Original subtitles

ACADEMIA DE TENIS DELANEY

ACADEMIA DE TENIS GARCES

O simt.

A pățit ceva rău, și nu vreau să spuneți...

- Exagerezi, Amy. - ... asta.

I-am lăsat multe mesaje.

Niciun semn de la ea, care ne sună nonstop.

Așa e, Ame. E ciudat.

Și eu i-am scris, o fi foarte ocupată.

Sau e stricat telefonul. E o explicație simplă.

- Exact. - Trebuie să ne calmăm.

Calmează-te tu, Loge!

Să-i sunăm prietenii, să sunăm la spitale?

Eu zic să o dai dispărută la poliție.

Doamne, ai făcut asta! Deja o iei pe stilul tău clasic.

- Bine. - La secție mi s-a spus

că e o femeie matură și e liberă să plece singură...

Au nevoie de informații mai solide înainte să o dea dispărută.

Dar...

Știm cu toții că, dacă nu răspunde la mesaje sau apeluri,

- ... înseamnă că nu poate. - Sau poate nu vrea.

De ce să nu vrea?

Fiindcă ne-am purtat oribil în ultima vreme.

De luni bune, nu doar în ultima vreme.

Bun. A vorbit vreunul cu tata?

Urma să-l ajut ieri să tundă peluza,

dar mi-a spus că nu-l mai doare genunchiul.

Și a zis că o tunde el.

- Ai întrebat de mama? - Da.

Era plecată cu treburi și nu știa când revine.

Nu părea îngrijorat.

E ridicol. Sună-l acum!

Sună-l tu! Pe tine te place.

În regulă. Hai să aflăm care-i treaba!

Bună, scumpo!

Bună, tată! Încerc să dau de mama.

E acolo? Mi-o dai la telefon?

E plecată la mall iar.

Nu ne răspunde la mesaje, apeluri, și...

Poate nu-i merge telefonul.

Sunt sigur că e în regulă, Brooke. Te las acum.

Am meci cu Higgins. Te iubesc.

Și eu te iubesc, tată.

Minte?

- Termină! - De ce ar minți?

MERELE NU CAD NICIODATĂ

Familia Delaney

ÎNAINTE DE DISPARIȚIE

Bună, mamă și tată,

știm ce înseamnă academia. Am crescut jucând tenis.

Dar începe un nou capitol.

Meritați asta.

- Va fi greu... - Dar, de acum, vă veți relaxa.

Pensie fericită, mamă și tată!

- Vă iubim! - Vă iubim!

PENSIE FERICITĂ, STAN ȘI JOY!

Neobosiți, devotați, geniali.

Dacă întrebați în West Palm Beach despre Stan și Joy Delaney,

veți auzi de fiecare dată aceste cuvinte.

După câte ați făcut pentru noi,

e timpul să vă oferim și noi ceva

în cinstea a ceea ce ați oferit voi comunității locale de tenis.

Să nu uităm că Harry Haddad, pregătit de voi, a câștigat un turneu Grand Slam.

- Uimitor! - Da!

Joy și Stan.

Bun. Așadar...

Prieteni și elevi care ne-ați devenit prieteni,

datorită vouă a devenit

Academia de Tenis Delaney un adevărat succes.

A fost viața mea.

A noastră.

Am avut zile lungi, dar a meritat.

De asemenea, Mike... Mike Garces,

mulțumesc că ai cumpărat academia.

Știm că e pe mâini bune.

Mulțumim copiilor noștri,

Amy, Brooke, Logan, Troy,

care ne-au împărțit cu sute de alți copii,

întreaga familie Delaney.

Dar, de acum, voi recupera timpul pierdut.

Brooke și Gina,

cine vă ajută acum la pregătirile pentru nuntă?

Logan și Indira, mă ocup și de voi!

În orice caz...

- Vrei... Bun. - Da.

E rândul tău. E în regulă.

Doamnelor și domnilor, Joy Delaney!

Mereu în acțiune.

Ascultați, când am venit aici, din Queensland,

nu aveam pe nimeni și nimic.

Eram un puști care juca tenis

și tot ce-mi doream era să câștig.

Apoi...

Apoi, am întâlnit-o pe ea.

Și...

am creat ceva împreună.

Îmi pare rău.

- Uită-te acolo! - Poză.

Bun. Haideți!

Da.

ÎN PREZENT

Fiindcă nu am crezut ce ne-a spus tata azi,

am făcut investigații.

Am verificat cărțile de debit și credit ale mamei...

Stai! Ai acces la finanțele mamei?

Da. Dar nu asta e ideea.

Ideea e că nu le-a folosit de două zile.

Nu a cumpărat nimic la mall.

Cred că tata minte.

V-am zis eu că e ceva.

Mulți merg la mall fără să cumpere.

- Cine? - Sau poate că mama îi arată tatei

cum e să se poarte ca el.

- Nu! - Se prea poate.

Amy, folosește căști!

Am vorbit despre asta.

El cine e? Cine naiba ești?

- E colegul meu. - Proprietarul.

Simon Barrington, încântat!

Sunt chestiuni de familie, Simon.

Bine.

Ame, e timpul să locuiești singură.

Plătești tu chiria?

Hei, nu vă mai sun pe Zoom dacă așa va fi.

Scuză-mă, de ce nu vorbim despre ea?

A ieșit din peisaj de mult timp.

Ne putem concentra?

- A făcut destul rău. - Da, și poate nu a terminat.

ÎNAINTE DE DISPARIȚIE

- Bună! - Bună!

- Ce faceți? - Ce faci?

Minunat! Mi-a fost dor de voi.

- Bună, mamă! - Te iubesc, ursuleț!

- Ce tricou! - Bună, tată! Unde e ciuperca?

- Doamne! Bună! - Bună!

Te-ai dat cu cremă solară? Pari puțin...

- Da. - Da? Bine.

Așa. Bună!

E... E cam mult.

Mama e de neoprit. Fiind acasă toată ziua,

vrea să vopsească una...

Să schimb covorul,

să fac curat în garaj și să refacem gresia.

Ați văzut, copii? Garces a dat jos placa.

- Ați văzut? - E normal s-o facă, tată.

E cam brusc, asta e tot.

- Simt miros de chiftele? - Le-am făcut pentru voi.

- Bun, tată... - Ascultați!

Mai știți cât de mult vă plăceau bezelele la foc?

Ce-ar fi dacă mai târziu...

Nu pot sta până târziu.

Nu e o întâlnire de zi?

Da, dar e toată ziua.

- O facem altă dată. - Nu, facem...

Da, mâncăm, jucăm tenis, apoi...

Bine. În regulă.

Facem asta altă dată.

Ați făcut exerciții ca să nu faceți trombi pe avion?

- Firește. - Nu.

A fost super să avem Wi Fi gratis.

Am profitat de asta și am făcut pe detectiva.

Claire e încă cu tipul ăla.

Da, cred că e ceva serios.

Mă bucur.

- Am divorțat, deci... - Nu încă.

Mă văd și eu cu cineva.

Da, e incredibilă.

E inteligentă, are succes și e foarte atrăgătoare.

Joacă tenis?

Nu tocmai.

Lui Claire îi plăcea tenisul.

Era perfectă.

Am fost căsătorit cu ea, tată.

Nu e vina ei că nu e azi aici.

Bun.

Cum e munca, Ame?

Vă înștiințez cu tristețe că nu mai lucrez la Manatee Village.

Slavă Domnului!

- Când se închide o ușă... - Era voluntară.

- ... alta... - Da.

Îmi explorez opțiunile.

Ce-ar fi să-ți termini studiile?

Poate nu vrea.

Bine, dle Stanford!

Cine mai vrea ceva de băut?

Super idee, scumpo!

Am știri.

- Ați stabilit o dată? - Isuse, Joy!

Nu. Dar scriu o rubrică de fitness pentru The Post.

Cum?

Fac reclamă cabinetului de fizioterapie.

- Minunat! - Merg afacerile?

Da, foarte bine.

Vezi, Ames? Brooke a reușit. A știut ce vrea și a realizat asta.

Bun. Fiecare are propria călătorie.

N-ar trebui să vorbim despre călătorie?

- Vă rog! - Cum a fost?

Wimbledon. A fost minunat.

Poți simți istoria și talentul tuturor.

Mie nu mi-a plăcut așa mult.

Acum e totul despre bani.

Prea bătător la ochi. Ție ți-ar plăcea.

De ce ești așa enervant?

- Isuse, Joy... - Vorbesc serios.

Aș vrea să știu. Ai de gând să trăiești toată viața

- ... indispus? - Dă-mi pace!

În regulă...

Propun să ne luăm rachetele.

Hai, mai repede!

De ce e tata nervos?

I-ai zis că am plătit excursia? Asta l-ar enerva serios.

Nu. Va fi secretul nostru.

Bine.

Uită-te la tine! E a treia oară.

- De trei ori. - Te-am auzit.

Arată-mi că meriți să fii pe teren în același timp cu mine!

S-a întâmplat ceva în excursie?

Cearta dinainte a fost destul de...

Îl știi pe tata.

Da. De aia îmi fac griji.

- E a ta! - E a mea!

Pe bune, Amy!

Puteai face asta la 12 ani.

Poate nu mai am 12 ani, tată.

- Nu mai joc. - Sunteți jalnici.

Joy, copiii noștri o lasă moale.

Foarte moale.

Hei, durule!

Vrei să joci?

- Nu. Să mâncăm plăcintă! - Da.

E în regulă, merg să-mi iau racheta.

Cincisprezece egal.

Treizeci la 15.

Gata! E de ajuns, amândoi!

Dar, așa cum știe orice pensionar,

dacă ai reușit până acum, înseamnă că ai câștigat.

Adevărul e că te poți uita în urmă și vei găsi inspirație în propria viață.

Realizările nu se opresc când ieși la pensie.

Ele sunt moștenirea ta.

Și parte din moștenire sunt oamenii pe care îi ai în preajmă...

- Joy! - ... pe care îi inspiri...

Unde mi-e iPad-ul? L-ai mutat?

Poate l-ai mutat tu și ai uitat.

Slavă Domnului! Mulțumesc.

Nu mai aveam ce face în Atlanta.

Nu aveam motive să rămânem.

Și... Mulțumesc.

Ne-au concediat pe toți de la restaurantul la care lucram.

Așa că am decis să o luăm de la capăt.

Visul american, nu?

Ne-am mutat aici și a fost grozav...

până și-a pierdut slujba. Dar...

A fost ultima picătură, fiindcă...

- ... era alt om. - Scuze, să reluăm!

Erați în mașină când și-a pierdut cumpătul.

S-a întâmplat foarte rapid.

Discutam,

și cred că am insistat să-și caute alt loc de muncă.

Apoi a început să urle și să dea cu pumnii în volan.

Am încercat să-l calmez, dar m-a prins cu mâinile.

Așa ai ajuns cu...

Nu, am sărit. Când a încetinit la semafor...

Am sărit din mașină, am căzut.

Am alergat și mi-am lăsat în mașină poșeta, telefonul...

- Te-a urmărit? - Nu știu.

Am alergat până am ajuns pe strada asta,

iar la voi era luminat.

Te crezi prea isteț

sau îndrăgostit ca să pățești așa ceva.

Doamne, îmi pare rău. Sunt vraiște.

În regulă. O să sunăm la poliție.

Nu e nevoie. Îmi trag doar sufletul.

Ai pe cineva pe care putem suna?

- Nu. - Pe nimeni?

Nu mai am pe nimeni.

Bun. Nici măcar...

Eu sunt Joy. El e Stan.

Vă mulțumesc că mi-ați deschis, Joy și Stan!

Eu sunt Savannah.

- Bună! Ești acasă? - Sunt aici.

Văd că a început petrecerea.

- Cum a fost la muncă? - Bine.

Da. E gata noul meniu. Am progresat.

Cum a fost cu ai tăi?

Nu i-ai zis, nu?

Oamenii de rând nu înțeleg asta despre sportivii competitivi

și despre modul cum își cresc copiii.

Câștigătorii sunt sub reflectoare,

- ... ratații sfârșesc... - Nu ești ratată.

- Afacerea ta are probleme. - Puțin spus.

Ar trebui ca toți schiorii locali

să-și rupă ligamentele încrucișate ca să mă redresez.

Îl știi pe tata. Nu ar înțelege.

Știi că e aiurea.

Eu te iubesc orice s-ar întâmpla.

Mulțumesc.

- Că ești normală. - Aproape.

Am ratat vreo dramă bună?

Troy aproape că l-a omorât pe tata pe teren.

- La propriu. - Nu mă mir.

Mai știi ce am zis după ce i-am cunoscut pe toți?

Că avem picioare frumoase?

Am spus că sunteți violenți.

Atingerea ta vindecă.

- Ești asistentă? - Nu. Tenis.

- Am avut o academie de tenis. - Ești sportivă?

Am fost. Și antrenoare. Și mamă.

Am crescut copii care nu s-au dat bătuți.

Am experiență cu tăieturile, vânătăile și oasele rupte.

Frumos! Câți copii?

Patru. Doi băieți, două fete.

Te pot întreba cum îi cheamă, ce fac...

Iartă-mă, nu vreau să fiu indiscretă.

Troy e investitor în capital de risc. Mă bazez pe el.

Brooke are propria afacere.

E fizioterapeută.

Ea are o atingere care vindecă.

Nu vrei să auzi cum mă laud.

- E plictisitor. - Nu e.

Ei bine...

E bine să aud despre familii normale.

- Deci, Troy, Brooke... - Logan... Ne-a uimit pe toți.

Speram că va prelua academia,

dar preferă bărcile și yoga.

Sună liniștit.

Și mai e Amy.

Ea e căutătoarea.

Au noroc să aibă așa mamă.

Te pricepi. Îmi dau seama.

Ca mamă, nu te simți niciodată foarte bună.

Nu simți că faci ce trebuie.

- Mereu dezamăgești pe cineva. - Așa s-a simțit mama.

Nu a fost pregătită să devină mamă, iar eu nu am fost o fiică bună.

- A murit acum câțiva ani, deci... - Îmi pare rău.

Indiferent cum e relația, e greu să-ți pierzi mama.

Se face târziu. Ar trebui... Probabil ești ocupată dimineață.

Nu, ne-am pensionat.

Asta nu înseamnă că nu ai o zi ocupată.

- Ce e? - Nimic.

Sincer, încă încercăm să ne dăm seama care e treaba cu pensia.

Avem mult timp liber, nu știm ce să facem.

Copiii... Speram să petrec mai mult timp cu ei, dar sunt ocupați.

Am mult timp de gândit, și asta nu e mereu bine.

Oamenii nu înțeleg ce ușor te poți simți ignorat.

Și cât de mult doare.

Toți vrem să ne simțim văzuți, iubiți, apreciați.

Altfel, te poți simți

lăsat deoparte și singur.

Te trezești că pui totul la îndoială, și asta poate fi periculos.

Sau poate e un lucru bun. Nu știu, uneori e greu de spus.

- Scuze. Încep iar. - Nu îți cere scuze!

Gata. Deci, unde vei merge?

Nu știu, o să mă gândesc.

Pe bune?

Vrei să ne jefuiască cât dormim sau mai rău de atât?

- Nu cred... - Clar că nu.

I-ai dat un pat comod în camera lui Amy. Cine face asta?

Oamenii buni, Stan.

Oamenii buni înainte să fie uciși.

Nu fi prostuț! Închide ușa!

Trebuia să mă întrebi, să discutăm.

Fie! Dar nu se întâmplă asta în fiecare noapte.

Dar copiii pe care i-am lăsat să stea aici?

Mereu am avut ușa deschisă.

Îi cunoșteam. Ne-au fost elevi.

Pe ea nu o știm. Ar putea fi o maniacă.

E victima abuzului domestic.

Da, bine.

- Probabil nu voi dormi. - Încearcă!

- Doar 5,99$ pentru timp limitat. - În continuare, știri din tenis.

Harry Haddad revine. Vedeta din tenis a ținut azi o conferință de presă.

Inegalabilul campion, care, în urma retragerii de acum trei ani

a lăsat lumea tenisului

- ... goală... - Nu!

Focul a mocnit mereu, abia aștept să revin.

- A trecut o vreme... - Știam eu că nu a terminat.

Revenirea lui Harry Haddad promite să zguduie lumea sportului...

Multe vedete revin după ce se retrag.

Nu și cele care mă trădează.

Isuse!

Șapte.

Nu. La naiba! E un nouă.

Nu, du-te naibii! Ai ști dacă ar fi un nouă.

- Ai bâjbâit... - Nu.

- Da, da. - Nu.

Ești singura femeie care face glume după sex.

Îmi cer scuze.

Cred că mă face să mă simt mai puțin...

Cum?

Nu știu.

- E plăcut. - Da.

Doamne, ce plăcut e!

Da.

Știi ce mai e plăcut?

- Ce? - Haina ta pe scaunul meu.

Și peria de păr pe chiuvetă, șamponul la duș.

- Troy... - Prezența ta aici...

e plăcută.

Aș vrea să nu...

E târziu.

- Trebuie să plec. - Nu, te rog!

- Trebuie. - Haide!

- Nu pot. - Haide!

Rămâi aici pentru totdeauna.

Trebuie să plec.

Planific mai bine data viitoare.

Promit.

AMY - ȘTIRI DIN SPORT UITAȚI-VĂ! INCREDIBIL

REVENIREA LUI HADDAD

- Serios? - Da.

- Nu ai făcut asta! - Ba da.

L-am găsit pe paznic. Îi povesteam...

Îi povesteam lui Savannah că am vrut s-o tracteze pe J.Lo

fiindcă parcase pe locurile celor cu handicap.

Dar nu mi-a ieșit și nici măcar nu era J.Lo.

- Dar am încercat. - Bravo!

M-am gândit să vă fiu utilă. Facem friganele.

Vrei și tu?

Da, sigur. Mulțumesc.

- Cafea? - Bine. Super! Fără lapte, te rog.

Doamne, sper că e în regulă. M-am băgat aici.

- Nu vreau să exagerez. - Glumești? Îmi place.

Nu am avut ajutor la bucătărie.

Copiii nu făceau nimic.

Cu sau fără voie, am fost bucătăreasă și spălătoreasă.

Mai multe mâini fac munca mai ușoară.

Savannah, ce planuri ai azi?

O ajut pe Joy să facă curățenie și apoi o iau din loc.

Mă simt mult mai bine datorită vouă.

Te pot întreba despre trofee? Sunt foarte multe.

Am adunat câteva, așa e.

Ești renumit? Așa cred.

Nu. Am avut un pic de succes în tinerețe. Asta e tot.

Modestia nu te prinde.

Lucrurile se schimbă rapid. Degeaba adulezi trecutul, cu precădere sportul.

Rușine sportului!

ÎN PREZENT

FIZIOTERAPIE SPECIALIZATĂ

BROOKE DELANEY, FIZIOTERAPIE WEST PALM BEACH

Debbie, Sulin.

- Bună! - Bună!

Ia te uită, pari așa oficială în ținuta ta!

- Elegantă! - Ați văzut-o pe mama?

Nu, de câteva zile.

Jucăm săptămânal. Dar nu s-a simțit bine.

Ați vorbit cu ea?

Nu. A sunat tatăl tău.

- Da? - Da, frumos din partea lui!

Sperăm că e mai bine.

Avem nevoie de ea săptămâna viitoare la Ziua Doamnelor.

E cea mai bună.

Sunt sigură că revine până atunci.

Ai încercat să o suni azi?

De două ori, dar degeaba. Și el nu mă sună înapoi.

Troy?

- E aici. - Cum?

Afurisitul e aici.

- Intru. - Muștele vin la miere, Troy.

- Muștele vin... - Da, bine.

Troy!

Bună, tată!

Înțelegi de ce ne facem griji, nu?

Firește.

Dar nu e cazul. E teafără.

E ocupată. Nu îi stau în cale.

A fost foarte activă. O cunoști bine.

Da.

Da. Știu doar că nu știm nimic de ea.

Probabil e o toană. O să treacă.

Nu cred că mama are toane.

Lucrurile se schimbă la bătrânețe.

- Bună, Barb! - Bună, Troy!

Deci...

vrei să-mi spui ce e cu dezastrul de pe fața ta?

Nu simt că trebuie.

Dar am căzut.

Încercam să iau o minge de tenis din tufa aia idioată de agavă,

mi-a cedat genunchiul și...

Deci e vina agavei.

Corect.

Bine.

Uite ce e...

Știu că minți, tată.

Mama nu a fost la cumpărături, nici la mall.

Așa că de ce nu-mi spui adevărul?

Ne-am certat.

Nu a fost groaznic,

dar am supărat-o și avea nevoie de „spațiu”.

Nu o învinovățesc. Pot fi un nemernic uneori.

Dar nu trebuie să-ți faci griji.

Așa. Dar unde e?

Nu mi-a spus.

Dar e bine, crede-mă!

Da.

Da.

Ei bine...

Nu te cred.

- Brooke. - Cine e?

Sunt eu, Barb.

E mama acolo?

E clar că nu e aici.

Stai! De ce ai telefonul ei?

Era în coșul cu rufe. Ce se întâmplă, Brooke?

ÎNAINTE DE DISPARIȚIE

Indira are ceva la lucru

și merg și eu cu ea.

Vorbim mai încolo.

Îți transmite salutări. Bine.

Bună! Scuze, nu voiam să te sperii.

- Cine ești? - Sunt Savannah.

- Savannah? - Pagonis.

Tu cine ești?

Stai! Nu-mi spune!

Sigur ești Logan.

Da. Mama ta te-a descris perfect.

Unde sunt ai mei?

Tatăl tău trebuia să ia niște ochelari de soare pe rețetă.

Mama ta a mers cu el. Se vor întoarce în curând.

- Le-ai fost elevă? - Eu? Tenis?

Nu, nu sunt deloc sportivă.

Stau cu ei pentru câteva zile

până îmi rezolv situația.

Situația are de-a face cu chestia de pe față?

Da. M-am certat cu iubitul meu.

- Doamne! - A fost o noapte nebună.

E poveste lungă. Mă bucur că am bătut la ușa alor tăi.

- E mult de procesat. - Mie-mi spui?

- Ești căsătorit? - Nu.

Dar ai pe cineva, nu? Mama ta mi-a spus...

- Indira. - Da. Pare minunată.

Da.

Toți vor un medic în familie.

Dar e mult mai interesant

să ai pe cineva care se ocupă de geoștiință, nu?

- Nu e al lui... - Amy. Până îmi recuperez lucrurile.

- Bună! - Ne-am întors.

N-o s-o mai luăm pe I-95.

- Bună! - Bună!

Ce părere ai?

Voiam să arăt elegant, dar nu ca un nemernic din South Beach.

Îți stau super. Sunt stilul lui Tom Cruise.

Ce faci acolo?

Jgheaburile. Ai uitat?

Așa e.

Ai cunoscut-o pe Savannah?

Da.

Iei cina cu noi?

Nu. V-am lăsat un mesaj.

M-am gândit că o să fii ocupat. Haide!

Nu uita de burlane! Se astupă cu frunze.

Ascultă, m-am gândit la ce am discutat.

- Da? - La afacere, ai tăi, la toate.

Și... Cred că te pot ajuta.

- Adică? - Ar trebui să ne așezăm

și să discutăm serios despre cum te pot ajuta financiar.

- Ca să scapi de stres. - Pe bune?

Da, restaurantul merge bine.

Și am banii de la bunicul și stau acolo degeaba.

- Nu! Sunt ai tăi. - Știu.

Dar mai știu

că puțin ajutor schimbă multe.

Mulțumesc.

Nici nu știu ce să spun.

Nu trebuie să spui nimic acum. Puteam discuta mai târziu.

Și mai e ceva ce vreau să fac pentru tine.

Vreau să pun rozmarin pe tulpina de floarea soarelui.

AȘ VREA SA FII AICI, GINA.

- Loge! - E un moment nepotrivit?

- Nu. - Ai vorbit cu mama și tata?

- Nu. - E o femeie ciudată la ei acasă.

Ce femeie ciudată?

ÎN PREZENT

Dle Delaney?

Vă pot ajuta?

Detectiva Elena Camacho. El e...

Detectivul Ethan Remy, de la secția șerifului din Palm Beach.

A fost raportată dispariția soției dvs., Joy.

Trebuie să vă punem câteva întrebări.

Ne puteți confirma ceea ce ni s-a raportat,

și anume că soția dvs. lipsește de patru zile?

Cine v-a raportat asta?

Da, patru zile. Corect.

Ați ținut legătura?

Nu. Și a lăsat ăla acasă, ceea ce e ciudat,

fiindcă e nedespărțită de el.

Știți de ce l-ar fi lăsat?

Poate nu voia să vorbească cu mine.

Sau e într-un centru de meditație.

Sau l-a uitat.

Toate cele menționate mai sus.

Bun. Nu știți să gustați gluma.

Am aflat că a plecat după o ceartă,

dar nu v-a spus unde merge.

E ciudat și asta?

Nu în ce ne privește pe noi.

Dar mai important e cât de grav vi se pare vouă.

Credeți-mă, dacă aș fi avut impresia că e în pericol,

v-aș fi contactat personal. Dar nu e.

Se va întoarce. Sunt sigur.

- Știți când? - Când mă iartă.

Nu i-ai văzut zgârietura de pe față.

Ai uitat ce mi-a făcut mie?

- Troy! - Ai uitat în mod convenabil

copilăria noastră.

Pentru tine, e doar un tip de treabă pasionat de nenorocitul de tenis.

Îmi pare rău.

Troy are dreptate.

Eu cred că vă pripiți cu concluziile,

și este nedrept față de tata.

Și asta e o observație bună.

E el iar.

Trebuie să răspund.

Vreau să vă mărturisesc ceva.

M-a sunat în ziua dispariției.

Dar nu am răspuns, eram ocupată.

Am ignorat-o.

Poate avea nevoie de ajutor, dar am dat-o în bară.

Îmi pare rău.

Și pe mine m-a sunat în ziua respectivă.

Și pe mine.

Da, și pe mine.

La naiba!

ÎNAINTE DE DISPARIȚIE

Pregătește-te să fii uluit!

Sunt gata să fiu dat pe spate.

Bună lovitură!

Da!

Pot să te întreb ceva?

Da, spune!

Mă tem că nu i-am lăsat o impresie bună lui Logan azi.

Nu vreau să vă fac probleme.

E în regulă, nu-ți face griji!

Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu deschideați ușa.

- Nici noi nu știm. - E nasol să fii la pensie.

Nu a fost ușor să conducem academia,

dar măcar era ceva pentru care merita să mă trezesc.

O iau eu!

Omul nu poate prospera dacă nu e motivat. Se știe asta.

Ce încercăm să-ți spunem e că poți rămâne cât vrei.

Bun. Gata încălzirea, nu crezi?

ÎN PREZENT

Camacho.

Te caută cineva în legătură cu cazul Delaney.

Bine. Vin îndată.

Sunt Logan Delaney.

Vreau să vă vorbesc despre familia mea și despre o femeie numită Savannah.

Subtitrarea (română): Deluxe Media Traducerea: Ramona Curt