Original subtitles

Rușine pentru orașul nostru să trebune în fața unui om.

Rușine pentru Guvernul Vitre, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României,

rat în viarele unui vampir.

Eu, vampira, ca radios!

Curat ca radios!

Mărdon, îți iertați cu o nebunică când trebuie.

Vampir?

Ce-i aia, vampir?

Unul... unul care suge sânge de poporul.

Eu suc sânge de poporul lui.

Dumneata, suc sânge de poporul lui?

Aoleo!

Miseu!

Curat, Miseu!

Mărdar!

Curat mărdar!

Ei, nu s-a lege!

Nu s-a lege!

Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftorogică a

dumnealui, de ceava să-mi rază mie mustările?

Și mie!

La, în sfârșit, las-o asta!

Lasă-l să urle ca un câine!

Curat ca un câine!

Început să-mi spui istoria de-aseară.

Vă spuneam cu o nebunică.

Aseară a țipit semnițele după masă.

Precum e misia noastră, că acum dumneavoastră știți că Pietu Polițaie

n-are și el ceas de mâncare, de băutoră, de culcare, de sculare ca tot creștinul.

Ești și la mine cu o nebunică să trăiți greu de torn?

Ce să zici?

Familie mare, renumerație mică după fugepoare.

Încă de-aia nevastă mea zice, mai roagă-te și tu de domnul

prefectu' să-ți mai mărească leafa, că te prăbădește!

Nu, copii, cu o nebunică să trăiți, numai puțin.

Statul n-are idee de ce face omul acasă.

Ne cere numai datoria tăiei.

9 copii și 80 de lei pe lună.

Familie mare, renumerație mică după buget.

Nu-i vorba după buget, e mică, așa e.

Decât vezi, băiat prost, o mai cârpești de aici

de acolo dacă nu curge pică, azi că știm noi.

Știți cum să nu știți cu o nebunică să trăiți?

Tocmai dumneavoastră să nu știți.

Și nu mai știți.

Îmi pare rău dacă știți să faci lucrurile cu minte.

Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă.

În ea oameni de credință... De credință cu o nebunică să trăiești.

Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para a două.

Mai ales un om cu o familie grea.

9 suflete cu o nebunică, 9 și renumerație...

După buget, e mică să răd mâna cu o nebunică.

Lasă ghiță cu seagurile, dar la alte îl trăiești și bine.

Ai tras frumușel.

S-a curat condeiul.

S-a curat condeiul.

Adică de cum condeiul?

Conducidanului s-a plătit la comitet pe 44 de steaguri.

Da?

S-au pus 44 de steaguri?

S-a pus, mai bine, că s-a pus.

Poate unul, două, se repindea vântul jos, dar s-a pus.

44?

44 în campion.

Nu îmbla cum o strânghită.

M-am plimbat de la luminație într-o sură cu Zoe și cu nenea Zarea în tot orașul.

Tocmai acum e glumează și zice...

Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiță.

Nu-mi pare rău.

Tocmai cu Ana Zăițică.

Tocmai dumneiei care dă să ne așteptăm de la dumneiei la o protecție.

Păi n-a zis-o cu răutate.

A zis-o de glumă.

Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru.

Al dumneavoastră Coanefănică și al Coanei Zăițichii.

Și alul conundarilor.

De ce le-ați numărat Coanefănică?

E așa e, 44.

Vreo 14, 15.

Apoi să le numărăm Coanefănică, să le numărăm.

Nu la prefectură.

2 pe piața la 11 februarie.

4.

2 la primărie.

6.

1 la școala de băieți.

7.

1 la școala de fețe.

8.

1 la spital.

9.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae.

11.

2 la prefectură pe aici.

Dar ai mai numărat pe alea de la prefectură?

Nu, Coanefănică se trăiți.

2 la primărie, 18.

4 la școlă, 24.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae, 30.

Ai mai numărat o dată pe toate astea și aduni rău.

Doamne păzește, Coanefănică, se trăiți.

4, 10 și 4 în cap.

4, 10 și 4.

Cum zic?

1, 2, poate vântul, oricine știe.

Riță!

Păi nu mă orbi de la o brază așa.

Familie mare, renumerați-i după buget mic.

Ia să lăsăm steaguri reghi.

Cu rază le lăsăm, Coanefănică.

Pune-o dată istoria de-aseară, că mă trebesc.

Bine ziceți, Coanefănică.

Aseară, pe la 10 și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și mă dau așa pe o parte

să țineți numai un minutel, că eram plăcut de deosebire de la foc.

Nevasta zice, pardon, dezbracă-te, ghiță și te culcă.

Eu nu.

Eu la datorie, Coanefănică.

Zi și noapte, sfești și la datorie.

Așa mă scot cam pe la 12 părunsări și, pardon, mă dezbrau de mongiri,

scot chipiu, mă îmbrac civilește și plec.

La datorie, Coanefănică.

Până-nsă plicții făcuse vreo unul după 12.

Păi oprim 21.

Sunt pus sub primărie și apuc pe maidan ca să ies la pariera Unirii.

Când dau să trec maidanul, îți lumină la ferestrile de pindosăl Ronai, ca ți-avem.

Și ferestrile vrești.

Ulucile înalte.

Dacă te sui pe uluci, poți intra pe fereastră în casă.

Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea?

Zic, ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică.

Și vin eșor ca o pisică.

Mă sui pe unul și mă pui să ascult.

Auzeam și vedeam cum vă ușim, auziți cu o nefănică, știți?

Ca la teatru.

E ce?

Eu ca să răstos.

Cine era?

Cine să fie?

Scălinea, Ionescu, Popescu, Popa Pripici.

Și Popa?

Da, Popa și Don Tăchițe și Petcuș și Zapisescu.

Toată gașca-n până.

Jocul era pe isprăvit.

Și fumărie de tutune și-a pe fereastră ca de la vapon.

Mai juca Popa și cu Petcuș.

Îi las și-i dau de vorbă.

Și Cațavencu mă-njura.

Grozav cu o nefănică pe guvernii și pe dumneavoastră.

Și-și număra voturile.

Scălinea.

Opa și Mofluș.

Curat Mofluș.

Îi las că le dau eu.

Le dăm noi voturi.

Dar să vedeți ce s-a întâmplat cu o nefănică.

Din vorbă în vorbă Cațavencu zice...

Mă prins cu dumneavoastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți.

Unul pe care contează vampirul...

Și acolo, pardon, tot vampirul mă zice.

Pe care contează vampirul ca pe Dumnezeu.

Și când l-om avea pe ăla, îi avem pe toți.

Ia ascultați scrisoarea asta.

Și scoate o scrisorică din prototip.

Ia ascultați.

Diavolul de popă n-are de lucru.

Se scoală repede de la joc și zice să mă îngrop.

Sufletul îmi iau năică.

Nu citiți.

Stai să o ascult și eu.

Să mi-a prins numai țigara.

Și cu o nefănică se scoală de la joc.

A prins de chibritul.

Dragi-o din țigară.

Și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră.

Drept în ochii mei.

Mă trag înapoi.

Alunec de pe un uluș și cas pe maidan peste un dobitoc.

Care pe semne trecea ori...

Ce era lângă un uluș?

Dobitocul începe să strige.

Tors din casă, sar năvară la fereastră.

Eu, cum căzusem, mă ridice grav o iopă, muniște

lângă un uluș și intru în cortea primăriei.

M-am mai întors eu de-a-nchisesele fereastră și lăsase răpărterile și... Cine să e?

Ce scrisă?

Nu precep!

Ghidăr!

Eu trebuie să mă duc la dejun să nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să mă aștept.

Ei nu dejunează fără mine.

Și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun.

Și mai ales, cum e Zoe nerăbdătoare...

Ce-mi ordonați, coane fărică?

Să-mi aplice scrisoarea aia și de cine-i vorba.

Ascult, coane fărică!

Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta.

Nu doar că-mi e teamă de intrigile proaste al lui Cațameni, dar n-ar fi rău să-l

dezarbăm cu desăvârșire și apoi să-l lucrăm pe onorat.

Dacă-l vrea să-l lucrăm...

Stai un minut până să-mi schimb haina.

Ieșim împreună.

Am să-ți mai spun ceva.

Stau, coane fărică!

Vrea misie, misia de polițaie.

Și, coane fărică, cu coana joiții ca mai stau să-mi numere steagurile.

Tot vorba bietii neveste zice...

Ghiță, ghiță!

Fug pe-l în boci și-i coapă tot!

Că să turu' nu crede la-l flământ!

Zi curat!

Zăpili de conufănică!

Moșie a moșiei!

Fonții a fonții!

Coana joițică!

Coana joițică!

Trai-ni neacu' cu banii lui Trahanache!

Babaci!

De-aia-i unde?

Familie mare, denumerație după bugernică?

A, ce coruptă societate!

Nu mai e moral, nu mai sunt principuri, nu mai e nimic.

E interesul și are interesul.

Vine, zice, fiul meu de la facultatea la altăierii în scrisoare.

Vezi, tânăr, tânăr, la copt.

Serios, păi, zice, tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție.

Și o societate fără principuri, v-ați să zică că nu le are.

Poți du-ne pe-a Mișelie, infamie!

Aici era aici!

Aici e româna Conezariu!

Pănică, ai ieșit?

Păi nu, Conezariu, vine numai de când!

Momentar, ieși încolo!

Ieși acolo, pănică!

Neca Zaharia!

Cum se poate?

Ai ieșit înainte de dejun?

Ce e?

E comedie!

Mare comedie, pănică!

Stai să spui...

Mai aveți ceva să-mi ordonați cu aia, pănică?

Nu, nu uiți de ce am vorbit!

Trebuie să avem desnegarea istoric cât mai de gravă!

Ascultă!

Nezariu, e lung ce ai să-mi spui?

Nu le poți spune la dejun?

Ai puțin tică răbdare?

Nu trebuie să știe joiții, că e comedie mare, pănică!

Atunci treci ghiță de la nenea Zaharia pe-acață și lasă-i vorba doamnei joițichii?

Nu-i așa, nene Zaharie?

Să fie așa de bună să nu se supere dacă o întârzea de la dejun!

Avem ceva politică de vorbit între bărbați!

Ascultă-l, bărbat!

Aici?

Mă ți-ai duce?

Unde mi-ați ordonat?

De ce nu ești prin față?

Da, prin față!

Ei, nene Zaharie, ce-i?

Ia spune-te, văd că am schimbat!

Ai puțin fiică răbdare!

Să vezi!

Azi dimineață, de la 8 și jumătate, intră Feciorul în odaie.

Își nu-mi bău să-mi cafeau.

Îmi dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns.

De la cine era răvășelul?

De la cine?

De la onorabilul domnaie Cațavencu!

De la Cațavencu?

Și ce le face Cațavencu cu mine și eu cu Cațavencu?

Nici înclin, nici în mânecină.

Chiar putem zice, dacă considerăm după principuri, din potrivă.

Firește!

Stai să vezi!

Venerabilului domn Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului Permanent,

al Comitetului Școlar, al Comitiile Agricol și al altor comitete și comitie locu.

Venerabile domni, în interesul onoarii domniei voastre de cetățean și de tață de

familie, orgăm să treceți astăzi între orele 9 jumătate și 10 amânt pe la birou

ziarului Răgnetul Carpaților și sediul Societății Enciclopedice Cooperative

Aurora Economică Română, unde vi se va comunica un

document de cea mai mare importanță pentru dumneavoastră.

Al domniei voastre de votat, Cațavencu, director proprietar al ziarului Răgnetul

Carpaților, prezident fundator al Societății

Enciclopedice Cooperative Aurora Economică Română.

Ei, ce document?

Ai puțin pică răbdare.

Să vezi, m-am gândit să nu mă duc.

Să nu mă duc, să nu mă duc.

Dar am mai de curiozitate să mă duc să văd ce moft mai e și ăsta.

Mă îmbrac de grabă fănică și mă duc la Cațavencu și d-aici să vezi, la Cațavencu.

Cum intru, se scoală cu respect și mă poftnește pe fotel.

Venerabile în sus, venerabile în jos, îmi pare rău că ne-am răcit împreună,

zice el că eu totdeauna am ținut la dumneatab ca la capul județului nostru.

Și, în sfârșit, o sumă de delicatețuri.

Eu serios zic, estimabile, m-ai chema să-mi arăți un document.

Zice, ne teamă, zice că o să fie o lovitură dureroasă pentru dumneata și...

aș fi trebuit să te pregătesc mai dinainte.

Dumneata, un bărbat așa de și așa de și iar delicatețuri.

Zic iar, estimabile, ai puțin pic rădare documentul?

El iasă.

Că de, damele, să vezi unde vrea să mă aducă mișelul.

Iată, joiți capul, să nu cumva să-i spui.

Să nu care cumva să afli cum e azi în situație.

Doare ce-a cutezat mizerabilul.

Să vezi, că de, damele, zice, nu înțeleg totdeauna meritele și calitățile morale

ale bărbatului și respectul care va zica ce trebuie să-i poartă.

În sfârșit, ce să o mai lungesc degeaba după ce îi pui piciorul în praj și îi zic,

ia, ascultă, estimabile, ai puțin pic rădare document.

Vede mișelul că n-are încotro și îmi scoate o scrisorică.

Dice a cui?

Și către cine?

A cui?

A cui Nenezariu.

Ai să vezi?

A, da?

Către nevastele.

Către șoicică.

Scrisoare de amor în toată regola.

Mai?

Ce zici, dumneavoastră?

Nu se poate.

Nu se poate.

Am citit-o de zeci ori, poate o știu pe din afară.

Ascult.

Scumpa mea Zoie, venerabilul, adică eu, merge de seară la întrunire.

Scumpa mea Zoie, venerabilul, adică eu, merge de seară la întrunire.

Întrunirea era de-alaltă ieri seară.

Eu, adică tu, trebuie să stau acasă, pentru că aștept de pești de la București,

la care trebuie să răspunzi pe dată.

Poate chiar să mă cheme ministrul la te, legraf.

Nu m-aștepta prin urmare și vină tu, adică nevastele mele, la cocoșelul tău.

Adică tu, care te adoră ca totdeauna și te sărută de o mie de ori, pănică.

Nu se poate!

Ținu' toastele, miserabilului!

Nu se poate!

Fiul este că nu se poate.

Dar ți-ai fi înghiubit așa, Mișelin?

Bine, frate, înțeleg.

Plastografie, până unde se poate.

Dar până aici, nu înțeleg.

Ei, pănică, să vezi imitație de scrisoare, să zici și tu că e a ta.

Dar să juri, nu altceva.

Să juri!

Uite-te la el, cum se vorbează.

Las-o!

Bună zi, Mișel, și pace!

Ce?

Așa-i lumea, n-ai ce-i face, n-avem să o schimbăm noi.

Cine-și poate înghiubi până unde poate merge Mișelia omului?

Miserabilul!

Măi, omule, ai puțin ticără tare.

Zi ce am zis eu.

Ești tare, estimat, uite la machiavealele curii.

Tare!

N-am ce să zic.

Dar îți ai găsit omul.

Și dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce a ajuns?

Mi-a spus că dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul.

Pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă

și o să fie pusă în cergemea ca să o vază oricine o pofti.

Îl împușc!

Îi dau foc!

Trebuie să mi-l aduc aici numai de cât!

Eu ori mort cu scrisoarea!

Iriță!

Iriță!

Dă-mi de polițoiul!

Ai puțin ticără!

E inut!

Mare cumpăt!

Aminte?

Bun băiat!

Deștept, cu carte, dar... iute!

Nu face!

Pentru un prefect?

Într-o societate fără moral și fără principi trebuie să ai și puțin tică diplomație.

Mamul canaie!

Ia stă în pără de omule și lasă odată mufturile

că avem lucruri mai serioase de vorbit.

De seară e întrunire.

S-a pătărât?

Punem candidatura lui Fakuride?

Ce facem?

De seară am aflat că Găscălinea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal.

Trebuie să-i spună a lui Ichi să se îngrijească.

Mișelul de Cațavencu o să ia de seară cuvântul ca să ne combată.

Nu te temene, Nezario!

De seară, domnul Cațavencu, n-o să fie la întrunire.

O să fie în altă parte, la păstrare.

Haide, mergi la dejun?

Nu, Necădariu, mulțumim, am vrea lor.

Uite dumneata singură.

Sărutări de mâini cu anii joițichii.

Bine, dar la prânz, desigur?

De seară eu mă duc la întrunire.

Trebuie să stai cu joițica aia.

E urât, singură.

După întrunire, avem preferanță.

Doamne, la revedere!

Și nu te turbura, Necădariu.

Păi, bă, tite, ce mișelie!

Nu vezi tu cum e lumea noastră?

Într-o societate fără moral și fără prinții, nu merge să o iei cu iuțeală.

Trebuie să ai puțin picărădată.

Ce să fac?

Ce să fac?

Nighiță!

Fănită!

Fănică!

Zoie, știi?

Știu, sunt nenorocită, fănică.

Știu, am pus dincolo, dar am intrat pe Scăricita din dos.

Am venit numai din cât după Zaharie.

N-am avut curaj să dau ochi cu el, am auzit tot, tot, tot.

Sunt nenorocită, fănică.

Când a plecat ghița aia, l-am chemat dincolo.

I-am spus totul.

Numai mâine poate scăpa.

De unde a traseșit?

Și eu știu numai de cât după Zaharie.

Uite!

Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află în document

iscălit de amabilul nostru prefect și adresat domniei voastre.

Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul

unui sprijin pe lângă amabilul în cestiune.

Nevoiți doar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere

într-un timp mulțumitor pentru oameni în două părțile.

Cum?

Cum?

Când ai pierdut biletul Zoiuști?

Pe altă seară, când am plecat de la tine, l-aveam.

Când am ajuns acasă, nu știu dacă îl mai aveam.

Poate s-a fi scos Batista pe drum și mi-a trăsut scrisoarea.

L-aveam tot într-un buzunar.

Ce nenoroci!

M-am dus la Cățavencu.

Înainte nu veneam acum.

Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea cu condiție să-i asigurăm alegerea.

Amintări publice la scrisoarea paiului.

Lupta este desfărată!

Vrea să ne omoare?

Trebuie să-l omorâm!

Și nu mai vine Ghiță.

De Ghiță l-am trimis eu la Cățavencu.

Să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.

Careva să zică Ghiță e acolo.

Sigur?

El trebuie să fie.

Asigură-te de gravă!

Poate să nu fie tocmai așa.

Poate că e o manoperă.

O manoperă grosolană ca să-i intimideze pe câțiva nehotărâți.

Venerabilul domn' Prea Ranache l-am văzut intrând la

Cățavencu astăzi pe la zece când mă duceam în târg.

Eu am n-am să întâlnesc pe cineva la zece ființe.

Fix mă duc în târg.

Respectabil la madame Prea Ranache am văzut-o ieșind de la

Cățavencu tot astăzi pe la unsprece când mă întorceam din târg.

Eu am n-am clienți acasă la unsprece fix mă întorc din târg.

Nu înțeleg.

Cum nu înțelegi?

La unsprece fix?

Nu frate, nu înțeleg doar averile astea cu opoziția.

Tu ai văzut pe Prea Ranache întâi.

Pe urmă pe madame Prea Ranache.

Și eu, ademeau, am văzut pe polițaiul.

Să ne chinți să intrăm la Cățavencă.

Să fie trădare la mic loc, haide.

Mă mersi și mai departe și zic, trădare să fie dacă o cel interesă nepartidului.

Dar s-o știm și noi.

Respectul trebuie să ne dea cheia comediilor ăștia.

Ia cătălui!

Salutare!

Salutare, stimabile!

Ce roșu s-a făcut!

Salutare, salutare, onorabile!

Ia poftiți!

Ia poftiți!

Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim.

Sunt două scălece trecute.

Și eu am, n-am înfățișare.

La 12 trecute fix mă duc la tribunal.

Uite de ce e vorba, stimabile.

Să fim scurți.

Prin târg se spune... Adică dăm voie să fim expliciți.

Mie-mi place să pun punctele pe I.

Se aude.

Se aude cum că partidul nostru dă la colegiul doi ajutorului Cațarenu.

Care partid?

Care Cațarenu?

Adică cum care partid?

Adică partidul nostru.

Madame Trahanache, dumneatane, neasaharii, a noi și ai noștrii.

Să ducem pe brațe pe domnul Cațavencu.

Și cine spune asta?

Nu râde, stimabile, nu râde.

A început să se vorbească.

Și de ce, să zicem, lumea are pentru ce să intre la pănuieri?

Domnul Trahanache l-a vizită la domnul Cațavencu.

Madame Trahanache l-a vizită la domnul Cațavencu.

Ei!

Domnul Gință Polițaiu l-a vizită la domnul Cațavencu.

De unde și până unde?

Noi, ce să zicem, ne temem de ce spune lumea.

Ei, ce spune lumea?

Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile?

Ne temem de trădare.

Na.

Amice, domnule Farfuride, nu-ți se pare du-mi tare că te faci mai catolic decât papa?

Da, când e vorba de principiul, stimabile, da, mă fac.

Adică nu, nu mă fac, sunt, când e vorba de asta, sunt mai catolic decât papa.

Domnilor!

Eu primesc acasă la mine astfel de observații pe care dați-mi voie să vă spui?

Le consider ca niște insulte.

Să nu ne iuțim, stimabile.

Cum să nu mă iuțesc, onorabile?

Dumneavoastră veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera

și-a rămas între dumneavoastră ca să vă organizez partidul.

Căci fără mine trebuie să mărturisiți că dumneavoastră

n-ați fi putut niciodată să fiți un partid.

Dumneavoastră veniți la mine acasă să vă numiți pe față tocmai de doar.

Asta nu pot să vă permit.

Mă rog, iată ce se împarte acum prin târziu din partea lui domnul Cațavencu.

E tipărit, stimabile.

Tipărit?

Da, tipărit.

Să-l voi.

De munca pozitivă știre, acum că desigur candidatura micului nostru politic,

domnul Cațavencu, prezidentul grupului independent, este

pusă la dăpost de orice loviră din partea administrației.

Din contră, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât pătrânul și venerabilul

domn Trahanache, prezidentul comitetului, electoral, cât și junele și onoratilul

nostru prefect, ar fi convins și în fine că în împrejurările prin care trece țara,

județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de

un bărbat independent ca amicul nostru domnul Cațavencu.

Domnul Cațavencu vă la cuvânt una întunirea de deseare.

Comitetul grupului independent.

Auzi.

Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut.

Domnilor, vă rog.

După cum știu, niște afaceri importante mă cheamă numai decât la telegraf.

Mă scuzați, dar...

Așa, scurt.

Adică cum am zis ce poftiți pe ușa afară.

Bine?

Împisniță!

L-am căutat în tot Târgul Coanei, pănică!

Nu e!

Haide la Trahanache!

Aici v-am aflat!

Haide!

Râzăvenesc, le-mi e frică de trădare!

Câte ceasuri sunt?

19 trecute.

19 trecute?

Până la 12 trecute fix!

Astfel, doar, domnilor... Ne ducem, ne ducem, stimările!

Nu voim să tacem de ala!

Ne ducem, dar gândește-te, stimările, că suntem membri a celuiași partid!

Îmi zicea mădurea ori amicului Brunzoverescu.

Trădare să fie dacă o cere interesele partidului!

Dar să o știm și noi!

De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii

noștri, cu Mihai Bravu și Ștefan cel Mare.

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!

Salutare!

Salutare, stimări!

Salutare!

S-a dus?

Ai văzut, pănică?

Ai auzit?

Și ghisă, nu mai vine!

Pănică!

Pănică, ne-a merinț-o nenorocire grozavă!

Taci!

Vine cineva!

E ghisă, desigur!

Sloca!

Cine e ăsta?

Ce poftișul ea ta?

Eu?

Eu sunt alegător.

Cu tăi ce-am?

Cum îi cheamă?

Ți trebuie să spui cum îi cheamă.

Vorba ea e, sunt alegător.

E turmentat?

Nu-i nimeni afară, lasă să intre.

Ești toți nebuni, toți vecivini.

Ești tu, sunt turmentat.

Aștept porna seharia de la un seferoare.

Nu-i vorba, ținem la tomlae ca ce-aveți.

E din societari.

Dar vorba e eu, alegător, eu.

Apropiat.

Eu pentru ție văd ea.

Stai oameni.

Trimite-l, pănică, dă-i drumul.

Ea merge de tot.

E bun cetățenie, du-te, altădată mai vorbim.

Dar ce să vorbim altădată?

Acum ce treabă avem?

Nu mă uitați la mele că sunt așa de...

Au făcut-o nevoie de tot.

Să vezi de-a ta cum te-a devinit la păutură.

Că a fost lată de tot.

E bun omului și înțelege.

Eu am găsit o scrisoare.

Scrisoare?

Scrisoare?

Da.

A tu, Vitalie, că trecoarea-și vezi.

Am găsit-o, a luat-o ieri seara pe drum.

Că deșeam de la intrumire.

Fă-ți idee.

Că a luat-o ieri seara până azi dimineață.

S-o duci într-un cer.

Miserabile!

Am azi măduit că am mers.

Lasă-l, pănică, să vedem.

Lăsați-mă să vezi.

Când am găsit-o, pe curiositate, am deschis-o.

Și m-am dus sub conferenat să o citesc.

D-apă ca să-și fie spre vezi bine și hați.

Pe la spatele, cum că ați avea cu desimile aia.

Și salatul?

Salatul?

Așși!

Am băgat-o în bozinare.

Ce domnare?

Așa faci parte din societatea noastră și primești scrisoare de la prefectul cetățean?

Bravo-s, zic.

Așși!

De la prefect.

Ce?

I-am folosit cu slova.

I-ai aratat eu.

Doamne păzește!

Bacă!

Nu bacă, nu ți-o dau!

Din vorba în vorbă, tura-vura!

Te-am avut tu pe la... Una, două, trei!

Dar băi, te-ai cuvere, te-ai cuvit, te-ai cuvit, te-ai cuvere!

A făcut ce și domnare?

L-am băut?

O, l-am băut!

Dar scrisoarea?

Scrisoarea?

Unde e scrisoarea?

Mă strigă!

Amintesc!

O am la mine, scrisoarea ta!

Da, o am la mine!

Domnare, zicea că îmi vezi zece poli pe-aia.

Și...

Nu trebuie un oră avem pe-aia!

Slavă Domnului, apropitar sunt!

Da!

Alegător!

Dar vorba e eu!

Eu pentru cine votez?

M-am pierdut-o!

M-am pierdut-o!

Da!

Te-a furat-o ca să mergi!

Adică, domn, n-ai să ne prea poate că aș dormi!

Deci, da, da, fă-ți ideea!

Te-ai cuvere, te-ai cuvit, te-ai cuvit, te-ai cu...

Miserabile!

Ce-ai făcut?

Nu m-ați vorbit!

Păi, pănică, păi, și-i țin copiii!

Iisă!

Iisă!

Vine cu Zaharia!

Cu Zaharia?

Mai spune?

Nu!

Că amețesc!

Ia, vene norocitul ăsta!

Ce-ai drumul până-n jos?

Pe scala a mică!

Hai, uite, ce dă de nebun!

Nu m-am pierdut!

Că amețesc!

Hai, uite!

Dar vorba e eu!

Pentru cine votez?

Hai, uite!

Nu m-am pierdut!

Că amețesc!

Nu m-am pierdut!

Păi, mă, știe tot, dar nu crede nimica!

N-ai auzit?

Păi, mică, păi, mică!

Ce-ai făcut, Ghiță?

N-ai fost la Cătăvencu?

Am fost, oare, Zicu!

Se lasă greu!

Greu de tot!

Ori o mie de puru, ori de putăție!

Trebuie să punem în apel!

Uite, Ghiță!

Ia jandar!

Chior mor trebuie să mi-l aduce la poliție, acum!

Într-un moment!

Păi, mică!

Uite!

Ascult!

L-au prins cu alta vaipoare!

Bine!

Și-o zic-o!

Bine!

A aflat?

Știe tot!

Bine, omule!

Nu ți-am zis să nu-i expuși?

Mă știam eu cât de desimțitoare!

Iată, vezi?

Iată!

S-a spus că l-a prins pe un orabil cu alta vaipoare!

Ghiță!

Ghiță!

Iată!

Iată un orabil!

Sunt picărătare!

Cața de el, cu o de... Cu ce altă?

Cu altă plastografie!

Ce plastografie?

Curat plastograf!

69 cu roșu!

Unde?

11... Așa!

Cu albast!

Hai, luă!

12... Ai puțin picărătare!

1... 2...

5...

7...

10...

11...

12...

Scuie!

N-a chisit pe anul?

Nici nu mai are drept de vot!

De când și-a măritat fata!

Nu i-a dat casele de zestri?

He-he!

Dacă votează, merge la pușcărie, onorabilul!

Ai puțin picărătare!

Dar dacă-l putem aduce, să voteze cu noi!

În altă vorbă, să voteze cu noi e ușor!

Are procesul cu Epitropia Bisericii săptămâna viitoare!

Dar... să voteze cu noi!

Adică cum să voteze cu noi?

Adică... cum să voteze cu noi?

Să voteze cu noi!

Nu pricep neică Zahariu vorba noastră?

Adică noi!

Partidul nostru!

Pentru cine votăm noi?

Pentru cine lucrăm noi?

Noi încă nu știm!

Mă rog, aveți puțin picărătare și mă rog, aveți...

Nu știu mai mai și mai departe și zic cum ziceam noi amicul meu Brânzovenescu!

Mă tem de trădare!

Cum de trădare?

Dar aia noi astăzi când am mirosit ceva, cumva...

Ceva, cumva...

Ceva, cumva?

Dacă e ceva...

Ceva la mijloc!

Ceva la mijloc?

Dar așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!

Dar cel puțin s-o știm și noi!

Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mică cel Bătrân și cu Vlad Țepeș,

neică Zahariu!

Mă-mi place trădarea, dar... Ce răbdare, neică Zahariu!

Nu mai e vreme de așa lucru!

Astăzi seară e întrunire!

Mâine începe alegere!

Pentru cine votăm?

Pentru cine votăm?

Aveți puțin picărătare!

Pentru cine ați mai votat și până acum?

Nu înțeleg!

Nici eu!

Ia să ne tălmăcim noi puțin!

Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim!

Asta o cerem și noi!

Ce sunteți dumneavoastră, mă rog, vagaboți de pe uliță?

Nu!

Zavracii?

Nu!

Căusași?

Nu!

Dumneavoastră, adică noi, suntem cetățeni?

Suntem onorabili, mai ales noi trei!

Storpi puterii, proprietarii, membrii comitetului permanent, ai comitetului

electoral, ai comitetului școlar, ai comitetului pentru

statul al lui Traian, ai comitiului agricol și etc.

Noi votăm pentru candidatul pe care îl pune pe tapet Partidul Întreg.

Pentru că de la Partidul Întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă

binele nostru.

Așa e!

Așa e, dar... Dar ce?

Numele candidatului?

Poate să fie al meu, al dumii tale, al dumii

sale, după cum cerul îi îndelesă în departe.

Din moment în moment așteptăm să-l știm.

Prefectul trebuie să fie.

Nu îl așteptăm să fie de la telegraf.

Hai!

Nu bate telegraf, bate!

Ce treabă altă azi?

Poate că acum, când noi vorbim, poate să fie și s-o simt numele.

Ne sârmă, stimabile!

Da?

Ne sârmă, ce crezi, dumneata?

Toate bune și frumoase cum le tălmăcești, dumneata Neica Zahariu, dar nouă...

nouă îmi e frică de trădare.

Nu din partea dumii tale.

Nu din a dumii tale.

Dar din a cui?

Din a cui, din a cui.

Știi, dumneata, din a cui.

Să n-am parte de joițica, dacă știu.

E, estimabile, prea te pașchinez, dă-mi voie.

Știi ce e venerabil, Neica Zahariu?

Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.

Doamne, Neica, să vedem.

Doamne, Neica, să vedem.

Doamne, Neica, să vedem.

Ea îmi e frică de trădare.

E, îmi e frică din partea amicului... Care amic?

Care amic, care amic?

Știi, dumneata.

Să ne-am parte de joițica, dacă știu.

Vrea că te fascinezi... Aceasă nu.

Din partea amicului, Fănică.

Ce?

Din partea prefectului.

N-a un e frică de că noi ștem clopoane cu Cazavecu, cu moftologul!

Cu neviliistul!

Cu Cazavecu?

Răbdare?

Fănică, trădător?

Hei, vreau să...

Asta e nepropoziție.

Ei, nu mă așteptăm.

Ei, ne-am propoziție.

De noi... Ce ne-am zis?

Mai puțin pică răbdare, stimabile.

Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiescă pe darbă.

Cât uște puțin pe fănic.

Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să fie cineva să-mi bănuiescă nevasta.

Pe joițica.

Pe coana joițică, onorabile.

Îmi pare rău, neică, să harionui nu... Mai puțin pică răbdare, zic.

Pentru mine, să fie cineva să bănuiescă pe joițica, ori pe amicul pănică, totul aici.

Eu, un om cu care nu trăiesc, ne-ar da la o tăier, trăiesc de opt ani.

Cu jumătate de an, cu aceași mamă surată a doua ori.

De opt ani trăim împreună, ca frații.

Și nici un minut n-am găsit la omul ăsta, măcar atât pică rău.

Credeți, dumneavoastră, că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la

București, dacă nu stăruiam eu și cu joițica?

Ce n-a dreptul vărdit joițica să rui mai mult?

Ei, se înțelege, damele, sunt mai ambițioase.

Ai puțin pică răbdare, nu?

De-am zis că nu era prieten.

Dar de interesul partidului.

Cine altfel ar fi putut fi prefect al nostru?

S-ar mai fi găsit, poate.

Să-mi dai voie să nu te crezi.

Un om, independent, care a făcut servicii partidului, județului, țării și mie,

ca amintea voastră.

Ați servicii, da?

Și să veniți dumneavoastră tot din partid și să bănuiți, nu?

Să vă pronunțați cu astfel de cuvinte... neparlamentare.

Îmi pare rău.

Nu spârșit, nu?

Îmi pare rău.

Careva să zică unde nu înțelegeți dumneavoastră politica, hop, numai decât frădare.

Ne-am prăcușit.

Ce societate!

Adevărat binezice, fiile meu, de la facultate.

Unde nu e moral, acolo e corupție.

Și o societate fără principi, va să zică că nu le are.

Frădare, bravos!

Fănică, trădător!

Frumos!

Salutare!

Salutare, știi, măi!

Ei!

Ți-a plăcut venerabilul?

E tare!

Tare de tot!

Olic bărbat!

Nu-i dăm de rostul secretului.

Trebuie primii să mai așteptăm.

Să mai așteptăm?

Până când să mai așteptăm?

De stea la sfârșitul întrunirii, parcă-l văd

pe venerabilul că se sfoară și trage copoțelul.

Stimabilor, aveți puțin tică răbdare.

Candidatul comitetului nostru este onor domnaie Cațavencu.

Astalog!

Nifilistul!

Și bravo în sus și bravo în jos și mâine și păi mâine.

Înăghiță polițaiul.

Aleargă până iese limba de un cot și ți-l

toarnă pe domnul Cațavencu, care ne-a înjurat.

Și ne-a paciocorit de atâta vreme pe toate tonurile de putat la colegiul 2.

Și noi să stăm cu mâinile în sân peste poate.

Ce or să faci?

Te joci cu puterea?

Ce să fac?

Poate mă depresi la București, la comitetul central, la minister,

la gazete.

Scur și cuprinzător.

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru

nifilistul Cațavencu pe care voru să-l aleagă la colegiul 2.

Trădare!

Trădare!

Trădare, de făior, trădare!

E tare!

E tare!

Nu o înscălesc!

Trebuie să ai curaj ca mine!

Trebuie să o înscălești!

O dăm anonimă!

Așa da, o înscălesc!

O înscălim mai mulți nemței partidului.

Dar dacă ne buneaște sloba la telegraf?

Punem pe ala cineva și-o scrie.

Pe cine?

Trebuie să găsim pe cineva să ne-o dea la telegraf.

Haide, Brânzovenescu!

Numai să nu plătim ceva!

Trebuie să ai curaj!

Anonimă!

Câte ceasuri sunt?

Cinci.

Ai de grav!

Între cinci și șase, fix, să închide telegraful.

V-o făcurăm și pe asta și tot degeaba.

Am pus mâna pe doamn Cățavenu.

Când am asmuțit băieții de la umflat, strinca cât putea.

Protestează în numele Constituției!

Asta-i violare de domiciliu!

Zic!

Urat violare de domiciliu?

Am umflat el!

S-a ursit umflat.

L-am turnat la hărdea unui pe drag.

M-am întors cu virgea acasă de-aia.

M-am căutat prin toate curcișoarele.

M-am ridicat dușamelele.

Am destupat urloaile surbii.

Am scopit crăpăturile zidului.

Fese putință să dea desesare!

M-am întors la poliție.

L-am scotocit pe un buzunare.

Peste toți!

Lui și noi!

L-am amenințat că am poruncă de la Conu Fănică să-l sinuiesc ca pe hoț de cai.

Degeaba!

Nu spune decât numai și numai Coanei Joițichii.

O caut și nu o găsesc.

Acasă nu-i, aici nu-i.

Ia, Cător!

Coanei Joițichii!

Ghiță!

Bine că te găsesc!

Și eu mă căutam, Coanei Joițichii!

Ghiță!

Ghiță!

Ce-am făcut?

Ce-ați făcut?

Ați fost nebunii?

Adina, oricând ești și-am de acasă, m-a făcut de la doctorul, că te-ai dus cu

jandarmii, ai călcat casa lui Cațaveicu, l-ai

luat pe sus și l-ai dus la poliție, în arestă!

Cum ai făcut asta?

Cu oric timp verbal de la Conu Fănică!

Unde-i Fănică?

Nu știu, îl caut și eu!

Și pentru ce n-ați arestat pe Cațaveicu?

Pentru ca să-i apucăm scrisoarea!

Și-a apucat-o?

Nu, Coanei Joițichii!

Nu!

După cât am căutat și pe dânsul și n-a el

acasă, scrisoarea este ascunsă altul undeva!

Ghiță, m-ați nenorocit!

Scrisoarea o să fie publicată mâine și ați făcut și scandale degeaba!

Vă scălimea o să urmeze înainte cu gazeta și lista lui...

Ce-o să zică la București guvernul când vreau a afla că ați violat domicilul lui

Cațaveicu și n-ați arestat înajurarea negerilor?

După ce guvernul le-a asigurat că toate o să petreacă cu bine și cu liniște,

cum o să mai poate rămâne făinică, prefect?

Coanei Joițichii, am uitat să vă spui!

După câte făgătueli și amenințări i-am făcut lui Cațaveicu, mi-a răspuns că însă

de-ar mai stăluiesc și că, la urma urmelor,

nici nu mai vrea să stea la vorbă cu nimeni!

Dar cu nimeni decât numai cu dumneavoastră!

Nu te ghiță!

Nu te degrabă!

Lăi drumul și roagă-l din partea mea să poftească aici!

Îl aștept!

Numai dacă cu o nufănică... Dacă ții la tine, dacă ții la familia ta!

Ghiță!

Cum să nu ți-o coară, Joițich?

O unzprece suflete!

Nu te degrabă!

Într-un suflet!

Să nu vii pe Cațaveicu!

Moartă de bine cu el!

Eu o pinșez în într-o clipă!

Ascult!

Ai lănit?

M-am dus!

În numărul de mâine al tăuui noastre, vom reproduce o interesantă scrisoare

sentimentală a unui înalt personaj din localitate, către o damă de mare influență.

Originalul va sta de mâine la dispoziția curioșilor în biroul nostru de redacție.

Atât pentru astăzi!

A bon entendre!

Salut!

Ce mai e de tot?

Trebuie să alegem pe Cațaveicu!

S-ară, nu mai încape vorba!

Îmi mai e vreme de stat la gândul?

Cu un Michel ca el, când ne ținem așa, la mâna așa de bine, nu ar fi o copilărie?

O nebunie!

Fănică!

Trebuie să se îndoiască!

Trebuie!

Și apoi, mai la urmă, Cațaveicu!

Poate fi tot așa de bun de puteat ca oricare altul!

E fănică!

Unde poate să fie?

Zoi, aici ești?

Părință, te-așteptam!

Ce ai făcut?

Ai ales stat pe Cațaveicu!

Te-ai gândit bine la ce ai făcut?

Cum ți-a venit să faci una ca asta?

Pentru ce ai făcut-o?

Pentru ce, pentru ce?

Tu mă întrebi pentru ce?

Pentru nerozia care ai făcut-o tu!

Pentru a evita nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență!

Ți poate atâta distracție, atâta nebăgare de seamă, o scrisoare de amor,

să o arunci cine știe într-un buzunar cu bafista și s-o pierzi ca și cum ai pierde

o hârtie indiferentă, ca un afiș după ce ai ieșit de la reprezentație!

La atâta lipsă de judecată să spui drept, nu mă aștept!

Ce Dumnezeu ești, femeie, în toată firea!

Nu mai ești copil!

Atâta neglijență nu se pomelește nici în român, nici într-o piesă de teatru!

Judecă-mă, păniță, judecă-mă!

Da, așa e!

Am fost o copilă!

Am făcut o nerozie fără sănă!

Dar acum trebuie îndreptată!

Pănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut până la mine măcar un moment din viața ta,

scapă-mă!

Scapă-mă de rușine!

Tu ești bărbat, nu sfat?

Pentru tine afișarea intrii din noastre n-ar fi o din norocin?

Dar pentru mine, pănică, gândește-te, gândește-te!

Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Cațavencu!

În zadat, pănică!

Cațavencu poate muri astăzi!

Mâine gazeta lui tot o să publice scrisoarea mea!

Dumnezeule, cum or să-și mulgă toți gazeta!

Cum or să mă sfâșie, cum or să râză!

O săptămână, o lună, un an de zile!

N-o să se mai vorbească decât de aventura asta!

În orășirul ăsta unde bărbații și femeile și

copiii nu au alte petrecere decât părtirea!

Și e chiar fără motiv!

Dar încă am un motiv!

Și ce motiv, pănică!

Ce buie, ce scandal, ce cromă!

E o teorică infernală!

Și eu, pănică, în timpul ăsta ce să fac?

Să mor!

Să mor, dacă vă ești!

Pentru că după asta nu o să mai pot rui!

Atunci, dacă nu e altă scăpare...

Zoe!

Zoe, mă iubești?

Te iubesc, dar scapă-mă!

Să fugim împreună!

Ești nebun?

Pe Zaharie?

Pe propoziția ta?

Dar scandalul și mai mare, care s-ar aflinde pe urmele noastre?

Atunci nu ne mai rămâne nimic ca de făcut!

Da?

Ce?

Să sprijinim candidatură lui Cațavencu!

Peste putin!

Să-l alegem!

Niciodată!

Trebuie!

Odată cu capul!

Te gândești la ce spui?

Iată pe CDP și-am pus mâna din aur.

A dus-o la Telegraf Canaria, care a lăsit scrisura ta pe țivul de azi dimineață.

E o DP și anonimă.

Am oprit-o și-am dat ordin la Telegraf să nu mai expedieze nimic ca înfrăștirea mea.

Dar știu eu ce poate conține o DP și cu chei.

Iată!

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul

pentru nifilistul Cavencu pe care mor colegiul 2.

Trădare, trădare, de trei ori trădare!

Mai mulți membri ai partidului!

Orice s-ar întâmpla, nu se poate să sprijinim pe mizerabilul!

Nu, nu, nu!

Spune!

Să căutăm, să găsim alt mijloc!

Alt mijloc nu văd!

Alt mijloc nu este!

Atunci!

Atunci!

Lasă-mă!

Lasă-mă, nemorocire!

Lasă-mă să mor reușind!

Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertsut totul pentru tine!

Iată unde m-a adus!

Iată cât plăteau jurămintele tale!

M-a adus la moarte!

Pentru că mă omor înainte de izbumirea scandalului!

Astăzi, acum, aici!

M-a adus la moarte și mă pot scăpa și mă lași să mor!

Zoi!

Zoi!

Lasă-mă!

Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice,

le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea...

Lasă-mă să mor!

Să mor cu siguranța că 8 ani de zile m-a mâncit în fiecare minută!

Să nu m-a iubit niciodată!

Niciodată!

Niciodată!

Zoi!

Să vedem!

Să ne mai gândim!

Nu mai ai vreme de gândit, Părica!

Finică, fiecare minută care trece neapropie de viire, trebuie să te odorești!

Să mă hotărăsc!

Să mă hotărăsc!

Adina Oronisian m-a făcut de arestare de Cața Venduă!

Am alergat ca o nebună la redacție!

Iată ce foaie au scos comitetul lor!

Înțeliți acum la ce trebuie să ne așteptăm după arestarea lui?

Omul ăsta joacă viața!

Nu și-o joacă pe-a lui, fănică!

O joacă pe-a mea!

Pentru că, încă o dată, îți spui, din două une!

Ori tu mori deși eu trăiesc și atunci lupta este peste puțință cu Cața Venduă!

Trebuie să-mi cedezi!

Ori nu!

Atunci mor!

Și dacă mă las să mor, dacă ce-oi muri, poate să se întâmple orice!

Sunt hotărâtă!

Sunt hotărâtă!

Dar nu voi să mor până ce nu voi fi luptat cu toate împrejurările!

Și am să lupt!

Și cu tine am să lupt!

Din toate puterile!

Cu tine, om ingrat și fără inimă!

Cu tine trebuie să lupt!

Pentru că, acum, tu ești piedica mai grea

care mă oprește să-mi capă de iarăși liniște!

Da?

Sunt hotărâtă și trebuie să biruiesc tot!

Și pe tine!

Așa de hotărâtă sunt, încât a vina ora în porunci lui Chita să meargă să dea drumul

lui Cața Venduă și să-l poftească aici, din partea mea!

Femeie nebună!

Ce-ai făcut?

Am făcut ce am crezut că trebuie să fac!

Dacă tu nu vrei să-l sprijin pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi ca să mă scapi,

atunci eu, care voi să scap, îl sprijin eu!

Îl aleg eu!

Cum?

Da!

Îl aleg eu!

Eu sunt pentru Cațavencu!

Bărbațul meu, cu toate voturile mele, trebuie să fie pentru Cațavencu!

În sfârșit, cine luptă cu Cațavencu, luptă cu mine!

Haide, fă-mi lupt!

Zdrobește-mă!

Tu în care ziceai că mă iubești?

Să vedem!

Zoe!

Lasă-mă!

Zoe!

Zoe!

Zoe!

Poftiți, copari Nicuie!

Poftiți!

Și să pardonați în considerația misii mele care ordonă să fim scrufuloși la datorie!

Dumneavoastră știți mai bine ca mine!

Așa e poliția!

Dacă să-ți fie, trebuie să ridici în ridici!

De aia ce-i face emisie, de-aia mă rog să pardonați!

Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăluiești cu scunzele tale!

Adică noi nu știm cum merge poliția!

Într-un stat constituțional, o poliție nu e nici

mai mult, nici mai puțin decât un instrument!

Curat instrument!

Nu brațul care lovește, voința care ordonă-i de vină!

Eu chiar am scris un articol în privința asta!

Nu știu dacă l-ați cepit!

Trebuie să-l fi citit, coanenicule!

Eu gazeta dumneavoastră o citesc ca Evanghelia, totdeauna!

Că să nu vă uitați de-a mine, adică pentru misie!

Altele-am eu în sufletul meu, dar de n-ai ce-i

face, familie mare, renumerație după buget mic!

Și-n sfârșit, cum ar fi posibil martiriul dacă n-ar exista călău?

Curat, coanenicule!

Cetățenii?

Nu uita condiția cu care am venit!

Am venit în casa prefectului!

Nu voi însă să dau ochii cu el!

Nu mă pot așa de ieftin compromit!

Am venit chemat de doamna Trahanache!

Pe dânsa voi s-o văz!

Mai e vorba, coanenicule, pe coana jăițică, pe dumneiei!

Colufănică nici nu e aicea!

Poftiți!

Poftiți!

Siedeți, coanenicule!

Mă duc să-ți spui, coanii jăițicii, că ați venit!

Dar poți să-i adaugi chiar!

Când mă grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat disgrația dumneiei ei!

Asculte-te!

Mare peșcher!

Strașnic prefect ar fi ăsta!

În sfârșit capitulează!

Se putea altfel!

Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zahavia!

Parcă-l auzi de seară, proclamându-mă candidat al colegiului!

Sărmanul farfurit!

Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambet.

Amabilul fărinte trebuie să facă venind de moarte!

Atât mai bine pentru mine!

Își pierde mințele?

Atât mai rău pentru el!

Mă arestează?

Atât mai bine pentru mici!

Doamna Joițica, mai cumindică a toți, mă cheamă!

Și eu, forificos, iată-mă gata să-i sărut mâna cu respect!

Mă rog, n-ai ce-i faci!

Mâna care-ți dă mandatul!

Unde-i coana Joițica?

Nu văzi pe coana Joițica?

Țin!

E pe Vescu, pe proferanteia.

Bine mă, doamne!

Stimabile domni!

Scuzați-mă dacă v-ar părea că mă prezint la dumneavoastră astfel într-un mod

neregulat.

Trebuie să vă spun că am fost adus aici din arest de polițaiul domnii voastre.

După ordinele și nu mă așteptam să vă întâlnesc.

Impertinent!

Pentru că mi se spusese că eram chemat de altfel nici nu aș vrea veni.

În fire, dacă sunt aici prizonier, rămâi.

Dacă sunt în lider și nu cear nimic mai mult, mă retrag în dată.

Iubite și stimabile domnule Cațavencu!

Nu înțeleg pentru ce între doi bărbați cu oarecare pretenție de seriozitate să mai

încapă astfel de meșteșuguri și rafinări de maniere.

Astfel de irade distirate.

Când situația lor e așa de limpede.

Eu sunt un om care îi place să joace pe față.

Eu sunt un om care îi place să joace pe față.

Să-mi dai voie să-ți spui ceva.

Ia poftim!

Ia poftim, mă rog!

Să fiu cuminte.

Ți-e bine că-i voie să fii încolo.

Stimabile domnule!

Dumneavoastră îți place să joci pe față.

Uime-s!

Mie îmi place să joc scurt, scurt!

Situația noastră o putem deslăiga numai de cât.

Mulțumesc!

Ia poftim, mă rog!

Ia poftim!

Poftim de... Mulțumesc!

Așa...

Astfel, dar, onorabile domn, dumneata prin ce mijloace nu-mi pasă.

Posedeză scrisoarea mea care poate compromite onoarea unei familii.

Aha!

Mă iartă că te-am ofensat.

Să fiu și mai scurt.

Iată, că dumneata ești un om practic.

Dumneata posedezi un lucru care-mi trebuie mie.

Și știi cât îmi trebuie.

Eu vi-l și-ți zic.

Mă rog, onorabile domnule!

Ce-mi cer dumneata în schimb acelei lucruri?

Cum, nu știi?

Nu.

Nici măcar nu vă dăm timp.

Nu te-ai întrept.

Stimabile domn, un om politic... Adică dumneata.

Să-mi voi.

Un om politic trebuie, mai ales în niște împrejurări ca acele prin care trece

patria noastră.

Împrejurări de natura cotoră, o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat construcțional, mai ales un

stat tânăr ca al nostru... Mă rog, onorabile!

Încă o dată.

Ce-mi cer dumneata în schimbul acelei scrisori?

Scurt, scurt?

Dacă este așa...

Dacă vă ești scurt, iată.

Voi să nu mă combați.

Ceva mai mult.

Să-mi sprijini candidatul.

Candidatura dumneitale!

Onorabile domn!

Nu-ți se pare că cer prea mult?

Atunci dumneata care mi-ai propus schimbul,

care îmi face întrebarea, trebuie să răspunzi.

Azi îmi spune.

Nu-ți se pare prea mult?

Hai!

Ce zici?

Nu!

Dacă s-ar retrage comitetul permanent și am rezervat un loc pentru prea iubitul

domn Cațavencu?

Eu nimic, snima avide.

Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același domn Cațavencu?

E puțin onorabil.

Nu-i?

Nu-i?

Dacă în locul de primar vacant acum și în locul de

epitropefor la Sfântul Niculae s-ar numi tot nenea Cațavencu?

Hai!

Și dacă și mă oșiază voiul din marginea orașului?

Dă-mi voi, snima avide!

Un om politic trebuie, este dator, mai ales în

împrejurări ca acele prin care trece patria noastră.

Împrejurări de la turacotără o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutulul unui stat constituțional, mai ales un stat

tânăr ca al nostru de-a mai ieșit din... Ei, să lăsăm frazele nene Cațavencule!

Astea sunt bune pentru cură cască!

Eu sunt omul pe care dumneata să-l înveți cu apă rece!

Spune, unde să fie, bărbătește!

Ce vrei de la mine?

Ce vreau?

Ce vreau?

Știi bine ce vreau!

Vreau ce mi se convine după o lupte de-atâta vreme!

Vreau ceea ce merit în orașul ăsta de Gogomar, unde sunt ceruri din tâi!

Între frunta și ponichici!

Vreau ce vrei!

Vreau mandatul de deputat!

Iată ce vreau!

Nimic altceva!

Nimic!

Nimic!

Mi se convine, telo!

Nu mă combate!

Susține-mă!

Alege-mă!

Oinile!

În momentul când vei fi proclamat cu majoritatea

cerută, în momentul acela vei avea scrisoară!

Pe onoarea mea!

Pe onoarea ta!

Și dacă nu poți să te aleg, poți!

Și dacă nu poți, zic că nu voi să te aleg!

Trebuie să vrei!

Uiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel!

Nu, nu!

Nu voi să te aleg!

Trebuie!

Nu!

Trebuie să vrei dacă ții cât uși de puțin la onoarea!

Miserabile!

Canalie nerușinată!

Nu știu ce mă ține să nu-ți probe staful!

Domnișelule!

Trebuie să-mi dai această scrisoare!

Trebuie să-mi spui unde-i scrisoarea, ori te uțit ca pe un câine!

Asesori!

Sării!

Domnul Artanfilu!

Prefectul Astasin!

Ajutor!

Domnule Casavencu!

Domnule!

Pentru Dumnezeu, te rog, nu stiga!

Fănică, ai nebunit?

Domnule Casavencu, vă rog!

Cum să nu stric, doamnă?

Mișel!

Mișel!

Mișel!

Ce scuze eu pentru momentul de liceală care l-a făcut pe Fănică să uițe?

Nu-mi cap scuze, doamnă!

Trebuie să ieiți de-aici numai de cât!

Nu mai poți să stai un moment într-o casă unde mi se împiață împlineștie!

Domnule Casavencu!

În sfârșit, dumneata, ești un om cu minte, un om practic!

Ai cerut în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat!

Ai jurat pe onoarea dumneitale că poimenei, când le fi proclamat,

vei da scrisoarea celor ce te-ar face să fii ales!

E!

Eu te aleg!

Eu și cu bărbatul meu!

Mi-e să-mi dai scrisoarea, primești?

Primești!

Și înțelegi, dacă nu știu nu sunt cu tine, voi să pătați scrisoarea?

Tot, tot, vă zic că va fi isprăvit între noi!

Suntem de plin înțelești, domnule Casavencu!

Da, madame, pe de plin, dar...

Pănică!

Pănică, mă tânăște!

Poți fi tu dușmanul din ăștia mele, spune-mi!

Pănică!

În sfârșit, dacă vrei tu, fie!

Întâmplă-ți orice s-ar întâmpla!

Domnule Casavencu, ești candidatul Zoi, ești candidatul lui nenea Zaharia,

prin urmare și al meu!

Poimâine, ești deputat!

Poimâine, veți avea, ai cu ce-n picăretare!

Nenea!

Venerabilul!

Repede, ascundeți-vă!

Voi nu trebuie să vă bază!

Nimeni?

Și cobitocul de fecior ne-a spus că Pănică și Zoe sunt aici?

Nimeni!

Nimeni!

Iar ați să uiți!

Iar ați să uiți!

Iar ați să uiți!

Pănică, Pănică, te-am căutat, mă întorc peste o jumătate de ceas.

Trebuie să ne vedem înainte de întuneric.

Prunire...

Așteaptă.

Măi...

Ne-e greșit,...

nu ieși,...

Ai puțin pică răbdare...

Trana-te...!

Acum să dăm decăpătuire firelor.

Iubitului nostru, dă-mi cațave!

Reschemată politică, un moment să n-ai pace!

Suntem în liniște.

Eu merg la telegra să-ți anunț la București candidatura.

Buneata așteaptă acasă un cuvânt al meu.

De seară la întunire, cu tact!

Trebuie mult tact!

Iubiță, ăsta-i semnalul lui!

Ia!

Omul meu!

Da, iar eu!

Am venit pentru istoria aia de care am vorbit azi dimineață!

Ce faci, urea, ca mâine începem!

Eu pentru cine votez?

Pentru cine, pentru cine?

Lasă-mă-n pace, cetățenii!

Ai ajuns nețuverin!

Profeanță, pentru cine poftești?

Eu nu poftesc pe ea mea, dacă e vorba pe poftă!

Lasă-mă-n pace!

Administrația nu vorește să influențeze câtuși de puțin pe nimeni!

Pardon, dați-mi voie!

Mie îmi pare de-n contră, într-un stat constituțional, mai

ales într-un stat tânăr al nostru, adeleși la ce aștepuiște!

Dar se înțelege!

Eee, onorabilul, nu te vedeam, sluga!

Mie îi dea-n pace!

Știi, mă lucrași, aia?

Adică dă-i cuptere, dă-i cu vin, nu pentru cinstă

obrazului, pentru ca să nu faci potul cu scârsoarea!

Bravo-ți, doamne!

Mă zică, primite-mi, e nesuferit!

În sfârșit, cetățenii, te rog, lasă-ne cuvinișorul, lasă-ne!

Și poftește la mine!

Eu pe cine aleg?

Pentru cine?

Pentru domnul Naic, ați avea ei!

Pentru... nu mai le-a punit camete!

Pentru că ești un om vițios!

Nu m-ați punit camete!

Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din buzunar, să-ți fure scârsoarea!

Nu face nimic!

Poate mai e de filmat!

Lasă-mă să vorbesc!

Pentru că ești...

Alegător!

Nu!

Vețiv, vițios, păcătos!

Sănică!

Da, vețiv!

Uite și acum ești turmentat, ești păutan!

Șșșș!

Uite, nenorocitul, e mirosul calei de-o poștă!

Asta e mirosul meu, natural!

Miros arunc!

E bravă!

Să vrei să-mi mirosă aghaz?

Ei, pentru toate astea trebuie să-ți dai votul lui onorabilu' domn' Cațavencu!

Pentru așa alegător, mai pun ales nici că se putea!

Bănică!

Totdeauna ironic, stimabil!

Da, pentru domnul Cațavencu lucrăm noi!

Pe domnia sa noi îl sprijinim!

Pe domnul Cațavencu să-l alegeți dumneavoastră!

Și nu îl sprijinim de zilă!

Îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest concetățean al nostru!

Bănică, fii calmă!

Da, sunt calm!

Pentru că dumnealui nu-i ca alții, Michel!

Pentru că nu-i ca alții, Canarie!

Nu-i ca alții, infam!

Pentru că, încă o dată, la alegător ca dumneata, cu minte, cu judecată limpede,

cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât domn' Cațavencu!

Onorabilu' domn' Cațavencu!

Ce rău pe celălalt!

Ha-ha!

Ia căsătarea, cât îi spuneam, federabile!

Ia-i cu simțică, lăbdare!

Lăsați-mă toți în pace!

Suntem stimabile, dar mergem la București!

Vom spune tot!

Uceți-vă la drag!

La ziare!

La Comitetele Comal Central!

La cuvern!

O, Iuși, că-mi merg despre!

În sfârșit, ce e cu o mică?

Nu mă întreba pe mine, Nenet Zaharie!

Nici o vorbă, Nenet!

Trebuie!

De ce?

Pentru că mă iubesc!

Pentru că țin la mine!

Acum te înțeleg!

Îți spun vorba tot!

Dați-mi voie, estimabile!

Nu dumneavoastră veți avea mai multă încredere față cu înaltele locuri,

decât onorabilul domn' Tipătescu!

Prefectul cel mai onest!

Da!

Cel mai integr!

Da!

Cel mai credincioși!

Bine ește!

Dați-mi voie să vă spun că toate sfârșiturile mele de pe voastră sunt

numai, numai chestii personale!

Ce când vin niște asemenea persoane ca dumneavoastră!

Nenet!

Care v-a să zică și insulte!

Bravo!

Chestii de tarabă onorabile!

Tarabea de clopoți dețestimabile!

Nu te înțelegi!

Alegătorii vor vorbi!

Da, alegătorii vor vorbi!

Alegătorii vor vorbi, firește!

Da, noi vor vorbi!

Mă referi că...

Uite, pește, pește urgentă!

Pește ce?

Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul dumneavoastră al doilea trebuie

să aleagă pe domnul Agamemnon Tantanache.

Se face din aceasta pentru dumneavoastră o nouă...

O nouă și ultimă chestie de încredere!

A, nu se poate!

Vom lupta contra oricui!

Vom lupta contra guvernului!

Hai puțin picără, Dani!

Danene, vom lupta contra guvernului!

Da, vom lupta contra guvernului!

Da, vom lupta contra...

Adică nu!

Eu nu lupt contra guvernului!

Onorabil face străcere!

Sunt chestiuni importante!

Arsătoare la ordine a zilei!

A fers puțin ticări!

Dă-i la infestivabile!

Aveți cuvânt!

După ce am vorbit, dar din punctul de vedere istoric, din

punctul de vedere de drept, o încheia cât se poate mai scurt!

Aron, numai dacă te ține de vorbă!

Nu mă întrerupeți!

Stați în voi!

Probabil, nu întrerupeți!

După ce am vorbit, dar din punctul de vedere istoric și din punctul de vedere de

drept, o încheia pe cum am zis cât se poate mai scurt!

Danul la 1821 fix!

Dacă ne întoarcem iar la 1821 fix, ne-am propozit-o el!

Dacă-i voi, le-au una mie, 800, 21 fix!

Ce răbdare vineră a mei, după prezident!

Ceasurile sunt înaintate, sunt și alți oratori înscriși să vorbească!

Onorabil orator a promis încheii cât se poate mai scurt!

Ce fel de scurt este asta să luăm a doua de la 1821?

Dați-l voi!

Stimabile, eu gândesc că n-am.

E rău să sărim la 48.

Mai bine n-aș stai în spate!

Adică la plebiciști!

Dați-l voi, domnule prezident!

Ne-ați acordat cuvântul!

Îmi pare că un prezident, odată ce acorde cuvântul...

Dacă mă iubești, stimabile, fă-l hackerul!

Să trecem la plebiciști, dorința adunării!

Da, domnule prezident!

Să trecem la plebiciști!

Să trecem la plebiciști!

Ce ziceam, dar?

La 1864 vine mă-nțelegi ocaziunea să se pronunțe poporul prințul plebicist.

Să vedem însă mai înainte.

Să vedem seama bine... De ce v-a să zică?

De ce este un plebicist?

Simt ce este plebicistul!

Mersi de explicare!

Nu trebuie explicare!

Mersi!

Inabili, onorabili, rog, nu întrerupteți pe orator cu această cerere!

Sunt gestiunea însătoare la ordinea ție!

Aveți puțin tică răbdare!

Aveți cuvânt!

Însuțiți pe oamenii, dați-le!

Când zicem Dar 64, zicem plebicist!

Când zicem plebicist, zicem 64!

Știm!

Oricine dintre voi știe ce este 64.

Să vedem ce este plebicistul!

Plebicistul!

Dar ce nu e vorba de plebicist?

Dați-l voi!

Mi se pare că atunci când zicem 64-ul, să nu

căutați a încerca, mă, ca să vă combateți!

Vă voi dovedi cu date istorice că toate popoarele își au în 64-ul lor!

Dați-l voi!

Nu e vorba de 64!

Dați-l voi!

Abilor, abil!

Cu această cere avem chestiune arzătoare!

Spune-mi, domnule prezident, de unde părunde 64 chestii arzătoare la ordine a zilei?

Dacă nu mă înșel, îmi pare că suntem în anul de grații 1883!

Ce are a face?

Chemați pe onorabilul orator la chestiune!

Ima bine, să lăsăm plebicistul, dacă mă iubește, trecem la chestiune!

Domnule prezident, ați binevoit să le acordați cu sensul!

Eu cred că ar trebui!

Nu trebuie, onorabilul orator!

Nu trebuie, mă, dacă mă iubești, bohaterul, să lăsăm drafnic plebicistul!

Dorința adunării, estimabile!

Ajungem doar la chestiunea reviziunii Constituțiunii și regii electorale!

Aaaa!

Vescu, țin tică răbdare!

Scurt, estimabile, scurt, dacă mă iubești!

Dorința adunării!

Mă rog, da' țin voi!

Știți care este opiniunea mea... în privința revizuirii?

Nu!

Să vedem!

Unde?

Să vedem opinia lui domn Farfurin!

Opinia mea... este aceasta!

E vorba de revizuire, da?

Da!

Atunci, iată ce zic eu!

Și împreună cu mine, trebuie să zic asemenea toți!

Aceia că nu pot să casă la extremitate!

Adică...

Vreau să zic... da!

Ca să fie moderați!

Adică... nu exagerațiuni!

Într-o chestiune politică!

Și care...

La care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării!

Să fie ori prea prea, ori foarte foarte!

Încât vine acea ocaziunea să trebăm... pentru ce?

Da?

Pentru ce?

Dacă Europa să fie cu ochii atintiți asupra noastră!

Dacă mă pot pronunța astfel!

Care?

Nu vezi societatea!

Adică...

Figă!

E cauza scunduirilor!

Și de-i suferțire!

Și mă înțelegi mai în sfârșit!

Pentru care, în orice ocaziune solemnă, a dat probe de tact!

Vreau să zic, într-o privință, poporul!

Națiunea!

România!

Țara!

Țara!

În sfârșit!

Cu bun simț!

Pentru că Europa, cu un moment mai înainte, să fie

și să recunoască de la care putem zice de pandă!

Recurdați în voie!

Recurdați la 21!

Recurdați în voie la paș 8!

La 34!

La 54!

La 64!

La 74!

Asemenea și la 84!

Și la 94!

Și etc.

Într-o cât ne privește!

Pentru ca să dăm exemplu...

Chiasurilor noastre se cinde la tine însă!

Dați-mi voie, termin în dată, mai am două vorbe de zis!

Iată, dar, opinia mea!

Într-o una, dați-mi voie!

Ori să se revizuiască Primesc, dar să nu se schimbe nimica!

Ori să nu se revizuiască Primesc, dar atunci să se

schimbe pe-ici, pe-colo, și-anume punctele esențiale!

În această dilemă nu puteți ieși!

Am zis!

Bravo!

Ai ce?

Mane, dar e o conufănică cu Ana Joițica!

E ce?

Sunt dincoace în cabinetă, au venit pe dintos, mă așteaptă!

Numai decât să porțiți acolo!

Nu, nu pot să le-ați prezidențiat!

Să aibă puțin tică răbdare!

Trebuie numai decât!

Suspandați!

Suspandați!

Suspandați!

Onorabilă!

Onorabilă adunată!

După discursul important pe care l-a ținut respectarilor

noștri concetățean și avocat, domn' Farfuridi,

eu cred că ar fi bine să suspandem ședința,

să aveți puțin tică răbdare, pentru 5 minute.

Cum să-l primeți în cameră, nene, pe schimbare?

Nu zic!

Ai ideile, opiniile lui și eu respect ideile, numai să fie sincer.

Și el e sincer, n-ai ce zice!

Respect la orice opiniune!

Dar să-ți fie iscrivabilul cu idei învechite, cu opiniile ruginite,

să te sperii mereu cu Europa, cu scuturiri, cu teorii subversive,

asta nu mai merge!

Astfel de opiniuni nu le respect!

Să-mi dea părinții spui!

Nu!

Uite ce susține Farfuridi!

N-ai înțeles!

Susține că, adică, după istorie, de-aia se tâne el de însguturință!

Nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de cinte latină!

N-ai auzit?

Ceară a zis-o el!

Surorile noastre de cinte latină!

A, a zis-o!

Voi dați cării sunteți băieți buni!

Dar aveți un cus urmărit!

Cum vă vorbește cineva de istorie și s-a izprăvit?

Mare reptate!

Ce istorie?

Apoi, dacă-i vorba de istorie, apoi ce te învață istoria mai întâi și întâi?

Că România, de la Traian... Nu-i așa!

Că, adică, străbunul nostru... Ce străbun?

Ce nostru?

Vezi că nu știți!

Ori mai întâi și întâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte,

stă pe loc!

Ba chiar dă înapoi!

Că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe!

Asta-i așa!

Și nu mai încape vorba!

Da!

Progres!

Progres fără conservațiune!

Când vedem bine că Europa... Nu voi, stimabile, să știți de Europa dumneitale!

Eu voi să știți de România mea și numai de România!

Progresul, stimabile!

Progresul!

Însă doar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa,

ca să măziți opinia publică!

De-n voi!

Mi se pare că altcineva măcește opinia publică!

Nu voi să știu de ce zici dumneata!

Iurește că nu vrei să știi!

Nu-ți vine la socotearul, mă!

Nu-i frate de trebile ei Europa!

Noi ne amestecăm în trebile ei?

Nu!

N-are, prin urmare, dreptul să se ameste centralele noastre!

Dumneata, ești avocat?

Ești confrate cu mine?

Da!

Sunt avocat, dar nu sunt confrate cu dumneata!

Știi ca și mine principiul de drept!

Fiecare cu al său!

Fiecare cu treburile sale!

Oneste bidere!

Dar de onest n-ai în control!

Stimabile, nu știu pentru ce dumneata mă prigonește de la o vreo!

Ce ai cu mine?

Suntem în fața alegătorilor, stimabile!

Ori, nu-mi cape pită!

Să luptăm!

Dumneata o să-ți pui candidatura!

O știu!

Eu, ți-o declar că mi-o pui pe-a mea!

Lupta electorală!

Și știm că lupta electorală este viața popoarelor!

De ce te revolți contra adevărului?

În contra dreptului?

Oneste bidere onorabile!

Iascutește-mă cu mofturile de vitale!

Onest dumneata!

Pe de-o parte, răbile ducărfaților!

Pe de-altă parte, chivernisarea confraților!

Pe de-o parte, opoziție la toartă!

Pe de-altă parte, peșterea la buzunar!

Urlături cu domnule!

Ia ce tache!

Chiar să vă faci să vă răfuiesc odată cu domnul!

Ce adică?

Noi nu știm?

Nu vedem?

Ori suntem?

Dumneata, ești candidatul prefectului!

Eu sunt candidatul grupului tânăr!

Inteligent și independent!

Onorabilul, venerabilul nostru prezident, ultimul venerabil prezident!

Va proclama, pe cât știm, astă seară, pe candidatul comitetului dumneavoastră!

Comitetul dumneavoastră!

Comitetul dumneavoastră!

Ori, dacă voi avea onoarea să vă creeze și

comitetul dumneavoastră, căci e al dumneavoastră!

Nu mai este comitetul nostru, este al dumneavoastră!

Tache, tache, fii cu minte!

Adică, dă-mi voie, dumneata, tu nu ești al comitetului!

Eu nu mai sunt!

Eu care am susținut totdeauna partidul!

Și dumneata, care l-a înjurat totdeauna, ești!

Dă-mi voie!

Ce vă voie, ce vă voie!

Fii cu moftolugii, cu economii, cu societăți, cu scamatorii, dar să tragi

lumea pe sfoare cu tăscălimea dumneitale, cu mustangii!

Domnule!

Îi trageți cuvântul!

Cu grupul inteligent!

Indepenitent!

Impartilor!

Nu, nu-mi se duce!

Nene!

Leică, Zarii!

Cântă că-i țin eu vreodată la minte că mi-ești prieten!

Ei, aveți o centrică răbdare!

Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?

Bine, frate, plastograf, așa e!

Dar până să face lumea de seamă!

Să-l tragem în judecată!

Să ne facem de râs prin tribunale!

Nene, gândește-te!

Ei, dacă ar fi numai una pe aia cu scărișoarea ta către Joițica, înțeleg,

să-ți zic, pentru politică, unde e în joc interesul țării, ca oricare român a

încercat omul ca să te forceze, adică...

Adică, te știe că ții la onoarea Joițicii, ca prieteni femești, a făcut plastografie.

Înțelegi ce este în politică?

Ei, aveți puțin ticărătare, dar asta l-au...

A, păi, dacă omul el cu Maichea Verlâcur, să-i dau eu Maichea Verlâcur!

Martoră-mi, Maica Precistă, să n-am parte de Joițica, că e de față, să spuie!

Nene!

N-am umblat...

E viața mea cu diplomăție.

Dar dacă e vorba să facem pe ezuitul ala Meternicu, a, păi, să-i dau eu, Nic!

Nu pricep, Nicu, zici eu!

Ei, aveți puțin ticărătare!

Asta tot pentru politică e?

Cirurile astea două cu care onorabilul domn ca să avea încă o ridicată 5.

000 de lei de la societate sunt tot pentru interesul țării?

Suntem scăpați!

Scăpați!

Ea vrea că te spuneam eu să ai puțin ticărătare, că l-am prins cu alta mai bua, că...

Nene, dar eu...

Candidatul nostru este domnul Agamita Dandarache!

Așa da!

Mi-e frică!

Mă, n-are nicio grijă!

Domnul e scris pe Gagamita ala, să nu-i uit numele!

Ia, mă duc să deschid ședința!

Anunță-mi dată candidatura, ridică ședința și

bine o să mergem la preferanță, te așteptăm!

Ți-am dat poliția lui Cățavencu să nu o pierzi!

Ai grijă, nică, Sariu!

Eu nu pierz hârtirile de preț!

Ce zică?

A, acum să nu cred eu pe nenea Cățavencu!

Morle sunt urmăritate, poftiți, poftiți, stivabilă!

Avem 6 iudi, ar să pare la ordinea ziua!

Cum le plece timp de vreodată?

Ceruțe-mi și eu cuvântul!

Da, da, stivabilă!

Aveți cuvânt?

Poftiți la tribună!

Domnilor, onorabili concetățeni!

Fraților!

Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare,

suindu-mă la această tribună, pentru a vă spune și eu, ca orice român, ca orice fiu

al țării sale, că în aceste momente solemne mă gândesc la țărișoara mea,

la România!

La fericirea

ei!

La progresul ei!

La viitorul ei!

Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta!

O primesc!

M-a onorit să zice că o merit!

Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra progresiți,

că sunt liberi schimbiți, că vă-i progresul cu orice preț!

Da?

Da?

Da!

De trei ori da!

Vă-i progresul și nimic alt decât progresul!

Pe calea politică!

Bravo!

Socială!

Bravo!

Economică!

Bravo!

Administrativă!

Bravo!

Și... și...

Abii, rog, nu urlați așa!

Nu-l întrerupeți pe un etor, stima mea!

Lăsați-i să urle, venerabile domnule președinte!

Nu mă dă-i pentru întrerupte!

Puteți, domn'or, să-l întrerupeți, pentru că eu am tăria opiniilor mele.

Și... și finanțială!

Bine ați fost!

Suntem ultraprogresiști.

Da, suntem libertiști.

Ori, conduși de aceste idei, am fundat aici

în orașul nostru aurora economică română.

O societate enciclopedică cooperativă, independentă de cea de București.

Pentru că noi suntem pentru descentralizare.

Noi, eu, nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureștenilor, capitaliștilor

asupra noastră.

Căci, în districtul nostru, putem face și noi ce fac dinșii în al lor.

Soțietatea noastră are de scop să împurajeze industria română.

Pentru că, dați-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic,

suntem rău.

Industria română este admirabilă, este sublimă, putem zice.

Dar lipsește cu desăr returns.

Soțietatea noastră, noi, ce aclamăm?

Noi aclamăm munca, răvaliul!

Care nu se face deloc în țara noastră!

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Stima mine ferum!

Lăsați-mă domnule președinte!

Uite, nu mă tem de-n mărupe.

În Iași, de exemplu, permiteți-mă această digresiune, este tristă, dar adevărată.

În Iași n-avem niciun negustor român.

Niciunul!

Și cu toate acestea, toți faliții sunt șirani.

Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă vă pot exprima astfel.

Ce zice societatea noastră?

Ce zicem noi?

Iată ce zicem.

Această stare de lucru este incolerabilă.

Mărgând să n-avem și noi faliții noștri.

Anglia și-are faliții săi.

Franța și-are faliții săi.

Și chiar Austria și-are faliții săi.

În fine, oricare națiune, oricare popor, oricare țară, își are faliții săi.

Numai noi să n-avem faliții noștri.

Cum zic, această stare de lucru este intolerabilă.

Ea nu mai poate dura.

Bravo!

Bravo!

Bravo!

Mică tăcere!

Braților, iată ce spun statutele societății noastre la articolul 1.

Se formează în urmea noastră o societate enciclopedică cooperativă cu numele D,

aurora economică română.

Scopul societății este ca România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu!

Și eu, senții!

Domnule președinte, o să nu fiu întrerupt!

Parcă ziceați, stimabili, că întrerupele... Da, doamne, pe sfârșit!

Nu întrerupeți, mă rog!

Ziceam, da?

Ca România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu, senții!

Ce?

Ce ești, dumneavoastră, stimabili?

Mă cunoaști de doamnele ala!

Cioclopedică!

Ce?

Mă cunoaști de mără!

Aurora!

Pace, scăcere, stimabili!

Cioclopedică!

Comportativă!

Economie!

Societate, ca eu v-am zis!

E dur!

Stimabili!

Stimabili!

Mă rog, dați-l acolo, pe un noroc!

Stimabili!

Stimabili!

Stimabili, ca un neteț!

A, a, ne...

Nevru!

Uani, zahariu, de izor!

Trebuie să lucrăm pe onoravilu!

Pe Don Naec ați avem!

Ordenul lui Colu Flănică!

Sunt la ureșit.

Când oi cușii de Nu mi-a sosit încă oamenii.

Poftiți la tribună, stimabile!

Nu m-auzi nimic?

Pesegne, n-a sosit încă ghiță.

Fraților!

De-a dată, hale!

Cum se poate fraților să lăsăm să golească din adunare pe un cetățean onorabil?

Pe un alegător?

Pentru că domnul Cățăreco...

Stimabile!

Domnule prezident!

Stimabile, aveți puțin tică-nătare!

Din că orurile sunt înaintate... Stimboi!

Din că unii din domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred,

mâine fiind alegerea, ca chiar acum să rugăm pe onorabil orator să-și întrerupă

discursul un moment, să aibă puțin tică-nătare pentru ca să

proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

Primesc cu mulțumire, domnule prezident!

Nu nu.

Că Nic, face-noi grize!

Stimabile!

Candidatul pe care-l susține comitetul nostru este domnul... Galeta.

M-ai pus tică-nătare?

Domnul.

Domnul!

Domnul Agamita Dandana-ge!

Legatore!

Dați-mi voie!

Cine a pronunțat cuvântul trădare?

El!

Poftălucul!

Aveți puțin tică răbdare!

Și cine este trădător, stimabile?

Acela care față chimică numele candidatului odată îngotărât!

Acela care uită, care prădează interesele și onoarea familiei sale!

Dumneataure!

Dacă

îi ai puțin tică răbdare, stimabile, mă scoți din cuvânt!

E un falsificator?

E mine cetățeanul onorabil!

E mine om veneratul să vină într-o adunare publică să-l facă falsificator?

Cine?

Cine?

Un plastograf patentat!

Plastograf!

Onorabil până cetățeni!

Am voie să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânăt orașului nostru!

Am voie să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă!

Astăzi însă am fost lovit așa de crud, în dignitatea mea, încât nu...

Acest onorabil cetățean!

Acest om venerabil!

Domnul Zaharia Prahanache!

E eu!

Ești atât de naiv încât crede pe plastografie un document holograf!

Sănică!

Chiță!

Pe ziua!

O scrisurică pe ziua!

Pe ziua!

Pe ziua!

Unde e?

Unde poate să fie Cațavencu?

Nu știu.

A fugit?

A murit?

A intrat în pământ!

Ei și pentru ce voie să știi?

Pentru ce să te îngrijești mai mult acum?

Din contră!

Eu parcă nu mai îngrijesc!

Zoe, gândește-te!

De două zile oamenii noștri aleg pe Tandanache

pe care îl așteptăm din minut în minut!

Am ordine să-i fac o primire strălucită!

De ce?

De două zile v-am să zic că scrivezi pe Cațavencu și el nu e nică el!

Unde e?

Pentru ce nu s-a luat?

Are scrisoarea!

Pentru ce n-o publică?

Pentru ce a dispărut?

Nu știu!

Din ce motive nu publică scrisoarea?

Nu-mi pasă!

Destul că n-o publică!

Și-l crești tu pe Mișelu Cacoavin să n-o

publice pentru altceva decât pentru că nu poate?

Ce inimă!

Ce judecat ai, Fănică!

Dar aste două zile!

Cum au trăit eu!

Ce strângere continuă de inimă!

Ce ridică!

Ce tortură!

Fiecare persoană care mi iese înainte, fiecare figură pe care o văd, fiecare

mișcare ce se face în jurul meu, îmi zrobește toată puterea!

Fănică, ai milă de mine!

O zi încă de astfel de chinu și nu mai pot trăi!

Nebunesc!

Nu fii copilă, Zoe!

Zoe!

Tu nu înțelegi!

Tu nu simți!

Peste câteva minute se scușește alegerea și

se proclamă deputat al vostru Dan Danache.

Sunt sigură, sigură că, la același moment, Mișelul care s-a ascuns și ne pândește din

întuneric, o să-și împrăște publicația lui în famă ca să-și răspune.

Atunci, eu?

Nu poate!

Dacă face asta, e pierdut!

Ce mă poastă după ce mă pierde pe mine?

Fă, Nică, n-aș vrea să mă răspund, aș vrea să mă scap!

Prevedeam asta!

Presimțeam că o să ajungem aici când am văzut

scandalul de-al altă seară de la întrunire.

Iată culmea nenorocirii!

El nu știe că ai plastografia lui!

El nu știe că dacă ar veni ei să primească schimbul acestor două vântii, aș scăpa și

el și m-ar scăpa și pe mine!

Te-ai bizuit să joci cu Cățabencu și te-ai măgit?

Și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea și ai pierdut pentru că sau el

joacă mai bine ca tine sau noi avem mai puțin oră decât el!

Ce să fac?

Ce să fac?

Taci!

Vine cineva!

Șterge-te la urât!

Poftim!

Poftim, stimabile!

Cine să fie?

Un străin?

Am voie, joițică, să-ți recomand pe domnul Agamita Dandana.

Candidatul nostru?

Adică ce mai candidat alesul nostru?

Să rămânem!

Și domnul?

Bărbatul dumnei?

Nu!

Eu sunt bărbatul dumnei.

Dumnei e nevasta mea.

M-am avut onoarea să vă recomand.

Și dumnevasta?

Și eu, bărbatul dumnei.

Eu, Zaharia Trahanaci, prezidentul Comitetului Permanent, Comitetului Electoral și.

..

Ai puțin pică răbdare!

Sunt aici toate comitetele.

Bine, bine...

Și domnul?

Domnul Fănică Tipătescu.

Prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele.

A, îmi pare bine, domnule prezident!

Și mie, onorabile, numai puțin sunt încântat!

Dar cu ce ocazie de la noi?

Cu ocazia alegerii mei cu sorul ei!

Cu ocazia alegerii!

Știi, m-a combat toată poliția!

Să-i coloamă, să-i dincoloamă, să-i dincoloamă...

Să rămăsesc eu, care familia mea de la 48 în cameră...

Rămăsesc, să mă trăiesc fără cu ei!

Că așa am venit pentru alegeri!

Nu trebuia să vă mai deranjați!

Bă, încă ce deranj, comită-ne!

Dar, știi, nu facea să nu facem măcar un act de prezență!

Să se înțelege!

Foarte bine, foarte bine!

Trebuie, trebuie!

Dar te deranj pe stână!

Închipuiește să lii pe trup cu birza cinci posti!

Odroncă, odroncă, odroncă, odroncă...

Mă zront în lasă și clopoțe...

Cali-cali-cali, înțimuie urechile!

Stia, așa sunt de ameșit și de obosit!

Nu-ți facea idei, coniță-mea!

Nu-ți facea idei, domnule prefect, că-i cu sobeli!

Nu-ți facea idei, domnule prețident, că-i cu sobeli!

Chirește-ți!

Nu e vorba ca mea!

Nu-ți facea idei, era struzac la oră!

Poate, dar el zară, el stia de cerion.

Mi-a răsat pe domnul prefect.

Și-ncă mai râzi, pănică?

Da, mă duceam la alegere ca să văd cum mergem.

Nu-i vorba de mers, mergem strună.

Dar și de obicei, ca un capcesul tal partidului, trebuie să fiu acolo.

Bine că te-am găsit, necosorule!

Mersi!

Iată, pănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniștea.

Și spune drept, dacă nu era mai bun ca Ceavencu.

Ies!

E simplu, dar îl prefer.

Cel puțin e onest.

E un Michel.

Stimabile, eu te las aici cu oameni, cu pănică și cu joițica.

Eu trebuie să mă duc la alegere.

Este o jumătate ceas să deschid de urmă.

Trebuie să fiu acolo.

Dom'le, da, n-ai nicio grijă.

Mergem la sigur.

La noi, opoziție nu încape.

Suntem tari, stimabile, tari!

Nu o să ai majoritate, stimabile.

Cum fă, poate să nu te pomenesc cu vreun palotează?

Am mai pățit o seară și...

Adică, ai pățit nică răbdare cu palotează la noi?

Zic, nu majoritate, unanimitate-o să ai, stimabile.

A, așa-i, te-am înțeles.

Adică, n-o să făcea așa.

Salutare, stimabile, salutare.

La revedere, păi.

La revedere, joițor.

Cum mă spui să nu mă aleg cu ei cu sorurile?

Nu mergea.

Eu, familia mea, de la patru sori.

Luptă, luptă, te tai, te tai, te luptă.

Și eu mă întâlnesc, tocmai acum, să rămân pe din afară, fără colegi.

Și cât păține-i cu sorurile, că nu mă aleg.

Ce nu te alegi, dumneavoastră?

Cu meritele dumneavoastră.

Era peste puțință.

Peste puțință?

E, uite asta, cu meritele mele, Corintul, vezi?

Era cât pățină, știi?

Cât pățină.

Întreabă-mă, n-ai cu sorurile, s-o spui.

Nu vrea comitetul central și pățină.

Zicea că nu sunt marcan.

Auzi, eu, să nu fiu marcan.

Am avut noroc, mare noroc am avut.

Să vedeți...

Pentru o seară, cineva, n-o spui tine, ca fauna osemnată, dar de cer,

vine și joacă la mine, că...

zic îmi placă făită, par de simul la mine.

A doua zi, poate să-l îmbrăgândem, că e anul.

Să nu e anul.

Îl caut în buzunare, se dau...

Peste ce te gândeste?

Peste?

Peste o scrisorică.

O scrisorică?

De amor.

O scrisorică de amor?

O scrisorică de amor, către becherul meu, de la nevasta unui prieten.

Să-l spui tine, ca fauna osemnată.

E mici?

E.

Să-l mai spui pe cușorul meu.

A doua zi, am abia de degrada.

A să i-am biză, să-l...

A doua zi, așa, da?

S-a becherat.

Să-l spui tine, ca fauna osemnată.

Că acesta m-am tăiat de un coalide.

V-am dat o spișoară la Război.

Pe colea, până colea, gâriu mă.

A trebuit conița mea să te deze.

Te tranc de pesa aicinei cu sorul meu.

Domnule, doamna Danan, că ai făcut rău.

Fapta dumneitale este să-mi dai voie să-ți spun... Noie.

Așa i-ai spui cu sorul meu, ca am întors făcut politică.

Ăla?

Băi, cine era de făcut?

Amintea, dacă nu îmi dădea în gând asta, nu mă alegeam.

Se numează deloc necosorule.

Poate tei.

Familia mea, de la patul sotului, se iau în toate camerele, cu toate

partidele.

Ca românul, imparțial.

Să rămâi fără coreze.

Vezi bine?

Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoric?

Spișoară!

Ei, spișoară!

Care spișoară?

Spișoarea becherului.

Care becher?

Persoana însemnată.

Spișoara de a mori.

Arma dumitrale politică cu care te-ai ales.

Spișoara pe care vrei să o publici la războiul, dacă nu!

Hai, da, spișoară!

Da!

Ce-i, spișoară?

Ce ți-a făcut?

Spișoară!

O am pus acasă la păstrare, da' stii, la loc sigur.

Nu-i înapoiată persoanei?

Cum s-a înapoiată?

Iată-te, alege-l și-a ținut cuvântul.

Trebuie să i-o dai înapoi?

Cum s-o poate curiță-ne asta,

frăție?

Mai trebuie să arată!

La un caz i-ar fac la război.

E simplu, dar e un om onest.

Dom'le, doamna Nache, am să vă fac o rugăciune.

O să rămâneți la masă la noi.

Mă rog, să nu povestiți istoria cu scrisoarea pecherului dumneavoastră.

Știți, asupra legătorilor ar face, poate, rău efect.

Nu îl spui negătorul!

Da' dacă o evitați.

Amintele-au în memorie bună, dar stii că o să-ți ameți și de drum poate să o iei cană.

Idiot!

Pardon, dom'le, doamna Nache.

Doamna e soția dumneavoastră.

Domnului prezident al comitetului.

Domnul care v-a adus aici.

Domnul Zaharia Trahanache.

Doamna Zoe Zaharia Trahanache.

Eu sunt Ștefan Tipătescu, prefectul județului.

Cu doamna sunt numai prieteni.

Aaaa, aaaa, e bine de spui cu soare!

Bată-vă, doamna ta, bată-vă, bată-vă!

Pardon!

Stii, eu, de pe drum, îmi face ideea dumneavoastră.

Cinci poste, un drum ca drum, un drum ca drum ca...

Și clopoțele, ei, care...

În ziua e grozavă.

Trebuie să o duc de aici, să le miștească puțin.

Ea avea ție rău de tot.

Ure, doamna Trahanache, vreți să vă odihniți?

Să vă liniștiți puțin.

Bată-ne cu soarele, de unde?

Nu fiți cu mine, doamna Trahanache.

Stii, coleța mea, sunt asta de amețit.

Stii, prăsura, clopoțele.

Stii, în ziua e grozavă.

Grozavă în ziua e.

Și-l aleg pe domnul Agamita Dandanache.

Iaca, pentru cine sacrifici de-atâta vreme

liniștea mea și a femeii pe care îi iubesc.

Unde ești, casavencule, să te vezi răzbunat?

Unde ești să șeri iertare că ți-am preferit pe onestul domnul Agamita?

Pe adnirag, pe sublim, pe neicusor, pe cuicusorul Dandanache?

Ce lume, ce lume!

Ce lume!

Ai auzit, fănică?

Ai auzit?

Onestul tău, domnul Agamita, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea!

Ce trebuie să facă onestul casavencu, care n-a reușit, care își mușcă acum

mâinile, își mestecă turbară și mă ochiește din cine știe ce ascunzătoare?

Ah, mi-e groază să mă gândesc!

Ce face casavencu?

Unde-i ascund șarpele?

De unde o să-și arunce veninul asupra mea?

Zoe, Zoe, fii bărbată!

Nu mai spun, nu mai spun!

Vorberii lui Dandanache mi-au luat-o tăpată!

Înfrânt inimă!

Înnebunești de frică!

Poane și-ai ținut?

Poane și-ai ținut?

Chiță!

Chiță, ce?

Spune!

Poane și-ai ținut că voiam să... Spune, nu mă chinui!

Ce?

Au publicat-o!

Dă-mi-o, covăr!

Dă-mi-o, covăr!

Doi, ești nebună!

Curat nebun!

Da, sunt nebună!

Și ție trebuie să-ți mulțumesc de astăzi!

Nu, poane și-ai ținut!

Cu mine nimic!

Nimic n-a publicat!

Râgne tot nici n-a apărut azi!

După ce a fugit Cazaveincu, de scărimea s-a apucat la ceartă!

S-a bătut, l-a bătut pe Popa Prefejau!

Și nici vorbă să mă-i scoasă gazeta!

S-a spart fantele de panel!

S-a spart!

Vreau să vă spun ceva secret, acum, numai decât...

Nu spunea mieu?

Dar Cazaveincu?

Nu l-am găsit, Coane Fănică!

Parcă a intrat în pământ!

Ce-am uitat să mă iertea să rămână, Coane Fănică!

Ministrul 9, Ministritul 7, împărbă și am un telegraf, numai decât!

De-aia vă căutam așa de zori!

Ce mai vorbea la mine?

Nu știu, dar bate telegraful de-un ceas, Coane Fănică!

Trebuie să mergi!

Hestemată politică!

Zoe, curaj!

Mă duc!

Duc!

Mă-ntorc, îndată!

Zoe!

Fii cu minte!

Nu simte-mi fierbinte!

N-ai grijă!

La revedere!

La revedere!

Ah, cum pot să iubesc pe omul ăsta!

Coane Joițică!

Haideți-ă!

Iar m-ai speriat!

Ce-i?

Ce vrei?

Dute!

Ia să mă împacem!

Săru mâna, Coane Joițică!

Nu vă supărați!

Este cineva!

Cineva pe care știți dumneavoastră vine!

Așteaptă aici!

Ar voi să mă vorbească, dar numai dumneavoastră!

Da, eu l-am primit pe Coru Fănică la telegraf!

Pentru ca să rămâneți dumneavoastră singură!

A mințit!

Nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii!

Știu că o să mă ocărească, o să mă bată, că l-am primit la cai verzi pe pereți!

Lasă-mă ocărească!

Să mă bată!

Nu-i mai mărlim eu?

Nu-i stăpânul meu de la care mănânc pâine eu și 11 suflete?

L-a mințit, dar pentru binele dumneavoastră, Coane Joițică!

Îl primiți, da?

Pe cine să-l privesc?

Pe cine, pe cine?

Pe donaie Cățavencu!

Pe Cățavencu?

E aici?

Unde-i chița?

Să vii acolo numai de cât?

Merge!

Adelie, unde e?

Ascult!

Poftim, mă, estimabile!

Poftim!

Domnule Cățavencu, ai vrut să mă pierzi pe mine și te-ai dus pe dumneavoastră!

Dar ce ai făcut?

Pentru Dumnezeu, la Dumnezeu!

Dar ce ai dispărut?

Pănică are mâna o poliță, ale că regiului ai plastografiat

ca să ridici cinci mii de rei de la societate.

Știi?

Știu, madame, știu, dar ce-i de făcut?

Om, nebunță, ai pierdut mințile!

Mă întrebi ce-i de făcut, nu știi?

Să-ți dau polița, scapă-mă să te scap, să schimbăm!

Dă-mi scrisoarea!

Madame!

Madame, peste putin!

Ce?

Scrisoarea dumneavoastră... Ei!

Nu o mai am!

Nu se poate!

Nu o mai am!

Minți!

Nu mint!

Nu o mai am!

Nenorocitule, ce-ai făcut-o?

M-am pierdut!

De ce nu poți să te omori?

Omoară-mă, madame, omoară-mă, dar nu e bine, madame!

Cum ai pierdut-o?

Când ai pierdut-o?

Unde ai pierdut-o?

În scandalul, în bătaie de la alte țări, de la întrunire, cine nu știu,

mi-a smuls pălăria de-n cap.

Scrisoarea avea mă încăptușat la pălărie.

Careva să zic adevărat!

Ai pierdut-o!

Da!

Mi-ai pierdut scrisoarea și nu știi, nu

bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea?

Nu!

Nu?

Nu!

Ha!

Ești un om pierdut, pierdut!

Eu poate să mai scap, poate să mai scap, dar dumneata, dumneata ești pierdut.

Când te-a arestat pănica, te-am scăpat eu.

Acum te aresesc eu și n-ai să scapi decât atunci când mi-ai găsit scrisoarea.

Pentru că poate să mai ai norocul să o găsesc.

Roagă-te la Dumnezeu să o găsesc!

S-a întors jocul, domnule Cazavencu!

Începe să te părăsească norocul și să mai treacă și în partea noastră.

Ha!

Ești pierdut, da, pierdut!

Iță!

Iță!

Doamnă, pentru Dumnezeu!

Iță!

Nu te uita, Crune, să scapi!

Nu mai e scăpare!

Plastografii dovediți nu au scăpare, s-a mântuit!

Iță!

Iță!

Nu e cinste eu!

Ce-ți cauți?

Pănica mea!

Pe dumneavoastră, Coanele!

Ce vrei cu mine?

Uite și domnaie!

Ce-au tăiat!

Ce vrei?

Spune ce vrei!

Ce vreau eu?

Bine vreau!

Eu am o vorbă, o mie de am face.

Eu, Coanele Joițicu, am găsit o scrisoare pe care

am lăsat-o să ți-o fure onorabilul domn Cățaveni.

Doamnă!

Lasă-o aia!

Am mai găsit un!

Hai, știi-mi faptul!

Nu vă supărați, Coanele Joițicu, o să vedeți cum v-am spus tu!

Eu, până să nu intru în politică, cum am zis cei care v-au zis că până să nu

devin un eguștor și apropitan, am fost împărțitor la poște!

Mă cunoaște Coanele Joițicu!

Ieși odată și lasă-mă!

Și?

Dar atunci, care v-a zis că eu dau scrisoarea după Andres!

Dacă nu găsesc Andrisantul, scriu pe ea cu pleivazul!

Andrisantul necunoscut!

Ori nu se află, ori mort!

Care v-a zis că fiecare după cum devine!

Dar dacă găsesc Andrisantul, atunci o dau Andrisantului!

Bunoare, acuma i-am găsit o altă renevălmășere aia de la primărie!

O pălăie!

O pălăie?

O pălăie, da, asta!

Și astăzi, tot îndesându-te pe capul meu să potrivesc că mi-era strintă,

am vrut să-i scot căptușeala, s-o mai lărgesc!

Că-ncolo, căptușeala peste ce dau?

O scrisoare!

O scrisoare!

O scrisoare, drăguțul meu!

Nu mai mergem pe la o țuică?

Să vedem!

E de la acolo, fă-ne că Andrisantul, sunteți de-a voastră!

Sunt în adevăr pierdut!

Sunt în adevăr pierdut!

Sunt în adevăr pierdut!

E gravă dacă o ai!

Oameni, am pierdut-o!

Nu m-am mai întâlnit!

Onorabilu!

Serabilu!

În norocitulă, ți-a aruncat norocul în gâdlă!

Te făcea om!

Nu puteam!

Andrisantul cu domițiliu cunoscut!

Domnule!

Domnule, ești un om onest!

Ești un om admirabil!

Fără periche!

Cum te cheamă, mă rog, spune-mi!

Recunoște-mi, sa mea!

Ce trebuie să mai spun cum mă cheamă?

Mă cunoaște colzarea de la 11 februarie!

Un cetățean și eu!

Cum să-ți mulțumesc!

Ce ceri de la mine?

Să-mi spui din atea!

Pentru cine votezi?

Dacă mai știu un sfert de ce, aș se închide alegerile!

Eu, pentru cine votez?

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Domnule Casavencu!

Tot mai poți vorbi?

Și încă ironic!

Ești tare, drept să-ți spun!

Colegice!

Avem rău!

Da!

Adevărat!

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Da, adevărat!

Poate că e singurul adevăr pe care domnul Casavencu le-a spus în viața domnii sale!

Atunci mă duc de voce!

Cum îi zice?

Domnule Casavencu!

Fi bun!

Scrii, mă rog, votul acestui onest cetățean!

Te rog!

Da, voi?

Agamită Dandanache!

Bravo, domnule Casavencu!

Ești un om de bună credință!

Mă duc numai în vreme!

Te rog să crezi, domnule, că o să-mi recunoști știința mea!

Hai să nu mai să rup ca mâna, că se închide urmea!

Iartă-mă!

Iartă-mă!

Scoală-te!

Ești bărban, îți e rușine?

Scoală-te!

Iartă-mă!

Ești un om rău!

Mi-ai dovedit-o!

Eu sunt o femeie bună!

Am să-ți o dovedesc!

Acum sunt fericită!

Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut!

Nu ți-a ajutat Dumnezeu pentru că ești rău!

Și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acum!

Madame!

Nu tremura!

Pe parola mea de onoare!

Ești scăpat!

Sărut mâinile!

Devotamentul mieu!

Cu o condiție!

După alegere o să fie manifestație publică!

Dumneata o să o conduci!

O conduc!

Dumneata o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei!

Prezidez!

O să chefuiești cu poporul!

Chefuiesc!

Și o să viaiești cu toții, să saluți în numele

alegătorilor pe deputatul ales și pe prefect!

Ne-am înțeles?

Da!

Du-te și ia locul în capul mesii!

E zelos!

Asta nu e cea din urmă, cameră?

Madame!

Madame!

Madame Preahala, ești o mâine!

Mulțumesc!

Ești Preahala!

Dar du-te de gravă!

Mă duc!

Mă duc și să vedeți dacă nu vă plăcea!

Sărut mâinile!

Sărut mâinile!

E adevărat, ori visez!

Mare Nebunii!

La nebunit, o trebuie de luat de legat pentru nimic!

Îmi face farse cinsemnă!

Și Soie!

Între ei Soie!

Aici la noi, estimabile, a fost luptă-crânce, orice s-ar zice!

S-au petrecut comedii mari.

De-asta.

Eu, familie.

Îi cipreșteți dumneavoastră.

Un charaichios.

Un bishop.

Ca să-i influențeze pe ticătesc.

De fănică, de...

De prefect.

Da, da, plec.

Nu ești prefect.

O să-l învrăștească cu mine și cu familia mea.

S-apucă și face o scrisorică de amor, ca din partea lui Pănică, prefectul.

Pe trejoițică, nevastulea.

Și imitează slova băiatului.

Știi, să juri, nu au ceva.

Închipuiește-ți plastografie.

Nu, măi nebunii necăsători.

A, la mine a fost cazul adevărat.

Un cazul adevărat.

Credeți?

Că istoria era pe-n față.

Dar din...

Cum de chiar?

Adică necăsătorit.

Cine?

Măi, măi, ții, pe-al faului nu se-a născut.

Ne-am pus pisiorul în prag.

Ori cunei de un război mântuiți, trani de pe-ți aici.

Nu-l ții, măi.

Ia, măi, ții de drum căruța și cloboții.

E slab de tot prefectul.

E spuit de două ori o istorie și totul preție.

Ce-ați făcut?

Nu știu cum ai văzut.

Domnule prefect...

Furtuna arată rece curând.

Domnule d-a-ta-nache, într-un moment masa e gata.

Domnule, spunea-l domnului prefect, până la ele îl spunea.

Domnului prefect?

Domnului prefect.

Îți place, nene, alesul dumneavoastră?

Deștept, dar mi se pare că e cam șilet.

Îl spunea istorile de aizere, alesere, cu scrisoarea, cu plastografie.

Le spuneam de casă meu că la mine a fost chiar adevărat cu pecheră.

Domnule d-a-ta-nache, mi-ai promis să nu mai pămânești de istoria asta.

Eu am promis?

Când n-am promis?

Cui am promis?

Ce-am promis?

A, da, nu mai, nu mai...

În sănătatea domnului Acamiță, dandă la chiar ei sunosti.

Să trăiasc furul!

El spunea, ca pe pe toți lor, că le-am probat patii o tic, și ne-am acordat.

A, te, acolo se zic de...

Vizită-l!

A, a, sunt frat!

Domnilor, eu, care familia mea doar 48 ani încălzit, și eu, ca românul imparțial,

care va să zică, cum am zis,

aș vrea să te trăiască.

Și așa ziua ai, te-ai luat și tristii oameni.

Bravo-s, mă bucură.

Venerabile Neite Zaharioni, în împrejurarea

acestei micile pasiuni, trebuie să dispară.

Aici mi-ai plăcut, bravo-s!

Să trăiești!

În sărătatea venerabilului și imparțialului nostru, prezidentul Halache,

hură!

Și să mă iubești, pentru că toți ne iubim țara.

Toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești.

În sărătatea iubitului nostru prefect, să trăiască pentru fericirea județului nostru!

Hură!

Aveți puțin pică răbdare!

Nu cunosc prefect eu.

Eu n-am prefect.

Eu am prieteni.

În sărătatea lui Fărică, să trăiască pentru fericirea prietenilor lui.

Hură!

După lupte seculare, mai odată,

ieri obscuritate, azi, lumină!

Ieri, bigotismul, azi, liber pasițismul!

Ieri, întristarea!

Azi, veselia!

Iată!

Iată binefațele mele!