Original subtitles

Sper să fie-n lumea asta

cineva care-ntr-o zi să-mi spună

LA SOARE

de ce sunt singur într-atâta lume

de ce să vreau ceva ce nu se poate-avea...

Sunt chestii care nu contează...

dar care-s importante pentru vârsta mea

şi caut o iubire-n astă lume...

iar lumea nu te va-nţelege !

Nu te va-nţelege !

Şi când voi plânge...

primele mele lacrimi...

doar vântul...

... mi le va usca.

Prietenii, cu feţe măsluite

şi fata care mie-mi place...

în ziua când va fi să fie...

pe ea tu o vei săruta...

Şi doar vântul...

... mi le va usca...

Sunt lucruri care nu contează...

dar sunt importante pentru vârsta mea

şi caut o iubire-n astă lume,

dar ştiu că lumea nu mă va-nţelege.

Ştiu bine că nu mă va-nţelege !

Nu mă va-nţelege !

Operele lui Antonio Canova se împart în trei grupe...

mitologică, portretistică şi a monumentelor funerare.

Să batem în lemn...

Canova, fericitul de el, a fost un exaltat...

al frumuseţii clasice şi al vieţii.

Dacă în sculptură ar fi fost profesor,

entuziasmul lui nu i-a adus nimic palpabil.

Viaţa lui ar fi fost un chin, fiindcă la fiece dată de 27,

ar fi fost dator şi nu putea face faţă atâtor datorii, ca toţi bugetarii...

Şi, peste toate, ar mai fi avut de luptat şi cu nişte drăcuşori ca voi

care, în loc să asculte la ore, se gândesc la ale lor...

Eei, dacă vrea careva să tragă perdelele,

voi proiecta principalele opere din grupele mitologică şi portretistică,

unde veţi vedea cum Canova, entuziastul frumuseţii,

abordează nudul...

Băieţii să pună mâinile pe bancă...

La prima comentare, las mitologia şi trec la arta funebră.

Şi iar batem în lemn !

Acest grup statuar de marmură, ce reprezintă pe Amor şi Psihe,

a fost cosiderat cel mai frumos din anii 1700.

El exprimă întreaga sexualitate a secolului...

dar asta se şi vede.

- Iată acum... - Cele trei graţii !

Aaa, de frumuseţe ştiţi... Şi pentru că tot sunteţi aşa de buni,

aş vrea să ştiu acum, câte variante ale acestei opere există ?

Câte, deştepţilor ? Ia zi-i tu, Alessandrone...

Fără aluzii, desigur...

Să mă corectez... cu aluzii !

Cantini ?

Sacchetti ?

Am priceput...

Castelli ?

Din acest grup de marmură, sunt...

sunt...

6..., 7..., 200...

200 de versiuni.

Nu, Castelli..., nu eşti pe-aproape...

Operele de artă nu se fac pe bandă rulantă, ca maşinile de spalat

pe care le face ta'c't'u.

Păi, atunci, să-l auzim pe Carrera..

Sunt două versiuni... prima se află în mănăstirea Oakwood - Anglia.

Cealaltă este la Ermitaj în Leningrad.

Ai greşit...

Mă iertaţi, dră, trebuie să reafirm...

Nu... răspunsul e bun... doar că ai greşit locul...

Locul tău nu e în bancă, ci aici, la catedră !

Sunteţi foarte amabilă...

Uneori ştii mai multe decât mine...

Un lucru e sigur la voi, miliardarii... pe care nu-l pricep...

Pe lângă hobby-urile voastre, sunteţi buni şi la şcoală.

Trecând la portretistică, cred că putem să ne ocupăm de capodopera lui Canova...

- Paulina Borgheze... - Oooh !

Eei, ştiam eu !

Doamnă, iertaţi-mă.. aş fi vrut... vroiam...

Zi-i, ce te nedumireşte ?

Se spune că Borgheze a pozat doar pentru chip... şi...

iar restul a fost luat de Canova de la Venus Învingătoarea.

Aşa se spune, însă pentru mine Paulina a dat şi trupul şi sufletul.

Fiindcă şi sora lui Napoleon, principesa, era o neruşinată.

Hei, gata, băieţi... În opera asta, realismul predominant...

Carlo !

Când se termină ora asta ?

Peste 10 minute.

Ce bine !

E careva să-mi spună despre ce e vorba ?

Răspundeţi pe rând, că pe toţi deodată i-aş încurca.

Să-l auzim tot pe Carrera...

Venus ieşind din baie, păstrată în muzeul Pitti...

Spre deosebire de Venus Medici, în opera asta predomină realismul

în armonie cu beţia pură ale formei artei greceşti.

Tu mă sperii !

Vorbeşti despre lucrurile astea de parcă ai vorbi de ciclism...

sau despre fotbal...

- M-am dedicat 20 de ani studiului artei... - Păi, înseamnă că aţi început de copilă !

Eşti foarte glumeţ...

Sunt la catedră de 15 ani, am publicat o culegere de lucrări,

două monografii, dar e prima oară când aud o definiţie atât de precisă:

Beţia pură a formei greceşti...

Carrera... eşti un monstru !

- Măiculiţă... ce bună e ! - Giacomo, hei !

Vroiam să zic ceva... da'... am uitat ce !

Eei, poate aşa-ţi aminteşti...

Aaa, s-a terminat ora.

La revedere, copii...

Ne vedem luni.

O duminică plăcută, tuturor !

Sunt invitată la un dineu acasă la profesorul de fizică.

Ştiţi ce ştaif are...

Hei, glumeţule ? Unde e glumeţul ?

Să ştii că între mine şi proful de fizică nu-i nimic.

Sau, măcar până acum... Desigur, mă aştept la mai mult.

Aaa, mi-am uitat poşeta !

Ia zi-i, cum petrecem seara de sâmbătă ?

- Mergem cu toţii ? - La Irene.

- Să mai găsim ceva fete... - Da... cum facem ?

Azi toate vor cu maşina, sunt pe grabă. Cunoşti o tipă,

doar dacă o ciocneşti cu maşina.

- Ce gogomănie... - Mă aşteaptă ai mei acasă.

Mâncaţi ca strămoşii, strânşi toţi în jurul mesei...

Aşa obişnuim noi...

Se respectă tradiţia: Mănânci când vrei şi bei cu cine vrei !

- Eu am motto-ul lu' tata... - O fi şi el vreun boier ?!

Nu, e de cartier.

Mănâncă atunci când poţi şi bea când ţi se dă !

- De fapt, ce facem diseară ? - Eu zic să mergem la discotecă.

Nu, e înghesuială...

E şi o paradă a modei...

Sunt puştoaice de 18 ani...

Pentru mine pot fi şi minori de 50 de ani !

- Te-ai duce să-i vezi... - Mi-ai mai spus asta, cretinule !

Lovitura vieţii... Totul se mişcă pe cărări neumblate.

Eu nu pot... am de făcut o groază de treburi în cursul săptămânii...

să moşmondesc, să zolesc şi să zic şi merci apoi.

Nu, nu mergem la "Night" !

Carlo, tu la ce te gândeşti ? Zi-i şi tu ceva !

Pentru mine, ce faceţi voi e ok.

Păi, atunci, venim la tine...

- Ar cam fi cazul... - E o idee !

- E o chestie... - Chiar bună !

Îmi pare rău, lucrările de renovare nu s-au terminat încă...

sunt prin casă zugravi, lemnari...

Ţevari, metalurgişti...

Ce reparaţii faci ? Doar stai confortabil !

- Eh, acum se mai dau telefoane... - Eu nu te mai sun, să fie clar.

- Şi-atunci unde te duci ? - E treaba lui !

După şcoală, mă văd cu tata şi cu unchiul Orlando.

Hernando - trei cafele, Ole !

Îmi scot banii cu "trei cafele", ăă ?

Trebuie să plec. Dacă vreţi să ne vedem la mine...

Păi, atunci ne vedem la tine acasă.

Te pot duce eu cu noul meu Spider.

Nu, merci, mă conduce Carlo.

- Dar maşina lui Carlo n-a venit încă. - Va sosi... vine ea...

Uite-o !

Hei, nu plecaţi. Nu ne-am pus de acord cu privire la maşini...

- Aşa e ! - Bine, te iau eu...

În toate sâmbetele e aceeaşi poveste. Mai întâi trebuie să ne punem de-acord.

Da. Toţi fac planuri... Sunt atâtea idei...

Şi apoi se hotărăsc să se zbânţuie acasă.

Important e că se văd unii cu alţii.

Aseară sperasem să te văd înaite de Barberinni.

Păi, cu munca ce-o am...

Aproape seară de seară vorbeşti cu Rio de Janeiro...

Da. Şi telefoanele vin la ore neaşteptate.

Bine că măcar te văd la şcoală...

... când sun la tine, mereu îmi răspund alţii...

"Bună ziua, dră Lorena !" "Dl Carlo e plecat, dră Lorena."

"Când se-ntoarce, o să-i spunem să vă sune."

"Fiţi fără grijă, dră Lorena..."

Totuşi, atunci când pot, te sun şi eu pe tine.

Eh, de-ar dura şcoala 24 de ore pe zi, te-aş avea alături tot timpul.

Dar şi şcoala se termină curând...

- Cu-atât mai bine, vom avea timp de noi. - Păi, dacă terminăm şcoala, ne îndepărtăm.

Niciodată !

Ia-ţi tărtăguţa de pe umărul meu, uite c-am ajuns.

Fii atent !

Cere-ţi iertare !

- Bă, ei trebuie să-mi mulţumească. - N-ai caracter.

- Pe diseară. - Pe diseară.

Dacă n-aş fi cine sunt, m-ai mai iubi tot aşa ?

- Cum adică ? - Păi, dacă eram sărac...

Încearcă să fii şi vei afla.

- Ciao ! - Ciao !

Eu, în locul domnişorului, aş încerca să devin sărac.

- Desigur, dacă aş putea... ? - Încercarea te duce-n groapă...

Am luat şi eu una...

- Lasă-le aşa. - Tu, mai bine te-ai gândi

să stuiezi ca să devii cineva.

Ai uitat ce ai promis când ne-am hotărât să te ajutăm ?

Beneficiezi de înalta noastră protecţie.

- Înaltă e a mea, a ta e joasă. - Să nu comentăm. Chestia e serioasă.

Noi suntem Pigma şi Leul.

- Pigmalion, împreunat. - Împreunat, cum zice el.

Tu eşti pentru noi ca un copil adoptat.

Şi lucrurile vor merge ca pe apă.

Ţi-am dat acoperiş şi înveliş...

O măsuţă cu lămpuţă...

Stăpânul a plecat, a venit, iar a plecat.

Nu şi-a dat seama de nimic.

Şi-acu', când eşti la poarta maturităţii, cazi în limbă după o fătucă bogată.

Nu c-ar fi rău... dar e vorba de complexul de inferioritate.

Atunci noi tre' să te îndrumăm, să te punem cu burta pe carte,

să te-ajutăm s-o faci pe miliardarul italo-brazilian...

Îţi facem rost de ţoale, apoi Rolsul, şoferul, majordomul...

Tu ştii că îndrăgosteala e groapa matrimonială ?

Adică groapa e matrimonialul dragostei...

Că dragostea... e groapa... gro...

... groapa... Ia uite la el...

- Ce mai faci ? - Ai isprăvit ?

Nu. Pe scurt, iubirea-i o catastrofă !

- Cu accent ! - E o catastrofă cu accent.

Catastrofă !

Cu accentul pe "o".

Am terminat.

Eşti mulţumit ? Vezi cum l-ai întors pe dos ?

Eu ? Păi, n-ai început tu ?

Eu am început cu o povaţă paternală.

Tu i-ai băgat cuţitu-n rană !

Vorbeşte naibii italiana... ce cuţit, care cu...

Cuţitu' dragostei... de care nu te-atingi.

Aşa ?! Ai dreptate.

Scuză-mă, Carlo, eu sunt năuc.

Revino-ţi, dragostea-i ceva minunat.

Nu. Voi aveţi dreptate.

Ca să-mi gâdilaţi orgoliul, am plătit cu monedă falsă

O să-i spun totul Lorenei, cu riscul de-a nu mai merge la şcoală.

Nu-i spui nimic Lorenei. Vei merge la şcoală !

Poate o să-i spui după, când o să devii arhitect,

sau constructor, sau poate funcţionar de stat.

Nu ne lua satisfacţia de a-ţi fi fost pigmalioni.

Mulţumesc. Faceţi pentru mine ceea ce eu nu merit.

- Ba meriţi... - Pentru noi e mai degrabă

o chestie de domeniu public, să o facem şi-n particular.

Să încercăm să păstrăm distanţa.

Domnul are să ne dea ceva ordine ?

Ne putem retrage ?

Bine, mulţumesc. Puteţi pleca.

Ciccio, am făcut un miliardar din el, mai ceva ca unul adevărat !

- Hai să mergem... - O clipă...

- Ce doreşte domnişorul să îmbrace diseară ? - Eu îl îmbrac, că eu îs majordom.

Domnişorul vrea o cină mai specială ?

Mă îngrijesc eu de masa domnişorului.

Destul ! Îmi boicotezi partea

de picamer, de picămălai... de picămişto...

Pigmalion !

- Cum ziseşi... - Îmi exercit atribuţiile.

Ca să le exerciţi, trebuie să le împarţi !

Şi cum să le exerciţi, cum zici, când ai fost reformat

fiindcă eşti prea înalt.

Nu, vă rog, nu vă mai certaţi într-una.

Ai dreptate. N-o să mă mai cert, însă voi acţiona !

Ţoalele din seara asta, eu ţi le pregătesc.

Fii pe pace. Nu-i dau voie... Ar fi în stare să te îmbrace în clovn.

Habar n-are de nuanţe !

Hei, şoferule, ştii ce diferenţă e între un majodorm şi un şofer ?

Ştiu, ştiu, şoferul merge cu maşina, iar majordomul stă-n picioare veşnic.

- Vrei ? - Da, pune-mi nişte coca-cola.

- Mai vrei ? - Nu, mulţumesc.

Cum aşa, nu bei, nu dansezi... nu te distrezi...

Am făcut ochiade dar... găseşte-mi tu una liberă.

Uite-o... Tocmai soseşte raza ta de soare !

Francesco, mă faci un dans ?

Cum să nu ?

- "E viva me !" - Ce-nseamnă ?

Iniţiativa damelor.

Nu-mi pari deloc încântat că dansezi cu mine...

- Greşesti... - Nu mai minţi, ştiu că nu-ţi place.

Nu, Octavia, dacă te-ai aranja altfel, ai fi mult mai atrăgătoare...

- Merci ! - Mai ales dacă te-ai îmbrăca diferit.

Afară de faptul că eşti papiţoi, te-ai uitat vreodată în oglindă ?

În fiecare dimineaţă ! Şi mă văd un mascul feroce !

Viril... şi dur... cum ştiu că-ţi place !

Şi Carlo, ce face ? Ţi-a dat plasă ?

De ce ? Vrei poate să fii tu în locul lui ?

- Sunt aici ! - Bine, rămâi unde te afli !

Carlo mi-a dat telefon că nu poate veni în seara asta.

Va veni, doar că aşteaptă eternul telefon din Rio de Janeiro...

Ciao, Lorena ! Iartă-mă că am întârziar dar

aşteptam un telefon de la Rio care a venit abia acum 10 minute.

- Aşa ne gândeam şi noi. - E o poveste veche de-acum...

E foarte important pentru firea mea, Carlo.

Asta mi-ai spus şi sâmbăta trecută.

Şi-atunci aşteptai telefonul din Rio...

Simţiţi-vă ca acasă, băieţi. Hai să dansăm.

- Giorgio e tot îndrăgostit de tine, ăă ? - De cinci ani !

De când eram în şcoala primară, pe-atunci purta pantaloni scurţi.

Vezi... Uneori înţeleg, şi-mi par a fi slab...

- De ce ? - Nu ştiu ce-aş face de te-aş pierde.

- Sunt de-abia şase luni... - N-ai să mă pierzi,

că n-am să te las.

De-acum, ajunge cu dansul.

- Eei, nu, de-abia am sosit... - Dar ai întârziat.

Vei cânta ca pedeapsă.

- Pedeapsă pentru el ori pentru noi ? - Pentru tine, fireşte.

Are dreptate Giorgio, cu câte discuri sunt aici...

- Hai, cântă... - Nu te mai lăsa rugat...

Într-o zi te trezeşti şi descoperi că lumea e în mâna ta...

eşti de-acum cineva care doar ridici un deget

şi ai tot ce vrei, totu-i uşor şi visul e de-acum realitate.

Aş da tot aurul din lume pentru tine

greu mi-a fost să aştept să mă întorc la tine

să-ţi pun la picioare tot aurul din lume

ca să mă iubeşti...

Ca să fii miliardar, multe chestii trebuie să mai ştii...

Iartă-mă că te-am lăsat aici plângând după mine

dar de-acum, nu voi mai pleca de lângă tine

şi n-am să vreau aurul lumii în schimbul tău,

care stai şi-aştepţi să mă-ntorc la tine

să-ţi dăruiesc tot aurul lumii fiindcă mă iubeşti.

- Bravo... - Bine...

Bravo... Uimitor ! Ar trebui să cânţi la televiziune.

Unul mai mult, sau mai puţin...

Mamă, îi spui tu Caterinei să ne aducă ceva de băut ?

Da, dragă, doar să nu uiţi că e trecut de miezul nopţii.

Oh, aşa e ! Hai, băieţi, să ne grăbim. O să închidă peste tot.

- Unde vă duceţi la ora asta ? - La Torbaianni, să mâncăm nişte pizza.

- Era programat, doamnă. - Da, soţul meu e la poker acum...

- Bine... - La revedere. Noapte bună.

Să mergeţi încet...

Să nu vii prea târziu.

- Fiţi pe pace, doamnă. - Să ai grijă, Carrera...

Bătălia s-a terminat...

- Pentru mine, abia începe, doamnă. - Îţi dau şi eu o mână de ajutor.

Mulţumesc, doamnă, ştiţi cum sunt copiii din ziua de azi, nebubatici rău...

Au întotdeauna cea mai frumoasă scuză: sunt tineri.

Poţi să ne faci 20 de pizza ?

Am stins cuptorul.

Cum aşa, noi am venit special aici...

Terminasem şi coca...

Ne e foame !

Dă-ne nişte chifle cu brânză, cu salam, cu ceva...

Chifle am câte vreţi.

- Adu-ne ce găseşti... - Şi vin... mult vin !

- Apoi ieşim pe plajă. - Sub clar de lună, îmi place...

- Şi mie. - Hai să bem !

- Păstraţi-ne şi nouă. - Venim cu orchestra acuşica...

Hei, băieţi, mâncaţi chiflele pe plajă, e cam răcoare...

Aducem îndată şi termosifoane...

Flăcăi, aduceţi nişte lemne...

Uite-aşa !

Sunt torenţi fără de apă ca şi cer fără de nori,

sunt plaje fără de soare pentru cine nu iubeşte...

dar eu te am pe tine orice s-ar înâmpla pe lume...

N-am niciun dubiu că nicicând nu voi fi fără de tine.

E trist să vieţuieşti doar spre-a trăi, să vorbeşti cuiva care nu te mai aude...

e trist să ai în preajmă mulţimi de inşi

şi totuşi să te simţi mai singur ca nicicând...

dar eu te am pe tine orice s-ar înâmpla pe lume...

N-am niciun dubiu că nicicând nu voi fi fără de tine.

Dar eu te am pe tine şi de-o fi ori n-o fi important

vei fi cu mine...

atât cât eu te am pe tine orice s-ar înâmpla pe lume...

N-am niciun dubiu că nicicând nu voi fi fără de tine.

E tare simpatic...

- Hello mister Kenton ! - Hello !

- Foarte punctual ! - Aşa e, punctual, e bine.

- Ţi-l prezint pe fiul meu, Giorgio. - Îmi face multă plăcere.

- Ce vreţi să beţi ? - Martini.

- Şi eu la fel. - Trei Martini sec.

Data viitoare, fiul meu se va ocupa de furnizări.

Cum termină şcoala, va deveni vicepreşedintele companiei.

Ok, foarte bine, felicitări !

E bine şi pentru tine, fiindcă tinerii vor face mai mult ca noi.

Pentru viitorul vicepreşedinte !

Noroc !

Noroc !

Maşinile tale de spălat bat concurenţa în străinătate.

Chiar aşa ! Anul ăsta la Berlin, ne-am îmbogăţit dublu faţă de anul trecut.

Maşinile astea ar trebui să bată concurenţa şi pe piaţa americană.

Chiar dacă şi eu am obţinut profit dublu faţă de anul trecut cu canadienii.

Giorgio ?!

Giorgio ! Ce faci, băiete ?

Vorbesc cu tine...

Vino şi stai cu noi !

Da, tată, vin...

Prin urmare, odată creat vidul absolut, o să vedeţi în balon bucăţi de lemn

care vor începe să-şi piardă greutatea, specifică stării de gravitaţie.

Astronauţii din spaţiu se joacă cu balonul ăla...

Acum, lemnişoarele vor începe să plutească în vid...

Atenţie... ce naiba se întâmplă ?

Noi suntem atenţi...

Ce-o fi fost ?

Nu e vid total... lemnele s-au aşezat pe fund...

Ce ai ? Ce s-a-ntâmplat ?

Ce dracu' are ?

- Dle profesor ? - Ce e ? Zi-i... ce vrei ?

Cu permisiunea dvs, obiectele nu plutesc fiindcă...

Hai, zi-i...

Chiar mă aşteptam să intervină vreunul din voi...

Zi-mi care e cauza pentru care obiectele nu plutesc...

Hai, vino, explică...

Obiectele nu se mişcă deoarece nu s-a creat vidul total.

De fapt, aderând la suprafaţa balonului lemnişoarele au creat o bula de aer.

Când pompa de vid era activată a provocat aşezarea lemnelor

şi a destabilizat aderenţa la suprafaţă.

După opinia ta, eu am avut treaba în mână...

- Da ! - Să ştii, tinere...

- Mi-am dedicat multe ore... - Nu, dle profesor...

Sunt multe greşeli, încă de la începutul şcolii...

Am depus un memoriu la secretariat... dar, desigur...

Aşa e..., adevărat...

Bravo, mă bucur...

Eşti un tip inteligent... mereu pe fază...

Voi, fiţi atenţi la el... vom relua împreună experienţa...

Eşti bun să activezi balonul ? Te rog.

Eu nu m-ating de el, că tu ştii ce ai de făcut.

O să vedeţi că funcţionează perfect.

Creăm vidul absolut...

Am zis absolut... Lemnişoarele încep să plutească,

fluctuează... vedeţi ?

Or să se mişte... doar de câteva clipe e vorba...

Trebuie să se mişte... Uitaţi... se mişcă !

Se mişcă... se mişcă...

De ce nu se mişcă ?

Poţi să-mi explici de ce nu se mişcă ?

Da, dle profesor, pompa n-a aspirat.

Cum, e de vină pompa, acum ?

Nu, dv ţineţi piciorul pe tub.

Impresionant... Nu-ţi scapă nimic, ăă ?

Până şi piciorul pe tub...

Ştii ceva, tinere, aici, unul din noi e în plus.

De-aia ori pleci tu, ori plec eu.

Recreaţie !

Eei, atunci plecăm amândoi...

La revedere tuturor.

- La revedere. - La revedere, dle profesor.

Eşti sigur că era el ?

- O fi fost... - O fi fost... sau era ?

Ieri eram cu tata... eram departe dar ospătarul era cu siguranţă Carlo.

Atunci cum se explică ţoalele, vila ?

Taman chestia cu vila ne va confirma...

Auzi, Carlo ? Arhitecţii şi lucrătorii n-au mai venit la lucru ?

- Unde ? - Păi, la vila ta.

Aa, da... au terminat.

Atunci, diseară venim la tine acasă.

- Ce minunat ! - Atunci, pe diseară, la tine.

- E o invitaţie oficială ? - E cam pe nepregătite...

Nu-ncepe cu scuzele...

- În fine o să vedem o vilă adevărată... - Cu ospătar, majordom...

- Cu ogari... - Ai ogari în curte ?

Ogari în curte şi pekinezi în salon...

Mai vin şi alţii ? Hai să mergem la clasă.

Sunt bucuroasă. O să ne vedem atunci.

De ce ? Te interesează aşa de tare vila mea ?

Nu, nu pentru vilă... vreau să văd unde trăieşti...

unde studiezi... unde te gândeşti la mine...

Dă-mi o fisă...

Alo...

Salut, Ciccio, eu sunt...

Diseară, prietenii mei vin la vilă...

Nu, nu i-am chemat eu...

s-au invitat ei înşişi...

Dar de ce nu se poate ?

Stăpânul e plecat, mi-ai zis că se-ntoarce luni...

Cum naiba fac ? Nu mai pot născoci altă scuză...

Ciccio, te rog, ascultă...

- Eh, vila există... - Da, totuşi nu e nimic limpede...

Sâmbăta trecută a încercat să rămână după ore la şcoală...

Franco...

Nu pricep cum e posibil...

Unul care semăna cu el... Ai uitat că mai sunt şi sosii.

E rândul meu !

Ajutor !

Ştiam eu !

- E un joc. - Jocul e frumos...

ea e urâtă tare...

E rândul tău...

E rândul meu...

Pare mai degrabă spre mine...

Păi nu-ţi ajunge ?

Poate ar trebui să mă uit cu binoclul, ai dreptate tu.

- Du-te, hai... - Cu permisiunea voastră, aş vrea

să înlocuiesc sticla aia cu alta cu gâtul mai lung.

Aduce altă sticlă...

Eu voi fi pe post de sticlă iar gâtul meu va arăta corect.

Şi-o să vă placă foarte tare.

Hocus-pocus... Atenţie !

Cel arătat câştigă şi sărută...

Rien ne va plus... [expresie folosită la ruletă]

Am ajuns ! Domnişorul poate oare contesta capul ?

- Dansăm ? - Da.

- Bună seara. - Bine-aţi venit !

Bine v-am găsit !

- Ce e risipa asta de lumini ? - E... un lung-circuit...

- Scurt-circuit. - Scurt-circuit e când se stinge lumina...

dar când se aprinde peste tot, e lung-circuit.

- Şi tot lung-circuitul a aprins şi radioul ? - Noi... Ăăă... e radioul vecinilor...

Care vecini ? Suntem izolaţi...

Atunci e radioul celor mai depărtaţi...

Buletinul meteo a anunţat că marea e agitată cam peste tot...

ajung şi pe-aici ceva unde...

Destul cu aiureala ! Ce se petrece în vila mea ?

Ce se petrece în vila ei ?

A sosit clipa adevărului...

- Orfan, sărman şi singur... - Cine ?

- Un prieten de-al nostru... - E un fel de...

- E amorezat, tare amorezat... - ... de o colegă de-a lui...

- ... adolescentă şi bogată... - Şi cum trebuia să facă pe miliardarul,

unde era să-şi invite colegii de şcoală ?

- În vila mea ! - Ai văzut ? Gândeşte ca noi.

Nu gândesc nicicum... Cum aţi îndrăznit, fără acceptul meu ?

- Am zis eu că trebuia să-i cerem voie... - Nu-i vorba să-mi cereţi ceva.

Păi, aşa am făcut şi noi !

Asta pune capacul ! Consideraţi-vă concediaţi.

Iar pe falsul miliardar şi gaşca lui lăsaţi-i pe mâna mea !

Doamnă, daţi-ne afară pe noi, dar nu-l distrugeţi pe băiat !

N-o să mai poată merge la şcoală...

- Cine cântă ? - E... prietenul nostru !

El e ! Are o voce minunată !

- Trebuie ascultat cu urechile ! - Cântă !

... exist şi eu...

în astă lume... făcută din oameni...

Ciccio... doamna a intr...

Doamnă !

... oameni care au mormane de bani

şi nu-şi dau seama că lumea sărmanilor

a vrut-o Dumnezeu...

Lumea sărmanilor

a vrut-o Dumnezeu...

şi cât voi trăi,

va fi la fel mereu...

va fi aceeaşi viaţă,

fiindcă aşa a vrut-o Dumnezeu.

- Lumea sărmanilor - a vrut-o Dumnezeu...

- Lumea sărmanilor - a vrut-o Dumnezeu...

Păi, nu-ţi prezinţi surioara prietenilor tăi ?

S..s.. sora mea...

Salut băieţi, socotiţi-mă de-a voastră !

Vi-l fur pe frate-meu pentru acest dans.

Nu ne-am văzut de multişor şi am o căruţă de chestii să-ţi zic.

- Otilia, dansezi ? - Cine ? Eu ?!

- Da. - Ah, da !

- Cer iertare, doamnă, sunt dezolat... - Nu-ţi face griji. E distractiv pentru mine.

Îmi place să joc în comedia asta.

O să vă explic totul mâine.

Nu te mai frământa. Zi-mi mai bine cum te cheamă.

- Carlo. - Pe mine, Eva.

- Aia nu e sora lui Carlo. - Atunci, cine e ?!?

- Nu ştiu, dar ceva e naşpa... - Eşti neruşinat, nu-ţi ajunge

că i-ai furat-o pe Lorena ?

Ce e ? Ce e ?

E că acum sunt sigur că amicul Carlo e ospătar.

- Ce aiurea ! - După toate câte am văzut ?

- Nu e posibil. - Mâine seară vă voi face dovada.

- Cine e ? - Aceea...

Drăguţă... Felicitări !

Băieţi, vă las... După 2000 km cu maşina sunt obosită

dar voi continuaţi.

Mulţumesc, însă noi o să plecăm.

Eeh, eu rămân.

- La revedere. - Noapte bună.

Vă conduc. Veniţi...

- Eşti mulţumită ? - Fericită !

Sora ta e foarte simpatică, deja simt că o iubesc.

Ştii, într-o zi voi părăsi vila asta...

De ce ? E atât de frumoasă...

- Mie mi-ar plăcea să locuiesc aici. - Să renunţăm noi la cabană ?

Ai răbdare, o rezolvăm noi cumva...

Hai, vă mai spuneţi şi mâine lucruri frumoase...

- Ciao ! - Ooh !

- Ciao, Carlo ! - Ciao !

- La revedere. - Ciao !

Carlo... Vino-n-coace !

Ai fi plecat aşa... fără măcar să mă saluţi...

Iertare ! Aş fi făcut-o mâine dimineaţă.

- Desigur, v-am supărat... - Ba nu.

Sunt prost... un prost sărman.

Acum trebuie să-mi găsesc curajul de-a-i spune tot adevărul Lorenei.

De ce ? Când ajungi sus şi vrei să fii cineva, toate mijloacele sunt permise.

Şi eu am suferit... ca şi tine... şi am ajuns unde vrusesem.

Trebuie să-ţi aperi poziţiile... cu orice preţ !

Eşti atât de tânăr... şi ai nevoie să fii ajutat.

Sau... dacă vrei să rămâi cu mine... am o cameră de oasteţi.

Nu. Asta, nu ! Nu pot accepta.

Mai gândeşte-te... Sunt singură aici.

- La revedere. - Noapte bună.

- Atunci, am greşit ? - Da, trebuia participiul prezent.

- El mi-a zis să scriu "clama"... - Credeam că aşa ar fi fost corect...

- Tu de ce ai scris aşa ? - Lasă, nu e o greşeală gravă...

- Ne revedem... - Ciao !

- Cred că e mai şic dupăamiază... - Nu sunt convinsă că...

Hai.

M-ai salvat ! Mă duci la muzeu ?

Lorena, am ceva să-ţi spun...

- Ce ? - Uite..., eu...

Oh, uite-l pe tata !

- Îmi zici mâine. - Desigur. Îţi spun mâine.

- Salut, Carrera. - Bună ziua, dle Vivaldi.

- Şi..., cu dovada promisă cum rămâne ? - O să vedem diseară...

- Va fi senzaţional. - O să vedem noi...

Bună ziua, conaşule. Rols-ul a fost servit drei, sora dvs.

Jaguarul e la garaj, Mercedesul 600 e stricat.

De-aia o să facem paşi cu-un căţel printre copaci...

Franco, farsa a luat sfârşit. Mâine îi spun totul Lorenei.

Bravo. Dincolo de maturitatea la studii, dai maturitatea şi la viaţă.

Stai cuminte... Opreşte-te !

Unde te duci ? Domnul nu este copac !

Domnule, vă rog... Ştiţi... câinele v-a confundat cu un copac...

- Şi eu... - Se agită...

Câinele v-a luat drept pom...

- Ce... - ... cu toate consecinţele chestiunii.

I-o-te ce-a făcut...

Vedeţi ? Acum o să faceţi reumatism...

Ce naiba ? Dumneata ai înnebunit ?

- Eşti un... - Ba 'ma-ta eşti, că ai început...

Şi bine ţi-a făcut !

Că asta eşti, un pom... un copac !

Da, un copac cu ochi.

Nu-i rău...

- V-am rezervat masa solicitată. - Mulţumesc.

Asta e masa noastră...

Eu stau lângă Franco, ăă ?

Vino aici, lângă mine...

Tu unde te duci ?

Suntem toţi ?

Spune-mi..., de ce taman aici ne-ai adus ?

- Nu-ţi place ? - Mi se pare cam rece...

Eei, aş... e totuşi un local cu neprevăzut...

mereu are surprize...

Dar Carlo a fost anunţat ?

Am încercat să-i telefonez, însă n-am reuşit să dau de el.

M-am gândit eu la asta... Va sosi curând...

Uite-l pe Carlo !

- Ce surpriză inimaginabilă... ! - Ai văzut ?

Tu ai ştiut...

Ne-ai adus aici ca să-l umileşti !

Ar trebui să-mi mulţumeşti, draga mea.

Am făcut-o pentru a-i da iubirii voastre mai mult romantism.

Tu descinzi din prinţii Vivaldi... Prinţesa şi chelnerul...

Condu-mă acasă, te rog.

Să plecăm şi noi.

Distractiv, nu-i aşa ?

Nu !

Ce ai ? Ţi-e rău ?

Sergio, ocupă-te şi de mesele 4 şi 5.

Dacă nu te simţi bine, şi nu poţi lucra, du-te acasă.

Mulţumesc.

- Au plecat cu toţii ? - Nu vezi ?!

Şi Lorena ?

Vezi tu, Carlo,... Lorena e o fată sensibilă...

Nu putea suporta jignirea să fie servită de tine...

A preferat să plece...

Tu, în schimb, ai rămas...

Da. Mie-mi place să fiu servit de tine.

Păi, ospătar, adu-mi un biftec şi salată verde.

Da, domnule.

Te rog..., un chibrit...

Mi-a căzut furculiţa...

Mă duc să vă aduc îndată alta.

Nu, ridic-o pe asta.

Scuze... Ajută-mă să-l ridic...

Uite-aşa...

V-a rănit ?

Diseară voi fi aici

şi mă tot gândesc la tine...

şi-mi pare că aşa ai fi alături de mine.

Diseară voi fi aici

şi să nu mă-ntrebi de ce...

mă gândesc la viaţa mea...

legată de a ta...

sunt şi eu unul ca cei care nu ştiu să dea uitării

şi de-aceea sper mereu că tu te vei întoarce la mine.

Diseară voi fi aici

şi mă tot gândesc la tine...

şi-mi pare că aşa ai fi alături de mine...

alături de mine...

alături de mine.

Bună seara...

- Am... am venit să... - O deziluzie ?

Noi suntem sus, băieţelul meu...

Suntem dispuşi să împărţim bogăţia cu cel drag.

Chiar şi sărăcia.

- I-ai spus ? - M-a văzut în postura de ospătar.

Şi-aşa ai rămas şi fără fată şi fără muncă.

- De lucru se găseşte... - Ba şi iubirea...

Vino... să-ţi arăt camera de oaspeţi.

... de aceea, nu i s-a putut contesta lui Tintoretto titlul de iniţiator de şcoală.

Aşa e... dra Vivaldi ?

Ăăă... nu... da.

Iertaţi-mă, nu eram atentă...

Ce făceai ? Te uitai la banca goală ?

Să înţeleg că în banca aia stătea un băiat chipeş...

- Ştiţi... eu... - Auzi, priveşte spre mine...

N-oi fi eu băiat frumos, dar nicio bancă goală.

Spuneam că mare parte din activitatea lui... Aha, iarăşi...

Tu, Alessandrone... treci acolo şi umple locul gol.

Uite-aşa... bravo !

Şi fiindcă tu nu eşti tocmai Făt-frumos, dra Vivaldi nu va mai privi într-acolo.

- Mulţam mult ! - Mă iertaţi, aş vrea să ies puţin...

O clipă de relaxare... Du-te. O să ies şi eu.

Băieţi, ies un pic. Încercaţi să fie atmosfera suportabilă.

Mulţumesc...

Eei... Ce se petrece, fetiţo ?

Nimic... nimic...

Şi pentru nimic uzi coada pisicii ?

Poate-am înţeles... Priveai spre locul lui Carrera...

- E bolnav ? - Nu.

Eh... cerul s-a cam înnorat...

după o ploicică, se face iar senin.

Să tragem o pipă. Oricum, ălora din clasă nu le pasă de nimic...

Vrei ? Nu fumezi ?

Bravo... e bine. Şi-aşa mai e doar una...

Du-te, Diorissimo, du-te !

Hai, Diorissimo, du-te !

Uite-l... trece...

Hai, Diorissimo, du-te !

Du-te !

Am învins !

Calul meu a câştigat...

Vivaldi, eşti distrată şi leneşă.

Dacă nu vrei să faci ora de sport, poţi să şi pleci.

Lorena,... facem o plimbare ?

Nu, mulţumesc.

- Bună ziua. - Bună ziua, dră Vivaldi.

Oo... bună ziua, dle profesor !

- Bună, dragă... - Aştrepţi autobuzul ?

- Păi, da... - Bună ziua.

- Nu vrei să facem o plimbărică ? - Foarte amabilă, merci.

Mă bucur. Pa, frumoaso.

Ciao !

- Păi dacă eşti motorizată... - Cine poate..., poate.

O să am şi eu maşină...

- Poate o fi bun şi ăsta. - Desigur. Urcă, dle profesor !

- Şi... unde ? - Cum adică, "unde" ?

- Uite-aici ! - Aaa... pe şa !

- Urcă dle... - Asta şi fac...

- Urcă... - Doi profesori pe o navă spaţială...

Normal. Elevii vin cu automobilele, iar profesorii cu scutere...

- C'est la vie... cum zic franţujii... - Cuprinde-mă, dle profesor...

- Te cuprind... - Prinde-mă bine.

- Te-am cuprins ! - Gata ?

Sfinte Nicolae !

- Mai uşor... N-am nici cască... - Cuprinde-mă tare, profesore...

Mergi uşor... Fii atentă !

Alo ?

Oo, bună ziua, dră Lorena...

Carlo este ?

Nu, nu este... Nici n-a fost pe-aici...

- În rest, ştii tot ? - Da am aflat...

Vroiam să am doar ceva veşti despre el... Credeam că e bolnav...

De ce-ar trebui să fie bolnav ?

Aaa..., n-a mai ajuns la şcoală...

A... a plecat... ... sigur că se va întoarce...

da, se va întoarce şi la şcoală...

Vă rog, dră... Da, tot ce s-a-ntâmplat, e din vina noastră.

Bună ziua.

Dacă domnul ne dă voie...

- Hai, ziceţi, ce vreţi ? - A sunat dra Lorena...

Nu mă interesează.

A vrut veşti despre dvs.

Nu mă interesează. Vroia să afle de ce nu v-aţi dus la şcoală.

- Şi asta ne priveşte pe noi. - Nu, pe mine mă priveşte.

O clipă. Să vorbim ca de la bărbat la bărbat.

Sau mai precis... de la bărbaţi la un mucos.

Nu trebuie să răspunzi aşa.

Noi te-am iubit ca pe un fiu.

Am făcut de toate, ne-am dat peste cap să-ţi fim pe plac, să te îndemnăm la carte.

Şi când ne-am băgat, ne-am gândit la mai bine, să te-ajutăm, nu uita.

- Dar asta nu. - La şcoală trebuie să mergi.

Trebuie să-ţi iei diploma.

După aia, poţi face ce vrei.

Ce-mi place, fac chiar de-acum.

Bine-atunci, dar să nu mai contezi pe sprijinul nostru.

- Hai ! - Şi domnul poate să ne considere şomeri.

Ce chestie de sonaţi...

- De ce m-ai făcut să opresc ? - A trecut Carlo. Aşteaptă o clipă.

- Nu era Carlo ? - Nu. M-am înşelat...

- Vivaldi Lorena... - 10.

7 şi 7.

Latină, 6 şi 6, greacă, 6 şi 7.

Istorie, 6.

- 4... - Ăă, 4 !?

Da... 4. 1, 2, 3, 4... ăă.

- Pe trimestrul 1 avea 7... - Domnule director, îmi pare rău... dar...

Vivaldi a făcut în ultimul timp nişte teme înspăimântătoare...

Dle profesor, fata e în criză...

Şi eu... ce pot să fac ?

Fizica e o materie fără suişuri şi coborâşuri...

- Profesore, ridic-o, ridic-o ! - Ce să ridic, domnişoară ?

- Votul ! - Nu.

Nu pot !

- Regret, dar nu pot ! - Măcar încearcă !

- Hai să admit maxim 5... - 6 !

De fapt, este 5, ori e 6 ?

6 !

- Profesore ? - Nici n-am auzit ce-a spus !

- Fizică, 6. - 7 !

O luăm de la capăt ?!

Nu, nu ! Era votul pentru obiectul meu...

Istoria artelor... 7 !

Are prioritate [fr]...

Chimie, 6.

7.

Nicio absenţă.

Scuzaţi-mă, colegilor, înainte să plecăm, să discutăm cazul Carrera...

... îl eliminăm, ori nu ?

Nu..., s-ar crea un precedent...

A totalizat aproape o lună de absenţe...

Băiatul poate fi bolnav...

Nu, părinte, ieri seară l-am văzut eu într-un club de noapte...

- ... dansând... - Aaa, fiindcă şi 'ma-ta mergi în cluburi...

Nu, nu merg să dansez în cluburi, am fost invitat, dus de nişte amici

ce veniseră cu o berlină...

E mai bine să mergi cu motoreta, ăă ?

- Ce legătură e între motoretă şi club ? - Niciuna... e ceva ce ştim doar noi doi.

Domnilor, aş vrea să examinăm acest caz după-amiază cu mai mult calm.

- Domnilor, bună ziua. - Bună ziua.

- Ce e ? Am zis ceva ce nu trebuia ? - N-a fost frumos ce-ai spus în consiliu.

- Dar ce-am spus ? - Ai spus că fizica nu suportă

suişurile şi coborâşurile fătucii Vivaldi...

- Păi, ăsta e adevărul, colega ! - N-ai priceput că fata e amorezată ?

Amorezată ?! De cine ?

Voi, bărbaţii, nici despre ce aveţi la îndemână nu vă daţi seama.

Fa... fa... fata e amorezată de mine !?

Profesore, predai fizica dar nu pricepi nimic...

Cum ar putea o puştoaică să se îndrăgostească de 'ma-ta ?

Ţi-ar plăcea prospătura...

De 'ma-ta... s-ar putea îndrăgosti o doamnă... ca mine...

Păi, atunci... după dumneata..., nu sunt de lepădat...

Nu de lepădat, ci de cules... de cules !

- Colegă Valdone, mi se pare că... - Mai cu suflet...

Iată că... de fapt... eu... ... ştii... nu-mi displaci...

- Ţi-a trebuit mult să pricepi... - Păi, acum... zisei...

- Zi-i... - Păi, aşa stând lucrurile...

- Zi-i... zi-i... - Dumneata...

- Zi-i odată ! - Aş putea...

Grăbeşte-te, profesore... dacă o iei pe după gard,

rămân fată bătrână încă 10 ani de-acum încolo !

Uite mâna mea, ţi-o dau uite-aşa.

Mulţumesc, dulceaţă...

Ce purtare... ce-ai vrea să facem ?

Nu-ţi mai ajunge fizica... ce purtare... !

Ce purtare !

Acela e profesorul de fizică...

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

- Bună ziua... - Scuzaţi, dle profesor...

... că vă deranjăm în mijlocul drumului,

ca şi pe scumpa dvs soţie...

- Nu, nu sunt soţia dumnealui... - Aaa, aşa-mi părea şi mie...

Ce vrei să insinuezi ?

Păi, cu nevasta nu te ţii de mână ca şi cum ai dansa menuet...

Între voi e tandreţe...

- Cum îţi permiţi... - Iertaţi-l... amicul vroia să glumească.

Cum îşi permite să glumească pe socoteala mea ?!

Aveţi dreptate. Daţi-mi voie să mă prezint: Franco Sparapaoli.

- Încântat... - Şi pentru dvs, tot Sparapaoli.

- Ce faci ? Îi pupi mâna ?! - Ce ? Eşti gelos ?

- Filippo nu e gelos ! - Nu sunt gelos !

- Dar nu săruţi mâna prietenei mele. - Aaa, e prietena lui !

- Ascultă, Sparapaoli... - Pentru prieteni..., Franco.

- Să sărim peste asta... - Ba nu sărim deloc.

- Nu sare... - Trebuie să stabilim lucrurile.

Să le stabilim concret.

Eu nu sunt "a lui" amică, cu articolul determinativ, ci

cu indeterminativul prietena "sa". Pricepi ?

Cum să nu ? Felicitări dle profesor...

La vârsta 'ma-tale cred că ai mai multe indeterminative...

De fapt, ce tot insinuezi ?

La vârsta mea... mai multe... mai puţine... ?

- Aha, vrei să mă compromiţi ? - Nu mi-aş permite aşa ceva, n-ai grijă...

- ... consoarta d-tale nu va afla nimic. - Nu sunt însurat.

Sunt celibatar, holtei.

Mai bine-atunci, dacă nu sunt complicaţii familiale,

te poţi distra cu ce femeiuşcă vrei...

Sparapopoli, îţi interzic să continui ! [nume modificat = împuşcă oameni]

Calmează-te, dle profesor, amicul nu ştie ce vorbeşte...

Vezi..., noi n-am venit ca să anchetăm viaţa d-tale privată,

iar doamna de faţă chiar ar putea fi o persoană foarte respectabilă,...

O clipă ! Ce înseamnă "chiar ar putea fi" ?

Nu, nu, nu ! Ce înseamnă "chiar ar putea fi" ?

Înseamnă... că ar putea fi ceea ce pare a fi.

Şi ce pare a fi ?

Nu, Filippo, mie trebuie să-mi spună ce par a fi.

- Hai, zi-mi, ce par a fi ? - Nu ştiu...

- Am zis şi eu aşa-ntr-o-doară... - Acum trebuie s-o spui !

- Jur, Nu ştiu... - Ce par a fi ?

- Mie îmi păreţi o pro... - Filippo !

Aşa... o profesoară...

Eei aşa... sunt !

Pentru mine, sunteţi un înger coborât din cer !

Doamnă, domnule, ajutaţi-ne !

Pentru noi Carlo Carrera e ca un fiu...

A luat-o pe un drum greşit dar i-a venit mintea la cap.

Da, ştiu, ştiu totul.

Ştiam.

Ştiam. Totuşi băiatul riscă să fie discutat în consiliu.

- De ce... despuiat... - Nu, discutat !

Aşa e... cum zice el...

Vedeţi... eu nu prea ştiu să vorbesc... vorbii prost la început, prost şi-acum.

- Dar m-aţi înţeles... - Da.

Azi, tinerii greşesc... iar noi le întindem o mână să-i scoatem din belele...

nu să le dăm un brânci...

Mulţumiri şi scuze...

E pentru prima oară în viaţa lui când a vorbit ce trebuia.

Iar noi o să facem chiar şi imposibilul pentru Carrera...

- Nu-i aşa, Filippo ? - Vă promitem.

- Mulţumim. - Acum, că tot ne-am cunoscut...

- Pot să vă fac o întrebare indiscretă ? - Să nu fie din cale-afară de indiscretă.

Ar fi mai bine să n-o facă...

- E ca şi cum n-am pus-o... - Ba pune-o !

- Pune-o ! - Pune-o !

- Pe de-adevăratelea ? - Da !

Între voi doi... tandreţea există ?

- Există. - Este.

Este... O minunăţie... Nebunia lor...

Ba dimpotrivă...

Să fie dimpotrivă... dar ce-aşteptaţi să vă uniţi ?

- O s-o facem curând. - Foarte curând.

- Ca lumea ! - Mulţumim.

- O zi bună ! - La revedere.

- Simpatici... - Tare simpatici...

Dle profesor... mâna !

Ce treabă ai ?

- Aaa... mâna... - Să vedem ce zice tarotul...

comoara mea...

Alo ?

Alo ! Comoara mea !

Unde eşti ? De unde apelezi ?

Aşa ?! Vii duminică ?

Ah, sunt tare fericită... De-abia aştept să te strâng în braţe.

Începusem să mă simt tare singură...

... abandonată... Sigur, dragă, voi veni la aeroport.

Da, da... Pe curând.

Ciao !

Ţi-ar plăcea să mergi la Cortina pentru o săptămână ?

Aş merge cu tine şi la capătul lumii.

Fără mine. Va trebui să te duci singur. Eu nu pot.

De ce ?

Soseşte EL...

Care "el" ?

Hainele pe care le-ai purtat, ar trebui să aparţină cuiva, nu ?

- Cum ? Tu ai un... - Păi, ce credeai ?

Că aş fi o moştenitoare ?

Hai, capul sus... În câteva zile te poţi întoarce.

Nu plec şi nu mă întorc.

- Nu plec nicăieri. - Nu ţipa !

Vrei să afle lumea de noi ?

O ştiu toţi, chiar de dorm în camera de oaspeţi.

- E un dispreţ... - De-ajuns !

De-ajuns spun eu !

- De cum va sosi, o să-i spun tot. - Eşti nebun !?

Vrei să mă nenoroceşti ?

Vrei să stau cu tine pe drumuri ?

Nu mă interesează.

Te vreau pe tine. Nu, vreau să renunţ la tine.

Doamna a sunat ?

- Unde s-a dus dobitocul ? - La bucătărie, găteşte paste cu ouă.

- Carlo face paste cu ouă ? - Nu el,... Ciccio.

Aţi spus "dobitocul"... Domnul Carlo a ieşit.

Bine. Când vine să-şi ia lucrurile, îi spui să nu mai calce pe-aici.

Da, am priceput... S-a terminat totul...

Nu s-a terminat nimic, fiindcă nimic n-a început !

- Ai înţeles ? - Da, am priceput... nimic...

A îndrăznit să mă ameninţe...

... pe mine... care l-am primit în casă, l-am ajutat, l-am tratat ca pe un frate.

Fiindcă, mi-a fost chiar ca un frate...

Fără-ndoială... Apoi, dvs aveţi o inimă aşa de mare...

... că e loc pentru toţi !

Unde... e loc pentru toţi ?

În vilă...

şi dvs tot faceţi opere de binefacere...

- Duminică soseşte dl inginer... - Ştiam...

- De unde ştiai ? - De la... telefonul acela...

... interurban...

V-am făcut legătura îndată.

Bine. Pregăteşte-mi maşina, ies în oraş acum.

- Da, doamnă. - Şi te rog să ai grijă să fii discret,

dacă mai vrei să rămâi în slujbă la mine.

Nu vă faceţi griji, Ciccio şi eu suntem ca maimuţele din romane.

Suntem orbi, surzi şi muţi.

Mie mi s-a părut că vorbiţi cam mult.

Au revoir !

Poate-a fost doar o aventură...

dar un semn tot a rămas în mine...

iubirea ta o oră doar durat-a...

dar pentru-această oră plâng, plâng pentru tine.

Te văd aevea, albă ca luna

alergând în vânt alături de mine...

şi-n verdele ochilor tăi nu-i un noroc mai mare

pentru-acela ce vrea ziua de mâine să fie-n preajma ta...

La ce bun să te-aştept ştiind că tu nu vii...

în ochii tăi va fi o altă lună şi un alt amor

ştiu asta foarte bine.

Nu-mi slujeşte la nimic să te aştept

ştiu că tu nu vei veni

în ochii tăi va fi o altă lună şi un alt amor

ştiu asta foarte bine.

Mie-mi rămâne doar o aventură,

o amintire îmi mai rămâne despre tine...

iubirea ta o oră doar durat-a...

dar pentru-această oră plâng, plâng pentru tine.

- Bună ziua, doamnă ! - Băiatul s-a întors ?

Da, şi-a strâns lucrurile.

- Dar nu le-a luat încă. - Ce mai aşteaptă ?

- Aşteaptă întoarcerea inginerului... - Zice că vrea să vorbească cu el...

E nebun ! Chiar e nebun !

Să sperăm că nu va face prostii...

- Ferească Dumnezeu... - De ce să ferească ?

- Noi îl iubim... - Iar începi ?

Din cauza voastră sunt în belea. Voi l-aţi adus în casa mea.

Da, noi l-am adus aici, însă dvs l-aţi vârât înăuntru...

Ca pe un fiu...

Să fim precişi... ca pe un fiu.

Da, totuşi un băiat mai răsărit...

- Destul. - Destul...

Destul !

- Unde vă duceţi ? - Păi, n-aţi zis dvs "destul" ?

- Vreau baia pregătită. - Aa, da, baia...

Inelul !

- Inelul !?! - Ce s-a-ntâmplat ?

- Inelul meu ! - Ce este... ?

Mi-a dispărut inelul...

- Nu mai e aici. - Căutaţi-l, poate l-aţi pus în alt loc.

Nu, aici l-am pus. L-a văzut şi Franco.

- Aşa e, dar dacă după aia l-aţi luat ? - Nu l-am luat. O să dai mărturie.

Şi asta fiindcă cineva l-a furat !

- Pardon... cine ? - Carlo !

- L-a furat Carlo ! - Ba nu ! Carlo nu-i capabil de furt.

Atunci, voi l-aţi furat !

Nu, doamnă, noi putem fura din cumpărături...

dar briliantele nu sunt pentru noi.

Cu de-al-de-astea ajungi la pârnaie.

Corect ! Cu diamantele ajungi la puşcărie.

Atunci, cineva se va duce acolo !

- Doamnă, ce vreţi să faceţi ? - Îl denunţ la poliţie.

Nu, vă rog, vă implor !...

Doamnă, de l-o fi luat Carlo, noi o să-l punem să-l dea înapoi.

- Nu faceţi denunţul... - Nu e cazul...

O să vadă el. Cine se pune cu mine, plăteşte !

Totul se plăteşte !

- Doamnă... doamnă... - Alo !

- Vă rog... - Cu comisarul, vă rog...

... e ceva grav... urgent !

- Mai reflectaţi, doamnă... vedeţi... - Bună seara, dle comisar...

Sunt doamna Valucci...

locuiesc în zona rezidenţială...

vila Laetizia...

Un tânăr, Carlo Carrera, căruia i-am făcut numai bine,

primindu-l în vila mea, a fugit cu inelul meu de 5 milioane.

Da... da, dle comisar, vă voi da toate lămuririle dorite.

Arestat în vila binefăcătoarei lui...

Tânărul ospătar fură un briliant de 5 milioane.

C. Carrera neagă cu disperare în timp ce dovezile contra lui sunt zdrobitoare...

Incredibil !

Da' de ce-o fi făcut-o ?

Tre' că s-a sonat !

Şi unde mai pui că era şi primul din clasă !

Uneori, fruntaşii din şcoală sunt codaşii vieţii...

Vine Lorena... Să nu-i spunem nimic...

- Ce e ? Vine vacanţa ? - Nu..., nimic...

Pentru ea, nimic... să sperăm că şi pentru tine e tot aşa.

NU ! Carlo nu e borfaş !

Nu e hoţ !

Nu e hoţ !

- Bună ziua, dră, ce mai faceţi ? - Bine.

- Luaţi loc ! - Mulţumesc.

Pentru nunta de aur a bunicii, mama vrea să-i dea cadou un inel ca ăsta.

- Frumos... ! - Puteţi face unul la fel ?

Da, am diamantul, iar montura e simplă.

Cred că pot face o copie perfectă.

Uitaţi, mama mi-a dat acest cec de 5 milioane... Ajung ?

Da, mai mult sau mai puţin... cifra e pe-aproape...

totuşi va fi fabricat manual...

- Dar îl puteţi face repede ? - Desigur, dră, vom face tot ce se poate.

Vă rog, s-ar putea să fie gata până diseară ?

Bine, dră... treceţi pe-aici pe la ora 5.

- Mă bizui pe dvs. - La revedere.

Omagiile mele prinţului şi sărutări de mâini mamei...

M-am zgâriat... Aici nu e !...

Ciccio ! L-am găsit !

L-AM GĂSIT !

Uite-l ! Uite-l !

- Uite-l ! - Nu mai ţipa !

Uite-aşa... ţip, urlu !

- L-ai găsit, ăă ? - Păi, îl căutam...

Ciccio..., ia' uite !

Domnişoara Lorena !

- Ce-o fi vrând ? - De un' să ştiu eu ?!

- Întreab-o pe ea... - Vino-n'coa'...

Domnişoară, ce-i cu 'ma-ta aici ?

Inelul pe care l-a luat Carlo...

- Cum..., unde l-ai găsit ? - Nu-mi pune întrebări...

Spuneţi-i doamnei că l-aţi găsit pe undeva...

pe pământ... prin grădină... vă rog, vreau să-l scap...

- Păi, atunci, Carlo a furat ?! - NU, vă implor, faceţi cum am spus.

Şi cât o mai iubea...

5 milioane... 5 milioane de bine...

Hai la doamna !

Doamnă !

- Doamnă, l-am găsit ! - L-am găsit !

- Unde ? - În salon..., sub divan.

Nu e adevărat !

Să vă spun eu unde l-aţi găsit...

Ce... ce naiba...

Cum e posibil ?!

- Păi..., păi... - Cum se poate...

- Acum pricepui... - Aşa care-va-să-zică, nemernico !

- Nefericito... afurisită ce eşti... - Vino cu noi...

Hai să-ţi iei pedeapsa...

Lăsaţi-mă... lăsaţi-mă !

Stai oleacă să-i pun cracii în cadă...

Aşa... Ciccio, dă drumu' la apă !

Hai ! Apă rece şi caldă !

Să te-veţi minte să te porţi cum trebuie.

Bagă mare, Ciccio !

Aşa, fiindcă ai fost netrebnică... să ne trimiţi odorul la bulău...

Cum e cu inelul ? Vorbeşte ! Vorbeşte !

Spune adevărul, doar adevărul şi numai adevărul !

Ăsta e adevărul. Jur...

- Nu e ! - Ba da, jur !

Păpuşa nu a rezistat la gradul trei...

Mă duc să dau un telefon...

Eu telefonez şi tu rămâi aici să meditezi...

Dă-i şi cu săpun, să se cureţe de păcate.

Telefonul... telefonul...

Unde-o fi telefonul ?!

Telefonul... telefonul...

Telefonul... ar tebui să fie acolo... telefonul...

Unde-o fi telefonul ?!

Orlando furioso !

Era p-aci...

Nici aici nu e...

Uite-l !

Numărul...

Alo ?!

Comisariatul ?

Şi totuşi... l-am văzut...

Comisariatul...

Alo...

Alo !

ALO ! ALO !

ALO !

Cine eşti ? De ce nu vorbeşti ?

... de persoană.

Mulţumesc.

Mulţumesc, Ciccio.

- Şi totuşi, băiatul ne iubeşte... - Sunt sigur că se va întoarce la studiu

fără complexe de inferioritate.

O să vezi câtă satisfacţie ne va da...

- Suntem pe post ! - Care post, când am rămas fără el ?

Nu te îngrijora, postul e ca femeia...

piezi una, găseşti o sută !

Mare filosofie...

Simţi ? Vino !

Ciccio..., stai p-aci...

Domnule Corp diplomatic...

- Am senzaţia că ai probleme cu motorul. - Nu înţeleg, de ce nu porneşte ?

Dă-mi voie să arunc un ochi, sunt şofer de lux şi mecanic de mare faimă.

Eşti foarte amabil...

Saltă capota... please !

Ciccio, uită-te la mine...

Ce să mă uit la tine, nu vezi că n-are capac la delco ?

Aşa e !

Tu l-ai manglit ?

Dă-i o cârjă, please !

Bun..., bine... dar cum ai făcut-o aşa repede ?

- Chestie de mână... - Manon Lescaut !

Bravo ! Vrei să-mi fii şofer ?

- Ciccio, ce zici, acceptăm ? - Acceptăm !

- Păi, ce treabă ai tu ? - El e majordom.

- Şi ce dacă e majordom ? - Noi suntem uniţi.

Uite, noi lucrăm în cuplu, vrei ori ba.

Acceptă, nu pierde ocazia !

Bine, iau ocaziunea...

Ciccio, treci în spate !

Uite..., noi avem un băiat care devine om mare...

- Pupilul, nu ! - Atunci, nu ai nimic !

- Dă-te jos, Ciccio ! - Un momento... fie şi băietul...

Atunci, dă-te mai încolo, conduc eu.

Ce-o fi ţinând ?

Frâna de mână...

Aa, aşa e !

De ce... de ce oare noaptea asta

are ceasurile mai lungi... de nu mai trec...

de ce fiece minut durează o eternitate...

când soarele va răsări...

şi-n lumina lui pe tine te-oi vedea...

tu vei găsi în mine un alt om...

ce nimic nu mai poate face fără tine.

Când soarele va răsări...

şi-n lumina lui pe tine te-oi vedea...

vino iute, iubire...

căci noapte nu va mai veni.

De ce... de ce am aceste gânduri

care nu mă mai părăsesc...

de ce oare liniştea de tine îmi vorbeşte ?

Când soarele va răsări...

şi-n lumina lui pe tine te-oi vedea...

vino iute, iubire...

căci noapte nu va mai veni.

Versiunea românească: theo_buzau@yahoo.com

Sfârşit