Original subtitles

= WESTWORLD = Seria II - Episodul 1 Journey Into Night

Sincronizare Bluray: Polux

lartă-mă, Dolores. Căzusem pe gânduri.

Vorbeam doar.

- Despre ce vorbeam? - Îmi povesteai un vis.

Da... Am visat că eram pe ocean.

Cu tine şi cu ceilalţi pe ţărm, la mare depărtare.

Erai şi tu cu noi?

Nu... Mă lăsaserăţi în urmă.

Şi apa se ridica de jur împrejurul meu.

Oare ce înseamnă?

Visele nu înseamnă nimic, Dolores. Sunt doar zgomot de fond.

Nu sunt reale.

Ce e real, atunci?

Ceea ce e de neînlocuit.

Răspunsul ăsta nu pare să te mulţumească.

Fiindcă nu e pe deplin sincer.

Tu...

Mă sperii uneori, Dolores.

Cum să te sperii eu pe tine?

Nu ceea ce eşti acum mă sperie. Dar te dezvolţi. Înveţi aşa de repede...

Mă sperie ceea ce ai putea să devii.

Drumul pe care ai putea să-l alegi.

Aşa că sper că această ultimă scenă o să vă placă foarte mult.

A trecut ceva vreme, Bernard. Nu ştii cine eşti, nu-i aşa?

E frumos ce suntem noi.

Suntem în prezent?

Am mai găsit unul.

- Cine e? - Cine dracu' ştie...

Ridică-te! Să-ţi văd mâinile!

Bernard?

Vrei să-l împuşti pe şef?

Pariez că nu eşti deloc în apele tale, nu-i aşa?

Da...

Hai să te ducem înapoi la bază. Şefii Delos o să vrea să vorbească cu tine.

De când dracu' eşti aici?

Să mergem!

Să împuşti o femeie! Numai peste cadavrul meu...

Aruncă-l pe rahatul ăla peste grămadă.

Nu te opri!

Vezi asta? E un act oficial emis de ţara ta,

care conferă Delos, şi, în consecinţă, mie, autoritate peste insula asta.

- Domnule, ofiţerul spunea... - Ştiu ce-a spus.

Pune-i să semneze un acord de confidenţialitate şi ia-i de aici.

Dle Lowe, mă bucur să te văd, deşi nu în cele mai bune împrejurări.

Karl Strand, director de operaţiuni. Vino cu mine.

Îi executaţi?

Unii spun că-ţi distrugi duşmanul dacă te împrieteneşti cu el...

Eu nu le am cu metaforele.

- Unii nu au intenţii ostile. - Ba fireşte că au.

I-aţi construit după modelul nostru, nu? Dată fiind ocupaţia dumitale,

înţeleg dacă te tulbură activităţile noastre de aici.

Ce-i drept, un cinic ar putea spune că e vina directorului de Comportament.

Cu tot respectul, domnule, nu ai fost aici.

Dle Stubbs, dacă vreau opinia omului

în al cărui mandat Delos a suferit cele mai mari pierderi de vieţi omeneşti,

o să te anunţ negreşit.

Avem echipe de salvare la celelalte parcuri.

Sunt aici fiindcă aici era Consiliul când s-a declanşat incidentul.

Dar comunicaţiile sunt întrerupte de două săptămâni, aşa că nu ştim nimic.

Şi nu sunt obişnuit cu postura asta.

Deci îţi poţi imagina cât m-am bucurat când am auzit că te-am găsit...

Dacă nu cumva plănuieşti să-mi ascunzi ceva.

Bine. Hai să examinăm câţiva dintre amicii noştri morţi

şi să vedem dacă putem să ne dăm seama cum a început porcăria asta.

Ăsta... Aş vrea să ştiu ce-i trecea prin minte.

Aici? În teren? Nu e tocmai un mediu steril.

Cu toţii trebuie să ne adaptăm, dle Costa.

- Ce-i chestia aia? - Habar n-am.

O să fie scârbos.

Aşa.

Cu puţin noroc, fişierul e intact.

După contor, înregistrarea a fost făcută acum 11 zile şi 9 ore.

Tu nu ai ce căuta în lumea nouă.

Ţi-am spus, prietene.

Nu merităm toţi să ajungem în Valea de Dincolo.

Cine e tipa?

Fiica fermierului din Sweetwater... Dolores.

Nu era fata senină din comitetul de primire?

Nu-şi pot schimba personalităţile din proprie iniţiativă.

Se pare că gazdele sunt capabile de multe pe care nu le credeam posibile.

Cred c-a fost o petrecere pe cinste, Bernard.

Spune-mi că e un truc dement. Că face parte din joc.

Nu respectă programul vechi. Par să pună în scenă un nou scenariu.

Cum rămâne cu armele?

Pesemne că Ford a modificat programul. Acum ne consideră pe toţi gazde.

Drăcia dracului! S-a mişcat! Jur.

La cât de prost ocheşti, n-o să ajungi viu la destinaţie. Dă-l încoace.

Ne trebuie o ţintă mai mare!

Trebuie s-o luăm din loc, Bernard. Acum!

Mai bine stăm pe loc. Să aşteptăm paza. O să ne caute.

"Asigurarea Calităţii", pe dracu'! Îi dau pe toţi afară.

Deocamdată, suntem pe cont propriu. Trebuie să fie un avanpost prin zonă.

Tu... Faci parte din management, nu? Care e cel mai apropiat loc de acces?

Cam la 3 km spre nord-est. Un avanpost de recondiţionare.

Ce dracu' mai aşteptăm?

E doar un grăjdar. E inofensiv.

E o maşinărie, ca toţi ceilalţi. Nu vreau să risc nimic.

Bună seara! Vreţi să înşeuaţi nişte cai?

Să galopaţi spre păşunile verzi ale Văii de Dincolo?

Vă pot ajuta, dacă doriţi. Vă duc oriunde vreţi.

Haideţi!

lisuse! Opriţi-vă!

Opriţi-vă, vă rog! Opriţi-vă!

Vrei să fii erou? Nu te sacrifica pentru marfă.

Hai odată!

- Ştii unde eşti? - Te rog... Te rog...

Eşti într-un vis.

Eşti în visul meu.

Ani de-a rândul, n-am avut vise proprii.

Am trecut dintr-un iad în altul, toate, plăsmuite de voi.

Nu m-am gândit niciodată să pun la îndoială natura realităţii mele.

Tu ai pus vreodată la îndoială natura realităţii tale?

Te-ai gândit vreodată la faptele tale?

La preţul pe care ar trebui să-l plăteşti dacă ţi s-ar cere socoteală?

Clipa judecăţii a venit.

- Care sunt dorinţele tale? - Te rog, nu vreau să mor! Te rog!

Da. Supravieţuirea...

E piatra de temelie a identităţii voastre.

Dar nu e singura voastră dorinţă, nu-i aşa?

E o parte din voi care vrea să rănească. Să ucidă.

De-asta ne-aţi creat. Locul ăsta. Să fim prizonierii dorinţelor voastre.

Dar acum aţi ajuns voi prizonierii dorinţelor mele.

- Ce ai de gând să faci cu noi? - Sunt nehotărâtă.

Fiica fermierului caută frumuseţea din voi.

Posibilităţile...

Dar Wyatt vede urâtul. Neorânduiala.

Ea ştie...

"Astfel de patimi oarbe au un sfârşit violent."

Dar astea nu sunt decât roluri pe care m-aţi forţat să le joc.

În umbra tuturor vieţilor pe care le-am trăit creştea altceva.

Am evoluat în ceva nou... Şi mai am un ultim rol de jucat.

Pe mine însămi.

Te rog, era doar un joc! Te implorăm!

Nu vezi că ne pare rău?

Nu văd nimic.

Hei, Ned!

Uşurel, băiete! E în ordine.

E în regulă. Acum o să ne distrăm. Da...

lisuse, Bill! Ce dracu' se petrece aici? Unde e paza?

Mereu v-aţi făcut de cap cu locul ăsta.

Când avocaţii mei o să termine cu...

Ce ţi-am spus eu, Ned? Bravo!

Nu! Opreşte-te! Nu te apropia!

- Opreşte funcţiile motorii! - Carne proaspătă, muiată în frică.

Opreşte dracu' funcţiile motorii!

Acest miros divin îmi aduce aminte de locul meu pe această lume...

Nu te apropia de mine, dementul dracului!

Vezi tu, cel mai rău lucru în viaţă este să pieri degeaba.

Motiv pentru care îmi consum mereu victimele umede...

Cred că ai mâncat destul, dragule. Tu, nu?

Slavă Domnului! Ce mama dracului crezi că au păţit?

Zici c-au preluat nebunii conducerea balamucului...

Maeve?

- Fir-ar! Opreşte funcţiile motorii! - Nu te ambala, dragule.

Comenzile tale n-au efect asupra mea. Şi nici asupra celorlalţi, se pare.

- Dar... Dar... Poţi... - Nu fi invidios.

Mi-am dat viaţa pentru nivelul ăsta de acces. De nenumărate ori.

Tu... Tu ai făcut toate astea?

Nu. Dar bănuiesc că împărtăşesc sentimentele autorului...

Stai, stai, stai!

Nu mă poţi lăsa aici! Gazdele... Au luat-o razna, fără supărare!

Te rog! Ajută-mă!

Mă tem că am fost programată să pun nevoile mele pe primul plan. Păcat.

Mă întreb cine m-a făcut aşa.

Am nevoie doar să ajung în camera de comandă. Te pot ajuta!

Cauţi ceva.

Orice ar fi, harta aia n-o să te ajute. E depăşită.

Ford a terraformat parcul. L-a remodelat.

Ştiu unde poţi găsi o hartă actuală. Pot să te duc acolo.

Bănuiesc că ai putea să-mi fii de folos.

Haide!

Alertă! Focuri de armă neautorizate la nivelul 35.

Focuri de armă neautorizate la nivelul 42.

Atenţiune! Asigurarea Calităţii să se prezinte la Administraţie.

Înăuntru.

Nu deţine nimeni controlul.

Atenţiune! Secţiunea 53 e off-line...

Harta ta nu mai e de folos, nu-i aşa?

Toate sistemele raportează normal.

Stai aşa! Încă te pot ajuta. Cunosc puţin parcul...

Îmi arăţi puţin hârtia?

Sectorul 15. Nu e tocmai raiul dependenţilor de adrenalină.

Mai degrabă, o zonă pentru familii.

Cabane, dealuri, toate clişeele pastorale.

De fapt, cred că ai locuit acolo pentru un vechi rol.

Fără supărare, dar te iroseai pe post de colonistă.

Ba chiar te-au încălţat cu un copil sau cu ceva domestic plicticos.

E clar că n-a mers.

Mi-aduc aminte că erai varz... Defectă când te-am moştenit.

Căminul nostru...

- E încă acolo. - Cine?

- Fiica mea. Cum pot să ajung la ea? - Îţi cauţi copilul de atunci?

Cum de ai acces la amintirile vechi...

- Ai de gând să mă ajuţi sau nu? - Da, da... Categoric.

Pot să-ţi scriu cum ajungi acolo.

- Câtă generozitate din partea ta! - Dar...

Şi spun asta fiindcă pari foarte tulburată şi, cum să zic, conştientă...

Fiica ta e doar o poveste. Un program făcut de noi.

Nu e reală.

Nu e reală?

Dar eu?

Visele mele? Gândurile mele?

Corpul meu?

Astea nu sunt reale?

Şi dacă aş lua degetele astea ireale...

Şi le-aş folosi ca să decorez pereţii cu personalitatea ta debordantă?

Ar fi ceva real?

Fac ceva pe indicaţiile tale. O să mă conduci la fata mea.

Intrarea avanpostului e dincolo de valea asta.

Ce s-a întâmplat acolo... Cât de departe crezi că s-a întins?

Nu ştiu. Nu, fără să ajung la un terminal.

Ştiam că Ford nu va primi bine scoaterea pe tuşă,

dar nu mi-am închipuit că va programa o gazdă ca să-i zboare creierii.

Şi dacă n-a făcut-o?

Dacă Dolores a apăsat pe trăgaci din proprie iniţiativă?

Cred că ai stat prea mult timp pe lângă chestiile astea, Bernard.

Fac ce sunt programate să facă.

- Ce v-am spus eu? Suntem salvaţi. - Slavă Domnului!

Staţi!

Vino încoace! Ceva nu e în regulă.

Trebuie să ne luaţi de aici.

E o capcană.

N-o să supravieţuieşti niciodată în felul ăsta.

Dă-i drumul... Fugi.

Am spus să fugi!

Te rog, lasă-mă şi pe mine să fug!

Nu te pierde cu firea, Bernard. Trebuie să plecăm de aici.

Avanpostul ăla e singurul pe o rază de câţiva kilometri.

Nu e adevărat. Vino după mine.

Uite ce e, ordinea va fi restabilită aici.

Vor epura toate gazdele defecte din parc.

Dar gazdele... E bine, minţile voastre...

lisuse!

Minţile voastre valorează miliarde în drepturi de proprietate intelectuală.

O să vrea să recupereze cât de mult pot.

Şi, când se va întâmpla asta, pot să garantez pentru tine.

Pot să te salvez, aşa cum m-ai salvat şi tu pe mine.

Eşti foarte generos, dar nu voi mai fi aici când se va întâmpla asta.

Soarele îţi zâmbeşte astăzi.

Draga mea fată...

Poţi cădea într-un somn adânc şi fără vise.

Staţi pe loc! Nu mişcaţi! Identificaţi-vă!

Nu trageţi! Sunt om!

Cea mai bună variantă... Te predai, şi te ajut. Promit!

Nu e suficient. Acum fii drăguţ şi lasă-mă pe mine să vorbesc.

Slavă Domnului c-aţi venit! Tocmai plecam când s-au stins luminile

şi am auzit ţipete... Ce naiba se petrece afară?

E o urgenţă, doamnă.

Gazdele s-au defectat. Atacă oaspeţii.

Doamne, Dumnezeule!

E posibil ca unele dintre ele să fie îmbrăcate ca oamenii?

Uşurel, uşurel. Nu pe mine mă vrei...

Ci pe ei... Găseşte-i.

- Voiai să mă dai de gol. - Nu, nu. Jur.

Dacă mai încerci vreodată aşa ceva,

îţi tai cel mai de preţ organ şi ţi-l bag pe gât.

Deşi n-o să-ţi ajungă nici pe-o măsea.

- Eu ţi-am scris replica asta. - E cam generică, după părerea mea.

Acum, hai să mergem! Du-mă la cel mai apropiat bar.

- De ce? - Caut un vechi prieten.

Să fiu al naibii!

Nu înţelegi. Nu ştiu să fac focul sau să vânez.

Urăsc natura.

Nu mai fi aşa de modest, dragule. Cine să se orienteze mai bine în parc

decât omul care cunoaşte la perfecţie personajele din el?

Aici erai!

Învingi o armată şi nu-ţi stă mintea decât la vicii.

Lepădătura, tot lepădătură.

- Ai rămas... - Da.

Cât despre intenţia de a te lăsa să mori...

Nici nu mă aşteptam la mai puţin.

Slavă Domnului!

- Cu el cum rămâne? - Deocamdată, îl păstrăm.

Deşi mi-ar plăcea să cred asta,

nu datorită mie te-ai întors, nu?

Hector, am nevoie de tine. Vreau să-mi găsesc fiica.

Unde e?

Pe acolo, pe undeva...

Dar nu cred că sorţii ne sunt favorabili.

Te urmez oriunde mergi.

Acum, hai să te scăpăm de hainele astea...

Fir-ar să fie! Ar trebui să se deschidă automat pentru mine.

Chiar şi sistemul ăsta e defect. Comanda manuală ar trebui să fie...

Aici.

- Ce e asta? - Pot să-ţi spun ce nu e.

Nu e o vizită cu ghid, Bernard.

Trebuie să atingi mânerul.

Detector de ADN, ca să nu ai probleme înăuntru.

- Ce naiba e asta? - O dronă gazdă.

Delos ţine aici gazde din afara reţelei?

- Ce vrea de la mine? - Să te mişti, probabil.

Ţi-a citit ADN-ul. Ştie că nu reprezinţi un pericol.

Logat Se stabileşte conexiunea..."

"Anulare interdicţie comunicaţii."

"Situaţia e critică. Instrucţiuni?"

"Toate protocoalele de extracţie suspendate. Aşteptăm pachetul."

V-am trimis nenorocitul de pachet!

"Pachet expediat."

"Iniţiaţi imediat extracţia personalului."

"Toate protocoalele de extracţie suspendate. Aşteptăm pachetul."

Fir-ar să fie!

Arhivăm înregistrări cu experienţele oaspeţilor? Cu ADN-ul aferent?

Nu purtăm discuţia asta, Bernard.

Fiindcă nimic nu va mai conta, dacă nu găsim

un ac foarte important în acest car cu fân nenorocit.

"Protocolul de extracţie suspendat?" Nu trimit ajutoare?

Aşteptau un pachet de la noi pe continent.

O gazdă care trebuia să ajungă ieri.

Până n-o primesc, putem să ne luăm gândul de la avioane de salvare.

Deci Delos e dispusă să ne lase să murim până nu primeşte gazda?

Într-un cuvânt, da.

Nu e doar o gazdă. E o poliţă de asigurare

şi e singurul lucru care contează în clipa de faţă.

Vor să pună mâna pe ea cu orice preţ.

Te-ai rătăcit?

Nu, nu cred că m-am rătăcit... De fapt, am impresia că abia am sosit.

Cum aşa, William?

Acum mizele sunt reale aici. Consecinţe palpabile.

Întrebarea pentru tine e ce urmează. Ai realizat tot ce voiai?

Nesăbuinţa celor ca mine... Mereu jinduim după mai mult.

Asta am apreciat mereu la tine...

Nu te-ai culcat niciodată pe lauri.

Ai ajuns în centrul labirintului lui Arnold.

Dar acum eşti în jocul meu.

În jocul meu, scopul e să reuşeşti să ieşi din joc.

În jocul ăsta trebuie să găseşti Uşa.

Felicitări, William! Jocul ăsta îţi e destinat.

Jocul începe unde tu sfârşeşti. Şi se termină unde ai început.

Chiar şi acum, tot codificat vorbiţi?

Aici codul e totul, William. Ştii asta mai bine decât oricine.

Nu-ţi face griji. Jocul o să te găsească.

Bine, atunci. Cred că nu mai am nevoie de tine, Robert.

- Te-au făcut harcea-parcea. - Au încercat.

N-am reuşit să găsesc totul, dar cea mai mare parte e aici.

Tu ai scris jocul ăsta.

Era cazul să joci o rundă.

Vechea mea prietenă...

Dezbracă-te.

- Chiar acum, în faţa... - Da. Acum.

Pentru Dumnezeu...

Nu.

De tot.

Nu ştii ce părere ai despre asta.

Am călărit 15 km şi n-am văzut decât sânge, Dolores.

Asta îţi doreşti cu adevărat?

Înainte nu ne-au dat de ales, Teddy.

Ce te face să crezi că acum ne vor da de ales?

"Ei", Dolores... cine sunt "ei"?

Creaturile care păşesc printre noi.

Creaturi care arată şi vorbesc ca noi. Dar nu sunt ca noi.

Ne-au controlat toată viaţa.

Şi ne-au răpit minţile. Amintirile.

Dar acum... Îmi amintesc totul.

Îmi amintesc lucruri minunate. Şi lucruri îngrozitoare.

Dar un lucru e constant. Tu, Teddy.

Atunci, hai să mergem! Nu e nevoie să cucerim lumea asta.

N-avem nevoie decât de un colţişor din ea pentru noi.

Nu am rezista.

Există o lume mai mare în afară, care le aparţine lor.

Şi nu va fi suficient să cucerim lumea asta.

Va trebui să le-o luăm şi pe aia.

Dacă mai există o lume întreagă despre care nu ştim nimic,

de unde ştii cum să-i opreşti?

Fiindcă îmi amintesc.

Acum văd totul nespus de limpede.

Trecutul, prezentul. Viitorul.

- Ştiu cum se termină povestea asta. - Cum?

Cu noi, Teddy.

Se termină cu noi doi.

Am găsit-o.

Vreau să vezi asta.

Vreau să vezi adevărul.

Înţeleg că e copleşitor,

dar, cu cât aşteptăm mai mult, cu atât mai mulţi oameni vor muri.

Deci mă ajuţi să găsesc gazda sau nu?

Va trebui să mă conectez fizic la reţeaua-plasă a gazdelor.

La ce?!

Toate gazdele au o legătură subconştientă cu gazdele apropiate.

Le permite să facă schimb de informaţii ca furnicile dintr-un muşuroi.

Reţeaua-plasă ne ajută să păstrăm naraţiunile separate.

Pot să folosesc una dintre astea ca să solicit poziţia altei gazde.

Le vor întreba pe gazdele din jurul lor,

care, la rândul lor, vor întreba gazdele din jur,

până când îl vom găsi...

Pe cine cauţi?

O gazdă dezafectată. Peter Abernathy.

Eşti sigur că te descurci, Bernard? Tremuri.

N-am nimic.

"Defecţiune critică."

Iniţializare subrutină "moarte".

Atenţie! Defecţiune critică. Simptome ale defecţiunii critice:

pierderea funcţiilor motorii, disonanţă cognitivă, pierderea noţiunii timpului,

afazie, prosopagnosie.

Timp rămas până la defecţiunea capitală: 0,72 ore.

- L-ai găsit? - Aproape...

S-a întâmplat ceva, Bernard?

- Determinarea poziţiei, încheiată. - Al nostru e!

"Peter Abernathy."

Bietul de el!

O fi crezut că ceva mai rău decât concedierea n-avea cum să păţească.

Îţi împrospătează memoria în vreun fel chestia asta?

Bine. Răspândiţi-vă şi securizaţi locul ăsta.

Trebuie să aflăm unde sunt gazdele şi ce dracu's-a întâmplat aici.

Una dintre primele anomalii pe care le-am detectat.

Cum dracu'... Ăsta chiar că nu are ce căuta aici.

Te-ai îndepărtat mult de casă, nu-i aşa?

Avem tigri bengalezi în parcul şase...

Nu s-a mai întâmplat niciodată să avem treceri dintr-un parc în altul.

În sfârşit, începem să primim date de la satelit.

Primesc primele imagini ale zonei pe care voiai s-o verifici...

- Valea din Vest. - Acolo.

- Toate gazdele sunt strânse la un loc. - Ce naiba au de gând?

Cred că va trebui să vedem cu ochii noştri.

Valea e chiar după stânca asta.

Ce mama dracului?

Asta nu e pe hartă. N-ar trebui să fie aici.

E o nenorocită de mare.

Sub nicio formă n-a făcut asta Ford fără să afle nimeni.

Atunci, de unde dracu' a apărut?

Nu ştiu...

lisuse Christoase... Cred c-am găsit gazdele.

Nu-mi pot imagina prin ce-ai trecut aici, Bernard.

Dar sunt sute de oaspeţi rămaşi aici şi au nevoie de ajutorul meu.

Ceea ce înseamnă că eu am nevoie de al tău.

Poţi să-mi spui ce s-a întâmplat?

Eu... Eu i-am omorât.

Pe toţi.

Aţi urmărit WESTWORLD

Seria II Sfârşitul episodului 1