Original subtitles

Rușine pentru orașul nostru să trebune în fața unui om.

Rușine pentru guvernul vitre care dă unul din cele mai frumoase județe ale României

rat în viarele unui vampir.

Eu, vampir, ați ca radios.

Curat ca radios.

Părăsor, îți iertați cu anul pănică când trebuie.

Vampir.

Ce-i aia vampir?

Unul care suge sângele poporului.

Eu suc sângele poporului.

Dumneata, suc sângele poporului.

A, olea.

Miseu.

Curat, Miseu.

Morda.

Curat mordar.

Nu s-a lege.

Nu s-a lege.

Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea mortorozică a dumnealui,

de ceava să-mi rază mie mustățirea.

Și mie.

La în sfârșit, lasă-o asta.

Lasă-l să urle ca un câine.

Curat ca un câine.

Început să se-mi spui istoria de-astea.

Vă spuneam cu anul pănică.

Aseară a țipit semnițele după masă, precum emisia noastră,

că acum dumneavoastră știți că Pietu Polițaie n-are și el ceas de mâncare,

de băutoră, de culcare, de sculare, ca tot creștinul.

Ești și la mine cu anefănică să trăiți greu de tot.

Ce să zici?

Familie mare, renumerație mică după cu ceva.

Încă de-aia nevastă mea zice, mai roagă-te și tu de domnul prefectul

să-ți mai mărească leafa, că te prăbădește tot.

Nu, copii, cu anefănică să trăiești, numai puțin.

Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria ta de 9 copii și 80 de lei pe lună.

Familie mare, renumerație mică după buget.

Nu-i vorba după buget, e mică, așa e, decât vezi băia prost,

o mai cârpești de aici de acolo dacă nu curge pică, azi că știm noi.

Știți cum să nu știți cu anefănică să trăiți, nu cum a dumneavoastră să nu știți.

Și nu-mi pare bine.

E rău dacă știi să faci lucrurile cu minte.

Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă.

E om de credință.

E credință cu anefănică să trăiești.

Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para a două, mai ales un om cu o familie grea.

Nouă suflete cu anefănică, nouă și renumerație...

După buget, e mică să răd mâna cu anefănică.

Lasă ghidă cu seagurile, dar la alte îl trăiești și bine, ai tras frumușel condeiul.

Curat condeiul.

Adică de cum condeiul cu anefănică?

Contul jidanului s-a plătit la comitet pe 44 de steaguri.

Da?

S-au pus 44 de steaguri?

S-a pus, mai bine, că s-a pus.

Poate unul, două, să ne fi dat vântul jos, dar s-a pus.

44?

44 în campă.

Nu a umblat cum o sturghită.

M-am plimbat eu la luminație într-o sură cu Zoe și cu nenea Zaria în tot orașul.

Tocmai acum e glumează, zice, ia să-i numărăm steagurile lui Chiță.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Tocmai cu Ana Joițica.

Tocmai dumneiei care deiesc să ne așteptăm de la dumneiei la o protecție.

Păi n-a zis-o cu răutate.

A zis-o de glumă.

Nu știe și nenea Zaria și ea că ești omul nostru?

Al dumneavoastră cu anefănică și al Panii Joițichii.

Și alul cu unul de-alea.

De ce le-ați numărat cu anefănică?

E așa, e.

44.

Vreo 14, 15.

A, apoi să le numărăm cu anefănică, să le numărăm.

2 la prefectură.

2.

2 pe piața la 11 februarie.

4.

2 la primărie.

6.

1 la școala de băieți.

7.

1 la școala de fețe.

8.

1 la spital.

9.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae.

11.

2 la prefectură, 14.

Ai mai numărat pe alea de la prefectură?

Nu, cu anefănică se trăiesc.

2 la primărie, 18.

4 la școlă, 24.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae, 30.

Ai mai numărat odată pe toate astea și aduni rău.

După 10, cu anefănică se trăiesc.

4, 10 și 4 în cap.

4, 10 și 4.

Cum zic?

1, 2, poate în vântul, oricine știe.

Riță!

Nu mă orbi de la o brază așa.

Familie mare, renumerați-i după buget mic.

Ia să lăsăm steagurile aici.

Cu rază le lăsăm, cu anefănică.

Pune-o dată istoria de-aseară, că mă trebesc.

Bine ziceți, cu anefănică.

Aseară, pe la 10 și jumătate,

mă duc aici.

Mă duc acasă, îmi buc ceva și mă dau așa pe o parte,

să țineți numai un minutel,

că eram plăcut de deosebire de la foc.

Nevasta zice, pardon,

dezbracă-te, ghiță și te culcă.

Eu nu.

Eu la datorie, cu anefănică.

Zi și noapte, sfești și la datorie.

Așa mă scot cam pe la 12, părunsă,

și, pardon, mă dezbrăau de mongiri,

scot chipiu, mă îmbrac civilește și plec.

La datorie, cu anefănică.

Mânânsă plicții făcuse vreo unul după 12.

Păi oprim dosul primăriei și apuc pe maidan

ca să ies la pariera Unirii.

Când dau să trec maidanul,

lăs lumină la ferestrile de dindos al donaiei, ca ți-avem.

Și ferestrile vrești.

Ulucile înalte.

Dacă te însui pe uluci, poți intra pe fereastră în casă.

Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea?

Zic, ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul,

că nu strică.

Și vin eșor ca o pisică.

Mă sui pe unul și mă păi să ascult.

Auzeam și vedeam cum vă ușim.

Auziți, cu anefănică, știți?

Ca la teatru.

E ce?

Eu ca să răstos.

Cine era?

Cine să fie?

Scălinea, Ionescu, Popioscu, Popa Pripici.

Și Popa?

Da, Popa și Don Tăchițe și Petcuș și Zapisescu.

Toată gașca-n până.

Jocul era pe isprăvit.

Și fumărie de tutune și-a pe fereastră ca de la vapore.

Mai juca Popa și cu Petcuș.

Îi las și-i dau de vorbă.

Și Cațavencu mă-njura.

Grozav, cu anefănică, pe guvernii și pe dumneavoastră.

Și-și număra voturile.

Ca Scălinea.

Popa și Mofluș.

Cu Rad Mofluș.

Îi las că le dau eu.

Le dăm noi voturi.

Dar să vedeți ce s-a întâmplat cu anefănică.

Din vorbă în vorbă Cațavencu zice...

Mă prins cu dumneavoastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți.

Unul pe care contează vampirul...

Și acolo, pardon, tot vampirul mă zicea.

Pe care contează vampirul ca pe Dumnezeu.

Vom avea pe ăla și avem pe toți.

Ia ascultați scrisoarea asta.

Și scoate o scrisorică din prototip.

Ia ascultați.

Diavolul de popă n-are de lucru.

Se scoală repede de la joc și zice să mă îngrop.

Sufletul îmi iau năică.

Nu citiți.

Stai să o ascult și eu.

Să mi-aprins numai țigara.

Și cu anefănică se scoală de la joc.

Aprinde chibritul.

Trage din țigară.

Și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră.

Drept în ochii mei.

Mă trag înapoi.

Alunec de pe unul și cas pe maidan peste un dobitoc.

Care, pe semne, trecea ori și era lângă unul.

Dobitocul începe să strige.

Tors din casă, sar năvară la fereastră.

Eu, cum căzuse, mă ridic de grav.

O iau pe tunici de lângă unul și intru în cortea primăriei.

Mă mai întorc și-o de-a închisese la fereastră și lăsa sărăperderele.

Cine să-i?

Ce scrisă?

Nu precep.

Ghita, eu trebuie să mă duc la dejun să nu fac penenia zaharistă.

Nenea Zaharia și pe Zoe să mă aștepte. Ei nu dejunează fără mine.

Nenea Zaharia nu iese înainte de dejun.

Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare...

Ce-mi ordonați, coane fănică?

Să-mi aplice scrisoarea aia și de cine-i vorba.

Ascult, coane fănică.

Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta.

Nu doar că-mi e teamă de intrigile proaste al lui Cațameni.

Dar n-ar fi rău să-l dezarbăm cu desăvârșire și apoi să-l lucrăm pe onorat.

Cu rău să-l lucrăm?

Stai un minut până să-mi schimb haina. Iesim împreună. Am să-ți mai spun ceva.

Stau, coane fănică.

Vrea misie, misia de polițaie.

Și coane fănică cu coana joițica mai stau să-mi numere steagurile.

Tot vorba pietii neveste zice...

Ghiță, ghiță!

Cu păl în bot și-i pa pe tot.

Că săturul nu crede la-l flământ.

Zic urat.

Zăpili de coane fănică.

Moșie a moșiei, fonții a fonții.

Foana joițica...

Foana joițica...

Trai-ni neaco cu banii lui Trahanache.

Babaci.

De unde? Familie mare, renumerație după buget mică?

Ce corruptă societate!

Nu mai e moral, nu mai sunt principuri, nu mai e nimic.

E interesul și are interesul.

Vine, zice, fiul meu de la facultatea al tăierii în scrisoare.

Vezi, tânăr, tânăr, la copt.

Serios, băiat, zice, atițor.

Unde nu e moral, acolo e corupție.

Și o societate fără principuri, va să zică că nu le are.

O zunea ta, Mișelie, infamie.

Aici era aici.

Aici se rămâne aconezariul.

Pănică, a ieșit.

Pă, nu aconezariul. Vine numai de când, momentul. Ietă acolo.

Ietă acolo, pănică.

Nene Zaria, cum se poate?

A ieșit înainte de dejun? Ce e?

E comedie. Mare comedie, pănică.

Stai să spui.

Mai aveți ceva să mă ordonați cu oare, pănică?

Nu, nu uiți de ce am vorbit.

Trebuie să avem desnecarea istoric cât mai de gravă.

Ascultă.

Nenezariu, e lung ce ai să-mi spui.

Nu mi-o poți spune la dejun?

Ai puțin tică răbdare.

Nu trebuie să știe joiții, ca e comedie mare, pănică.

Atunci treci ghiță de la nenezaria pe acasă și lasă-i vorba toamei joițichii.

Nu-i așa, nenezariu?

Da.

Să fie așa de bună să nu se supere dacă o întârzi de la dejun.

Avem ceva politică de vorbit între bărbați.

Ascultă-l, bărbat.

Hai.

Mă ți-ai duce.

Unde mi-ați ordonat?

De ce nu ești prin față?

Da, prin față.

Nu-i așa, nenezariu, ce e?

Ia spune-te, văd că am schimbat.

Ai puțin tică răbdare.

Să vezi.

Azi dimineață de la 8 și jumătate intră Feciorul în odaie.

Își nu-mi bău să-mi cafea.

Îmi dă un revășel și-mi zice că...

Așteptă răspunsul.

De la cine era revășelul?

De la cine?

De la onorabilul domn Nae Cățavencu.

De la Cățavencu?

Sincere face Cățavencu cu mine și eu cu Cățavencu.

Nici în clinic, nici în mâinece.

Poate chiar putem zice, dacă considerăm după principuri, din potrivă.

Firește.

Stai să vezi.

Venerabilului domn Zaharia Trahanache,

prezident al Comitetului Permanent, al Comitetului Școlar,

al Comitiului Agricol și al altor comitete

și comitie locul.

Venerabile domni,

în interesul onoarii domniei voastre de cetățean și de tață de familie,

orgăm să treceți astăzi între orele 9.30 și 10.00 AM

de la birou ziarului Răgnetul Carpaților și sediul

Societății Enciclopedice Cooperative Aurora Economică Română,

unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru dumneavoastră.

Al domniei voastre devotat, Cățavencu,

director proprietar al ziarului Răgnetul Carpaților,

prezident fundator al Societății Enciclopedice Cooperative Aurora Economică Română.

Ei, ce document?

Hai puțin pică, răbdare.

Să vezi, m-am gândit să nu mă duc.

Să nu mă duc, să nu mă duc.

E ală mai de curiozitate să mă duc să văd ce moft mai e și ăsta.

Mă îmbrac de grabă fănică și mă duc.

Acasavencu?

Să vezi, acasavencu.

Cum intru, se scoală cu respect și mă poftnește pe cotel.

Venerabile însuți?

Venerabile însuți?

Venerabile în jos?

Îmi pare rău că ne-am răcit împreună, zice el,

că eu totdeauna am ținut la dumneata ca la capul județului nostru.

Și, în sfârșit, o sumă de delicatețuri.

Eu serios zic, stimabile, m-ai chema să-mi arăți un document.

Arată documentul.

Zice, ne teamă, zice, că nu o să fie o lovitură dureroasă pentru dumneata

și aș fi trebuit să te pregătesc mai dinainte.

Dumneata, un bărbat așa de și așa de...

Și, iar delicatețuri.

Zic, iar, stimabile, ai puțin pic rădare documentul.

El iasă.

Că de, damele, să vezi unde vrea să mă aducă mișelul.

Iată, joiți capul.

Să nu cumva să-i spui.

Să nu care cumva să afli cum ea simțitoare.

Ce-a cutezat? Miserabil.

Stai să vezi.

Că de, damele, zice, nu înțeleg totdeauna meritele și calitățile morale ale bărbatului și

și...

respectul careva zică ce trebuie să-i poartă.

În sfârșit, ce s-o mai lungesc degeaba după ce îi pui piciorul în praj și îi zic,

Ia, ascultă, stimabile, ai puțin pic rădare document.

Vede mișelul că n-are nic-o trup și îmi scoate o scrisorică.

Dice a cui și către cine.

A cui?

A cui nenezariu.

Ai să vezi?

A, da? Către nevastele.

O trisoică.

Scrisoare de amor în toată lumea.

De amor în toată regula.

Mai?

Ce zici, dumneavoastră?

Nu se poate.

Nu se poate.

Am citit-o de zeci ori, poate o știu pe din afară.

Ascult.

Scumpa mea Zoe,

venerabilul, adică eu,

merge de seară la întrunire.

Întrunirea era de-alaltă ieri seară.

Eu, adică tu, trebuie să stau acasă pentru că aștept de pești de la București

la care trebuie să răspunzi pe dată.

Poate chiar să mă-i cheme ministrul la te, legraf.

Nu m-aștepta prin urmare și vină tu, adică nevastele mele, la cocoșelul tău.

Adică tu, care te adoră ca totdeauna și te sărută de o mie de ori.

Pănic, nu se poate.

Ținu' poastele, mizerabilului, nu se poate.

Fiul este că nu se poate.

Dar ți-ai fi înghiubit așa, Michelin?

Bine, frate, înțeleg.

Plastografie până unde se poate.

Dar până aici, nu înțeleg.

Ei, pănică, să vezi imitație de scrisoare, să zici și tu că e a ta.

Dar să juri, nu altceva, să juri.

Uită-te la el cum se întorbă.

Lasă, omule, zi Michel și pace.

Ce te-a prins așa?

Așa e lumea, n-ai ce-i face.

N-avem să o schimbăm noi.

Cine-și poate înghiubi până unde poate merge Michelia omului?

Mizerabilul!

Măi, omule, ai puțin tică răbdare.

Zi ce am zis eu.

Ești tare, estimabil, de la machiararele curii.

Tare, n-am ce să zic.

Dar îți ai găsit omul.

Și dacă a văzut că nu i se trece cu mine și la ce a ajuns,

mi-a spus că dacă nu dau eu importanță lucrurilor, o să-i dea publicul.

Pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă și o să fie pusă în cercerea

ca să o vaze oricine o pofti.

Îl împușc!

Îi dau foc!

Trebuie să mi-l aduc aici numai de cât!

Eu ori morți cu scrisoarea!

Iriță! Iriță!

Am nevoit faulul!

Ai puțin picăt!

E iute.

N-are cum păt.

Aminte? Bun băiat.

Nește, bucarte, dar iute.

Nu-l faci?

Într-un prefect?

Într-o societate fără moral și fără principi trebuie să ai și puțin picăt diplomație.

Famul canaia!

Ia stă în până de omule și lasă odată mufturile

că avem lucruri mai serioase de vorbit.

De seară e întrunire.

S-a pătărât?

Punem candidatura lui Farfuride?

Ce facem?

De seara am aflat că Găscălinea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal.

Trebuie să-i spună a lui Ichi să se îndrijească.

Mișelul de Cațavencu o să ia de seară cuvântul ca să ne combată.

Nu te temenezi, Dario!

De seară domnul Cațavencu nu o să fie la întrunire.

O să fie în altă parte la păstrare.

Haide, mergi la dejun?

Nu ne-i cădare, nu mulți subima întreabă.

Uite, dumneata fiind, cărutări de mâini cu anii joițichii.

Bine, dar la prânz de sigur?

De seară eu mă duc la întrunire.

Trebuie să stai cu joițică.

E urât singură.

După întrunire avem preferaunsul.

Amin.

La revedere!

La revedere!

Și nu te turbura, mei, că vrea să fii de ce-mi șelie.

Nu vezi tu cum e lumea noastră?

Într-o societate fără moral și fără principi,

nu merge să o iei cu iuțeală.

Trebuie să ai puțin picără, da.

Ce să fac? Ce să fac?

Fănică! Fănică!

Zoi, știi?

Știu, sunt nenorocită, fănică.

Știu, am fost dincolo în o daie, am intrat pe Scăricita din dos.

Am venit numai dincă după Zaharie.

N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu cred.

Am auzit tot, tot, tot.

Sunt nenorocită, fănică.

Când a plecat ghițăia, l-am chemat dincolo.

I-am spus totul.

Numai mâine ne poate scăpa.

De unde a traseșit?

Eu am știut numai de cât după Zaharie.

Uite.

Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află un document

iscălit de amabilul nostru prefect și adresat domniei voastre.

Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin

pe lângă amabilul în cestiune.

Nevoiți doar a trece îndată pe la biroul nostru

spre a regula această afacere într-un timp mulțumitor

pentru oameni în două părțile.

Cum? Cum? Când ai pierdut biletul, Zoi?

Poate să fi scos Batista pe drum și mi-a trăsut scrisoarea.

L-aveam tot într-un buzunar.

Ce nenoroci!

M-am dus la Cațavencu.

Înainte nu veneam acum.

Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea

cu condiție să-i asigurăm alegerea.

Amintări publice la scrisoarea Poimii.

Lupta este desferată.

Rațăne omoare!

Traipă e să-l omorâm!

Și nu mai vine Ghiță.

De Ghiță l-am trimis eu la Cațavencu.

Să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.

Careva să zică Ghiță-i acolo.

Sigur?

El trebuie să fie.

Asigură-te de gravă!

Poate să nu fie tocmai așa.

Poate că e o manoperă.

O manoperă grosolană ca să-i intimideze pe câțiva nehotărâți.

Venerabilul domn' Plaganache l-am văzut intrând la Cațavencu astăzi pe la zece,

când mă duceam în târg.

Eu am, n-am să întâlnesc pe cineva la zece fix, mă duc în târg.

Respectabil la madame Plaganache am văzut-o ieșind de la Cațavencu.

Tot astăzi pe la unsprece, când mă-ntorceam din târg.

Eu am, n-am clienți acasă la unsprece fix, mă-ntorc din târg.

Nu înțeleg.

Cum nu înțelegi? La unsprece fix?

Nu, frate, nu înțeleg doar averile astea cu opoziția.

Tu ai văzut pe Trahanache întâi.

Pe urmă pe madame Trahanache.

Și eu, ademeau, am văzut pe polisaiu pe Ghiță intrând la Cațavencu.

Să fie trădare la mijloc, haide!

Mergi și mai departe și zic!

Trădare să fie, dar cu cel interes în e partidului.

Dar s-o știm și noi.

Respectul trebuie să ne dea cheia comediilor ăștia.

Ia cătălui! Salutare!

Salutare, stimabile!

Ce roșu s-a făcut!

Salutare, salutare, onorabile!

Ia poftiți! Ia poftiți, mă rog!

Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim.

Sunt 12 trecute.

Și eu am, n-am înfățișare la 12 trecute fix. Mă duc la tribunal.

Uite de ce e vorba, stimabile.

Să fim scurți. Prin târg se spune...

Adică dăm voie să fim expliciți.

Mie îmi place să pun punctele pe i.

Se aude.

Se aude cum că partidul nostru dă la colegiul doi ajutorului Cațavencu.

Care partid? Care Cațavencu?

Ai cum care partid?

Adică partidul nostru.

Madame Trahanache, dumneatane, nea Zaharia, noi și noi.

Să ducem pe brațe pe domnul Cațavencu.

Și cine spune asta?

Nu râde, stimabile, nu râde. A început să se vorbească.

Și de ce, să zicem, lumea are pentru ce să intre la bănuieri?

Domnul Trahanache l-a vizit de la domnul Cațavencu.

Madame Trahanache l-a vizit de la domnul Cațavencu.

Domnul Gință Polițaiul l-a vizit de la domnul Cațavencu.

De unde și până unde?

Noi, ce să zicem, ne temem de ce spune lumea.

Ei, ce spune lumea?

Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile?

Ne temem de trădare.

Amice domnule farfurite, nu-ți se pare dubitare că te faci mai catolic decât papa?

Da, când e vorba de prinții puslimabile, da, mă fac.

Adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât papa.

Domnilor, eu primesc acasă la mine astfel de observații pe care dați-mi voie să vă spui?

Ne consideri ca niște insulte?

Să nu ne iuțim, stimabile.

Cum să nu mă iuțesc, onorabile?

Dumneavoastră veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera și-a rămas între dumneavoastră ca să vă organizez partidul.

Căci fără mine trebuie să mărturisiți că dumneavoastră n-ați fi putut niciodată să fiți un partid.

Dumneavoastră veniți la mine acasă să vă numiți pe față treabător.

Asta nu pot să vă permit.

Mă rog, iată ce se împarte acuprintât din partea lui domnul Cațavencu.

E tipărit, stimabile, tipărit?

Da, tipărit.

Să-mi voi.

De munca pozitivă știre, acum că desigur candidatura micului nostru politic, domnul Cațavencu, prezidentul Grupului Independent,

este pusă la dăpost de orice loviră din partea administrației.

Din contră, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât pătrânul Cațavencu,

și venerabilul domn Trahanache, prezidentul Comitetului Electoral, cât și junele și onorabilul nostru prefect,

ar fi convins și-n fine că în împrejurările prin care trece țara, județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat

decât de un bărbat independent ca amicul nostru domnul Cațavencu.

Domnul Cațavencu vă la cuvânt una întunirea de deseare. Comitetul Grupului Independent.

Auzi?

Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut.

Domnilor, vă rog, niște afaceri importante mă cheamă numai decât a telegraf.

Mă scuzați, dar...

Așa, scurt. Adică, cum am zis, ce poftiți pe ușa afară.

Bine?

În pizdiță!

L-am căutat în tot târgul Conică, Nică! Nu e!

Haide la Trahanache! Aici v-a plăcut! Haide!

Brunzovenescule, mi-e frică de trădare. Câte ceasuri sunt?

19 trecute.

19 trecute? Până la 19 trecute, fix!

Astfel, doamnilor...

Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem de ala.

Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem membri a celoriași partid,

cum zicea Madinauri, amicului Brunzoverescu.

Trădare să fie, dacă o cere interesele partidului, dar să o știm și noi.

De aceea, eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Brabu și Ștefan cel Mare.

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!

Salutare! Salutare, stimabile!

Salutare!

S-a dus? Ai văzut, Panică? Ai auzit?

Ce ghisă! Nu mai vine!

Panică! Panică, ne-a merins o nenorocire gruzavă!

Taci! Vine cineva!

E ghisă, desigur!

Slogan!

Cine-i ăsta?

Ce moșteșul le-a dat? Eu?

Eu sunt alegător!

Cu ce cheamă?

Cu mai cheamă ți trebuie să spui cum îi cheamă, vorba e, sunt alegător!

Returmentat?

Fragul său, el nu-i nimeni, am parălasă să vin, trăiești toți nebunii, toți vețevini!

Panică!

Nu sunt tormentat!

Panică, ați cunoaște, că ne cunoaște!

Că cunoaște conul Zeharia de la un semen roare!

Nu-i vorba!

Ținem la Tomlae Cațeleu!

E din societari!

Dar vorba e eu, alegător, eu!

Apropiat!

Eu pentru ține vă des!

Stai, Panică, dă-i drumul!

I-am iertit de tot!

E bun ce te ține, du-te, altădată mai vorbim!

Dar ce să morim din mal dacă...

Acum ce treabă avem?

Nu mă uitați la mele, că sunt așa de...

Au făcut o nevoie de toți!

Să vezi de-a ta cum te-a devenit o apăutură!

Că a fost lată de toți!

E bun, omule, și înțelegeți!

Eu am găsit...

O scrisoare!

Scrisoare?

Da! A tu, Vitalie, că trecoarea joiții!

Am găsit-o, a luat de iertare pe drum!

Că deșeam de la întruniri!

Toți idei!

Te-a luat de iertare!

Până astăzi dimineață o duci într-un cer!

Miserabile!

Că m-ați văduit!

La fel, pănică, să vedem!

Lăsați-mă să vedem!

Când am găsit-o, pe curiositate, am deschis-o!

Și m-am dus sub conferenat societăților!

D-a păcat să-și vezi prea vezi bine și hați!

Pe la spate o că ați avea cu desigurări!

Salată!

Salată?

Așa!

Am păcat-o în bozânare!

Ce domnare! Așa faci parte din societatea noastră și primești scrisoare de la Prefectul Cetățean!

Bravo și zic!

Așa! De la Prefect!

I-am folosit cu slova, ia arată-mi-o!

Doamne păzește!

Dă-mi o baclă, nu ți-o dau!

Din vorbă în vorbă, tura-vura!

De l-am bătut pe la o cintură!

Una, două, trei!

De-ai cuvere, de-ai cuvit, de-ai cuvit, de-ai cuvere!

A făcut ce, ce domnare? L-am băut?

O, l-am băut!

Dar scrisoarea?

Scrisoarea?

Unde e scrisoarea?

Nu scrie, da!

Da!

O-am la mine scrisoarea, da!

Da, o-am la mine!

Domna e cea că-mi dă zece poli pe-aia!

Și tot trebuie onoare avem pe-aia!

Slavă Domnule, apropitar sunt!

Alegător!

Dar vorba e eu!

Eu pentru cine votez?

M-am pierdut-o!

M-am pierdut-o!

M-am pierdut-o!

A!

Mi-a furat-o casamencul!

Adică domn, n-ai să ne prea poate ca aș dormi!

Deci da, da, fă-ți ideea!

De-ai cuvere, de-ai cuvit, de-ai cuvit, de-ai cuvit!

Miserabile!

Ce-ai făcut?

Nu m-ați vorbit!

Păi, pănică, păi nu și eu țin copiii, bine?

Bine!

Bine, culzarea!

Culzarea?

Mai spune?

Base!

Bine!

Fie vom merge la crop bine!

Adică nu trebuie să trecem cu nimic țेstință?

Bine bine, te-am căsuat, ti-am sărut, te-am sărut?

Nu te-ai făcut nu, Mordi!

Apropea că nu îmi trebuie nici ceva!

高 nytтorem

Am făcut toată creoza ea!

Il mist αυτό și-am-o cal umat tăci o dat がță

Ia bă o curajă!

Ai da una, Ia băiat alto...

Asupra meu ea a pus o aughnire flautnă

drăguță dar eu a eenă ea de teuzi

onam nerescă

Ce?

Nică, ce-ai făcut, Ghiță?

Ai fost la Catalenco?

Am fost, oare, Ghețico?

Se lasă greu, greu de tot, ori o mie de puluri, ori de putății.

Trebuie să punem în apel.

Uite, Ghiță, ia jandarmi!

Chior Mor trebuie să menea atunci la poliție, acum, într-un moment.

Bă, Nică!

Uite, asculte!

L-au prins cu alta vaipoa!

Bine!

Bine, Ghețico?

Bine!

A aflat?

Știe tot.

Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i spui?

Nu știam eu cât de desimțitoare.

Iată, vezi?

Iată, s-a spus că l-a prins pe un orabil cu alta vaipoa!

Ghiță, iei-te-n foară, foară!

Care un orabil cu țintică răbdare? Cața de încode?

Cu ce altă?

Cu altă plastografie!

Ce plastografie?

Cu rat plastograf!

69 cu roșu.

Un.

11 cu albastru.

Ai luat.

12.

Ce țintică răbdare?

1, 2, 5, 7, 10, 11.

12.

Scuia, n-a chisit pe anul?

Nici nu mai are drept de vot.

De când și-a mărit la fata.

Nu i-a dat casele de zestri?

Dacă votează, merge la pușcării.

E onorabilul.

Ai un țintică răbdare.

Dar dacă îl putem aduce, să voteze cu noi.

În altă vorbă, să voteze cu noi e ușor.

Are procesul cu epitropia bisericii săptămâna viitoare.

Dar să voteze cu noi.

Adică cum să voteze cu noi?

Adică cum să voteze cu noi?

Să voteze cu noi.

Nu pricep neică Zahariu vorba noastră?

Adică noi, partidul nostru.

Pentru cine votăm noi?

Pentru cine lucrăm noi?

Noi încă nu știm.

Nu știm.

Mai mai și mai departe și zic cum ziceam noi amicul meu Brânzovenescu.

Mă tem de trădare.

Cum de trădare?

Aia noi astăzi când am mirosit ceva, cumva.

Ceva, cumva.

Ceva, cumva?

Dacă e ceva, la mijloc.

Ceva, la mijloc.

Ceva, la mijloc?

Așa, dacă e trădare, adică dacă cer interesele partidului.

Fie!

Dar cel puțin s-o știm și noi.

Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri,

cu Mică cel Pătrâniu și cu Vlad Țepeș, neică Zahariu.

Mă-mi place trădarea, dar...

Ce răbdare, neică Zahariu? Nu mai e vreme de așa lucru.

Azi pe seară e întrunire?

Mâine începe alegere.

Pentru cine votăm? Pentru cine votăm?

Aveți puțin pică răbdare. Pentru cine ați mai votat și până acum?

Nu înțeleg.

Nici eu.

Ia să ne tălmăcim noi puțin.

Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim. Asta o cerem și noi.

Ce sunteți dumneavoastră, mă rog, vagaboși de pe uliță?

Nu. Zavracii?

Nu. Căusași?

Nu.

Dumneavoastră?

Adică noi suntem cetățenii.

Suntem onorabili, mai ales noi trei suntem.

Stolpii puterii, proprietarii, membrii comitetului permanent, ai comitetului electoral, ai comitetului școlar, ai comitetului pentru statul al lui Traian, ai comitiului agricol și etc.

Noi votăm pentru candidatul pe care îl pune pe tapet Partidul Întreg.

Pentru că de la Partidul Întreg atârnă binele țării.

De la binele țării atârnă binele nostru.

Așa e.

Așa e, dar...

Dar ce? Numele candidatului. Poate să fie al meu, al domii tale, al domii sale, după cum cerul îi îndelesurile Partidului.

Din moment în moment așteptăm să-l știm. Prefectul trebuie să fie.

Nu-l așteptăm să fie de la telegraf. Hai, nu bate telegraf, bate.

Ce treabă altă are? Poate că acum, când noi vorbim, poate să fi și sosit numele. Pe sârmă, stimabile.

Da? Pe sârmă? Ce crezi, dumneata?

Toate bune și frumoase cum le tălmăcești, dumneata Neica Zahariu, dar nouă... nouă-n e frică de trădare.

Nu din partea dumii tale.

Nu din a dumii tale.

Dar din a cui?

Din a cui, din a cui. Știi, dumneata, din a cui ești.

Să n-am parte de joițica, dacă știu.

Estimabile prieteni pașchinezi, dă-mi voie.

Știi ce e venerabilă, Neica Zahariu? Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.

Doamne, Neica, să vedem.

Ți-am spus că mi-e frică de trădare.

Mi-e frică din partea amicului...

Care amic?

Care amic, care amic? Știi, dumneata...

Să n-am parte de joițica, dacă știu.

Iar te faț chinezi.

Zău, nu.

Din partea amicului Fănică.

Ce?

Din partea prefectului.

Nu-i nefrică, dai, că-și dă coatele cu Cățavei.

Cu Cățavei?

Cu Moftologul.

Cu Nivilistul.

Cu Cățavei? Cu trădare?

Fănică, trădător?

Hai, vreau să...

Asta ne-a plăcut.

De-ai, nu mă aștept.

Hei, ne-am plăcut și...

De noi...

Să ne-am...

Ai puțin pică răbdare, stimabile.

Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiescă pe darbă.

Cât duci de puțin pe Fănică.

Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să fie cineva să-mi bănuiescă nevasta.

Pe joițica.

Pe coana joițică, onorabile.

Îmi pare rău, neică, să harionoi, nu?

Mai puțin pică răbdare, zic.

Pentru mine, să fie cineva să bănuiescă pe joițica, ori pe amicul Fănică, totul aia.

E un om cu care nu trăiesc de ieri, dar la un moment dat trăiesc de opt ani.

Cu jumătate de an, după aceea m-am însurat a doua ori.

De opt ani trăim împreună, ca frații.

Și nici un minut n-am găsit la omul ăsta, măcar atât pică rău.

Credeți, dumneavoastră, că ar fi rămas eu prefect aici și nu s-ar fi dus director la București,

dacă nu stăruiam eu și cu joițica și, la dreptul vărdit, joițica astălui mai mult.

Ei, se înțelege, damele, sunt mai ambițioase.

Ai puțin pică răbdare, nu de ambiți că nu era prieten, dar de interesul partidului.

Cine alt ar fi putut fi prefect al nostru?

S-ar mai fi găsit, poate.

Să-mi dai voie să nu te crezi.

Un om independent, care a făcut servicii partidului.

A făcut servicii fratezului, țării și mie, ca amintea cu ce faci servicii ta.

Și să veniți, dumneavoastră, tot din partid și să bănuiți sub pronunțași, cu astfel de cuvinte, neparlamentare.

Îmi pare rău.

Nu-i sfârșit, nu-i...

Îmi pare rău.

Careva să zică unde nu înțelegeți, dumneavoastră, politica, tot numai decât frădare.

Ne-am prăcut.

Ce societate!

Adevărat, bine zice fiul meu de la facultate.

Unde nu e moral, acolo e corupție.

Și o societate fără principi, va să zică că nu le are.

Trădare, bravos!

Fănică, trădător, frumos!

Salutare, salutare, știi, oameni!

Ei, ți-a plăcut venerabilul?

E tare. Tare de tot.

Olic bărbat.

Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm.

Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?

De seara la sfârșitul întrunirii, parcă-l văd pe venerabilul că se scoală și trage pe potrelul.

Stimabililor, aveți puțin pică răbdare. Candidatul comitetului nostru este onorul domnaie Cațavelu.

Asta loc! Nifilistul!

Și bravo în sus, și bravo în jos, și mâine și pe mâinile.

Îl aichiță polițaiul, aleargă până iese limba de un cot și ți-l toarnă pe domnul Cațavelcu,

care ne-a înjurat și ne-a bat șocorit de atâta vreme pe toate tonurile de putat la colegiuri doi.

Și noi să stăm cu mâinile în sân peste poate.

Ce or să faci? Te joci cu puterea?

Ce să fac? Coate-mă de pe și la București, la comitetul central, la minister, la gazete, scurt și cuprinzător.

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Cațavelcu pe care voru să-l aleagă la colegiul doi.

Trădare, trădare, de trei ori trădare!

E tare! E tare! Nu o iscălesc!

Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie să o iscălești! O dăm anonimă!

Așadar o iscălesc!

O iscălim mai mult să ne împlei partidului.

Dar dacă ne buneaște slobaba telegrafă?

Punem pe ea cineva și-o scrie!

Pe cine?

Trebuie să găsim pe cineva!

Dacă cineva se grădea la telegraf, ai de vreo să o venezi fără el!

Numai să nu plătim cerat!

Trebuie să ai curaj! Anonimă!

Cânteceasul sunt cinci!

Ai de grav! Între cinci și șase fix se închide telegraful!

O facurăm și pe asta și tot degeaba!

Am pus mâna pe domn' Cațavencu!

Când am asmucit băieții de la Umflat, strinca cât putea!

Protestează în numele Constituției! Asta-i violare de domiciliu!

Un mic urat violare de domiciliu? La Umflat, el!

S-a urs eu, Umflat! La-n turn al hărdeului, pe drag!

Muzica de fin

M-am întors cu virgea acasă de-aia!

Am căutat prin toate culcișoarele!

Am ridicat ușamelele! Am destupat urloaile surbii!

Am scopit crăpăturile zidului!

Fe-se putință să dă deschisă!

M-am întors la poliție! L-am scotocit pe un buzunare!

Peste toți!

Lui și noi!

L-am amenințat că am poruncă de la Conu Fănică

să-l sinuiesc ca pe hoț de cai!

Degeaba!

Nu spune decât numai și numai Coanei Joițicii!

O caut și nu o găsesc! Acasă nu-i, aici nu-i!

Ia, Cătoc!

Coanei Joițicii!

Bine că te găsesc!

Și eu mă căutam cu închis!

Iiță! Iiță! Ce-am făcut? Ce-ați făcut?

Ați fost nebunii?

Adina, oricând ești și-am de acasă, m-a făcut de la doctorul

că te-ai dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Cațavencu,

l-ai luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arestă!

Cum ai făcut asta?

Cu oricând verbal de la Conu Fănică!

Unde-i Fănică?

Nu știu! Îl caut și eu!

Și pentru ce l-ați arestat pe fața mea?

Pentru ca să-i apucăm scrisoarea!

Și-a apucat-o?

Nu, Coanei Joițicii!

După cât am căutat și pe dânsul și n-a el acasă,

scrisoarea este ascunsă altul undeva!

Iiță, m-ați nenorocit!

Scrisoarea o să fie publicată mâine și-ați făcut și scandale degeaba!

Băscălimea o să urmeze înainte cu gazeta și lista lui...

Ce-o să zică la București guvernul când vreau a afla ca-ți violat

obiceiul lui Cațavencu și l-ați arestat în ajunga negerilor?

După ce guvernul le-a asigurat că toată o să petreacă cu bine și cu liniște,

cum o să mai poată rămâne făinit ca prefect?

Coanei Joițicii, am uitat să vă spui!

După câte făgătuieli și amenințări i-am făcut lui Cațavencu,

mi-a răspuns că însă a dat mai serios și că, la urma urmelor,

nici nu mai vrea să stea la vorbă cu nimeni!

Dar cu nimeni decât numai cu dumneavoastră!

Nimeni?

Nu de ghiță! Nu de de gramă!

Dă-i drumul și roagă-l din partea mea să poftească aici!

Îl aștept!

Numai dacă cu onu fănică...

Dacă țin la tine, dacă țin la familia ta! Ghiță!

Cum să nu ți-o coară, Joițic? O unsprece suflete!

Nu te de gravă într-un suflet! Să nu vin pe Cațavencu!

Moartă de bine cu el! Ia-o, pirsezi-l într-o clipă!

Ascult!

Ai rănit?

M-am dus!

În numărul de mâine al foii noastre,

vom reproduce o interesantă scrisă.

O situație sentimentală a unui înalt personaj din localitate

către o damă de mare influență.

Originalul îmi va sta de mâine la dispoziția curioșilor

în biroul nostru de redacție.

Atât pentru astăzi! A bon entendeur! Salut!

Ce mai e de bun?

Trebuie să alegem pe Cațavencu!

S-ară, nu mai încape vorbă!

Mai e vreme de stat la gânduri?

Cu un Mișel ca el, când ne ține la mâna așa de bine,

nu ar fi o copilărie, o nebunie?

Fănică!

Trebuie să se împloiască!

Trebuie!

Și apoi, mai la urmă, Cațavencu poate fi tot așa de bun de puteat ca oricare altul!

E fănică! Unde poate să fie?

Zoi, aici ești?

Fănică, te-așteptat! Ce ai făcut?

Ai ales stat pe Cațavencu?

Te-ai gândit bine la ce ai făcut?

Cum ți-a venit să faci una ca asta?

Pentru ce ai făcut-o?

Pentru ce, pentru ce?

Tu mă întrebi pentru ce?

Pentru nerozia care ai făcut-o tu?

Pentru ca să eviti nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență?

Ți poate atâta distracție?

Atâta nebăgare de seamă?

O scrisoare de amor?

S-o arunci cine știe într-un buzunar cu batista și s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă?

Ca un afiș după ce ai ieșit de la reprezentație?

La atâta lipsă de judecată să spui trept?

Nu mă aștept!

Ce Dumnezeu ești femeie în toată firea!

Măi, ești copil!

Atâta neglijență nu se pomeneste nici în român, nici într-o piesă de teatru!

Judecă-mă, fănică! Judecă-mă!

Da, așa e! Am fost o copilă! Am făcut o nerozie fără sănătate!

Dar acum trebuie îndreptată!

Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut până la mine măcar un moment din viața ta, scapă-mă!

Scapă-mă de rușine!

Tu ești bărbat, nu sfat? Pentru tine afișarea intrigii noastre n-ar fi o din norocină?

Dar pentru mine, fănică!

Gândește-te! Gândește-te!

Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Cațavencu!

În zadar, fănică! Cațavencu poate muri astăzi, mâine gazeta lui tot o să publice scrisoarea mea!

Dumnezeule, cum or să-și mulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să râză!

O săptămână, o lună, un an de zile, n-o să se mai vorbească decât de aventura asta!

În orașelor ăsta unde bărbații și femeile și copiii nu au alte petrecere decât părtirea!

E chiar fără motiv!

Dar încă am un motiv!

Și ce motiv, fănică!

Ce buie, ce scandal, ce cronică infernală!

Și eu, fănică, în timpul ăsta ce să fac?

Să mor! Să mor, dacă vă ești!

Pentru că după asta nu o să mai potrivi!

Atunci, dacă nu e altă scăpare...

Zoe! Zoe, mă iubești?

Te iubesc, dar scapă-mă!

Să fugim împreună!

Ești nebun?

Pe Zaharie? Pe poziția ta?

Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?

Atunci nu ne mai rămâne nimic ca de făcut!

Dar da? Ce?

Să sprijinim candidatură lui Cațavencu!

Peste putin!

Să-l alegem!

Niciodată!

O dată cu capul!

Te gândești la ce spui?

Iată pe CDP și-am pus mâna din aur!

A dus-o la telegraf Canaria, care a lăsat scrisurile a ta!

Scrisurile a ta, bețivul de azi dimineață!

E ODP și anonimă!

Am oprit-o și-am dat ordin la telegraf să nu mai expedieze nimic ca fărăștirea mea!

Dar știu eu ce poate conține ODP și cu ce!

Iată!

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Canavencu pe care vor colegiul 2!

Trădare, trădare, de trei ori trădare!

Mai mulți membri ai partidului!

Orice s-ar întâmpla, nu se poate să sprijinim pe mizerabilul!

Nu, nu, nu!

Spune-mi!

Să căutăm!

Să găsim alt mijloc!

Alt mijloc nu văd! Alt mijloc nu este!

Atunci!

Atunci!

Lasă-mă!

Lasă-mă, nemorocire!

Lasă-mă să mor de ușit!

Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertsut totul pentru tine!

Iată unde m-a adus!

Iată cât plăteau juramentele tale!

M-a adus la moarte!

Pentru că mă omor înainte de izbunirea scandalului!

Astăzi, acum, aici!

M-a adus la moarte și mă pot scăpa și mă lași să mor!

Zoi!

Zoi!

Lasă-mă!

Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice

le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea!

Lasă-mă să mor!

Să mor cu siguranță că 8 ani de zile m-ai amâncit în fiecare minută!

Să nu mă iubiți niciodată!

Niciodată!

Zoi!

Să vedem! Să ne mai gândim!

Nu mai are vreme de gândit, frănică!

Fiecare minută care trece neapropie de viere trebuie să te odorești!

Să mă hotărăsc! Să mă hotărăsc!

Adina Oronisian m-a făcut de arestare după acea vândură!

Am alergat ca o nebună la redacție!

Iată ce foaie au scos comitetul lor!

Înțelegi acum la ce trebuie să ne așteptăm după arestarea lui?

Să-și joacă viața!

Nu și-o joacă pe-a lui, frănică! O-l joacă pe-a mea!

Pentru că, încă o dată, spui, din două unei!

Ori tu mori deși eu tresc și atunci lupta este peste putință cu cața mea!

Trebuie să-mi cedez!

Ori nu!

Atunci mor!

Și dacă mă las să mor...

Dacă ce-oi muri, poate să se întâmple orice!

Să-mi hotărât!

Da!

Sunt hotărâtă!

Dar nu voi să mor până ce nu voi fi luptat cu toate împrejurările!

Și am să lupt!

Și cu tine am să lupt!

Din toate puterile, cu tine, om ingrat și fără inimă!

Cu tine trebuie să lupt!

Pentru că acum tu ești piedica mai grea care mă oprește să-mi capăt iarăși liniște!

Da!

Sunt hotărâtă și trebuie să biruiesc tot!

Și pe tine!

Așa de hotărâtă sunt încât a vina ora în porunci lui Ghita

să meargă să dea drumul lui Cațavencu și să-l poftească aici, din partea mea!

Femeie nebună! Ce-ai făcut?

Am făcut ce am crezut că trebuie să fac!

Dacă tu nu vrei să-l sprijin pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi ca să mă scapi,

atunci eu care voi să scap, îl sprijin eu! Îl aleg eu!

Cum?

Da! Îl aleg eu! Eu sunt pentru Cațavencu!

Bărbațul meu, cu toate voturile, nu trebuie să fie pentru Cațavencu!

În sfârșit, cine luptă cu Cațavencu, luptă cu mine!

Hai, fă-mi lupt! Zdrobește-mă!

Tu, care ziceai că mă iubești! Să vedem!

Zoe!

Lasă-mă!

Zoe! Zoe!

Poftiți, coparii Nicurei!

Poftiți!

Și să părdonați în considerație a misii mele care ordonă să fim scrufuloși la datorie.

Domneavoastră știți mai bine ca mine!

Așa e, polițare! Dacă să-ți fie trebuie să ridici în ridici!

De-aia ce-i face? E misie de-aia? Mă rog să părdon!

Pe răocheță că mai stăruiești cu scuzurile tale!

Adică noi nu știm cum merge poliția.

Într-un stat constituțional, o poliție nu e nici mai mult, nici mai puțin decât un instrument.

Curat instrument!

Nu brațul care lovește, voința care ordone-i de vină.

Eu chiar am scris un articol în privința asta.

Nu știu dacă l-ați cepit.

Trebuie să-l fi citit cu anemicule. Eu gazeta dumneavoastră o citesc ca Evanghelia, totdeauna.

Că să nu vă uitați de-a mine, adică pentru misie.

Altele-am eu în sufletul meu, dar de-aia n-ai ce-i face.

Familie mare, renumerație după buget mic.

Și-n sfârșit, cum ar fi posibil martiriul dacă n-ar exista călău?

Curat cu anemicule!

Cetățenii, nu uitați condiția pe care am venit aici.

Am venit în casa prefectului. Nu voi însă să dau ochii cu el.

Nu mă pot așa de ieftin compromi.

Am venit...

Chemat de doamna Trahanate?

Pe dânsa voi s-o văz.

Mai e vorba cu anemicule, pe coana joițică, pe dumneiei ei.

Coru Fănică nici nu e aici.

Poftiți! Poftiți! Sedeți cu anemicule!

Mă duc să-ți spui, coanii joițichii, că ați venit.

Dar pot să-i adaug chiar, că mă grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat disgrația dumneai ei.

Ascult!

Mare peșicher! Strașnic prefect ar fi ăsta!

În sfârșit capitulează.

Se putea altfel.

Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia.

Ha, ha, ha!

Parcă-l auzi de seară.

Proclamându-mă candidat al colegiului.

Sărmanul farfurit!

Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambet.

Amabilul Fănică trebuie să facă venind de moarte.

Atât mai bine pentru mine.

Își pierde mințele? Atât mai rău pentru el.

Mă arestează? Atât mai bine pentru mine.

Coana joițică, mai cu minte ca toți, mă cheamă și eu, Polipicos,

iată-mă, gata să-i sărut mâna cu respect.

Mă rog, n-ai ce-i faci. Mâna care-ți dă mandatul?

Unde-i coana joițică?

Nu văzi pe coana joițică?

E pe Vescu. O procăram pe ea.

Bine mă, doamne.

Stimabile domni, scuzați-mă dacă v-ar parea că mă prezint la dumneavoastră astfel într-un mod neregulat.

Trebuie să vă spun că am fost adus aici din arest, de polițaiul domnii voastre,

după ordinele și nu mă așteptam să vă întâlnesc.

Impertinent.

Pentru că mi se spusese că eram chemat pentru...

De altă nici nu aș vrea veni. În fire.

Dacă sunt aici prizonier, rămâi.

Dacă sunt liber și nu ceară nimic mai mult, mă retrag îndată.

Iubite și stimabile, domnule Cațavencu,

nu înțeleg pentru ce între doi bărbați cu oarecare pretenție de seriozitate

să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinări de maniere,

de tirade-distirade, când situația lor e așa de limpede.

Eu sunt un om care îi place să joace pe față.

Să-mi dai voie să spui ceva.

Ia poftim. Ia poftim, mă rog.

Să fiu cu minte.

Ți-e bine că e voie să fii încolo.

Stimabile domnule, dumneavoastră îți place să joci pe față.

Uime-ți, mie îmi place să joc scurt, scurt.

Situația noastră putem deslăiga numai de câteva.

Mulțumesc.

Ia poftim, mă rog. Ia poftim.

Poftim de ea. Mulțumesc.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Ia poftim.

Așa. Astfel, dar onorabile, domn, dumneata, prin' ce mijloace nu-mi pasă?

O să deze scrisoarea mea care poate compromite onoarea unei familii.

Aha.

Mă iartă că te-am ofensat.

Să fiu și mai scurt. Iată, că dumneata ești un om practic.

Dumneata posedezi un lucru care-mi trebuie mie.

Și știi cât îmi trebuie. Eu vin și zic.

Mă rog, onorabile domni, ce-mi cer dumneata în schimba celei lucruri?

Cum nu știi?

Nu.

Nici măcar nu vă dăm bine.

Nu te-ai întrept.

Stimabile domni, un om politic...

Adică dumneata.

Să-mi voi.

Un om politic trebuie, mai ales în niște împrejurări ca cele prin care trece patria noastră.

Împrejurări de natura, hotără, o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat construcțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru...

Mă rog, onorabile!

Încă o dată.

Ce-mi cer dumneata în schimba celei lucruri?

Scurt, scurt!

Dacă ești așa...

Dacă vă ești scurt, ia.

Voi?

Să nu mă combați.

Ceva mai mult.

Să-mi sprijin candidatul.

Candidatura dumneitale!

Onorabile domni, nu ți se pare că cer prea mult?

Atunci dumneata care mi-ai propus schimbul, care-mi face întrebarea, trebuie să răspunzi.

Hai să-mi spune!

Nu ți se pare prea mult?

Hai!

Ce zici?

Nu!

Dacă s-ar retrage comitetul permanent și am rezervat un loc pentru prea iubitul domn Cațavencu...

E un nimic, stimabile.

Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același domn Cațavencu...

E puțin onorabil.

Dacă în locul de primar vacant acum și în locul de epitropefor la Sfântul Niculae,

s-ar numi tot nenea Cațavencu.

Hai!

Și dacă și moșia zăboiul din marginea orașului...

Dă-mi voie, stimabile!

Un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patria noastră.

Împrejurări de natură acotă rău, o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutulul unui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru de a mai ieșit din...

Ei, să lăsăm frazele nene Cațavei în culep!

Astea sunt bune pentru cură.

Eu sunt omul pe care dumneata să-l înveți cu apă rece.

Spune, unde să fie, bărbătește!

Ce vrei de la mine?

Ce vreau?

Ce vreau?

Știi bine ce vreau!

Vreau ce mi se convine după o lupte de-atâta vreme!

Vreau ceea ce merit în orașul ăsta de Gogomar, unde sunt ceruri din tâi între frunta și folichici!

Vreau ce vrei!

Vreau mandatul de vetrupată!

Iată ce vreau!

Nimic altceva!

Nimic!

Nimic!

Mi se convine, te rog!

Nu mă combate!

Susține-mă!

În momentul când vei fi proclamat cu majoritatea cerută, în momentul acela vei avea scrisoară!

Pe onoarea mea!

Pe onoarea ta!

Și dacă nu poți să te aleg, poți!

Și dacă nu poți, zic că nu voi să te aleg!

Trebuie să vrei!

Uiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astăzi!

Nu, nu!

Nu voi să te aleg!

Trebuie!

Trebuie să vrei dacă ții cât de puțin la onoarea!

Miserabile!

Canalie nerușinată!

Nu știu ce mă ține să nu-ți probez sarul!

Mișelule!

Trebuie să-mi dai această scrisoare!

Trebuie să-mi spui unde-i scrisoarea!

Ori te ucid ca pe un câine!

Ajutor!

Dă-mi!

Domnul Vampirul!

Pe pe toată ții!

Ajutor!

Domnule, ca să avem cu Domnule!

Pentru Dumnezeu, te rog!

Nu striga!

Mănică, ai nebunit?

Domnule, ca să avem cu mă rog!

Cum să nu strig, doamnă?

Mișel!

Mișel!

Mișel!

Mișel!

Ce scuze eu pentru momentul de lecțioară care l-a făcut pe Mănică să uițe?

Nu-mi cap scuze, doamnă!

Trebuie să ieiți de-aici numai de cât!

Nu mai poți să stai un moment că într-o casă unde viiți din piață îmi plinește!

Domnule, ca să avem cu...

În sfârșit, dumneata, ești un om cu minte!

Un om practic!

Dumitale, ți este indiferent de la cine ți-ar veni,

aceea ce îți trebuie așa de neapărat!

Nu înțeleg!

Ai cerut în schimbul scrisorii de care e vorba,

mandatul de deputat!

Eu și cu bărbatul meu!

Mi-e să-mi dai scrisoarea, primești?

Primesc!

Și înțelegi, pe-atunci când nu sunt cu tine, voi să pătrați scrisoarea?

Pot, pot!

Mănică va fi izbrăvit între noi!

Suntem de plin înțelești, domnule, ca să vedem!

Da, madame, te deprimi, dar...

Mănică!

Mănică, mă turuște!

Poți fi tu dușmanul liniștei mele, spune-mi!

Mănică!

În sfârșit, dacă vrei tu, fie!

Întâmple-se orice s-ar întâmpla!

Domnule Cațavencu!

Ești candidatul Zoi, ești candidatul lui nenea Zaharia,

prin urmare și al meu!

Oimâine, ești deputat!

Oimâine, veți avea?

Ai puțin picărătare!

Nenea!

Zaharia!

Venerabilul!

Repede, ascunde-te!

Zoi, nu trebuie să vă bată!

Oimâine!

Oimâine!

Și cobitocul de fecior ne-a spus că Fănică și Zoi sunt aici!

Oimâine!

Oimâine!

Iar așa uiți!

Zaharia!

Zaharia!

Zaharia!

Zaharia!

Zaharia!

Zaharia!

Zaharia!

Fănică!

Te-am căutat mă-ntorc peste o jumătate de ceas!

Trebuie să ne vedem înainte de întâmplare!

Ce?

Ce?

Ce?

Ce?

Ce?

Ce?

Ce?

Ce?

Pentru mire aștepta mai ne greșești nu ieși ai puțin tică răbdare.

Acum să dăm de căpătuire firelor iubitului nostru Domnul Cațavencu.

Reschemată politică, un moment să n-ai pace.

Suntem în liniște.

Eu merg la telegraț să-ți anunț la București candidatura.

Buneata așteaptă acasă un cuvânt al meu.

De seară la întrumire cu tact. Trebuie mult tact.

Iegiți, ăsta-i senarul lui.

Da, omul meu.

Da, iar eu.

Am venit pentru istoria aia de care am vorbit azi dimineața.

Ce faci, iubea, ca mâine începem.

Eu pentru cine votez?

Pentru cine, pentru cine?

Lasă-mă-n face, cetățenii. Ai ajuns de suverin.

Profeanță pentru cine poftești.

Eu nu poftesc pe oameni dacă e vorba de poftă.

Lasă-mă-n face.

Administrația nu vorește să influențeze cât uște puțin pe nimeni.

Pardon, dați-mi voie.

Mie îmi pare de-n contră că într-un stat constituțional,

mai ales într-un stat tânăr al nostru,

mai ales într-un stat ce ar trebuiște.

Să se înțelege!

Eee, onorabilul!

Nu te vedeam, sluga!

Mie îi dea-n pace.

Știi, mă lucrași, aia.

Adică dă-i cu bere, dă-i cu vin,

nu pentru cinstă obrazului,

pentru ca să îmi faci pontul cu scrisoarea.

Bravo-s, doamne!

Mă zică, trimite-mi, eu ne suferim.

În sfârșit, cetățenii, te rog, lasă-ne cu minișorul, lasă-ne.

Și poftește la mine.

Tu ți-am spus?

Păi începe.

Eu pe cine aleg?

Pentru cine?

Pentru domnul Naic.

Asta vrei?

Pentru...

Nu m-ai răbunit ca metel.

Pentru că ești un om vițios.

Nu m-ați răbunit ca metel.

Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din buzunar, să-ți fure scrisoarea.

Nu faci nimic, poate mai ai de filmat.

Lasă-mă să vorbesc!

Pentru că ești...

Alegător.

Nu!

Pețiv, vițios, păcătos.

Sănică?

Da, pețiv, uite și acum ești turmentat, ești păutaș.

Uite, nenorocită, e miros cale de-o poștă.

Asta e mirosul meu, natural.

Miros arom.

E bravă, spui, se mirosă a gaz?

Ei, pentru toate astea trebuie să-ți dai votul lui onorabilu' domn Cățavencu.

Pentru așa alegător, mai pun ales nici că se putea.

Mănică!

Totdeauna ironic, stimabile.

Da, pentru domnul Cățavencu lucrăm noi.

Pe domnia sa noi îl sprijinim.

Pe domnul Cățavencu să-l alegeți dumneavoastră.

Și nu îl sprijinim de zilă.

Îl sprijinim pentru că dumnealui

este cel mai onest concetățean al nostru.

Mănică, fii calmă!

Da, sunt calm.

Pentru că dumnealui nu-i ca alții, Michel.

Pentru că nu-i ca alții, Canarie.

Nu-i ca alții, infam.

Pentru că, încă o dată, la alegător ca dumneata,

cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic,

nu se poate mai pui un reprezentant decât domnul Cățavencu.

Onorabilu' domn Cățavencu!

Ce rău pe cealaltă!

Ia căsătarea când îl spuneam federabilă!

Ei, ai cu ce-mi zică răbdare?

Lăsați-mă toți în pace!

Suntem stimabile, dar mergem la București!

Vom spune tot!

Înceți-vă la drag! Lasă-i iarăi!

La Comitete Electoral Central!

La cuvern!

Măi, nu fugi ca mezescă!

În sfârșit, ce e cu o mică?

Nu mă întreba pe mine, nene Zaharie!

Nici o vorbă, nene! Trebuie!

De ce?

Când o iubesc, te găti la mine.

Acum te înțeleg. Îți spun vorba-i tot?

Dați-mi voie, stimabile!

Nu dumneavoastră veți avea mai multă încredere față cu înaltele locuri

decât onorabilul domn' Cipădescu!

Prefectul cel mai onest! Da!

Cel mai integr! Da!

Cel mai credincioși! Bine ește!

Dați-mi voie să vă spun că toate spuciumele astea, dumneavoastră,

sunt numai, numai chestii personale!

Și când vin niște asemenea persoane ca dumneavoastră...

Da, da, da!

Care v-a să zică și insulte! Bravo!

Și chestii de tarabă onorabile!

Tarabele de clopoți dețestimabile!

Nu se înțelege! Alegătorii vor vorbi!

Da, alegătorii vor vorbi!

A, alegătorii vor vorbi, bine ește!

Da, noi vor vorbi!

Mă referi că...

Uite-te și astea urgentă!

Uite-te ce?

Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul dumneavoastră al doilea

trebuie să aleagă pe domnul Agamemnon Tantanache!

Se face din aceasta pentru dumneavoastră

o înaltă și ultimă chestie de încredere!

Ha, ha, ha!

A, nu se poate!

Vom lupta contra oricui!

Vom lupta contra guvernului!

Hai puțin picără!

Da, lele, vom lupta contra guvernului!

Da, vom lupta contra guvernului!

Da, vom lupta contra...

Adică nu, eu nu lupt contra guvernului!

Ha, ha, ha!

A, ha, ha!

Ha, ha, ha!

Va, ta, ta, ta, ta!

Adică nu, tu nu!

Hai, trebuie să le lupte contra guvernului!

Să le lupte contra guvernului!

Ha, ha, ha!

Ha, ha, ha!

Să le lupte!

Ha, ha, ha!

Hai, hai, ha!

Hai, mă, mă, mă!

Unul din onorabili face stăcere în gestiuni importante, arzătoare, la ordine arzienică.

A fers puțin tică, le-am dat.

Mai înainte, stiu, amine, aveți cuvânt.

După ce am vorbit, dar din punctul de vedere istoric,

din punctul de vedere de drept, o încheia cât se poate mai scurt.

Parol, numai dacă te-i ține de vorbă.

Nu mă fărupeți, stați în vorbă!

Impabine, nu-l tăierupeți.

După ce am vorbit, dar din punctul de vedere istoric,

și din punctul de vedere de drept, o încheia, pe cum am zis, cât se poate mai scurt.

După ce am făcut, ești trebuant să vă ducă pe mine

pentru ce a fost cazată cumpărarea în consecrări.

Da, dar să nu cuvardeză, nu?

La onul 1821 Fix.

Dacă ne întoarcem, iar, la 1821 Fix, een te-am probșit می 해주.

10 și 1, 10 și 1.

Onoramilor, onoramilor, tre' urme, s-a desfășurat.

Ce răbdare vine în aleguri, președinte?

Ceasurile sunt înaintate, sunt și alți oratori înscriși, să vorbească.

Onoramilorator a promis în chei când se poate mai scurt.

E, ce vreau de scurt este asta, să luăm a doua oară de la 1821.

Aaaa!

Dați-l voi!

Stimabile, eu gândesc înalt. E rău să sărim la 48.

Mai bine la 64!

Adică la plebiscit!

Dați-l voi, domnule președinte, ați acordat cuvântul.

Îmi pare că un președent nu a dat de ce a acordat cuvântul.

Dacă mă iubești, stimabile, fă-l halterul.

Să trecem la plebiscit, dorința adunării.

Da, domnule președinte!

Să trecem la plebiscit!

Să trecem la plebiscit!

Să trecem la plebiscit!

Să trecem la plebiscit!

Ce ziceam, dar?

La 1864

Bine mă înțelegi, ocaziunea se pronunță poporul prințul plebiscit.

Să vedem însă mai înainte.

Să ne dăm seama bine de ceva să zică.

De ce este un plebiscit.

Știm ce este plebiscitul.

Mersi de explicare!

Nu trebuie explicare!

Mersi!

Stimabili, onorabili, rog, nu întrerupeți pe oratorul!

Aveți păcere!

Sunt gestiunea în zăpână, la ordine a zilei!

Aveți puțin picără, dați!

Aveți cuvântul, stimabili, dați-l aici!

Că zicem da 64, zicem plebiscit!

Că zicem plebiscit, zicem 64!

Știm!

Oricine dintre noi știe ce este 64.

Să vedem ce este plebiscitul.

Plebiscitul!

Dar ce ne-i vorba de plebiscit?

Dați-l voi!

Mi se pare că atunci când zicem 64,

să nu căutați să încercați, mă, ca să vă combateți!

Vă voi dovedi cu date istorice că toate popoarele își au un 64 al lor!

Dați-l voi! Ne-i vorba de 64!

Plebiscit!

Dați-l voi!

Onorabili, onorabili!

Cu această cerere avem chestiune arzătoare!

Scuți, domnule prezident!

De unde părunde 64 chestii arzătoare la ordine a zilei?

Dacă nu mă înșel, îmi pare că suntem în anul de grație 1883!

Ce are a face?

Temați pe onorabilul orator la chestiune!

Ce chestiune!

Ce chestiune?

Scuți-te!

Scuți-te, scuți-te!

Scuți-te, scuți-te!

Scuți-te!

Scuți-te, scuți-te!

Scuți-te, scuți-te!

Scuți-te, scuți-te!

Leti!

Leti!

Leti!

Leti!

Leti!

Iată-i Andreea pe mâna muntă!

Atât de rău!

Atât de rău!

Într-un moment mi-a zis că trebuie să întreabă cei care sunt în trăiuri?

Trebuie să le imovim!

Trebuie să le prindem!

Trebuie să le imovim!

Nu uitați să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale

pentru a primi notificări despre videoclipuri noastre.

Ajungem doar la chestiunea reviziunii Constituției și regii electorale.

Așa, așa, așa!

Scurți, scurți, scurți dacă mă iubești. Doriți să adunăți?

Mă rog, dați-mi voi!

Știți care este opinia mea în privința revizuirii?

Nu! Să vedem!

Să vedem opinia lui domn' Farfurin!

Opinia mea este aceasta.

E vorba de revizuire, da?

Da! Da! Da!

Atunci, iată ce zic eu!

Și împreună cu mine trebuie să zic asemenea toți!

Și împreună cu mine trebuie să zic asemenea toți!

Aceea că nu o să cază la extremitate!

Adică, vreau să zic, da!

Ca să fie moderanți!

Adică, nu exagerațiuni!

Într-o chestiune politică!

Și care...

La care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării!

Să fie ori prea prea, ori foarte foarte!

Încât vine acea ocaziunea să trebăm pentru ce!

Da? Pentru ce?

Dacă Europa să fie cu ochii ațintiți asupra noastră!

Dacă mă pot pronunța astfel!

Care?

Nu vezi, soțietatea!

Adică, figă!

E cauza scutuirilor și deinsuferțime!

Și mă înțelegi mai în sfârșit!

Pentru care, în orice ocaziune solemnă,

a dat probe de tact!

Vreau să zic, într-o privință, poporul!

Națiunea!

România!

Țara!

În sfârșit!

Cu bun simț!

Pentru ca Europa, cu un moment mai înainte,

să fie și să recunoască de la care putem zice pe pandă!

Recordați-mi voi!

Recordați-mi la 21!

Dați-mi voi la 48!

La 34!

La 54!

La 64!

La 74!

Asemenea și la 84!

Și la 94!

Și etc.

Într-un cât ne privește!

Pentru ca să dăm exemplu!

Chiasurilor noastre!

Vecinte latine!

Însă!

Dați-mi voie de terminată!

Mai am două vorbe de zis!

Iată dar opinia mea!

Într-o una, dați-mi voie!

Ori să se revizuiască primesc,

dar să nu se schimbe nimica!

Ori să nu se revizuiască primesc,

dar atunci să se schimbe pe-ici, pe-acolo,

și anume punctele esențiale!

În această dilemă nu puteți ieși!

Am zis!

Întoarceți!

Final!

Omaș!

Fie de genină!

Miraculousмо!

Stă cu voi!

Mara volёл!

Dem operatională!

Çelăt magicală!

Vii!

Iar mă țin!

A plecat roja muțic,

deopăr să adobă ceva!

Aici e.

Aici e.

Sunt timp cu acei în cabinetă, au venit pe dintos, vă așteaptă.

Numai decât să porțiți acolo.

Nu, nu poți să luați prezidenția. Să aibă puțin de gărăbdare.

Trebuie numai decât suspandați.

Stimabilă, onorabilă adunat,

după discursul important pe care l-a ținut respectarilor noștri

concetățean și avocat, domn' Farfuridi.

Eu cred că ar fi bine să suspendem ședința,

să aveți puțin pică răbdare, pentru 5 minute.

Cum să-l primeți în cameră, nene, pe Stimabil?

Nu zic, ai ideile, opiniile lui și eu respect ideile, numai să fie sincer.

Și el e sincer, n-ai ce zice.

Respect la orice opiniune.

Dar să-ți fie, Stimabilu, cu idei învechite, cu opiniile ruginite,

să te sperii mereu cu Europa, cu scuturiri, cu teorii subversive, asta nu mai merge.

Astfel de opiniuni,

nu le respect. Să-mi da părinții să-i spui.

Nu, uite ce susține Farfuridi, n-ai înțeles.

Susține că, adică, după istorie, de-aia se tâne el de zguduinit.

Nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de cinte la tine.

N-ai auzit? Ceară a zis-o el. Surorile noastre de cinte la tine.

A, a zis-o.

Nu vă-i dați cării sunteți băieți buni.

Dar aveți un cus urmărit.

Cum vă vorbește cineva de istorie, s-a izprăvit. Mare reptate.

Ce istorie?

Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te învață istoria mai întâi și întâi?

Că România e la Traian, nu-i așa?

Că, adică, străbunul nostru...

Ce străbun? Ce nostru?

Păi vezi că nu știți? Ori, mai întâi și întâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte, stă pe loc.

Ba chiar de înapoi?

Că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Asta-i așa. Și nu mai încape vorba.

Da.

Progres. Progres fără conservațiune.

Nu vedem bine că Europa...

Nu voi, stimabile, să știți de Europa dumneitale.

Eu voi să știu de România mea și numai de România.

Progresul, stimabile, progresul. Însă doar veniți cu gogorițe, cu invențiuni

antipatriotice, ui, Europa, ca să măziți opinia publică.

De voie! Mi se pare că altcineva măcește opinia publică.

Nu voi să știți tu de ce zici dumneata.

Bineînțeles că nu vrei să știi. Nu-ți vine la socotiarul ăla.

Nu-i frate de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?

Nu. N-are, prin urmare, dreptul să se ameste centralele noastre.

Și?

Dumneata, ești advocat? Ești confrate cu mine?

Da. Sunt avocat, dar nu sunt confrate cu dumneata.

Știi ca și mine principiul de drept. Fiecare cu alt său.

Fiecare cu treburile sale. Oneste, pidere.

Dar de onest n-ai încotro.

Stimabile, nu știu pentru ce dumneata mă prigonește de la o vreo.

Ce ai cu mine? Suntem în fața alegătorilor, stimabile.

Ori nu-mi cape pită. Să luptăm.

O să-ți pui candidatura, ori știu.

Eu? Să declar că mi-o pui pe-a mea.

Lupta electorală? Și știm că lupta electorală este viața popoarelor?

De ce te revolți contra adevărului? În contra dreptului?

O nestebire onorabilă? Iascutește-mă cu mofturile de vitale!

Onest, dumneata!

Pe de-o parte, răbile ducarpaților, pe de-altă parte, chifernisarea confraților.

Pe de-o parte, opoziție la toartă, pe de-altă parte, peșterea la buzunar.

Urlătâri cu domnule!

Ia să mă face să vă răfuiesc odată cu domnul!

Ce adică? Noi nu știm? Nu vedem? Ori suntem?

Dumneata, ești candidatul prefectului!

Eu sunt candidatul grupului tânăr, inteligent și independent.

Onorabilul, venerabilul nostru prezident...

Unde-i venerabilul prezidentul tânăr?

Va proclama, pe cât știți, astă seară, pe candidatul comitetului dumneavoastră.

Comitetul dumneavoastră?

Ori, dacă voi avea onoarea să vă creeze și comitetul dumneavoastră, căci e al dumneavoastră.

Nu mai este comitetul nostru, este al dumii tale.

Dacă, dacă, fi cu minte!

Adică, de-n voie, dumneata ta nu mai ești al comitetului!

Da!

Eu nu mai sunt!

Eu că l-am susținut totdeauna partidul și dumneata, care l-a înjurat totdeauna, ești!

Dă-mi voie!

Ce văvoie, ce văvoie!

Fii cu moftologii, economii, cu soțietăți, cu scamatorii,

dar să tragi lumea pe soare cu tăscălimea dumii tale, cu mustangii!

Domnule!

Îi trageți cuvântul!

Cu grupul inteligent!

Ha-ha-ha-ha!

Indepeliteni!

Impărținării!

Ce?

Mă dă-l măi, papucino!

Nu, nu-mi se pune!

Nene!

Nenei căzarii!

Dă-i că-i țin eu vreodată la minte că mi-ești primit!

I-am desfăcut ce picărătare! Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?

Bine frate, plastograf, așa e!

Dar până să facem lumea de seamă! Să-l tragem în judecată!

Să ne facem de râs prin tribunale! Nene, gândește-te!

Ei, dacă ar fi numai una cu scârisoarea ta către Joițica,

înțeleg să-ți zic, pentru politică,

unde e în joc interesul țării, ca oricare român,

a încercat omul ca să te forceze, adică,

pentru că te știe că ții la onoarea Joițicii, ca prieteni gemnești!

A făcut plastografie!

Înțelegi ce?

Ei, aveți puțin de cărătare!

Dara asta la unul!

A, păi, dacă omul e cu machiaveri lăcuri,

să-i dau eu machiaveri lăcuri!

Martoră-mi-e Maica Precistă!

Să n-am parte de Joițica, că e de față, să-l spuie!

Nene!

N-am umblat în viața mea cu diplomăție!

Dar dacă e vorba să facem pe ezuitul ala Meternicu,

a, păi, să-i dau eu, Nic!

Nu pricep, Nic!

Ei, aveți puțin de cărătare!

Asta tot pentru politică!

Cirurile astea două cu care onorabilul domn Casabencu

a ridicat 5.000 de lei de la societate,

sunt toate pentru interesul țării?

Suntem scăpați!

Scăpați!

Că te spuneam eu să ai puțin pică răbdare, că l-am prins cu alta!

Nene, Dario! Candidatul nostru este domnul Agamita Dandarache!

Așa da!

Mi-e frică!

Domnul nu are nicio grijă!

Domnul nu-i scris pe Gagamita ăla să-l uit numele lui!

Ia!

Mă duc să deschid ședința!

Anunță-mi dată candidatura,

ridică ședința,

și bine o să mergem la preferanță!

Te așteptăm!

Ți-am dat palița lui Casabencu să nu o pierzi!

Ai grijă ne-i, căsariu!

Eu nu pierz hârtirile de predă!

Adică...

Acuma să nu cred eu pe nenea Casabencu!

Pornile sunt urmăritate! Poftiți! Poftiți, stivabilor!

Avem chestiuni arsătoare la ordinea zilei!

Domnule președinte, vă rog, ceruți-mi și eu cuvântul!

Da, da, stivabil!

Aveți cuvânt! Poftiți la tribună!

Iată, așa!

Mulțumesc.

E curățare!

Porție grozぁ!

Poftit TV!

Bine ați venit!

Domnilor, onorabili, concetățeni, fraților!

Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare,

suindu-mă la această tribună,

pentru că...

Pentru a vă spune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale,

în aceste momente solemne, mă gândesc la țărișoara mea, la România!

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Bravo!

La fericirea ei!

Bravo!

Bravo!

La progresul ei!

Bravo!

La vințorul ei!

Bravo!

Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta.

O primesc!

Mă onoriză a zice că o merit.

Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist,

că sunt liber schimbist, că voi progresi,

că voi progresiți cu orice preț!

Da!

Da!

Da!

Da!

De trei ori da!

Bravo!

Păi progresul, ce nimic alt decât progresul!

Pe calea politică!

Bravo!

Socială!

Bravo!

Economică!

Bravo!

Administrativă!

Bravo!

Și...

Și...

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Aaaa! Aaaa! Aaaa!

Un orabil! Un orabil!

Mă rog, nu urlați așa!

Nu-l trăirupeți pe un rădostimabile!

Lăsați-l să urle, venerabile domnule președinte.

Nu mă dă-ți de întrerupt.

Sunt prerupeți pentru că eu am tăria opiniilor mele.

Și... și finanțială.

Da, suntem ultraprogresiști.

Da, suntem librescimpiști.

Ori, contuși de aceste idei, am fundat aici, în orașul nostru,

Aurora Economică Română.

Societate enciclopedică cooperativă,

independentă de cea de București.

Pentru că noi suntem pentru descentralizare.

Noi, eu, nu recunosc,

nu voi să recunosc epitropia bucureștinilor,

capitaliștilor asupra noastră.

Căci în districtul nostru putem face și noi

ce fac grijii în al lor.

Societatea noastră are de scop

să împurajeze industria română.

Pentru că dați în voie să mă spui,

din punctul de vedere economic,

stăm rău.

Industria română este admirabilă,

e sublimă, putem zice,

dar lipsește cu desăvârșire.

Societatea noastră, da,

noi, ce aclamăm?

Noi aclamăm munca!

Travaliul!

Care nu se face deloc în țara noastră.

Bravo, bravo, bravo…

Stimabile lomi,

lăsați-mă, președinte!

Nu mă tend întreguverni.

Înaște-vă!

Permite-mi această regresiune.

Este tristă, dar adevărată.

În Iași n-avem niciun negustor român.

Niciunul!

Și cu toate acestea, toți faliții sunt jidani.

Explicați-vă acest fenomen, acest mister,

dacă vă pot exprima astfel.

Ei bine, ce zice societatea noastră?

Ce zicem noi? Iată ce zicem.

Această stare de lucruri este intolerabilă.

Fără când să n-avem și noi faliții noștri.

Anglia și-are faliții săi, Franța și-are faliții săi,

fără și chiar Austria și-are faliții săi.

În fine, oricare națiune, oricare popor, oricare țară

nu-și are faliții săi.

Numai noi să-l avem faliții noștri.

Cum zic, această stare de lucruri este intolerabilă.

Ea nu mai poate dura.

Bravo! Bravo! Bravo!

Faceți puțin pică tăcere!

Braților, iată ce spun statutele societății noastre la articolul 1.

Se formează în urmea noastră o societate enciclopedică cooperativă

cu numele de aurora economică română.

Scopul societății este ca România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu. Și eu, să zic.

Domnule președinte, o să nu fiu întrerupt.

Domnule președinte, o să nu fiu întrerupt.

Ce-ai, stimabile, că întrerupeți?

Da, da, doamne, pe-n sfârșit, nu întrerupeți, mă rog.

Ziceam, da?

Ca România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu, sențiu.

Ce? Ce ești, dumneavoastră, stimabile?

Mă cunoaște domnul Nalea, cioclopedică.

Ce?

Română. Aurora.

Faceți tăcere, stimabile.

Mă rog.

Ca România să fie bine și tot românul să prosperă.

Cioclopedică.

Cumva.

Comportativă.

Cumva.

Economie.

Cumva.

Societate, caivazi zică.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Cumva.

Bine ați venit!

Oanizariu de izor, trebuie să-l lucrăm pe onoravilu,

pe donnaie Cațavrencu, Ordenul lui Conufănică.

Sunt la ușă. Când oi tu și de trei ori,

dumneata proclamă catindatul și ieși pe portiță.

Și pormă-i treaba mea.

Bine.

Când oi tu și de trei ori, nu mi-a sosit încă oamenii.

Poftiți la tribună, stimabile!

Când oi tu și de trei ori, dumneata proclamă catindatul și ieși pe portiță.

Bine.

Bine.

Nu m-a auzit nimic?

Pesegne, n-a sosit în cădiță!

Fraților!

Pe-a dată, frate! Cum se poate, fraților,

să nu se gălească din adunare pe un cetățean onorabil,

pe un alegător?

Pentru că doamnă Cațavrencu!

Stimabile!

Domnule prezident! Stimabile, aveți puțin picărătare!

Prin că orurile sunt înaintate...

Ați în voie!

Prin că unii din doamne alegători au început să plece,

ar fi bine, cred mâine fiind alegerea,

ca chiar acum să rugăm pe onorabil orator

să-și întrerupă discursul un moment,

să aibă puțin picărătare pentru ca să proclamăm numele candidatului

propus de comitetul nostru.

Vă primesc cu mulțumire, domnule președinte!

Domnule candidatul, cum ți-a venit candidatul?

Domnule președinte!

Pănică!

Faci, n-ai grijă!

Stimabile! Candidatul pe care îl susține comitetul nostru

este domnul...

Naecat!

Mai puțin picărătare!

Domnul!

Domnul!

Domnul!

Domnul!

Domnul!

Agamita Dandanache!

Trădare!

Faci-mi voie!

Cine a pronunțat cuvântul trădare?

El!

Apară mușcolocul!

Apară!

Apară!

Apară!

Apară!

Aveți puțin picărătare!

Și cine este trădător, stimabile?

Acela care falsifică numele candidatului odată îngătărât!

Acela care uită!

Care prădează interesele și onoarea familii sale!

Dumneata mea!

Dacă iai puțin picărătare, stimabile, mă scoți din subtenație!

Eu, falsificator?

Emine, cetățean onorabil!

E mine om veneratul să vină într-o adunare publică

să-l facă parzifizator?

Cine? Cine?

Un castocan patentat!

M-ați ducat, m-ați ducat?

Un moment, donoameni concetăței!

Am băiețat poporul rușinei

care se petrece de-atâta vreme în sână dolașului nostru!

Am voit să cruț opinia publică de-o lovitură scandaloasă!

Astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea

încât nu mai pot tăgea!

Acest onorabil cetățean, acest om venerabil,

domnul Zaharia Trahanache,

este atât de naiv încât crede pe plastografie un document holograf!

Sănică!

Fiță!

Sănică!

Sănică!

Sănică!

Sănică!

Sănică!

Sănică!

Sănică!

Unde e?

Unde poate să fie Cățavencu?

Nu știu!

A fugit?

A murit?

A intrat în pământ?

Ei, și pentru ce voi să știi?

Pentru ce să te îngrijești mai mult acum?

Eu parcă nu mai am grijă, da?

Zoe, gândește-te, de două zile oamenii noștri alei pe Tandanache,

pe care îl așteptăm din minut în minut,

am ordine să-i fac o primire strălucită.

Ei, și ei?

Ei, de două zile v-am să zic că strifesc pe Cața Bencu

și el nu e nicăieri. Unde e?

Pentru ce nu s-a luat?

Are scrisoarea. Pentru ce n-o publică?

Pentru ce a dispărut? Nu știu.

Din ce motive nu publică scrisoarea? Nu-mi pasă.

Destul că n-o publică.

Și crezi tu pe Mișelul Capoavin să n-o publice pentru altceva

decât pentru că nu poate?

Ce inimă! Ce judecată ai, Fănică!

Doar aste două zile! Cum au trecut eu!

Ce strângere continuă de inimă!

Ce ridică! Ce tortură!

Fiecare persoană care mi-ese înainte,

fiecare figură pe care o văz,

fiecare mișcare ce se face în jurul meu,

îmi zrobește toată puterea.

Fănică, ai milă de mine!

O zi încă de astfel de când

mă chinu și nu mai pot trăi! Nebunesc!

Nu fii copilă, Zoe! Zoe!

Tu nu înțelegi! Tu nu simți!

Peste câteva minute se scușește alegerea

și se proclamă deputat al vostru Dan Danache.

Sunt sigură, sigură că, la același moment,

Mișelul care se ascunși și ne pândește din întuneric

o să-și împrăște publicația lui infamă

ca să-și răspune.

Atunci, eu?

Nu poate! Dacă face asta, e pierdut!

Ce-mi pasă după ce mă pierde pe mine?

Ce mică! N-aș vrea să mă răspune!

Aș vrea să mă scape!

Prevedeam asta! Presimțeam că o să ajungem aici

când am văzut scandalul de-al altor seară de la întrunire.

Iată culmea nenorocirii!

El nu știe că ai plastografia lui!

El nu știe că, dacă ar veni ei să primească schimbul acestor două vântii,

m-ar scăpa și el și m-ar scăpa și pe mine!

Te-ai vizuit să joci cu Călțavencu și te-ai măcit?

Și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea!

Și ai pierdut!

Dacă soarele joacă mai bine ca tine,

sau noi avem mai puțină oră decât el?

Ce să fac? Ce să fac?

Ia-ți! Vine cineva! Șterge-te la urmă!

Poftim! Poftim, stimabile!

Cine să fie? Un străin?

Am voie, joițică, să-ți recomand pe domnul Agamita Dandana.

Candidatul nostru? Adică ce mai candidat alesul nostru?

Să rămânem!

Să rămânem!

Să rămânem!

Să rămânem!

Păi domnu', bărbatul dumneiei e...

Nu... Eu sunt bărbatul dumneiei.

Dumneiei e nevasta mea.

Când m-am avut onoarea să vă recomand.

Ăștia du-nne vastă?

Și eu? Bărbatul dumnei!

Eu, Zaharia Trăhange.

Prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral,

și... mai puțin picărătoare...

Sunt aici toate comitetele.

E domnul?

Domnul Fănică Tipătescu.

Prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele.

A, îmi pare bine, domnule prezident.

Și mie, onorabile, numai puțin sunt încântat.

Dar cu ce ocazie de la noi?

Cu ocazia alegerii mei cu sorul ei, cu ocazia alegerii mei.

Știi, m-a combatut opoziția.

Se coloamă, se dincoloamă, se dincoloamă.

Se rămăsesc eu, care familia mea de la 48 în cameră,

rămâsesc să mă trăiesc fără curiești.

Că azi am venit pentru altceva.

Nu trebuie să vă mai deranjati.

Bă, încă ce deranj, comitenele astea.

Nu facea să nu facem măcar o ardă prezență.

Să se înțelege. Foarte bine, foarte bine.

Trebuie, trebuie.

Dar ce deranj destul.

Închipuiesc să lei pe trup cu birza cinci poștile.

Undruncă, undruncă, undruncă, îndruncă, îndruncă, îndruncă.

Și clopoțe, lică, lică, lică, lică. Închipuie urechile.

Știi, așa sunt de ameșit, sunt de obosit.

Nu-ți facea idei, comitenele astea.

Nu-ți facea idei, domnule prefect, căi cusoră.

Nu-ți facea idei, domnule prezident, căi cusoră.

Chirește-ți!

Nu e vorba ca...

Azi mi-am răscosit, era stulățar la otel, dar...

Birzaru, el stia dinții mei.

Mi-a răsat cu domnul prefect.

Și încă mai râzi, panica?

Da, mă duceam la alegere ca să văd cum mergem.

Nu-i vorba de mers, mergem strună.

Dar și de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo.

Bine că te-am găsit, mei cusorule, mersi.

Iată, panica, pentru cine mi-am pierdut eu liniștea.

Și spune drept, dacă nu era mai bun ca Ceavencu.

E simplu, dar îl prefer, cel puțin e onest.

E un Michel.

Stimabile, eu te las aici cu oameni cu panica și cu joițica.

Eu trebuie să mă duc la alegere.

Este o jumătate ceas să deschid de urmă.

Trebuie să fiu acolo.

Dumneata, n-ai nicio grijă.

Mergem la sigur.

La noi opoziție nu încape.

Suntem tari, stimabile, tari.

Nu o să ai majoritate, stimabile.

Cum se poate să nu te pomenesc cu vreun palotaț?

Am mai pățit o seară.

Adică, ai pățit din cărătare palotașul la noi?

Zic, nu majoritate, unanimitate-o să ai, stimabile.

A, fai, că înțelegeți.

E dinsă să băgea așa.

Salutare, stimabile, salutare.

La revedere, păi. La revedere, ce zici?

Cum o spui, să nu mă aleg cu ei cu sorurile?

Nu mergea.

Eu, familia mea, de la pat, tot stau.

Luptă, luptă, tritai, tritai, te luptă.

Și eu, mă întâlnesc, tocmai acum, să rămâi pe din afară, fără colegi.

Să cât pățină-i cu sorurile?

Să nu mă aleg.

Să nu te alegi dumneavoastră.

Cu meritile dumneavoastră.

Era peste puțință.

Peste puțință?

E, uite asta, cu meritile mele, Corintul, vezi?

Era cât pățină, știi? Cât pățină.

Întreabă-mă-ne cu sorurile, să spui.

Nu vrea comitetul central și pățină.

Zicea că nu sunt marcan.

Auzi, el?

Să nu fie un marcan.

Am avut noroc, mare noroc am avut.

Să vedeți.

Pentru o seară, cineva,

nu spui cine, sau fauna osemnată, dar de cher,

vine și joacă la mine, că...

zic îmi placă să uită pardesimul la mine.

A doua zi voia să îl îmbrac. Gândeam că e anul.

A, cum e anul?

El ca o primăzunare, se bea...

Peste ce te gândeste?

Peste?

Peste o scrisorică.

O scrisorică?

De amor.

O scrisorică de amor?

De amor către becherul meu, de la nevasta unui prieten.

Că-s poețire...

Gafoară osemnată.

N-a trebuit conița mea să te deze.

Te tranc de pesa aici, necusorule.

Domnule, d-an Danan, ce-ai făcut rău!

Fapta dumneitale este să-mi dai voie să-ți spun...

Nu e.

Asta-i, pui, cu-sorule, ca un tot făcut politică.

Ce era de făcut?

Amintea, dacă nu-mi dădea în gând asta, nu mă alegeam.

Se nu mergea deloc, necusorule.

Poate de familia mea de la pat o s-o iau în toate camele,

cu toate partidele, ca-n mână, în parțial,

să rămâi fără coreze.

Vezi bine?

Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoric?

Scrisoarea...

E, scrisoarea!

Care scrisoare?

Scrisoarea Becheri.

Care Becheri?

Persoana însemnată.

Scrisoarea de amor.

Arma dumneitale politică cu care te-ai ales.

Scrisoarea pe care vrei s-o publici la războiul, dacă nu!

Hai, da, scrisoarea!

Da!

Scrisoarea!

Ce s-a făcut?

O-am pus acasă, la păstrări.

Dar, stii, la loc sigur.

Dar, stii, la loc sigur.

Dar, stii, la loc sigur.

Nu-i înapoiată persoana?

Cum s-a înapoiată?

Iată-te, alege-l și-a ținut cuvântul.

Trebuie să i-o dea înapoi?

Cum s-o poate gândi să mi-a s-o dea înapoi?

S-ar putea să facă asaprație.

Mai trei zile s-a îndată.

La un caz i-ar fac la războiul.

La un caz i-ar fac la războiul.

E simplu, dar e un om onest.

Dom'le, doamna Nache, am să vă fac o rugăciune.

O să rămâneți la masă la noi.

Mă rog, să nu povestiți istoria cu scrisoarea pe gherul dumneavoastră.

Știți, asupra legătorilor ar face, poate, rău efect.

Nu îl spui noi, căsărele!

Da' dacă o i-ai uitat.

Amintele am memorie bună.

Dar, stii, cum sunt agresiv de drum, poate să uit și să-ntreabă.

Dar, stii, cum sunt agresiv de drum, poate să uit și să-ntreabă.

Dar, stii, cum sunt agresiv de drum, poate să uit și să-ntreabă.

Să-mi faceți semn.

Eu la masă o să stau ori lângă dumneavoastră, ori lângă consoarta dumneavoastră.

Eu la masă o să stau ori lângă dumneavoastră, ori lângă consoarta dumneavoastră.

Care-i consoarta mea? Doamna?

Idiot!

Pardon, doamne, doamna Nache.

Doamna e soția domnului prezident al comitetului.

Domnul care v-a adus aici?

Domnul Zaharia Trahanache.

Doamna Zoe Zaharia Trahanache.

Eu sunt Ștefan Tipotescu, prefectul județului. Cu Doamna sunt numai prieteni.

Trebuie să o înduc de aici, să le miștească puțin!

Trebuie să o înduc de aici, să le miștească puțin!

Trebuie să o înduc de aici, să le miștească puțin!

A, a, e bine, ziți, pui, că foale!

A, a, e bine, ziți, pui, că foale!

Bă, bă, Doamna Tata, că v-o vați...

Ii, o, de pe drum, pățitei dumneavoastră, cinci posti, o, drum, drum, drum, ca vreau ca...

Pățite-i dumneata, cinci poste, un drum ca drum ca drum ca...

Și clopoțele-i glicări care-i glică, în țiuă-i groznauă.

Trebuie să mă duc de aici să le miștească puține.

Ameții-i rău de tot.

Băi, doamna nache, să voi să vă odihniți, să vă liniștiți puțin.

Bă, tănei, cu s-o vleca unde?

Nu fiți cu mine, doamne doamne.

Băi, coleța mea, sunt asta de amețiți?

Băi, prăsura, clopoțele?

Băi, în țiuă-i groznauă, groznauă în țiuă-i.

Și-l aleg pe domnul Agamită Dandanache.

Iaca, pentru cine s-a crezut de-atâta vreme liniștea mea

și-a fie bine.

Pe cei mei pe care-l iubesc?

Unde ești, cațavencule, să te vezi răzbunat?

Unde ești să șeri iertare că ți-am preferit pe onestul domn Agamită?

Pe atiniragă? Pe sublim?

Pe neicusor? Pe cuicusorul Dandanache?

Ce lume, ce lume, ce lume!

Ai auzit, fănică? Ai auzit?

Onestul tău, domn Agamită, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea.

Ce trebuie să facă onestul cațavencu, care n-a reușit, care își mușcă acum mâinile,

își mestecă turbarea și mă ochiește din cine știe ce ascunzătoare?

Ah, mi-e groază să mă gândesc!

Ce face cațavencu?

Unde-i ascund șarpele?

De unde o să-și arunce veninul asupra mea?

Zuie, Zuie, fii bărbată!

Nu mai spun, nu mai spun!

Nu mai spun!

Vorbire lui tanda mea, că mi-au luat-o tăpătă!

Mă frânt inimă!

Nebunești de frică!

Oane și-ai țic-o? Oane și-ai țic-o?

Chiță! Chiță, ce?

Spune!

Oane și-ai țic-o? Vreau să...

Spune, nu mă chinui! Ce?

Au publicat-o!

Dam-i-o, covăr! Dam-i-o, covăr!

Tu ești nebună!

Curat nebun!

Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de astăzi!

Oane și-ai țic-o?

Nimic! Nimic n-a publicat!

Râgnetul nici n-a apărut azi!

După ce a fugit Cazafencu, descă lumea s-a apucat la ceartă!

S-au bătut, l-au bătut pe popor!

Și nici vorbă să mă-i scoasă gazeta!

S-a spart faptele de panel! S-a spart!

Vreau să vă spun ceva secret, acum, numai decât...

Nu spuneam eu!

Dar Cazafencu?

Nu l-am găsit, Coane Fănică!

Parcă a intrat în pământ!

Ce-am uitat să mă ierta să rămână acolo, Coane Fănică?

Ministrul 9, ministrii tot șapte în părvă și am unul la telegraf, numai decât!

De-aia vă căutam așa de zori!

La telegraf? Ce mai vorbea la mine?

Nu știu, dar bate telegraful de-un ceas, Coane Fănică!

Trebuie să mergi!

Ha! Restemată politică!

Zoe, curaj! Mă duc!

Du-te!

Mă-ntorc îndată!

Zoe, fii cu minte! Nu simte-l fierbinte! N-ai grijă!

La revedere!

La revedere!

A, cum pot să iubesc pe omul ăsta!

Coane Joițic!

Hai, Chiță!

Iar m-ai speriat!

Ce-i? Ce vrei? Du-te!

Lasă-mă-n pace!

Să rămân la Coane Joițic-o, nu vă supărați!

Este cineva!

Cineva pe care știți dumneavoastră vine!

Așteaptă aici!

Ar foi să vă vorbească, dar numai dumneavoastră!

Dar eu l-am trimis pe Coru Fănică la telegraf!

Pentru ca să rămâneți dumneavoastră singură!

Am mințit!

Nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii!

Știu că o să mă ocărească, o să mă bată, că l-am trimis la cai verzi pe pereți!

Lasă-mă ocărească! Să mă bată!

Nu-i mai mărlim eu?

Nu-i stăpânul meu de la care mănânc pâine eu și 11 sufere?

L-am mințit, dar pentru binele dumneavoastră, Coane Joițic-o!

Îl primiți, da?

Pe cine să-l primesc?

Pe cine, pe cine? Pe donaie Cățavencu!

Pe Cățavencu? E aici? Unde ghiță?

Să vii acolo numai de cât! Mergi, Adelie, unde ești?

Ascult!

Poftim, mă, estimabile! Poftim!

Domnule Cățavencu, ai vrut să mă pierzi?

Am pierzit pe mine și te-ai pierdut și pe dumneavoastră!

La ce ai fugit? Pentru Dumnezeul! La ce ai dispărut?

Pănică are mâna o poliță!

Adică regirul ne-a plastografiat ca să ridici 5.000 de lei de la societate! Știi?

Știu, madame Coane! Știu, dar ce-i de făcut?

Om, nebunță, ai pierdut mințile!

Mai întreb ce-i de făcut! Nu știi?

Să-ți dau polița! Scapă-mă să te scap! Să schimbăm! Dă-mi scrisoarea!

Madame! Madame, peste putin!

Ce?

Scrisoarea dumneavoastră nu o mai am!

Nu se poate?

Nu o mai am!

Minți!

Nu mint! Nu o mai am!

Nenorocitule, ce-ai făcut-o?

M-am pierdut!

De ce nu poți să te opori?

Omoară-mă, madame, omoară-mă, dar nu e bine aia!

Cum ai pierdut-o? Când ai pierdut-o? Unde ai pierdut-o?

În scandal, un bătaie de-alaltă ierarhă de la întrunire, cine nu știu, mi-a smuls pălăria de-n cap!

Scrisoarea o aveam în căptușa la pălărie!

Cred vă să zic adevărat! Ai pierdut-o!

Da!

Mi-ai pierdut scrisoarea și nu știi, nu bănuiești pe unde poate răzăci scrisoarea mea!

Nu!

Nu?

Nu!

Ha! Ești un om pierdut! Pierdut! Eu poate să mai scap căci poate să mai scap!

Dar dumneata, dumneata ești pierdut! Când te-ai arestat pe nică te-am scăpat eu!

Acum te-areștesc eu și n-ai să scapi decât atunci când mi-ai găsit scrisoarea!

Pentru că poate să mai ai norocul să o găsesc! Roagă-te la Dumnezeu să o găsesc!

Ha-ha! S-a întors jocul, domnule Cațavencu!

Începe să te părăsească norocul și să mai treacă și în partea noastră!

Ha! Ești pierdut! Da! Pierdut!

Iță! Iță!

Doamnă! Pentru Dumnezeu!

Iță!

Nu te uita pe unde să scapi!

Nu mai e scăpare!

Plastografii dovediți nu au scăpare! S-a mântuit!

Iță! Iță!

Mergeți! Îți iau și scot!

Părânia mea!

Pe dumneavoastră, Coaneze!

Ce vrei cu mine?

Uite și domnul Nae! Ce-au tale onorabil!

Ce vrei? Spune ce vrei!

Ce vreau eu? Bine vreau!

Eu am o vorbă! O mie de am face!

Eu, Coanejoi Ticu, am găsit o scrisoare pe care am lăsat-o să se fure onorabilul domn Cațavencu!

Doamnă!

Lasă-o aia! Am mai găsit un! Hai, știi-mi faptul!

Nu vă supărați, Coanejoi Ticu! Să vedeți, tu v-am spus tot!

Eu, până astea, nu intru în politică, cum am zis ceva zică,

de viu negușitor și apropiat, am fost împărțitor la poște!

Mă cunoaște, Coanejoi Ticu!

Ie și-o dată și lasă-mă!

Și?

Dar atunci, ca v-am zis, că eu dau scrisoarea după Andres!

Dacă nu găsesc Andrisantul, scriu pe ea cu ploaiva ziua!

Andrisantul necunoscut!

Ori nu se află, ori mort!

Care v-a zis că fiecare după cum devine!

Dar dacă găsesc Andrisantul, atunci o dau Andrisantului!

Bună ora, acuma, i-am găsit aloaterele în vălmășelea de la primării, o pălărie!

O pălărie?

O pălărie, da, asta!

Și astăzi, tot îndesându-te ca vom lua să potrivesc că mi-era strinte,

am vrut să-i scot căptușara, s-o mai lărgesc!

Că-ncolo, căptușara peste ce dau?

O scrisoare!

O scrisoare!

O scrisoare, da, dom'le, nae!

Nu mai mergem pe la o țuică?

Să vedem!

E de la acolo, fără că Andrisantul sunteți de-a voastră!

Să nu zâmbim de grabă!

Sunt, în adevăr, pierdut!

De grabă, dacă o ai!

Oamnă, am pierdut-o!

Nu m-am mai întâlnit!

Honorabilu!

Serabilu!

N-orocitulă, ți-a aruncat norocul în gârlă!

Te făcea om!

Nu puteam!

Andrisantul cu domițiliu cunoscut!

Domnule!

Domnule, ești un om onest!

Ești un om admirabil!

Fără pereche!

Cum te cheamă, mă rog, spune-ți!

Recunoște-mi seama!

Ce trebuie să mai spun cum mă cheamă?

Mă cunoaște colozarea de la 11 februarie!

Un cetățean și eu!

Cum să-ți mulțumesc!

Ce ceri de la mine?

Să-mi spui din adevăr!

Pentru cine votezi?

Dacă mai știu un sfert de ce, aș se închide alegerile!

Eu, pentru cine votez?

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Domnule Casavencu!

Tot mai poți vorbi?

Și încă ironic!

Ești tare, drept să-ți spun!

Adevărat!

Da, adevărat!

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Da, adevărat!

Poate că e singurul adevăr pe care domnul Casavencu le-a spus în viața domnii sale!

Atunci mă duc să votez!

Da!

Cum îi ziceai?

Domnule Casavencu!

Fi bun!

Scrii, mă rog, votul acestui onest cetățean!

Te rog!

Scrii, mă rog!

Scrii, mă rog!

Scrii, mai doi!

Scrii, mai doi!

Scrii, mai doi!

Scrii, mai doi!

Da, dar dumneavoastră!

Hai să nu mai să rup la mâna, că se închide urmea.

Iartă-mă! Iartă-mă!

Scoală-te! Ești bărbat, nu ți-e rușine? Scoală-te!

Iartă-mă!

Ești un om rău. Mi-ai dovedit-o.

Eu sunt o femeie bună. Am să-ți o dovedesc.

Acum sunt fericită.

Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut.

Nu ți-a ajutat Dumnezeu pentru că ești rău.

Și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acum.

Madam!

Nu tremura pe parola mea de onoare. Ești scăpat.

Sărut mâinile! Devotamentul meu!

Cu o condiție.

După alegere o să fie manifestație publică.

Dumneata o să o conduci.

O conduc.

Dumneata o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei.

Prezidez.

O să chefuiești cu poporul.

Chefuiesc.

Și o să vii aici cu toții să saluți numele alegătorilor pe deputatul ales și pe prefect.

Ne-am înțeles?

Da.

Du-te și ia locul în capul mesii. E zelos.

Asta nu e cea din urmă, cameră?

Madam! Madam Pregalant, ești un mânge!

Mulțumesc! Ești prea galant!

Dar du-te de grabă!

Mă duc! Mă duc și să vedeți dacă nu vă plăcea!

Salut, mâinile! Salut, mâinile!

E adevărat, ori visez!

Mare muntă!

E adevărat!

Hainé!

Hainé!

FACULTATEA DE MEDICINĂ

M-a nebunit ghiță, mă trimite la telegraf pentru nimic.

Îmi face farsece însemnă. Și zoi, unde e zoi?

Aici la noi, stimabile, a fost luptă grâuce în orice s-ar zice.

S-au petrecut comedii mari.

Da, frate!

Eu, familie!

Îi cipreșteți dumneavoastră!

Un caragios, aia, un mișel, ca să-i influenseze pe tipătesc.

Pe pănică, de!

Pe prefect!

Nu, nu, da, plec, nu ești de fetea prefectului.

Ori să-l învrășbească cu mine și cu familia mea,

să apucă și face o scrisorică de amor, ca din partea lui Pănică,

prefectul, către joițica, nevastelea.

Și imitează slova băiatului, știi, să juri, nu altceva.

Aici îi cipreșteți plastografie.

Nu, măi nebunii necăsători!

A, la mine a fost cazul adevărat!

Un caz adevărat?

Criptoarea era pe-n față, la tine.

Cu un becher?

Adică necăsătorit.

Cine?

Măi, măi, tine, pe-al fata nu se dă!

Când ne-am pus pisiorul în prag, ori cunei de un război mântuit,

trai-n de pept aici!

Nu-l țelei!

Ia, mergi și de drum căruța și clopoții!

E slab de tot prefectul!

E spuite două ori mai spune și tot nu prețepe!

Ce-ați făcut, m-ai văzut?

Domnule prefect!

Furtuna arată, rece curând!

Domnule, doamna Danache, într-un moment masa e gata!

Domnule, spuneam domnului prefect!

Domnului prefect?

Domnului prefect!

Îți place, nene, alesul dumneavoastră?

Deștept, dar mi se pare că e cam șilet.

Îmi spunea istorile, teisile, alezile, cu scrisoarea, cu plastografie...

Eu îi spuneam de cazul meu că la mine a fost chiar adevărat cu becherul!

Domnule Dan Danache, mi-ai promis să nu mai pămânești de istoria asta?

Eu am promis? Când n-am promis?

Cui am promis?

Ce-am promis?

Da, da, nu mai, nu mai!

Bine aștept!

La lume, gata astea trebuie patients poni!

La lume...

La lume!

La lume!

Da, da, da!

Ma, mine!

Bună ziua!

Bine ați așteptat dimineata noastră!

Bine ați așteptat dimineata noi, minunată!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

FACULTATEA DE MEDICINĂ