă plătesc.

Eu cu dumneavoastră am vorbit, nu cu administratorul dumneavoastră.

Ce reacu de treabă am eu cu administratorul dumneavoastră? Iertați

-mă, stimate domn, dar nu sunt obișnuită cu astfel de expresii și nici cu un

asemenea ton.

Nici nu vreau să vă mai ascult.

E cam multă gălăgie aici la tine să-i duc, am plecat de acasă.

Iar ziua asta.

Dacă nu treci pe numele meu, să știi că plec. O trec, bă, dacă am zis că o trec,

o trec. N-am zis că o trec.

Pe mine asta mă interesează.

Eu nu merg din ei de surătoare și de ban la muncă, acum, la bătrânețe.

Eu zbor singur, râncăte singur, eu toate singur.

Măi, taci, ce-ți trebuie ție ca să nu mai ai una?

Păi cum să nu las eu ceva în urma mea?

Asta o am de la părinți.

Ce fac? Trec așa, prin viață, cava ca pe câmp?

Mănânc chiar băbalele și să nu rămână nimic în urma mea? Da, așa?

Că nu ai mai fi?

Sau că se urmă să uită la casă să zică... Acu' ea a fost casa asta.

Înțelegi?

Mai vine fita aia odată?

Vine, mă. Acum e în crize.

Mă jură.

Bă, ăsta a avut cioate, mă. Arde strâmb.

Mușule.

Cu cine vrea?

Ce dorești?

Torni și mie un pahar de tărie ceva.

Și nu știi ce vorbește cu cucona, a?

Zi că vreau să intru în casă.

Da? Să nu-ți facă iluzii.

Vreau doar să-ți dau de vorbă.

Vedeți cum vorbiți?

Așa.

Unde fugi, Mihail?

Nu te-ai schimbat deloc, mă băiatule.

Cât a trecut de când ne-au văzut? Cinci, șase ani?

Șapte. Șapte? Da.

Doamne, Dumnezeule, cum trece vremea.

Nu

-mi

pare rău. Corința e foarte bolnavă și nu primește.

I-am zis. Da. E foarte bolnavă și nu primește. Da.

Nu-i nimic.

Păi atunci, du-te.

Și spune că n-am un cotrom, dar o să aștept până se face bine.

O să fie bolnavă o săptămână, o să stau aici o săptămână.

O să fie bolnavă un an, o să stau un an.

Am să primesc ce mi se cuvine, scumpetă!

Nu mă impresionează nici rochea de zoliu, nici boala ta închipuită!

Nu ți-am zis eu.

Să-mi aduci un pahar de tărie?

Da, da.

Mă duc și aduc acum.

Du-te.

Da.

Stimate, doamnă.

Îngasțimate, doamnă.

În singurătatea mea m-am dezobișnuit să aud clasuri românești. Și nu suport

aceste țipete.

Deci o să vă rog stăruitor să-mi cruțați liniște.

Dar țin banii și plec.

V-am mai spus odată, nu am banii astăzi. Așteptați până poi mâine.

Și-o v-am mai zis toată.

Mie îmi trebuie banii azi, nu poi mâine.

Dacă nu primesc banii azi, mâine nu-mi rămâne altceva de făcut decât să pun

șteagul de gât.

Mașile!

Stimate domn, vă rog frumos să... Nu mai trântiți ușa, așa că nu suntem îngrași!

Chiar mi-e vorba de grași!

Trebuie să îmi plătesc locetele?

Da sau ba?

Nu știți să vă purtați cu femeile! Vă știu foarte bine să mă purt cu femeile!

Nu, nu știți! Sunteți un om prost, crescut și nepoliticos! Un om de lume nu

vorbește așa cu o doamnă! Serios?

Și cum ați vrea să vă vorbesc? Pe franțuzește?

Madame, je vous en prie! Sunt foarte încântat că nu-mi dați banii mei!

Sau, ia uitați ce vreme încântătoare este afară! Doliul vă șade de minune! E

grosolan și nu e deloc spiritual!

E gros

Nu știu să mă port în societatea doamnelor?

Coniță, în viața ta mi-ai văzut atât de avrăbic de femei am cunoscut eu.

Pentru trei femei m-am bătut în duel.

12 le-am părăsit eu, iar 9 m-au părăsit ele pe mine.

Da? Da.

Fost o vreme când eram un prost, mă risipeam în vorbe dulci, în reverențe,

în complimente, în drevelășenii, dracu' să mă ia.

Dar iubeam.

Iubeam cu toată ființa mea.

Cu tot sufletul.

Am ținut prelegeri pentru emanciparea femeii.

Nu mai zic că am cheltuit jumătate din avere cu toate sentimentele astea

durioase. Dar acum, gata, nu mă mai duceți de nas.

Ochii negri, zeruri și gropițe în obraji, toate astea pentru mine numai

înseamnă doi bani.

Nu vorbesc de persoanele de față, dar în general toate femeile, absolut toate

femeile, fără nici măcar o excepție, sunt niște izbenite, niște prefăcute,

mincinoase până măduva oaselor. N-am terminat!

Sunt meschine și lipsite de suflet și de logică și în ceea ce privește asta.

Iertați-mă, dar și o găină este mai inteligentă decât un filozof cu fustă.

Ce v-ați strâns aici, mă?

Răiască, domn primar.

Ori a spus ceva la cale. Dar de unde, domn primar?

Că-ți caia și neigura că la nuntă.

Că-ți caia zbăra.

Și eu, eu de ce nu știu nimic?

Ori vă credeți că se poate mișca ceva în satul ăsta fără să știu eu? Dar de unde,

domn primar? Ne-am gândit să-mi deranjăm. De fapt, nu ne-am gândit

deloc. Ia stai, stai, stai, stai.

Deocamdată le încezește.

Asta e, încezeala.

Măi, noi dacă nu ne dezmorțim din amorțeala asta, suntem morți!

Noi avem nevoie de o nuntă!

De o nuntă ca de aer.

Sau de o mormântare.

Ia ziceți, ce preferați voi?

Nuntă sau o mormântare?

Ioane!

Ia zi, ce preferi tu?

Nuntă sau o mormântare?

Cine mă mai ia pe mine acum, domn primor?

În partea mea, și în mormântare să fie. Numai la masă să stăm.

Și eu tot dacă-l dăm la masă, că pe masă...

Priveşti câte o fiinţă din asta poetică, vaporoasă,

semizeiţă. E numai extaz.

Dar uite-te în adâncu sufletul lui ei.

Curat crocodil.

Şi nu ştiu de ce crocodilul ăsta are impresia că sentimentul gingaş al

dragostei este privilegiu, monopolul lui.

La naiba!

Spânzuraţi-mă cu capul lui jos dacă o femeie ştie să iubească altceva în afară

de căţeluşul ei. În dragoste, femeia ştie doar să mior răie şi să ofteze.

Se mai certă mult?

Ia să fie, mai bine să se certe decât să bocească toată ziua.

Dar spuneţi-mi sincer!

Sincer!

Aţi văzut vreodată o femeie care să fie statornică, credincioasă şi sinceră? Nu!

N-aţi văzut niciodată.

Pentru că singurile femei statornice şi credincioase sunt alea bătrâne sau

pocite.

Daţi-mi voie!

A venit Gavril.

Trimite-l acasă, acum!

Nu ai momentul? Nu, şi nici nu o să fie.

Deci dacă umor mine, ce facem cu răchile de Mireasa?

Că de cumpărat am împărat-o. Te îmbrăşti tu cu ea, da.

Și așa n-ai costum de înmormântare.

Bă, dracu, e pielea pe tine, mă.

Păi dacă e așa, dați-mi voie să vă spun că dintre toți bărbații pe care i-am

cunoscut, cel mai bun a fost soțul meu.

Am iubit cu toată ființa mea, așa cum numai o femeie tânură poate să iubească.

I-am oferit viața, tinerețe, averea, tot.

Am trăit numai pentru el, mă închinam lui ca un idol.

Și ce credeți?

Bărbatul acesta, pe care eu îl consideram cel mai bun dintre toți,

bărbatul acesta statornic și credincioasă, mă înșela la fiecare pas.

După moartea lui am găsit cutia asta cu o grămadă de scrisori de dragoste, iar

când eram viață, mi-e și rușine să recunosc.

Mă lăsa singură săptămână între și făcea curte altor femei chiar cu bochii mei.

M-a înșelat, mi-a risipit averea și a bătut joc de mine și cu toate astea eu

am fost credincioasă și încă îi sunt.

De aceea m-am îngropat între patru pereșidoli, îl o să-l porc până o să

mor.

Parcă nu ai știi ce înseamnă toată mascarada asta cu doliu.

Cred și eu, e atât de poetic, plin de mister.

Dacă ar trece acum prin fața conacului dumneavoastră un ofițer, aș zice, o,

aici stă ciudata Tamara, care din dragoste pentru bărbatul ei și-a

îngropat tinerețea între patru pereți.

Cum îndrăzniți să-mi vorbiți așa?

V-ați îngropat de vie, dar n-ați uitat să vă rujați. Nu vă permiteți! Vă rog

frumos să nu țipați la mine, pentru că eu nu sunt administratorul

dumneavoastră, da?

Nu sunt femeie și îmi place să vorbesc pe șleau, așa că vă rog frumos să nu

țipați la mine! Una voastră țipați la mine, așa că vă rog frumos să mă lăsați

în pace! Dați-mi banii și plec! Nu vii dau! Ba, o să mi-i dați! Nu, nu vii dau,

așa că vă rog frumos, cutiți-mă de prezența dumneavoastră! N-am norocul să

vă fiu nici soț și nici logodnic, așa că vă rog frumos să încetați cu scenele, că

mie nu-mi plac scenele! Văd că vă așezați! Da, mă așez! Vă rog frumos să

plecați! Dați-mi bani

Bine. Bine.

Mai dreptat, așa e.

Cât am fost preot acolo în sat, n-a fost om să lipsească de la biserică, de la

slujbă. Poate cine știe dacă era bolnav, s-a plecat.

Numai că pentru mine n-a fost destul.

Vezi tu, omul vine la biserică, se închină, se roagă, se împărtășește,

spovedește, se linștește cu semn și pe urmă pleacă.

Și ce-i răul ăsta?

Reul e că odată ajuns în lume, uite de Dumnezeu.

Mintem, șalăm, furăm.

Ca și cum n-ar fi fost nici măcar o zi la biserică.

Vrei să-ți spun de ce am plecat? De ce?

Am fost vinovat pentru că am crezut că știu.

De fapt, nu știam nimica.

Nimica, nimicuța.

Și-am plecat să găsesc calea.

Am venit aici, am stat singur, m-am rugat, am cercetat și

cred că am înțeles.

Și acum, la rândul meu, vreau să-i fac și pe ceilalți să înțeleagă că Dumnezeu

nu e numai în biserică.

E pretul tine, e a ele, e aici cu noi acum când stăm de vorbă.

Mă, că noi nu avem muc să-L vedem și...

Inima-ți merită să-l simți. Să nu te supări pe mine, domnule. Uite, ochii

ăștia vreau eu să-i deschid. Nu mă supărzi.

Eu am venit la tine.

Știu, știu. Tu ai venit pentru cele lumești.

Dar iartă-mă, nu te pot cununa.

Dar tu să faci ce ți-ai propus să faci azi.

Dar asta, pe cine știe mâine, poate te răzgândești.

Azi.

Ia-ți măsura.

Așa te vreau.

Și auzi, orice s-ar întâmpla, orice, măcar spune că îl iubești

în taină de atâta vreme.

Poate le mai mult curaște ceria.

Du-te cu Dumnezeu.

Zi-mă-i, Pavel, ți-ai dat seama?

Da, acum sunt.

Așa. Cine e?

Nu-l cunosc.

Păi cum adică nu-l cunoști? Nu-i de la noi din sat?

Nu-i.

Așa mi-am dat seama. Că ce?

Că nu-l cunosc. E din satul vecin. Cum

arată, mă? Cum

arată?

Eu...

E supărat rău.

Cred că nu-i convine ceva. Mă, tu îți faci rău de mine?

Eu te întreb cum arată. Adică e mic de satură, e înalt, e acum, păi e gras,

e... Are alunițe? Spune-o odată, uite-te!

Așa.

Cum să-mi dă seama dacă are alunițe? Nu gândiți un pic?

Bui! Bui!

Dă-mi buioara. Da.

Poţi să zic şi eu ce v-am dat voie? Zi şi tu ceva, mă! Zi!

Și tu!

Toată viaţa mea am creat încărcături sub poşti.

Ăsta a fost soarta mea.

Măcar acum pot să mă lepăd de acolo.

Bărâncă-mă şi ăsta, mă! E nervat, mă! Dă-te de aici, mă! I-aveţi polvele, ce

să mai vedea acolo?

Ia uite, uite, uite!

Uite ce vezi!

Haide bă, lasă asta, mă!

Vine?

Gata, pregătește-te! Păi cum să mă pregătesc? Păi să taci din gură! Și să

fii și tu măi stăpun pe tine, nu ca tata trecută! Dar ce crezi că nu-i frică de

ea? Să vezi ce o pun eu cu botul pe labia, să vezi ce femeie fac eu din ea!

Bine, numai să vrea ea să se mărite!

Păi fă-o tu să vrea!

Ia stai mă așa!

Dar cum adică să o fac eu să vrea? Ce sunt tu mami? E locul vostru?

După ce că iau de milă că fie vorba între noi la câte-andă rând, nică ei nu

o să vrea nimeni!

Măi, de milă mă, măi, că-ți dau casa!

Pe mine mă întrebi?

N-am înțeles, vine sau nu vine?

Bineînțeles!

Bună ziua!

Bună ziua!

Eu sunt primarul acestui sat. Eu sunt Mihail, îmi pare bine.

Oameni buni, dacă vă face plăcere, în seara asta vă invit pe

toți la nuntă.

Nu trebuie să aduceți absolut nimic.

Simpla dumneavoastră prezență va fi pentru mine cea mai mare bucurie. Da,

domn' primar. Da, vă rog.

Vreau să vă rog și eu ceva.

Și eu vreau să te rog ceva.

Veniți un pic?

Nu, vină tu.

Comunia religioasă o să o fac eu cu altă ocazie, dar tot aș vrea să fie ceva

oficial, știți?

Da. Credeți că mă puteți ajuta?

Nu așa-i? Nu, dar găsesc.

Ai găsit.

Te mășesc eu.

Îți fac și eu comunie civilă.

Înțeles. Dar cu o singură condiție.

Să nu mă dezamăgești.

Nu vă dezamăgesc.

Mai e un pretendent la ușa.

Stați un pic în urmă.

Înțeleg.

Mai e un pretendent la ușa.

Ia de aici! Ia de aici!

Ce-i cu astea?

Ia de astea, ajută-mă, ascultă-mă pe mine!

Ce stie domnul de aici? Numai cu flori în mână nu se atuse miu' Ia-le mă, că

știu eu ce știu! Trecă, domnule, cu ele de aici! Băi, Gabriel, sunt flori de

câmpu', e nebunită după ele!

Dă-i-le tu și zici că-i din partea mea! Nu să mă creadă, mă! Luca!

Luca, hai în casă, acum!

Ia-le mă, ia de tinele până mă-ntorc!

Ia-ți, domnule, florile, n-auzi?

Ia-ți, domnule, florile de aici!

Lor de camp?

Da.

Îi plac mult.

Da, nu știu de ce, că la noi să-ți placă florile pe care le mâncă vaca, mi se

pare, adică trebuie să fie... De ce? Că mie îmi se par foarte frumoase.

Da? Mhm.

Păi ia-le tu, că cu leghiortele. Le au, dar nu crezi că o să se supere? Nu, se

supără dumnezeu și urcă cei mai strâng la început să trebuiască să o cuceresc.

E ca și luată. Dar ce ți-a promis oa?

Bune, de ce te interesează pe tine? A acceptat să fie soția ta? Nu, domnule,

nu m-a acceptat, că m-a așez pe ea. Păi zi odată, îți arată un răspuns?

Nu, domnule, aștept să te renunț ce treabă ca să ne rămurim. De ce minți? Nu

te minți, domnule. Ba, minți. Domnule... Mihail. Gavril.

E ca ca pe sfinți. Păi gata.

Deci acum cum mă însorc cu ea, fac și nu-nta imediat, că intrăm în post. E

bine așa?

Casă de piatră.

Mulțumesc. Nu te trebuie de nici bun.

Luca, dă-l afară pe domnul!

Domnule, vă rog să binevăiți a ieși atunci când vi se spune!

Dacă-ți pleacă, mă, cu cine crezi că vorbești?

Ia vezi că acum te fac piftie!

Ieșiți afară!

Ieșiți afară, acum! Vă rog să fiți politicoase! Sunteți un moșic, o brută,

un monstru!

Ce-ați spus? Că sunteți un moșic, o brută, un monstru! Dar cu ce drept

moșic, miți? Pentru că nu-mi e frică!

Ce credeți, că dacă aveți pumnii zdraveni și o ceafă de taur mă

înspăimântați? Așa credeți? Sunteți un mitocan! Da?

Și dumneavoastră ce credeți? Fiindcă sunteți femei, aveți dreptul să mă

jigniți fără să fiți pedepsită?

Asta credeți?

Vă provoc la duel!

Cu pistolul!

Foarte bine!

Bărbatul meu mi-a lăsat destule pistoale!

Cu câtă plăcere am să vă trag un glonț în căvățâna aia asta că-l luam în

dracu'! La duel!

Nu permit nimănui să vă jignească!

Credeți că mă impresionează faptul că sunteți o femeie? O făpțură gingașă?

E tipul să lăsăm pleci de cățele deoparte că doar mămații trebuie să

plătească pentru insulte!

Vreți egalitate de drepturi?

Atunci egalitate de drepturi să fie!

Însă o mor ca pe un pui de găină!

Nu sunt băiețandru și niciun cățel sentimental!

Domne, vă rog eu frumos, vă rog eu frumos, vă rog să plecați!

După ce că ne-ați băgat în sperință, acum vreți să vă bateți și în duier?

Păi tocmai ăsta este principiul de egalitate în drepturi! De emancipare!

Sexele sunt egale, așa că am să trag în ea din principiu!

Entră-ți ea, dracului!

Părerea!

Poate... Dumnezeu!

Ai și tu acolo?

Saltă! Saltă!

Părere!

Unde? Cine?

Mă! Cine e?

Eu sunt primarul. Cu ce vă serveți, domn primar?

Ia ușor pe lângă gat.

Ușor să nu te vadă nimeni.

Și... Și mergi și vezi ce se întâmplă acolo. Și vezi și raportez. Hai!

Să trezi! Hai!

Păi la încet!

Stai, mă! N-arunca florile, mă!

Ne crează? Nu mai durează un pic, că s-a evit o problemă. Nu mai stau, că era său

și bătaie. De la cine? Nu-mi contează. Plec!

Nu mai stai, mă, un pic, bă, iar ține florile! Dacă nu vine acum, plec de tot!

Vine acum, mă, în două minute, o aduc eu, stai aici!

Ce femei!

L-au avart dracu' să vă ia!

Am să vă trag un glonț în căpățâna aia seacă!

Se roșise!

Ochii străluceau!

A acceptat provocarea?

Pe covânt, dacă am învățat în viața mea așa o femeie, asta da femeie, nu o mi-or

lăită.

Foc,

spirt, dinamită.

Am și paralelul acum că trebuie să o umăr.

Chiar îmi place de ea.

Îmi vine să îi uiți și datoria.

Mi-a trecut și furia.

Minunată femeie.

Safta, unde le-ai pus?

Cu nițe? Nu cred că le mai avem.

Nu-mi amintesc exact, dar cred că le-am dat.

Dar spune unde le-ai pus!

Coniță, nu sunt aici! Le-am dat sigur!

Foarte bine! Dacă nu vrei să mă ajuți, mă descurc singură!

Saca, vin cu ce! Vin cu ce! Vin cu ce!

Ce faci? Că n-am apucat asta scumpine!

Malile, dacă nu pușcă, nu pușcă! Nu pușcă! M-a zis și el așa de nervi sau de

altceva! Tu ai văzut ce turbat era?

Nu pușcă!

E rușine ca un bărbat să împuște o femeie în duieră! Hai că nu avem mai

ceva mai important de făcut! Vin cu ce!

Uite-l aici, are să-ţi spună ceva important, ascultă-l cu atenţie!

Zi! Ştii ce eşti tu? O scorpie!

Care nu are pic de inima, nici minte, nici suflet, nici respect!

De-aia nu te lua nimeni până acum!

O bijureasă! Iar eu un om respectat de toată lumea m-a ajuns, nu ştiu de ce să

fiu bătaiat atât de joc!

Pleacă de aici până nu-mi aduc aminte când ai boala cărei şi cât m-ai înjurat

pe mine, că-ţi dau şi un dos de palma peste ochi acum!

Nebună! NEBUNĂ!

Ce-ai făcut, mă?

Ce faci, mă?

Nu ți-a zis fata nimica!

Păi nu mi-a zis că n-a apucat! Dar ce mă bucur că ți-am zis-o? Păi ce, numai tu?

Cât m-ai înjurat tu pe mine, nu ai făcut de râs în tot satul! Ce-ai făcut, mă? Tu

știi ce-ai făcut acum, mă?

O să mor ca un câine cu fata nemăritată!

Stai iniștit, tată, că nu mor tu până nu mă mărit.

Îți promit.

Păi cine te ia?

Uite tu!

Pena! Da, da, tu!

Pena! De ce?

Ca să-l chinui toată viața.

Ena!

Ia băi, taci tu din gură, bă! Ce tot ai înainte? Îi tragi cu ea înainte! Taci

din gură!

De ce vrei tu să te măriști cu asta?

Ca să-ți fac ție pe plac!

Ca să-mi faci mie pe plac?

Da!

Cum vrei tu, așa fac!

Ia du-te, mă, acasă!

Ena! Du-te, mă, acasă, mă!

Tu cu tafta vrei să te însori?

Voiam! Dar cum vrei? Când nu mai vreau eu, pricep ceva?

Doamne, cuminte!

Ce faci, doamne, acum, uite tu?

Mă, oameni buni, ce se întâmplă aici, că nu mai plăcem nimic?

Mă, ce se întâmplă aici?

Nu măi, răgni-mă, ce răgnești, ce răgnești? N-aruncă florile, măi! N

-aruncă florile, că le-am gules fir cu fir, le-am gules!

Câți bani îți datorează?

Mai contează?

Nu crezi că pentru bani am venit aici?

Mihai, dacă vrei, te îngropu banii.

Dar de ce să îi iau de la mine, când au atâția bani împrumutați?

Mi-a căzut cerul în cap când mi-ai spus că ăștia mă iau de prost, că le împrumuc

bani. Așa că ce mai contează câți bani are să-mi dai? Contează, pentru mine

contează. Deci câți bani?

1200 1200

Ce faci? Ia banii și

pleacă.

Și mândru i-a luat. I-a luat.

Adică eu nu știu, eu i-aș fi luat. A rămas răbant de multă.

Era un plic așa frumos.

Mai oameni buni.

Voi știți ce înseamnă viața?

Viața e un râu care începe cu un fir așa subțire,

subțire de apă care se scurge pe toate pietrele și se

întremează, se întâlnește cu alt fir și pornesc la

vale.

Înfruntânză cazurile vieții.

Da.

Nu ați înțeles nimic, nu-i așa?

Mai puneți mâna pe o carte, mă.

Zi, Dobrică.

Tu ce faci? Te uiți așa la rău ăsta, la scurgerea apei?

Ori te arunci în valuri?

Mă uit.

Bă, să te arunci, mă, să te arunci cu un frate de-al nostru de la Marea Nanghie.

De... De fapt...

De fapt, oameni buni, toți trebuie să ne aruncăm.

Toți trebuie să ne aruncăm. Ia, ascultați-mă, vă rog. Vă rog.

Păinei.

Eu zic așa.

Vă duceți cu toții pe la casele voastre, cu mic, cu mare, și aduceți tot ce aveți

în gospodărie, ca să-i arătă băiatului ăsta, care s-a chinuit prin

străinătățuri, că strămoșii lui, că urmașii moșilor, strămoșilor

lui, nu-l lasă la greu.

Să-i facem o nuntă.

O nuntă, mă, o nuntă, cum nu s-a mai pomenit la noi în Poieni.

Cum ziceți dumneavoastră, domn primar? Haideți!

Haideți! Haideți!

Uitați pistoalele.

Numai că înainte să tragem, o să vă rog să-mi arătați cum se umblă cu ele. N-am

ținut un pistol în viața mea bună.

Da.

Foarte frumoase pistoale.

Cu trei țevi.

Cu percutor central.

Pistolul se ține așa.

Așa? Așa.

Capul puțin mai pe spate.

Întindeți mâna.

Ridicați cocoșul.

Ținteți.

Iar cu degetul ăsta...

Apăsați trăgațiul.

Și aveți grijă să nu vă tremure mâna.

Foarte bine. Cred că nu e potrivit să tragem în cameră. Haideți în grădină.

Mergem, dar vă avertizez că eu o să trag în aer.

Cum așa?

De ce?

Fiindcă... Fiindcă e treaba mea de ce.

Vă e frică?

Nu,

domnule, nu vă dați înături.

Nu mă linișteți până nu vă găuresc fruntea aia pe care o urăsc atât de

tare. Vă e frică?

Da, mi-e frică.

Minciună, de ce nu vreți să ne batem?

Că...

Fiindcă îmi placeți.

Vă plac?

Aveți îndrăzneala să-mi spuneți că vă plac?

Poftim.

Mai sunteți supărată? Da.

Știți... Și eu am fost provocat și... Toată povestea asta...

Ce să fac dacă îmi placeți?

Îmi placeți, înțelegeți?

Sunt... Aproape îndrăgostit.

Plecați!

Vă urăsc!

Ăștia ca noi, noi ăștia, ăștia pioșii care nu ieșim

niciodată din cuvânt, nu-i plac!

Mi-am dat seama de asta!

Nu-i plac!

Stăm toată ziua cu nasul în Biblie, în timp ce alții trăiesc din plin și se

bucură de tot ce le oferă viața asta!

Mănâncă, beau, petrec, iubesc!

Cum să-ţi placă ăştia ca noi?

Cum am putut să fiu atât de orb?

Cum te-mi am dat seama?

Cum?

Dacă vreţi să vă iubească, trebuie să vă trăiţi viaţa!

Doamne, cât timp pierdut, câţi ani irosiţi că... Gata!

Gata, m-am hotarat.

De mâine fac şi eu ca toţi ceilalţi şi îmi trăiesc viaţa.

Ce trebuie să stau eu la cherem unei singure femei?

Nu, mai mă-şi trezeam în viaţă de-apoi când m-a luat Dumnezeu la rost.

Ce-ai făcut, Mihail?

Ai fost cu o singură femeie toată viaţa?

Păi eu ţi-am oferit atâtea postgrite şi tu ai ales una singură?

Da, să înţeleg că nu prea ai fost de acord cu ce ţi-am oferit eu.

Tu te auzi şi prost, îi spui?

Ce? Te auzi ce prostii spui? Nu sunt prostii, Dominic, așa e cum îmi zic eu.

Așa e.

Ai făcut ceva? Nu.

Nu, și rău am făcut.

Da.

Dar ce mare lucru s-a întâmplat? A, nu mare lucru, Dominic, nu. Și-a bătut joc

de mine atât. Cine și-a bătut joc?

Dumnezeu. Cine?

Mihaele, Dumnezeu nu-și bate joc de oameni. Nu mai spune lucruri de astea.

Nu, nu-și bate joc.

Și atunci de ce mi l-a scos pe amărâtul ăsta de mândru în cale azi?

Ce azi?

El ți l-a scos. Da.

Suferi, a?

Să știi că suferința e de la oameni.

Durerea e de la viață.

Dacă suferi, înseamnă că tu ai ales să fii așa. Nu-i adevărat.

Nu-i adevărat!

Cum adică nu-i adevărat? Nu ține de tine, Dominic! Tu crezi că e oamane să

fiu nefericit?

Nu ține de tine. Omul este creația lui Dumnezeu și tocmai de asta Dumnezeu

hotărăște care pe ce cărare merge.

Chiar dacă te prindi tu la un moment dat că nu poți fi fericit decât dacă schimbi

un pic cărarea, tot te vede Dumnezeu. Te ia de guler și te pune la loc.

Nefericit te-am vrut, nefericit rămâi toată viața. De ce? Că așa am vrut el.

Păi? Eu zic că Dumnezeu are lucruri mai importante de făcut. Eu cred că ne-ați

mintit cu toții și că nu există niciun Dumnezeu. Mihaile, să nu mai spui

prostia asta în viața ta, nici măcar în glumă.

Ce-i cu tine, mă, băiatule?

Mihaile, dacă și tu te îndoiești, Dumnezeu există și e aici cu noi.

E pretutil, nene.

Mi-a vorbit.

Era o zi în care simțeam că se va întâmpla ceva, că trebuie să se întâmple

ceva.

Era închinuit de o întrebare.

Am ieșit afară din colibă, era norat, un nor mare, negru.

Urma să plouă.

Și pașii m-au dus la copacul ăla.

Și acolo am văzut o pânză de păianjen.

Tu-ți dai seama, o pânză de păianjenă într-un copac bătut de ploi și de vânt,

mai rar.

Și mi-am spus așa, o să pun câte o literă în fiecare ochi al pânzei și

acolo unde o să se oprească picăturile de ploaie, va fi răspunsul lui.

Și așa a fost, Mihaile.

O sa-mi spui ce l-ai intrebat?

L-am intrebat.

Deci nu poti.

La ce ti-a

raspuns?

Poti sa-mi spui?

S... B... C... R...

D... F... S... B... C... R... D... F...

Dar

l-ai întrebat cumva așa doua oară?

Nu.

De ce?

Să era tău cu să răspândă altceva?

Eram convins cu să răspândă același lucru.

Da.

Atunci e clar.

Ce e clar?

Când ai cea mai mare nevoie de Dumnezeu,

El îți răspunde,

Să păcărădăm.

Care nu înseamnă nimic.

Înseamnă ceea ce vrea fiecare dintre noi să însemne.

Și pentru tine ce înseamnă?

Smerenie, bunătate,

credință, căptare,

Dumnezeu, fericire.

Fericire! Oameni buni!

Oameni buni! Oameni buni! Oameni buni!

Oameni buni!

Atenție! Atenție la mine!

Să n-au făcut o vorbă!

Că nu știu ce va fac!

Eu acum vă vorbesc ca naș, nu ca primar!

Și eu când îți naști, sunt foarte pretențios!

Trăiască nașul mare!

Știi, știi, știi!

Reinește, mama!

Atenție!

Ăsta e cadoul meu!

Masa de nuntă!

Haideți, intrăm!

Da? Dar să nu vă simtă cineva, că nu știu ce vă fac! Haideți, hai! Hai cu

masa, hai!

Hai! Haideți, haideți!

Haideți, tati, îmi ia el. El ți l-a scos în cale.

Tu l-ai întors din drum.

Asta, ca să-ți arate că nu te pune pe cărare și acolo te lasă.

Și când nu-i destul să fii bun, răbdător, ascultător, să aștepți.

Pentru ceea ce vrei să obții cu adevărat, trebuie să și-i lupți.

Trebuie să luptăm, Mihai.

Mihail!

Am zis să lupți, dar nu cu bâta!

Nu ai avut dreptate.

S-au liniștit.

Hai să mâncăm!

Te țin de cuvânt.

M-a bătut Dumnezeu pentru încăpățânare.

Ții minte și acum cum mi-ai zis. Ori m-am mărit cu băiatul ciobanului, ori nu

m-am mai mărit niciodată.

N-am zis așa.

M-am zis ori m-am mărit cu Petru, ori nu m-am mai mărit niciodată.

Cine-i Petru?

Băiatul ciobanului.

Mă știi ceva de el?

E tot acolo.

Ce-i asta?

Mergem împetit.

Dragul știe ce-i sfârșit ce aveți în casă asta.

Cad, cum le atingi?

Plecați sau trag?

Tragiți.

Nici nu vă închipuiți ce plăcut este să mori în pânșcat de o mână atât de

catiferată.

Dar gândiți-vă bine.

Trebuie să hotărăți.

Pentru că altfel plec și... Nu o să mă mai întorc niciodată.

Sunt un om nobil.

Mă trag dintr-o familie onorabilă.

Sunt cinstit.

Anual câștig peste treizeci de mii de lei.

Și am și o hergherie de cai de ras.

Vreți să fiți soția mea?

Nu. Am spus că vreau să ne batem în duel.

Nebunesc.

Nu mai înțeleg nimic.

Vreau să ne duelăm.

O iubesc.

O iubesc cum n-am mai iubit vreodată.

12 familii le-am părăsit, eu 9 m-au părăsit, ele pe mine, dar pe niciuna n

-am iubit așa.

Mi-am pierdut de mințatea, mințile.

Stau în genunchi ca un prost și vă cer mâna.

De cinci ani am mai fost îndrăgostit și mi-am jurat să nu mă mai îndrăgostesc

niciodată.

Și acum, iată.

M-am prins să-mi rege.

O cer mâna.

Da sau ba?

Nu vreți.

Bine.

Stați puțin!

Da.

Bă, nu plecați.

Sau stați! Stați!

Ba nu, plecați.

Am zis să plecați.

Nu să se întrebea.

Să mă îndrăgosteze dumneavoastră.

Nu am să merg niciodată.

Uite cum facem.

Eu o să mă retrag.

Vă las timp să vă gândiți.

Dacă-l mă-ntorc, îmi spuneți ce-ați hotărât.

Hai că, dacă nu te grăbești, te pun în... Ți-am găsit nașa. Da.

A acceptat? Da.

Adică nu. Dar nu mai are mult.

Ia, vină.

Ia.

Hă?

Te zici?

E foarte frumoasă. Cred și eu.

Bun.

Doamne primar, bine, nu trebuie să fie în casă cu mine ăsta.

Te pămânești că ne-ați petrit de-a pomană cu cadacul ăsta.

Pavelu.

Să-l arunc.

Mai știi femeia despre care ți-am vorbit-o azi dimineața? Da, chiar.

Ce-ai făcut cu ea? Ia-i.

Da.

Cum facem?

Cum facem?

Pleci? N-am cum.

Nu.

Îmi pare rău.

Chiar îmi pare rău pentru încurcătura asta, dar... M-am îndrăgostit.

Nu pot să plec acasă.

Nu mi-a certat-o niciodată. Ce Dumnezeu?

Nici nu mi-ai zis de la început că e vorba despre ea.

Că înțelegeam, vă lăsam și gata, plecam.

Acum ce facem?

Dăm cu Zarul sau ce facem? Deci pleci.

Nu, cum?

Când sunt îndrăgostit nu poți să te pui cu mine.

Atunci ne batem.

Nu, nu mă bat cu începători.

Mă, care ai spus?

Uite cum face.

Te duci.

Îi spui.

Și cum hotărăște aia, așa facem.

Acum se duce Mihaela aia să-i spună.

Ce?

Că vrea să-i însoare cu ea.

Cum adică? Dar ce nu i-a spus până acum?

Așa se pare.

Ce-ai zis?

Și eu când v-am spus, când crezi că se întâmplă ceva frumos,

mai frumos nu e.

Nu e sfârșit așa.

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Ce-ai făcut, măi, finule?

M-ai dezamăgit!

M-ai făcut de râs!

Bine, nu ești tu nici primul și nici ultimul.

Nu m-ai încurcat tu prea mult. Dar tu uită-te la oamenii ăștia!

Uită-te în ochii lor!

Ce vezi?

O mare deziluzie!

Pentru că știi de ce?

Oamenii ăștia ascultau o poveste cu final fericit!

Mă!

Pentru că ești un prost și un egoist!

Marie Venoncoce, uite-te la femeia asta. Nu, nu, nu, uite-te în ochii ei, că

picioarele... Uite-te!

Femeia asta și-a mormântat bărbatul la nici 30 de ani.

A avut doi băieți care au murit în război. Au murit după război, doamne. Au

murit!

Ce ți-a fost așa greu, mă, să spui popeascăi că o iubești?

Să facem și noi o nuntă frumoasă!

Să moară Maria fericită!

Ce ți-a fost așa greu?

De ce nu mi-ai spus nimic?

De ce trebuia să aflu eu ultima?

Știe tot satul și eu nimic?

Când nu vede gând să-mi spui când mor?

Azi.

Azi.

Azi am vrut.

Păi știi de ce n-ai făcut-o?

Mi-a fost teamă.

Cu să accept?

Cu să refuzi.

Și dacă refuzăm ce?

Eu ce făceam cu toți aceștia de speranță?

Haideți! Haideți!

Repede! Repede!

Băi, ce mi-a dat-o până la urmă?

Doar n-am luptat drog.

Ei, nu!

Nu-ți dai seama, dar ești plin de vânătăi!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare.