Original subtitles

Un pelerinaj,

după ani de absență.

Un pelerinaj pentru amintirea vieții ...

petrecute printre ceilalți, în secret.

Acum știm cum a avut loc tragedia sa tăcută,

în compania fantasmelor sale,

într-un efort epuizant de a comunica,

din spatele ușilor închise.

Fanteziile fervente ...

... ale omului pe care l-am cunoscut de curând.

Un râu de cuvinte,

de imagini,

s-a născut aici.

Personajele sale s-au născut aici,

ironice,

dureroase, grotești.

Intrigile realiste sau paradoxale.

O bogăție copleșitoare de experiență umană oferită nouă,

gândirii noastre,

prin paginile romanelor sale.

O DRAMĂ DE FAMILIE

Credeai că sunt un client? Unde sunt cei doi?

- Ai spus doi, nu? - Doi.

Am crezut că nu aud bine, la telefon,

doi bolnavi, în perioada asta.

Camera 48.

- Ambii? - Da.

Doi ce?

Bărbați? Femei? Bărbat și femeie?

Da, bărbat și femeie.

Eu nu i-am văzut, de-abia mi-am început tura.

Am găsit doar biletul.

Au același nume de familie.

Soț și soție.

Cu siguranță bogați!

- Care etaj? - Al doilea.

Îmi pare rău, tată.

Nu l-am auzit pe doctor.

Domnișoară, respectele mele!

Fiica d-tale, presupun?

Presupui foarte bine.

Și ea este bolnavă.

Respiră.

Stop.

Tatăl și fiica.

Au spus „un cuplu”.

Mă gândeam la gripă, sau răceală.

Se întâmplă, în cuplu.

Sau o problemă stomacală, de la o petrecere.

Petrecere!?

Noi nu avem timp de petreceri,

eu și Mimmina...

Întoarce-te, întinde-te.

Cu toate astea, este rar, să apară în cuplu

aceeași boală de stomac.

Poate ea are stomac rezistent...

în timp ce soțul e predispus la ulcer...

sau invers.

Doctore, nu mi-ai spus ce am.

Nu-i grav. Diagnosticul nu este dificil.

Nu ai de ce să-ți faci griji, pe bune.

Doar un atac reumatic...

… care se manifestă acut.

Totuși terapia este dificilă.

Astăzi, știința oferă numai analgezice.

Eficiente, foarte eficiente, dar...

boala rămâne.

„Nu avem medicamente care îi atacă esența”

cum ar spune un doctor din secolul al XVIII-lea.

Mulțumesc, doctore.

Acum aș vrea să-mi consulți fiica.

- Cu siguranță… - Ești simpatic. Cum te numești?

- Vanetti. - Mă examinezi aici?

Mai bine nu.

L-am deranja pe tatăl tău.

- Atunci vino. - Desigur.

Ai copii?

Da, șase.

Cred că e frumos să ai o familie numeroasă.

Eu sunt singură la părinți.

Da, dar o familie numeroasă are și probleme.

Doctore!

Aș vrea să știu de ce fiică-mea are febră.

I-au scos apendicele acum douăsprezece zile.

- Înțeleg. Aici, în Lugano? - Nu, la Geneva.

Am ajuns aseară, ne-am culcat.

Pe bune, înțeleg.

Nu-i plăcut să te îmbolnăvești într-un hotel.

- Cine e? - Sunt eu, domnișoară.

Vin.

- Aveți un pachet... - Mulțumesc, Eugenia.

Mimmina, cine este?

Eugenia.

Care Eugenia?

Camerista.

Ce voia la ora asta?

Ne-a adus medicamentele trimise de medic.

Guralivul acela!

- Cum te simți, tată? - Așa și așa…

- Nu dormeai? - Aproape adormisem...

Și brațul? Umărul?

Du-te la culcare, nu ești și tu bolnavă?

Încercăm aparatul de cafea?

Cât e ceasul?

E devreme…

Nu-i momentul pentru cafea...

Ce mai contează? Suntem bolnavi, oricum.

În plus, vreau să-l încerc.

Unde este priza?

Unde e…

Poate aici... Ah, e aici!

Ar trebui să fie gata în trei minute.

- Ai pus cafeaua? - Sigur.

Credeai că am uitat?

Vrei să mă convingi te pricepi la toate.

Ești prea agitată.

Știi când m-am născut?

Acum trei zile.

Când m-ai luat din pensionul acela blestemat.

Pension blestemat?

Nu te-am mai auzit vorbind așa.

Știam că mă vei lăsa acolo.

De ce ți-aș fi spus?

Oh! Ceștile, zahărul!

Ai ajuns exact la timp.

Erai cât pe ce să pătezi scaunul.

La naiba.

Doar un pic, pentru mine și pentru tine!

În regulă.

Dar îți place dulce. Am observat.

Da…

Una pentru mine, să nu mă îngraș.

Încă una.

Una…

… și două.

Știi, am calculat.

De când aveam șapte ani și până azi...

… am stat împreună cinci sute de ore.

21 de zile în total.

Ce crezi?

Ce e asta, un reproș?

Un reproș?

Nu! Cum e cafeaua?

Oh. Am băut și mai bune.

Dar am băut și mai rele, dacă vrei să știi.

Bine. E prima cafea pe care ți-o fac.

E plăcut să mă gândesc la cineva la care țin.

Când mă trezesc dimineața, mă gândesc:

"Tatăl meu este acolo, în camera aceea."

Dacă deschid ușa, îl văd.

Chiar și Dumnezeu e mai aproape de mine.

Dumnezeu.

Da! Nu mă crezi...

Nu e nimic ciudat,

vreau să spun că sunt mai fericită.

Ai un mod ciudat de a-l amesteca pe D-zeu cu cafeaua

...și cu zahărul... Ah, medicamentele!

Doctorul a fost bun.

Era îngrijorat de fiul său, totuși s-a ocupat de noi.

Care fiu? Am auzit că are șase.

Unul este retardat. Nu ți-a spus?

El mi-a spus.

I-am dat și un sfat. Mă pricep la așa ceva.

Poftim. Astea sunt ale tale și astea ale mele.

Ia-le și du-te la culcare. Ia-ți mai întâi temperatura.

Nu aici, pe bune! Nu ai 6 ani!

Mai spui și "pe bune" ca dr. Vanetti!

Așa vorbesc cei de vârsta ta.

Comparația cu medicul nu este un compliment.

Măcar e plinuț, bine hrănit.

Tu ești atât de slab...

Dacă mă ții în preajmă, o să am grijă de tine.

Până la proba contrarie, eu voi avea grijă de tine!

Dar tu ești jurnalist.

Tu ești mereu plecat.

Mănânci puțin și muncești prea mult!

De unde știi?

Crezi că nu văd?

Pot să-ți ating capul?

Tăticul meu…

Promite-mi, dacă vrei ceva, cheamă-mă pe mine, nu camerista!

Ești geloasă pe... cum o cheamă?

Eugenia!

Nu, eu voi avea grijă de tine.

În sfârșit putem să discutăm liniștiți.

Dar acum mi-e somn...

nu te uita, sau te vei excita...

E prea devreme!

E temperatura obișnuită. Dacă asta înseamnă să fii bolnav...

Voi lăsa ușa întredeschisă, ca să te aud.

Închide-o, te rog.

Nu uita de inserțiile joase.

Ce?

Doctorul ți-a recomandat un supozitor la fiecare șase ore.

Doamne, Mimmina, ce expresie... "inserții joase"!

E amuzant, nu? Dna Ritter spunea asa...

… când cineva trebuia să folosească supozitoare.

„Fetelor, nu uitați inserțiile joase!"

Și Therese, prietena mea, comenta:

„Știu eu ce inserții joase are nevoie!"

Mimmina! Vezi cum vorbești!

Ai fost într-un pension pentru fete sau într-o cazarmă!?

Haide, tată! Ești prea moralist.

Serios, totuși…

Ești sigur că-ți poți pune singur supozitoarele?

Mă lași în pace!?

Mimmina!

Mimmina!

Am auzit un zgomot. Ce este?

Am închis fereastra.

Am visat, știu.

Am avut un fel de coșmar.

Ai ieșit pe balcon în starea ta?

Am ieșit doar un moment.

Tată,

pot să te întreb ceva?

Întreabă.

Nu te superi că trăiești aici cu mine?

Pentru firea mea...

… singurătatea este o stare naturală.

Și în al doilea rând, „a trăi” este inexact.

Nu trăim aici, suntem în trecere.

Cel puțin așa sper.

Pentru că încep să mă simt mai bine.

Supozitoarele funcționează.

Și în al treilea rând?

În al treilea rând, ești tu.

E prima dată când sunt cu adevărat tată.

Nu m-am mai simțit niciodată…

… în acest fel.

Ar trebui să stabilim niște reguli între noi doi.

- Ce vrei să spui? - Mesele, de exemplu.

Îmi place să mănânc singur.

Deja e un obicei.

Fiecare în camera sa. E bine?

Nu, nu e bine.

Dar tu ești tatăl.

Eu trebuie să mă supun.

Putem discuta, dacă vrei.

Serios, putem?

Vom discuta, vei vedea.

Dar îmi place și să-mi dai ordine.

Jur că nu sunt potrivit să fac asta.

Ești potrivit, ești potrivit!

Dar încă nu mi-ai răspuns.

Îți place sau nu, că stam aici singuri?

Fără iubita ta.

Ce știi despre iubita mea?

Poate nu am niciuna, sau am mai multe.

Îți place sau nu?

Ești încăpățânată, la naiba.

Problema este irelevantă. Fără comentarii.

Trebuie să te deranjez. Pot să merg la baie?

Nu știu de ce mă întrebi.

- Îmi vine. - Îți vine…?

Ciclul meu, pe bune!

Vezi? Am spus "pe bune".

Încuie ușa.

- Întotdeauna o încui. - Nu, nu o faci niciodată.

Nu doresc să asist la funcțiile tale corporale, te asigur!

Bine.

Dacă tot vom trăi împreună de acum…

… trebuie să-ți învăț obiceiurile, gusturile.

Spune-mi ce nu-ți place la mine,

astfel mă voi corecta!

Doar o fiară poate fi cu un băiat...

… care i-ar putea fi fiu!

L-a vrăjit!

Și acum spune că el vrea să se căsătorească cu ea!

N-am mai auzit niciodată asa ceva, niciodată!

Se căsătoresc?

Femeia nu este căsătorită?

Ea a spus că are trei copii.

Da, împrăștiați în toată lumea.

Unul din Italia, cel mai mare, are aproape 20 de ani.

O fată muncește la Lausanne. Cine știe ce muncește...

Și cel mai mic într-un orfelinat, ca un copil găsit!

Aceste trei sărmane creaturi nu știu cine le este tată.

Nici mama lor nu știe. Cu toți bărbații din viața ei...

Și nepotul meu, care mi-e ca un fiu, vrea să se căsătorească cu ea!

Sora mea o să înnebunească!

E destinul, Eugenia. Ce să-i faci?

Ce să-i fac? Știu eu ce să-i fac!

Nu am nimic de pierdut. I-am spus surorii mele...

„O să scap de ea”!

- Dacă nu o deportează... - Mimmina!

… voi face o nenorocire!

Scuză-mă un moment, Eugenia!

Ce circ face aia în camera ta.

Te distrezi?

Te poate auzi, săraca.

Nu este amuzant. Este o rușine pentru ea!

Ai auzit totul?

Nu pot să citesc, țipă ca o nebună. Sper că a terminat!

Nu ai empatie pentru nenorocirile altora.

Una, două…

Las' ca plouă…

Trei, patru, vii la teatru?

Cinci, șase, spală vase… șapte, opt, porumb copt

Nouă, zece, apă rece, Nouă, zece, el să plece

- Șapte, opt, porumb copt? - Mai încet!

- Nouă, zece, apă rece! - Asta e tortură, nu masaj!

Am o sarcină foarte dificilă,

să-i fiu tată, după atâția ani de distanță și abandon.

Dar așa e fiica mea,

un amestec ciudat de nerușinare și inocență,

de provocări absurde, deși inconștiente,

de mare încăpățânare...

... și ajutor total.

Un lucru foarte ciudat la ea, pe care nu știu să-l interpretez....

... este lipsa de curiozitate despre mama ei.

Vrea să afle despre posibilele mele prietene,

dar nu întreabă niciodată despre mama ei.

A uitat-o.

Totuși, când Carla a murit, Maria Luisa…

… Mimmina, cum îi spunea ea, avea deja 6 ani.

Ceva din imaginea mamei trebuie să-i fi rămas în minte.

Ce faci, tată? Vorbești singur?

Nu, cu magnetofonul.

Așa lucrezi?

Ce este, un articol?

Sunt însemnări.

Pentru ce?

Pentru un roman, poate.

Sunt mândra de tine. Am un tată atât de bun...

Nu ai idee ce invidioase erau colegele mele de clasă.

Chiar și Therese, care nu se entuziasmează din orice.

Când ai ajuns la pension, erau toate impresionate.

Un scriitor este un lucru romantic.

Imaginează-ți…

dacă m-ar vedea paralizat de reumatism...

Nu-mi place cum gândești.

Întotdeauna te desconsideri.

Oprește chestia aia!

Înregistrează și vocea ta.

Nu vreau să-mi înregistreze vocea.

Bine.

Ce tot faci? Las-o pe cameristă să facă curățenie.

Nu pot sta degeaba.

Când am ciclu...

… sunt nervoasă.

Mama ta curăța argintăria.

Cine este această Therese de care vorbești?

- Pot să te țin de mână? - Nu!

Ai amoniac pe mâini.

Mă deranjează mirosul. Este ceva otrăvitor.

Uneori ești mai delicat decât o femeie.

Therese este o fată italiană.

Adică, părinții ei sunt italieni.

S-a născut în Elveția.

E mai în vârstă decât mine, are 24 de ani.

Suntem împreună de mult timp.

A terminat studiile, lucrează la Geneva.

Locuia cu tine?

Credeam că acolo sunt doar eleve.

Da, majoritatea.

Therese și cu mine dormeam în aceeași cameră.

Era atât de tristă când am plecat.

Și mie mi-a părut rău să o părăsesc.

Aveam încredere în ea.

M-a învățat o mulțime de lucruri.

Adică?

Despre sex.

Ea mi-a explicat totul.

Chiar și despre menstruație, nu știam nimic...

- Pot să o las aici? - Da.

Lasă, nu-ți face griji.

Du-te să te speli pe mâini, ești murdară.

Exagerezi, e doar soluție de curățat...

Trebuie să merg în camera mea să mănânc?

Îți place să te supui, tu ai spus-o.

Să duc celelalte farfurii în camera domnișoarei?

Nu, nu contează, poți să pleci.

Poftă bună.

Mulțumesc.

Cred că ai suferit atât de mult în viață, tată.

Ai gustat vinul?

A, deci vinul a fost ideea ta!

Mă răsplătești pentru suferințele vieții?

Ce-i cu tine?

Cățelușul e flămând!

Ascultă…

dacă vrei să mănânci aici, poți veni, doar azi.

Bine?

Uite ce mare era!

Gata! Mă doare!

- Stai, mai ai unul aici. - Nu!

Ai vrut să știi despre bărbați, mai devreme.

Tu ai vrut să-mi spui.

Ce este, te amuză?

Dimpotrivă. Când îmi place un băiat, devin serioasă.

Dar îmi doresc mult să mă lipesc de el…

Au fost mulți băieți care ți-au plăcut?

Trei sau patru.

Da, chiar și Albert, un mic neamț.

Dar atunci când pleacă, îi dau uitării.

Therese, pe de altă parte, dacă e îndrăgostită, e distrusă.

De aceea zici că tu ești mai deșteaptă?

Da, sigur.

Deci te controlezi mai bine.

Bărbații nu sunt o problemă pentru mine. Sunt pentru ea.

Sunt sigură că nu mă voi îndrăgosti niciodată.

"Niciodată"…

Dacă te vei mai atinge de bărbați...

… vei ajunge să-ți placa vreunul, vei vedea.

Nu-ți face speranțe.

Lasă-mi lucrurile în pace.

Mi-am aranjat camera, acum aranjez și aici.

Stendhal, Lucretius...

Montaigne... sunt cărți foarte vechi.

Nu ți-ar strica să citești unele dintre ele.

Ce pistol frumos.

De unde îl ai?

A venit cu mine din război.

Nu a venit, tu l-ai adus!

Vreau să văd mașina de scris.

E drăguță.

De ce nu-mi dictezi?

Dactilografiez 200 de litere pe minut, nu e rău.

Te pot ajuta când lucrezi.

De ce nu iei o carte? Am și unele moderne,

… mergi și citește în camera ta. Lasă-mă să mă odihnesc, haide.

Încă cinci minute.

Vreau să te cunosc, tată.

Vreau să știu totul.

De asta mă inspectezi?

Avem destul timp.

- Pune-ți termometrul. - L-am pus deja, sunt bine.

Răspunde-mi la o întrebare.

Erai mai fericit înainte?

Sau ești mai fericit acum?

Cu mine?

Ești atât de categorică!

Împarți lumea în două:

da sau nu, alb sau negru…

… dar sentimentele umane nu au limite clare.

Sentimentele mele au.

De exemplu, o urăsc pe dna Ritter.

Pe tine nu te urăsc.

De tine sunt îndrăgostită.

„Te iubesc” se spune unui tată.

Trebuie să fac pipi.

Închide ușa.

La ordin, domnule!

Apoi du-te în pat, bine?

Mă tratezi ca pe un copil. „Fă pipi și apoi du-te în pat!”

Ești mai rău decât dna Ritter!

Pot să stau cu tine, tată?

- Ce faci? - Nu te deranjez.

Mulțumesc, tată.

Ai fost vreodată tristă,

… când erai la pension?

Nu prea des.

Săraca de tine.

Singurătatea te-a întristat.

Sunt tristă cu oamenii...

… dacă nu e vreunul care să-mi placă.

Sigur, dar asta e altceva.

Când erai mică...

… iți era frică să dormi singură?

Nu-mi amintesc.

Adormeam rapid...

Mimmina, pot să-mi scot brațul?

Mama ta suferea de insomnie.

Tu nu.

E mai bine așa.

Nu semeni cu ea...

…dar îmi amintești mult de ea.

Cine o fi?

Poate doctorul Vanetti.

La ora asta?

A fost ieri.

Mi-ai agățat cămașa!

Cine e?

Poșta, domnule.

Un moment.

Intră.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Pune-le acolo.

Cineva și-a amintit că existăm.

Te mai doare?

Da, un pic…

Îmi pare rău.

Ia să vedem cui trebuie să-i mulțumim.

Ai și tu una.

Le citim mai târziu. Hai la culcare.

Ce părere ai de meduzele mele?

Mă dor.

Ce tot spui? Meduzele tale?

Ce meduze?

Sânii mei.

Sânii fiicei tale.

Ar trebui să te preocupe.

Curierul s-a uitat la ei.

Nici el nu părea foarte convins.

Mai bine nu le-ai arăta sânii tuturor.

Oricum nu e mare lucru de văzut...

E problema mea.

Am luat și niște pastile, dar nu se întâmplă nimic.

Poate se vor schimba după activitatea sexuală.

Ce vrei să spui?

Nu crezi?

Therese mi-a spus că sânii ei erau ca ai mei.

Apoi s-au dezvoltat, după activitatea sexuală.

Ea este…

O voi citi mai târziu, nu am chef acum.

Vii sau nu?

Știi cât e ceasul?

Știi, ai patul tău.

Aseară m-ai luat prin surprindere.

A fost prima și ultima dată.

Nu vei mai profita de slăbiciunea mea.

Niciodată.

Ce vrei, Therese?

O alta predică?

Ce enervant!

Nu, nu, ai auzit greșit!

Te iubesc, te iubesc!

Nemernicii!

Deci o cheamă Hilde.

Am citit doar semnătura, jur!

Mimmina, meriți câteva palme!

Cu ce-am greșit?

Am vrut doar…

Nu-mi spui niciodată nimic despre tine...

Deci eu greșesc și tu ai dreptate?!

Spune, tu ai dreptate?

Ce am greșit?

Am vrut să te spăl pe spate și tu nu ai vrut...

… eram aici și am citit.

Sunt fiica ta, nu oricine! Am dreptul să te cunosc!

Ai dreptul, ce drept?

Ce vrei să spui?

Iartă-mă, tată...

Te iubesc. Te iubesc!

Bate-mă, dacă vrei. Ai dreptate!

- Bate-mă! - Mimmina, e de ajuns.

Lasă-mă să stau cu tine!

Mimmina vrea doar...

… să stea cu tatăl ei!

Termină.

Hai, gata, oprește-te.

Da, tată.

Mimmina face ce vrei tu.

Ghici cine ne vizitează?

Therese, prietena mea.

Vei vedea, o să-ți placă.

Da, sunt bolnav.

Sunt bolnav!

În pat, în hotel...

Cu fiica mea! Fiica mea, Mimmina!

Domnule Hilde,

nu pot părăsi Lugano,

fiica mea Mimmina este și ea bolnavă!

Hilde, de ce nu înțelegi?

„De ce nu ai nevoie de cineva care să te iubească?"

...mi-a spus ea dimineață.

Ea mă surprinde mereu

Când generalul a sosit la cazarmă...

Tu faci vreodată baie?

Nu te-a învățat dna Ritter?

Of, tată!

Nu pot, pisicuța mea e bolnavă.

N-ai auzit că vine? Acoperă-te!

Oricum trebuie să mă examineze. Sunt gata.

Îl lași să te vadă pe jumătate goală?

Vin, doctore.

Intră, intră. Te așteptam.

- Eram sigură că vei veni. - Bună dimineața.

Scuze că nu v-am anunțat. Eram în trecere și mi-am zis:

„Trebuie să-i vizitez pe cei doi pacienți”.

Mulțumesc.

Se poate?

Mai târziu e imposibil.

Spitalul, vizitele la domiciliu, clinica...

Ce să zic…

…o zi teribilă.

Cum vă merge?

Bine, mulțumesc.

Mă bucur. Să vedem.

Să începem cu tine, domnișoară.

Nu te oprești, Maria Luisa?

Doctorul este aici, să nu-i irosim timpul!

Cazul vostru e foarte interesant,

susține o anumită teorie apărută de curând.

Am citit despre asta într-un jurnal medical, recent.

Complementaritatea biologică a părinților cu copiii lor.

După cum se atestă, desigur, după grupele sanguine...

Dar în afară de asta…

… aveți noroc cu această situație!

Într-adevăr, pe bune! Vă ajutați unul pe altul!

Bine.

Foarte bine.

Dar…

… toate astea ar putea duce la o inerție psihosomatică,

prin care organismele ajung la un fel de...

…dependență, care îi privează de stimulii pentru depășirea bolii.

Acum să vedem…

Mai tare.

Așa.

Cum îl cheamă pe fiul tău?

Cel bolnav, săracul.

Gino.

În această dimineață, părea...

… mai fericit.

Chiar mi-a zâmbit.

Are momente în care este atât de dulce...

Uneori cred că înțelege totul.

- Sună-mă dacă ai nevoie, dră. - Da, Eugenia.

Ești aici, dle? Am terminat, poți intra.

Mulțumesc. E bine și aici.

Ce mai face nepotul tău? E tot cu bătrâna aceea?

Crezi că e amuzant.

Dacă ai ști cât de rău mă simt...

Glumesc. Nu aș…

Ce face fiica mea?

S-a trezit după ce am închis ferestrele.

Deja face ordine. Ce fată bună!

Dacă aș avea o fată ca ea!

Mulțumesc, mulțumesc.

Aceasta e Mimmina care sforăie.

Sper că viitorul ei partener de pat va dormi mai bine decât mine.

Mă întreb de ce am înregistrat...

... sunetul somnului ei.

Poate că este plăcerea de a păstra ceva despre noi și despre ceilalți,

... care este și motivul pentru fotografiere.

Nu, nu doar pentru asta.

În acest caz am vrut să fac haz...

...de micile scene care au loc în această cameră,

sau chiar în acest pat.

În acest pat, am fost martorul unui eveniment mai traumatizant.

M-am trezit în zori.

Am simțit mișcare lângă mine.

O... agitație.

Ochii fiicei mele erau închiși.

Dar după un moment, ceea ce se întâmpla

- un lucru normal, la acea vârstă -

... a devenit evident.

Am simțit ceva ce nu pot defini.

Sexul nu m-a obsedat niciodată.

Dar în timp ce stăteam acolo, încremenit lângă fiica mea...

... în timp ce ea se atingea...

- ... am avut un sentiment... - Nu este adevărat!

Dormeam, n-am observat!

A fost un vis, ești un mincinos!

Mă urăști!

Mă urăști!

Nu face asta, e absurd.

Iau notițe, asta fac.

Nu vreau să te cert.

Nu mă iubești!

Știi că te iubesc.

Haide, nu te comporta ca un copil!

Liniștește-te.

Mă studiezi ca pe o insectă.

Încerc doar să te cunosc.

Îți fac numai necazuri.

Pleacă la Bonn, du-te la Hilde.

Du-te oriunde vrei, mă descurc fără tine.

Mimmina.

Nu mai rezist!

Tată!

Tată, te iubesc.

Nu trebuie să mă rănești, nu mă poți trata așa.

Tăticul meu…

Nu, Mimmina...

M-ai văzut născându-mă...

… te vreau doar pe tine!

- Mimmina... - O, Doamne…

Tată! Ajutor!

Ajutor! Eugenia!

Mimmina!

Eu sunt, Therese.

Deschide, Mimmina!

Tu ești, slavă Domnului! Ajută-mă, te rog!

Tata a leșinat. Ridică-i capul.

Mă duc să aduc niște apă.

Cum se simte?

Therese, și-a revenit?

Da. Se trezește.

Aduc un prosop ud.

Vin.

- Sunt aici. - Ce s-a întâmplat?

Nu știu, trebuie să fi alunecat.

Poate s-a lovit la cap de șemineu.

Ciudat mod de a face cunoștință.

Bine ai revenit.

Ai văzut cine e aici? Tocmai a ajuns.

Este Therese, tată. Cum te simți?

Ce întorsătură de situație.

Și tatăl meu leșina uneori.

Este o abilitate de familie...!

Ești rănit?

E sânge, cred că te-ai lovit la cap.

E vina mea, iartă-mă, tată!

Sunt bine, Mimmina!

Nu mă distruge așa ceva...

sunt un tip rezistent!

Tu ești faimoasa prietenă a Mariei Luisa.

Ai ajuns la momentul potrivit.

Și asta?

A căzut de pe masă mai devreme.

E un adevărat dezastru, aici, la voi!

Mulțumesc…

Da, a fost o zi proastă.

Acum că ești aici, sper că totul va fi bine.

Maria Luisa, ce să facem cu prietena ta?

Să o invităm la cină aici, cu noi.

Da, mulțumesc, tată.

Buna idee. Ce spui, Therese?

După așa vrei, de acord.

Ai o țigară? Le-am uitat pe ale mele în cameră.

Ne pare rău, nu fumăm.

Nu credeam că sunteți atât de bolnavi.

Mă simt ca într-un spital.

Pot vorbi cu bucătarul, te rog?

Da, ne revenim cu greu.

Sa ne cunoaștem, după o separare atât de lungă...

… e greu pentru amândoi.

Îmi dau seama.

Bună, vrem o cină pentru trei în camera noastră.

Ești puțin ironică.

Nu te justifica, ai dreptate.

Ți-ai luat o cameră?

Da, deasupra voastră.

Ce aveți azi în meniu?

- Eu pro... - Vrem ceva bun!

Propun să faci schimb de camere cu mine.

Eu merg sus, iar voi două stați împreună.

Să nu spui asta nici în glumă!

- De ce? - Vorbește în șoaptă…

Dacă te duci sus, Mimmina va suferi groaznic.

Desigur, și vin.

- Guido, vrei vin? - Da, bine.

Therese, tu bei, știu.

- … sau ai renunțat? - Nu!

Bine, te rog, mulțumesc.

În timp ce voi vorbiți, fac un pic de ordine.

În cinstea Theresei!

Cum te simți?

Bine, bine, într-adevăr.

Nici nu știu de ce...

…dar mi s-a întâmplat.

Am leșinat, brusc.

Maria Luisa este foarte mulțumită de sosirea ta.

Deja e într-o dispoziție mai bună.

Sper să îți revii în curând.

- Aș vrea să ieșim la o plimbare. - Cu siguranță!

Sper că această izolare este aproape gata. Nu mai suport.

Nu cred că Mimmina e nefericită din cauza izolării.

În toți acești ani, se gândea doar la tatăl ei.

Eram curioasă să-l cunosc pe acest tată celebru!

Guido.

Poți veni o clipă?

Ce vrei?

Doar o clipă, poți veni?

Scuză-mă.

Ce faci?

Îmi spui în ce zi a murit mama?

Ce e cu tine?

Ce înseamnă?

De ce stai aici?

Prietena ta este aici, ce te-a apucat?

Vreau să știu.

Te rog să-mi spui.

Nu-mi mai amintesc.

Câți ani avea mama când a murit?

Avea 30 de ani.

Dublul vârstei mele.

Nu e cam tare?

E târziu, nu suntem singuri aici.

Îmi pare rău. O opresc dacă te deranjează.

Nu, îmi place.

Îți place.

Pentru că... îți amintește de mama?

Mama?

Nu înțeleg legătura.

Este o muzică dulce.

Mama nu cânta la pian?

Nu ca Rubinstein, dar era destul de bună.

Mimmina...

… ce e cu această amintire a mamei?

Am vorbit atât de puțin despre ea...

Ma gândeam că suferi, deoarece...

… cred că nu ai uitat-o.

Mami era spaniolă, nu?

Da, dar a locuit mereu în Argentina.

Dar tu…

… ce îți amintești despre ea?

- Erai atât de mică… - Uneori o visez,

dar nu pot să-i văd fața.

Cred că îmi amintesc...

o grădină mare, cu flori.

Aveam o grădină frumoasă în Buenos Aires.

Bunicul a început să lovească câinele cu lesa...

avea un ziar în mână.

Parcă pot să-l văd...

era un bărbat înalt.

Mama vine în fugă...

… și ia câinele în brațe, să-l apere.

Apoi bunicul o ceartă,

și mama începe să plângă.

Probabil că așa a fost, copile.

Îți mai amintești ceva despre ea?

Nu, nu cred.

Dar mă gândesc des la ea.

Chiar?

Da.

Felul în care a murit...

...cum să-ți spun?

Ce?

Cred că așa a vrut.

A făcut-o intenționat, intrând cu mașina în zid.

Ce vrei să spui?

Îi faci mamei tale un deserviciu crezând că...

… este absurd!

Nu m-am gândit acum la așa ceva.

Sunt convinsă de mai demult.

Ah, ești convinsă!

Sigur, cine știe ce ai în cap?

Nu am vorbit niciodată despre asta înainte.

Nici nu știi cum s-a întâmplat...

Carla și cu mine n-am fost doar soț și soție,

am fost iubiți.

Ești destul de mare să înțelegi…

eram îndrăgostiți.

Dar tu…

...erai plecat mereu.

Te-ai gândit și la asta...

Dacă chiar vrei să știi...

… voiam să vin înapoi, atunci.

Și nu ai mai găsit-o...

Poate a vrut să te pedepsească.

Să mă pedepsească?

Ce spui?

Să te pedepsească pentru absența ta.

Tu...

… nu crezi că ea s-a sinucis?

Puteai să mă întrebi orice despre mama ta.

Am sperat mereu să vorbesc cu tine despre ea.

Ce frumoasă era...

… plină de viață…

Vrei să știi la ce mă gândeam atunci?

Mă gândeam la tot,

eram disperat.

Da, chiar și că s-a sinucis.

Mi-a luat luni de zile să rememorez ultimele ei zile,

...ultimele ei ore.

Crede-mă…

nu am găsit nimic, nu a făcut-o intenționat.

Deci, îți place?

Ești frumoasă.

Nu eu, rochia!

Era a lui Anne-Marie.

A rămas gravidă, nu o mai purta. Mi-a dat-o ieftin.

A fost o afacere.

Mă bucur să vă revăd, domnule.

Mulțumesc.

Doamna încă nu poate ieși?

Nu, e domnișoara, fiica mea.

Desigur, îmi pare rău.

Se va face bine.

- Plimbare plăcută, domnule. - Mulțumesc.

De ce nu te ridici?

Ar trebui să ieși!

Distrează-te, găsește-ți un prieten frumos…

Nu pot. Du-te tu.

Bine. Plec înainte să înceapă ploaia.

Hai, vino cu mine!

Vino! Te aștept!

Nu, o să țipe la mine. Trebuie să-l ascult.

Mă întorc curând.

Dacă îl vezi, salută-l din partea mea.

Azi e prima dată când iese afară.

Bine, la revedere.

Bună.

Mimmina te salută. Se aștepta să ne întâlnim.

- Cum se simțea? - Părea bine.

Mimmina are un caracter bun.

Nu cred că am văzut-o vreodată într-o dispoziție proastă.

E adevărat.

Uneori este destul de veselă. Chiar vivace.

Acest experiment de conviețuire se dovedește a fi dificil.

M-am gândit eu, când mi-a scris că stați împreună...

…în două camere alăturate.

Dar și tu ai stat în cameră cu Mimmina.

Da, timp de un an.

Dar nu este același lucru.

Ce vrei să spui?

Tu ești bărbat.

Tatăl ei.

În orice caz, m-am înțeles bine cu Mimmina.

Nu aș fi stat în aceeași cameră cu ea dacă era altfel.

Pe atunci, lucram ca asistentă la pension.

Mimmina studia.

Orele petrecute împreună au fost foarte plăcute.

Râdeam atât de mult!

Mimmina a spus că ești foarte matură.

E normal, sunt cu opt ani mai mare.

Ea te adoră.

Înțeleg...

acum te adoră pe tine.

- Mă scuzi o clipă? - Sigur…

Telefonul, vă rog.

În spate, domnule.

Mi-a făcut recomandări, ca o soție grijulie.

Și tu ai fost grijuliu să o suni.

Mergem la o plimbare?

Da, așa m-am gândit și eu.

- Cât este? - Unu cincizeci.

Mulțumesc.

Ce frumos! E zăpadă!

Ai auzit? Este zăpadă.

Sunt îmbrăcată atât de subțire...

Voi muri de frig.

Dacă vrei să te plimbi...

… eu caut un loc cald, am înghețat.

- Trebuie să mă încălzesc. - Nu, nu…

Să mergem la bar!

Cu reumatismul meu... vino.

… oricum, păcat de el!

De ce nu l-ai adus în vacanță cu tine?

Ce vacanță ar mai fi fost?

Mario este doar o rezervă. Stă, își așteaptă rândul...

… dacă va fi cazul.

Dacă nu-l iubești, de ce nu-l părăsești?

Să-l părăsesc? Care-i graba?

Nu se știe niciodată, în viață.

Ai citit acele reclame din ziare...

„Căutăm secretară arătoasă”?

Am văzut atât de multe…

Crezi că arăt bine?

Prea bine, pentru o secretară!

Da, mereu am respins acele oferte de muncă.

Ei vor pe cineva care să arate bine, atât!

E mai bine așa?

„Sunt o fată serioasă, responsabilă, domnule...

"Trebuie să muncesc, mor de foame!

"Dacă trebuie sa fac ore suplimentare, accept!"

Tu m-ai angaja?

Îți îngheață mâinile.

Lucrez la Relații Publice într-o bancă.

O slujbă foarte... elvețiană.

Mi-a luat atât de mult să o găsesc...

Nu este tocmai ideal.

Dacă obosesc?

Îl vei avea mereu pe Mario, așteptându-și rândul.

După cum o spui, par meschină.

Poate că sunt.

Am căutat iubirea.

Încă o caut.

Dar n-am găsit-o niciodată.

Poate tu poți trăi fără iubire.

Nu crezi?

Nu-ți place?

Priveliștea?

Nu văd, e prea frig!

Deși, lângă tine...

îmi este mai cald decât acolo, înăuntru.

Până și punciul era călduț!

Aceste schimbări bruște de temperatură nu-ți fac rău?

Grozav! Îți place?

Încearcă și tu.

Arăți bine, ca un preot!

Știi, un preot s-a îndrăgostit de mine, odată.

Un bărbat frumos, tânăr!

Scuze.

Mimminei să-i spui că ai fost la film.

Eu mă întorc după cină, dintr-o excursie la Locarno.

E mai bine așa.

Mimmina, ești acolo?

Mimmina! Ești nebună!

Vino aici!

Intră! Haide!

Intră.

Vreau să mă îmbolnăvesc mai mult!

Mai mult? Nu ești suficient de bolnavă?

Nu-i faci tatălui tău destule griji?!

Nu am stat mult!

Am ieșit când te-am auzit venind!

Îmi pare rău!

Mimmina, sunt obosit.

Foarte obosit.

Dacă mă mai hărțuiești, te voi trimite de aici!

Renunț să-ți fiu tată!

Ne vom vedea la anul, de Crăciun! E clar?!

De ce nu mă înțelegi?

De ce nu mă crezi?

Nu o pot duce la mare.

Am primit o scrisoare de la șeful meu...

… să mă întorc la Bonn în patru zile.

Înțeleg, dar putem găsi o soluție.

Gândește-te la Marea Ligurică în acest sezon.

E tare frumos!

Merg adesea acolo cu copiii mei în weekend.

O cunosc la perfecție!

A, da, uitasem...

Fiica ta este foarte amabilă.

M-a invitat la cină, la voi, în seara asta.

A, bine.

Nu știai?

Nu, dar mă bucur. Te așteptăm.

Schimbarea climatului ar fi un adjuvant remarcabil!

- După tine. - Mulțumesc.

Mai ales din punct de vedere psihologic,

pentru că din punct de vedere medical...

… e mai sănătoasă decât noi doi!

E atât de tânără…

...doamne ajută!

Monogam, doctore? Ce vrei să spui?

Monogam, da!

Am aflat asta când...

... soția mea m-a părăsit pentru totdeauna, sărăcuța.

Și de atunci, i-ai respectat mereu memoria?

Absolut, da.

Doamne, cât timp a trecut?

- Șapte ani. - Șapte?!

Da, știu…

Tu ești tânără, exuberantă. Ești uimită, dar...

după ce ți-ai petrecut viața cu aceeași persoană...

… împărtășind bucurii, dureri, tot…

...când ea nu mai este, simți că...

… e de neînlocuit.

Unde mai poți găsi din nou o astfel de comuniune?

Acea complementaritate totală...

morală... și totodată fizică...

… ce a fost creată de-a lungul anilor.

Alte femei mă pot atrage pentru o clipă.

...superficial, dar este doar o iluzie.

Apoi, când mă apropii... nimic,

nu mai simt nimic.

Iluzia este urmată de o mare dezamăgire.

Iar apoi eu…

- Renunț. - Renunți?

Ce emoționant, doctore!

Știi ceva?

Am citit că există și o rasă de porumbei monogami.

Maria Luisa! Doctorul este un Homo Sapiens,

…care nu este deloc monogam. Doctorul nu este un porumbel!

- Un guguștiuc, măcar! - Fără glumă, doctore,

te înțeleg perfect.

Închin pentru monogamia ta.

Acum sunt confuză.

Nu-mi spune că și tu ești monogam, de asemenea!

Cât mai avem de băut, închin pentru orice.

- O voi face cu apă! - Pentru monogamie!

E atât de târziu! Mai am o vizită de făcut.

Trebuie să fug, mă grăbesc!

Îmi pare foarte rău.

Încă unul pentru drum, doctore!

Desigur!

Noroc.

Salutări, doctore.

La revedere! Trebuie să plec, scuze.

Nu! Asta e camera mea, nu ieșirea.

Tată, condu-l.

Nu este nevoie, sunt treaz...

A fost doar un pahar de vin...

Nu e nimic, pe bune!

Adio, flori...

- Neo-drama italiană, frumoaselor! - La revedere!

Sunt obosită.

Ar trebui să te culci și tu.

Poșeta mea…

- Salută-l pe tatăl tău. - Bine, pa.

Noapte bună.

Doctorul este foarte drăguț.

Da, dar i se va sparge o venă curând,

dacă rămâne monogam!

Le vrei tu?

Nu, am renunțat. Nu ai văzut?

Da, am văzut că nu ai fumat. Credeam că sunt ale tatălui tău.

Noapte bună.

Pa.

Astea sunt ale tale.

Mulțumesc.

Le-ai scăpat aseară.

Îmi pare rău.

Ai dormit după aceea?

Deloc.

Ești cam nebună, nu-i așa?

Pentru că vreau să fim prieteni?

Deja îți sunt prieten.

Nu este adevărat.

Nu mi-e ușor să atrag atenția...

... nu doar curiozitatea, cuiva ca tine.

- De ce? - E vorba de prietenie.

- Joaca e revenirea la copilărie. - Tocmai!

Așa că ne învârtim în jurul copacilor.

Nu am mers niciodată cu avionul.

Dragă tată, ziua a fost lungă și tristă.

Am stat singură toată ziua.

Apoi a venit doctorul.

Dar m-am gândit la tine...

... și tu nu te-ai întors.

Așa că ți-am scris această scrisoare.

Vreau adesea să-ți scriu.

Întoarce-te curând, creatura mea.

Ce faci acolo?

Ai citit-o?

Ești supărat?

De ce mi-ai scris o astfel de scrisoare?

Scrisorile tale de la internat erau normale.

Nu-mi place că scrii așa.

Parcă nu ești Mimmina pe care o cunoșteam.

O fiică simpatică, mereu veselă, jucăușă.

Expresiile pe care le folosești sunt grijulii, dar nu-s potrivite.

Nu sunt potrivite pentru un tată.

Deci nu-mi plac,

nu-mi plac deloc.

Data viitoare, voi schimba semnătura.

O voi semna Therese, sau poate Hilde.

Atunci o să-ți placă.

Vezi, asta e greșeala ta.

Nu poți înlocui alte femei.

Înțelegi? Da sau nu?

Le iubești pe celelalte.

Nu are sens ce spui.

Te iubesc ca pe o fiică.

Foarte mult.

Crezi că n-am mai fost niciodată cu o femeie?

Am fost cu multe,

pe care le-am iubit și eu.

Ție ce-ți pasă?

Pot să fumez?

Te deranjează?

Nu, nu. Fumează.

Nu contează.

Vreau să-ți vorbesc.

Ca prietene vechi, de demult.

Te-a părăsit Mario?

Erați foarte apropiați, nu?

Cine ți-a spus că m-a părăsit?

Eu i-am slăbit frâiele,

e bine să nu fii prea posesivă cu bărbații.

Dar spuneai...

„Să fiu cu Mario este bine.”

Da. Îmi amintesc asta.

Ai jurat că nu-l vei părăsi niciodată...

… și te plângeai că ți-a întârziat ciclul.

Nu exagera! Eu, să mă plâng?

A fost doar o alarmă falsă.

Tu erai mai speriată decât mine.

Ai fost cu el mai mult de un an, nu?

Doi, mai exact.

Nimeni nu știa de ce mergeam mereu la Zurich.

Eu mi-am dat seama.

Nu-mi poți ascunde nimic, Therese,

te cunosc prea bine.

Acum îți cer un singur lucru:

nu-l lua de lângă mine.

Nu vorbești despre Mario.

Știi exact despre cine vorbesc.

Ce tot spui? Cine ar separa tatăl de fiica sa?

Ești sinceră, Therese? De-abia am învățat să iubesc.

Nu știam ce înseamnă, înainte.

Eram fericită când el a venit să mă viziteze la Geneva...

… și am petrecut câteva ore împreună.

Sau când eram cu el în vacanță.

Dar acum e diferit.

Nimeni nu trebuie să se bage între noi.

Trebuie să ne lași în pace.

Nu te înțeleg.

Bineînțeles că te las în pace.

Și ce înseamnă asta... că nimeni nu trebuie...

...să se bage între voi?

Ești fiica lui, doar.

Doar nu vrei să te îngrijesc?

Ești prea mare pentru asta.

De ce se gândește doar la tine? E bărbat.

Asta nu te privește.

De ce nu?

Suntem prieteni.

Ar trebui să te vindeci și să te întorci la studii.

Să mă întorc la Geneva? Tatăl meu lucrează la Bonn, știi.

Ți-ar plăcea să te muți cu el?

Ți-ar plăcea să mergi la Bonn?

Există deja o anume Hilde, dacă nu știai.

Vorbești așa din cauza febrei.

Mimmina, ce tot zici? Eu, la Bonn? Ești nebună!

Sunt mai lucidă ca oricând, draga mea!

Nu pot vorbi cu Mimmina azi.

Mă duc la plimbare…

… sau poate plec înapoi de unde am venit.

Tu ce faci? Ești blocat acolo?

Vrei să-mi câștigi afecțiunea cu aceste scene?

Răspunde-mi!

De ce mă tratezi așa?

Nu vezi cât sufăr?

Ești fericit să mă vezi suferind.

Crezi că Dumnezeu e mulțumit?

Te iubesc de atâta timp.

Doar pe tine te iubesc…

… dar nu trebuie să o arăt,

… trebuie să mă prefac,

… chiar dacă sunt fiica ta!

Ești tatăl meu și nu poți...

Pentru Dumnezeu, Mimmina!

Da, pentru Dumnezeu, pe care îl invoci atât de des.

Să mă gândesc doar la tine?

De ce?

Tu refuzi o viață fără mine!

Uite cum ai tratat-o pe prietena ta!

Oprește-te, nu mai pot!

Ea vrea să te îndepărteze de mine.

Am avut încredere în ea.

Era prietena mea, am iubit-o.

Dar acum o urăsc. O urăsc!

Sigur, ce pot face? Voi pleca.

Bine, bine.

Adu bagajele dnei Schweizer de la etajul patru.

Atunci cheamă-l pe Giovanni.

Am vorbit la ziar. Trebuie să mă întorc la Bonn.

Ți-ai luat rămas bun de la Mimmina?

Am încercat, la telefon.

Mi-a închis telefonul.

Nu am văzut-o niciodată așa,

...sunt îngrijorată, nu știu ce să fac.

Sincer, nici eu nu am habar.

Din fericire, Vanetti chiar este un prieten adevărat.

Este cu ea acum.

Trebuie să plec. Mă aștepți cinci minute?

Nu vreau să mai stau aici.

Razele ultraviolete...

aerul sărat...

dar mai ales…

… libertatea…

… gândurilor…

... a mișcărilor...

...alergarea…

… pe malul marii.

Mă asculți o clipă, Mimmina?

Ai vorbit cu doctorul?

Da, da, eu…

El a sugerat să te trimit la mare.

El te va însoți, nu, doctore?

Da, la Camogli. Am găsit o pensiune acolo. Vei vedea!

Unul dintre cele mai drăguțe locuri de pe Riviera.

Voi aduce și trei din fiii mei.

Voi veni să te văd...

… în fiecare duminică, dra Maria Luisa.

Între timp, câteva zile, până plecăm...

… îți voi ține companie, dacă vrei.

Ai auzit, Mimmina?

Maria Luisa!

Da, tată.

Nu este urgent, plec de-abia mâine.

Trebuie să plec la Bonn.

Ai văzut scrisoarea pe care mi-au trimis-o, nu?

Mi-au telefonat, insistă.

S-ar putea să am probleme dacă nu mă întorc.

Și eu?

Citește, nu am inventat nimic.

Sunt salariat!

Pricepe, asta e realitatea existenței mele și a tale.

Am fost chemat la serviciu. Nici mai mult, nici mai puțin.

Acum ieși?

Da. Oricum nu mă bagi în seamă,

eu vorbesc și tu nu asculți!

Mergi, nu îți face griji.

Eu îi voi explica domnișoarei planul meu de tratament, pentru că...

… vreau să vad…

… cum înflorește din nou.

Puteam să iau un taxi dacă voiai să rămâi cu ea.

Și eu fug, nu ai observat?

Nu știi de ce e capabilă Mimmina.

Discuțiile noastre sunt un spectacol dureros.

Nu mi-ai dat adresa ta din Bonn.

Nu am curaj să o mint prea mult pe Mimmina.

Și femeia pe care o ai la Bonn?

De ce întorci aici? Unde mergi?

Nu sunt aici doar ca șofer.

Vrei să spui că sunt în mâinile tale?

Ceea ce mă fascinează e dulcea ta ipocrizie.

Nu prea multă.

Nu cer multe de la un egoist ca tine.

Nici măcar prietenie. Prea mult efort.

Ai crezut că vreau sa te iau de lângă Hilde,

de lângă fiica ta, slujba ta, sa-ți schimb lumea, obiceiurile...

Poate am fost agresivă,

… și te-am speriat.

Hai, dă-mi adresa ta, sau îți scot ochii.

Asta e adresa mea.

Nu te grăbi s-o arunci.

Chiar regret…

… că Mimmina e geloasă...

… pe mine și tatăl ei.

Cu fiecare oră, îmi ești tot mai dragă.

Mulțumesc.

Măcar mi-ai spus-o.

Uite.

Nici nu mi-am pus chiloții.

Plănuisem ceva,

un bun-rămas în mașină.

Dar suntem în mașină...

Nu…

Poate așa să crezi în prietenia mea.

Îmi pare rău că am complicat lucrurile.

Deja ai destule probleme...

Mergem la gară acum.

Nu vreau să intri.

Vei apuca volanul...

… vei întoarce mașina…

… vei reveni la Mimmina ta, și asta e!

Nu, te rog.

… da, dar n-am auzit nimic, m-a sunat camerista.

Ah, iată-l pe tatăl ei.

Domnule...

te rog, nu urca.

De ce?

Fiica dumitale s-a rănit.

Asculta,

domnule.

Este inutil, nu te alarma, nu e grav.

Domnule.

Unde te duci?

Dumneata ești!

Ea nu este aici.

A fost un accident…

nu te gândi la altceva!

Cu siguranță a fost un accident!

Sărmana.

Își făcea bagajele.

Doamne, ce nenorocire!

Doamne…

Unde este?

Unde au dus-o?

La Villa Neumann, la clinică.

Trăiește, deci.

Da, sigur. Vino.

Te conducem noi.

Mimmina, de ce?

- De ce, Mimmina? - Din greșeală!

A luat revolverul din greșeală!

Eram în camera 315, am auzit împușcătura. M-am speriat, dar nu m-am gândit...

Apoi am auzit țipete.

Când am intrat, era în pat.

Era atât de mult sânge.

Ea chema... chema...

Chema? Pe cine chema?

Nu am înțeles.

Nu știu…

- Unde este? Vreau sa o vad. - Nu poți, o pregătesc.

- O pregătesc? - Da, pentru operație.

Așteptăm chirurgul.

Am plecat mai devreme cu o oră. Ea era…

… foarte normală.

Am vorbit despre fiul meu.

Știi, despre Gino.

Era foarte interesată de boala lui.

Spune-mi despre operație. Putem spera...?

Stai calm.

În opinia mea, nu este niciun pericol.

N-au fost atinse organe vitale.

Iată-l, chirurgul, profesorul Lutz.

Vreau să vorbesc cu el.

Am dreptul să știu ce se întâmplă!

Deja ți-am spus.

Nu putem decât să așteptăm.

SALĂ DE OPERAȚII INTRAREA INTERZISĂ

Acea împușcătură tragică.

Ecoul obsesiilor sale secrete reverberează între aceste ziduri.

Cum apare ideea de a-ți pune capăt vieții?

Pentru imposibilitatea de a fi înțeleasă...

…de a fi iubită.

Din romanul „O dramă de familie” de Guido Morselli...

… se poate deduce că Mimmina va fi salvată.

Guido, însă, nu a fost salvat. Scriitorul Guido Morselli...

… s-a sinucis la Varese, pe 1 august 1973,

în singurătatea disperată în care își concepuse lucrările.