Original subtitles

Traducerea și adaptarea: anatmd @ sFZ

După destrămarea URSS în Tadjikistan a izbucnic războiul civil

Grănicerii ruşi îşi continuău serviciul la frontiera tadjico-afgană.

Andrei Ciadov

Serghei Selin

Igor Savocichin

Radjab Ali-Guseinov

Faridunsho Rahmatulloev

Nina Cornienco Nino Ninidze

Iurii Conovalov Alexandr Aleshkin

Azamat Nigmanov Adel Zainullin

Larisa Shahvorostova Rustam Sagdulaev

Frontiera tadjico-afgană, anii 90 ai sec. XX

- Salam aleykum. - Bună ziua.

- Mai iute, mai iute.

- Ai un ceai foarte bun, şefule!

- Cât să-ţi torn Zakir-aka? Cu respect sau plină?!

- Cu respect, dar cum e primit la voi!

- Atunci plină!

- Mulţumesc.

- Astăzi e o zi minunată. Însorită.

- În această zi întotdeauna e aşa. - Dar prin ce se evidenţiază această zi?

- Eşti de puţin timp prin părţile noastre. Doar de o jumătate de an eşti aici.

Eşti respectat.

Oamenii te respectă.

- Mulţumesc, Zakir-aka.

La acest pichet sunt un om nou, în Tadjikistan însă sunt de mult timp.

- Vrei să ştii ce zi deosebită este astăzi...

Astăzi comemorez numele prietenului meu, primului şef al acestui pichet de grăniceri.

Alexei Mihailovici Orlov.

Am luptat împreună.

Acesta e patefonul lui.

În această zi vin întotdeauna la pichet să ascult muzica noastră.

- Tovarăşe căpitan, elicopterul... - Îl aud.

- Îmi cer scuze Zakir-aka. Băieţii din unitate mi-au trimis un cadou. Revin în curând.

- Ciara, urmează-mă!

- Prinde cadoul.

TIKHAYA ZASTAVA / PICHETUL LINIŞTIT

Bună ziua.

- Mi se pare că am greşit direcţia. Unde o fi casa ei?

- Tovarăşe Sergent, a-ţi spus că ştiţi drumul.

- Doar nu sunt catâr, la urma urmei!

- Rabdă ostaş Dariin!

Dacă te deprinzi cu munţii, pe loc drept ai să zburzi ca un ieduţ!

- Salut Abdula, spune-mi unde e casa învăţătoarei.

- Noroc.

- Frăţioare de ce umbli desculţ? - De ce te interesează?

- Vino la noi la pichet, plutonierul nostru îţi va face o pereche de papuci!

- Bună ziua, Olga Nicolaevna. - Bună ziua.

- Tovarăşul căpitan a ordonat să vă aducem ceva crupe.

- Mulţumesc băieţi. Transmiteţi-i mulţumiri din partea mea.

- Unde e Pankov?

- Bună ziua Iulia. La ordinul căpitanului v-am adus ceva alimente.

- Din puţinul nostru.

- Dar de ce stăm la poartă? Intraţi în casă, vă servim cu un ceai.

- Cu plăcere!

- Ne cerem scuze, dar suntem în misiune.

- Nepoţica învăţătoarei pare-se că s-a îndrăgostit de căpitan.

- Ai văzut cum întreba: unde e Pankov, unde e Pankov?!

- Căpitanul nostru e flăcău arătos! - Eu unul nu aş trece pe lângă aşa o fată.

- Deci, tovarăşi grăniceri, pentru a evita conflictele

e foarte important să cunoşti obiceiurile ţării în care te afli.

În prezent în Tadjikistan e război civil,

între aşa zişii "Vovchiki" şi "Yurchiki".

Obligaţia noastră constă în a păzi, indiferent de circumstanţe, frontiera.

- Sunt întrebări?

- Tovarăşe căpitan, la noi aici în sat de care fel sunt?

- Cred că ei singuri nu ştiu. Dar pot fi de toate felurile.

- Tovarăşe căpitan, ce se mai petrece în Rusia, nu a uitat ea de noi?

- Nu a uitat.

- Se destramă Rusia, tovarăşe căpitan.

- Îţi pare rău de ţară?

- Tovarăşe comandant, îmi piermiteți să vă întreb?

- Ce vrei?

- De ce păstrăm drapelul roşu? Ar trebui să-l schimbăm.

- Când ne trimit altul de la Moscova, atunci o să-l schimbăm.

- Păi, în Rusia acum e tricolorul la putere.

- Nu înţelegi tu nimic, mucosule. Mergeți la treabă!

- Superiorii ştiu ce fac. Se clarifică ei.

- Auzi, mai fă economie de vopsea, e a statului.

- Înţeles.

- Tovarăşe plutonier, în Ucraina fetele sunt frumoase?

- Fetele la noi sunt cele mai frumoase.

- Mai frumoase ca la Moscova?

- Nu ştiu, n-am fost pe acolo.

- Clar. Eu am făcut cunoştinţă cu una. Locuieşte la Moscova.

În fiecare dimineaţă vede Piaţa Roşie de la balcon.

- Nu mai spune!!! - Serios, nu mint.

- I-am trimis fotografia mea, mi-a zis că par a fi un actor de cinema.

"Belmanda!"

- Mergi la treabă, Belmanda. - Înţeles.

Enisei aici Aka, nu dezamorsați minele din sec. 5.

Am înțeles.

- Bravo, bravo, încă puţin şi inaugurăm baia.

- Inaugurarea va fi cu panglică? - Bineînţeles!

Cu panglică şi orchestră! Tragem un chef pe cinste!

- Să sperăm că "Traser" face rost de lemne.

- Prindeţi! Poşta!

- Salut băieţi!

- Cum vă descurcaţi fără mine?

- Pichet drepţi!

- Tovarăşe plutonier, îmi piermiteți să raportez.

- Raportaţi. - Am adus provizii.

- A trebuit să lupt pentru ele. - Bravo!

- Cum de ai făcut rost de lăzi? - Am trecut prin foc şi sabie!

- Liber.

- Facem o băiţă!

- Ce circ e chestia asta? Faceţi ordine chiar acum!

- Înţeles!

- Ia uitați-vă fraţilor ce papuci mi-au făcut cu ocazia demobilizării.

Par a fi un şah din Persia Ali Baba, Sindbad.

- Spune cinstit de la cine i-ai şterpelit, de la un "duh" (inamic)?

- De la care "duh" bre?! Băieţii din detaşament mi le-au cusut!

Ia faceţi loc!

- Salam aleykum, Olga Nicolaevna.

- Salam Faizulo.

Intră în casă.

- Stimată Olga Nicolaevna, daţi-mi-o de nevastă pe nepoţica dvs.

- Faizulo, dar tu pe Iulia ai întrebat-o dacă e de acord?

- La noi treburile astea se hotărăsc cu cei vârstnici.

- Iar la noi nu se obişnuieşte aşa.

- E frumoasă! - Mai încet.

- Comandatului iarăşi soţia nu i-a scris? - Da, nu i-a scris...

- A fugit târfa.

- Când te transferă din pichet în pichet n-ai cum să nu fugi.

- Îmi pare rău de căpitanul nostru, astăzi iarăşi o să cânte.

- O să cânte zici? Nu, numai nu astăzi.

- Pariem? Pe două ţigări. - Ei...

- Pariem!

- Ei Azamat, arată-ne-o pe frumoasa ta! - Haide, haide arată-ne-o!

- De ce râdeţi? De ce râdeţi aşa?!

- Ce este, nu e frumoasă?

- E frumoasă.

- Da, e frumoasă.

- Seamănă leit cu Barbara Brska.

- Frumoasa mea.

- Gata.

- Am câştigat.

- Pichet drepţi.

- Aliniere la dreapta.

- Tovarăşe colonel, pe durata serviciului nu au fost semnalate incidente

comandantul pichetului, căpitanul Pankov.

- Liber. Noroc căpitane! - Să trăiţi.

- Uite, ei sunt cercetaşi, detaşamentul lui Bobrovski.

- Bobrovski? E acela la care mă gândesc? - Exact!

- Tovarăşe colonel, pentru nebunul ăsta "duhii" dau un milion în valută!

De abia am stabilit relaţii bune cu sătenii, dacă ei află că el e aici...

- Nu-mi trebuie mie aşa probleme. - Nu te înfierbânta aşa căpitane.

- Îi asiguri trecerea frontierei când îţi va cere.

Restul nu te priveşte. Clar?

- Am înţeles.

- Atunci treceţi la descărcat. - Descărcați!

- Ţi-am adus trei lăzi cu cartuşe, câteva lăzi cu grenade

ceva crupe...ai să vezi singur.

- Dar carne? - Uite ce nu avem, nu avem!

- De ce numai 3 lăzi cu cartuşe?! Ne ajunge pe 1,5 h de luptă!

- Cât am putut atât ţi-am adus!

- Auzi, mujahedinii nu-şi fac de cap?

- Pe timpuri le spuneam "duhi", iar acum sunt mujahedini...

- Democraţii aşa le spun. Rămâi cu bine! - Să trăiţi.

- Lt. Superior Bobrovski.

- Comandantul pichetului, căpitan Pankov.

- Liber, căpitane. Dă-le de mâncare oamenilor mei

şi asigură-le un loc de odihnă.

- Urmaţi-mă.

- Cum vi se pare baia, tv. căpitan? - Îmi place. Bravo Gritsuk.

- Numai că mai e câte ceva de făcut. - Da, mai este câte o gaură, reparăm.

- Nu avem cu ce servi oaspeţii. Poate organizăm o vânătoare?

- Oaspeţii ăştia...

- Trimite oamenii să pună mine pe perimetru.

- Numai fiţi atenţi. - Tv. căpitan, doar nu sunt mine de luptă.

- Mai ştii...

- Înţeles. - Sunteţi liber.

- Cercetaşilor, aveţi de gând să rămâneţi mult timp la noi?

Poate facem cunoştinţă?

- Sergent Kirianov, mă poreclesc "Traser".

- Sergent Durov - lunetistul nostru. Ostaş Dariin, şi Azamat - cazahul.

- Salam aleykum.

- Eşti bun de vorbă "Traser".

- Lt. Nazarin.

- Mă iertaţi, tv. Lt.

- E bine aici la voi, e linişte. - Pichetul meu aşa şi se numeşte - Liniştit.

- Căpitane, eu am să vin în curând.

- Geniştii Durov, Kirianov - la mine. Pichet pregătiţi-vă de luptă.

- Tv. căpitan am descoperit o mină. - Dezamorsaţi-o.

- Adăpostiţi-vă.

- În locul tău aş face o razie prin sat.

- Nu procedăm aşa, încercăm să fim prieteni cu sătenii.

- Pacifiştilor.

- Am strâns câte ceva pentru profesoara noastră dragă.

- Mulţumesc.

- Trebuie să-ţi continui studiile. Trebuie să trăieşti.

- De ce suntem tratate aşa, bunele Zakir? Pentru că tata e ofiţer rus şi mama tadjică?

- Doar s-au iubit! Pe toţi îi iubeau!

- Draga mea, ascultă-mă, trebuie să-ţi spun asta

- Pleacă din sat.

- Şi bunica? - Nu te nelinişti, avem noi grijă de ea.

- Nu plec.

- Faizulo n-o să te lase în pace.

- Ei, omoară-mă, omoară-mă cum i-au omorât pe părinţii mei,

la oprirea de autobus, în centrul oraşului, în strigătele de bucurie ale mulţimii.

- Urcă în automobil.

- Stai, nu mişca.

Stai am zis.

- Dă-i drumul.

- Gata, linişteşte-te.

Totul e în ordine.

- Kirianov, Azamat însoţiţi-o pe Iulia până acasă. - Înţeles.

- Cine e omul acela, nu l-am mai văzut în sat până acum.

- Îl cheamă Faizulo, e originar din munţi, din Pamir.

- Zakir-aka, cunosc şi respect tradiţiile voastre

dar nu am putut proceda altfel.

- Ai procedat corect, comandante.

- Ce ştii despre el? - Ştiu multe.

- Olga Nicolaevna i-a fost învăţătoare, cobora cu catârul din munţi la şcoală

apoi a plecat la Dushambe, să înveţe de veterinar.

- Da... ieri veterinar, iar azi...

- Nu pot să afirm nimic. - Ne poate declara jihad.

- Noaptea trecută ne-au pus o mină la pichet.

- E un semn rău. E foarte, foarte rău.

- Dintre săteni nimeni nu ar fi făcut aşa ceva.

- Tv. căpitan...

...cum se crie corect hipopotam sau hepopotam?

- Hipopotam. - Tv, căpitan...

- Este cineva aici, dar cine anume nu pot să înţeleg.

- Trebuia să o luăm pe Ceară. - Nu se poate, pichetul are nevoie de câine.

- De ce militarii încalţă ciubote, iar civilii bocanci?

- Aşa e scris în reguli. - Greşit, pentru că civilii umblă pe pământ.

- Linişte!

- E de şarpe, ghiurza.

- De unde ştii poate fi de viperă sau cobra. - Pe durata serviciului am învăţat diferenţa.

- Ghiurza e şarpe ticălos, cobra niciodată nu ataca prima,

iar ghiurza întotdeauna pe neprinsă veste.

- Bunicul îmi povestea că ei trăgeau mânicile jos, ca să scape de şerpi.

- Tv. căpitan...

- Iată-l...

- Şi dintr-o dată a luat-o înspre mine, iar eu bah..bah...

...însă cu una cu două nu îl dobori, are o piele ca de coarja de stejar.

Iar el se apropie tot mai mult, şi atunci l-am nimerit la subţioară.

- Şi l-am dobarat!

- Îţi ajunge, eu l-am împuşcat.

- Tv. căpitan doar am văzut cu ochii mei, glonţul meu i-a intrat subţioară, în inimă...

- Băieţi!!! Mistreţul!

- Tv. căpitan! - Lasă, du-te...

- Stop, stop! Opreşte!

- Puneţi-l pe pământ.

- Azamat, prinde! Fă-ne o poză pentru amintire.

- Atenţie!

- Linişte, la o vânătoare un mistreţ ca acesta s-a smuncit

şi 8 oameni a calicit...

- Nu mai spune...

- Fii atent, mişcă...

- Vino încoace...

- Ce se petrece pe la pichet, Faizulo?

- E totul pe vechi, domnule Zur, ieri au primit întăriri, şapte oameni.

- Grănicerii au sărăcit cu totul, au necazurile lor la Moscova.

Nu se gândesc ei acum la noi. - Asta e bine.

7 oameni...

- Nu scăpaţi din ochi pichetul.

Dar unde e mireasa ta Faizulo?

- Mă gândeam că la întoarcere în Afganistan să facem nuntă.

- Jucăm şi nunta, domnule Zur. Dar ceva mai târziu.

- Vai ce miros... - Ce miros....

- Dacă o sărezi peste măsură te omor...

- Plecăm acum.

- Căpitane, ai dezamorsat minele? - Aveţi coridor de trecere.

- Poate rămâneţi la cină? Mistreţul l-am gătit pentru voi.

- Nu.

- Aveţi nevoie de careva ajutor?

- Veziți de treaba ta, şi nu-ţi băga nasul în a mea.

- Nu-l băgaţi în seamă, tv căpitan, are omul un mare necaz.

Cu doi ani în urmă i-a dispărut soţia, se spune că ar fi fost răpită.

- Cum au răpit-o, cine?

- Oamenii spun că Zur, o căpetenie de-a mujahedinilor.

- Iar ce se întâmplă cu femeile rusoaice la musulmani, ştii şi singur.

- N-o duc mult timp acolo...

- Acum înțeleg.

- Deci, scrie...

- Natasha, frumoasa mea...

Te iubesc, iubesc, iubesc...

- Ce te-a apucat: iubesc, iubesc... - Tu scrie, eu ştiu ce simt

- Ce noroc a dat peste căpitan. - Da...

- Aşa o fata s-a îndrăgostit de el....

- Păi el e căpitan, iar tu... - Să nu fi fost eu militar în termen...

- Ei lasa, ce ai fi făcut tu? - Eu?!...

- Eu m-aş duce în taiga, aş doborî cel mai mare urs

şi i-aş arunca blana la picioarele ei!

- Şi mai departe ce ai face?

- Cum ce? Vom face o droaie de copii!

- Ei, haide, începe? - Ce să încep? - Să faci.

- Ce să fac? - COPII!!!

- Mai du-te tu!

- Tu ce ai face, deşteptule? - Eu?

- Iar eu nu aş face nimic! - De ce?!

- Eu am mireasă! Haide, haide "Traser" scrie...

- Dragă Natasha! - Aşa!

astăzi eu împreună cu câinele meu de luptă...

am reţinut la frontiera 2...3 diversanți.

- Da!

- Nu te uita, vreau să mă îmbrac.

- Îmbracă-te.

- Eşti însurat? - Da, sunt însurat.

- Am auzit că soţia ti-a părăsit.

- Nu m-a părăsit, doar a plecat.

- Aşa pur şi simplu nu pleacă nimeni.

- Aici e război, şi pentru tine e mai bine să pleci.

- Stai pe loc. Culcat, la pământ.

- Aţi inebunit? Veniţi cu gloată! E destul o rafală să vă răpună pe toţi!

- Tv. căpitan ne făceam griji pentru dvs.

- Ne retragem către pichet.

- Ştii cine sunt?

Bobrovski.

- Câţi bodygarzi are Zur?

- Zur are mulţi oameni, e în patria sa aşa că n-ai să-i faci nimic.

- Unde Zur ține femeile rusoaice?

- Zur e războinic, el fie le ucide, fie le vinde.

- Ciara, vino la mine.

- Tv. căpitan avem oaspeţi.

- Salut Abdula. - Salut şefule.

- Stai aici.

Nu-ţi fie teamă, nu muşcă. Ciara e un câine deştept.

- I-am promis să-i coasem papuci. Îmi piermiteți?

- Ei dacă i-aţi promis, trebuie să vă ţineţi de cuvânt.

Avem un oaspete important, mă ocup eu de asta.

- Cheamă-l pe Gritsuk. - Înţeles.

- Ce zici Baciar, mergem?

- Îţi iese totul de minune, Vladimir Ivanovici.

- De mic copil fac totul cu mâinile mele.

Taică meu m-a învăţat.

- Îţi este dor de meleagurile natale? Acasă nu te trage?

- Oh, de casă îmi este foarte dor!

Nu mi-am văzut fraţii de mult timp. Nici sora. Ea e mezina noastră.

- Atunci de ce nu te laşi de armată? Ai putea pleca acasă, în Ucraina.

- Nu pot fără armată, toată viaţa mea e legată de armată.

Iar jurământul îl depui doar o singură dată!

- Ai terminat de mâncat Abdula? - Da.

- Atunci hai cu mine.

- Ţine. Măsoară-i!

- Ia te uită la dânsul!

- Am terminat. Ne retragem!

- Nu trage.

- Comandante, e o femeie aici.

- Liuba.

- Eu te-am căutat, Liuba.

- Comandante, e un copil acolo.

- Ce?

- În automobil este un copil.

- Comandante, iartă-mă, ea doar a tras în tine, eu...

zi ceva, eu... n-am să pot trăi cu pata asta pe suflet...

- Linişteşte-te, Leoha! Eu aş fi făcut acelaşi lucru.

- Îmi pare bine că v-aţi întors.

- Căpitane, ar trebui să-i dăm ceva de mâncare copilului.

- Plutonier. - Înţeles.

- Dă-mi-l mie.

Acuşica organizăm totul, la noi găseşti şi biberoane şi lapte.

- Căpitane, aş vrea să vorbim.

Pe malul celălalt se concentrează importante resurse umane şi tehnice.

Se pregătesc să ne atace.

Câţi duşmani sunt exact nu ştiu, în jur de câteva mii.

- Când crezi că o să atace? - Cu siguranţă că nu acum.

- De ce nu? De unde ai aşa certitudine?

- L-am lichidat pe Zur.

Ei o să discute acum ceva timp până aleg un lider nou.

- Am înțeles.

- Trebuie să raportăm despre situaţie la regiment.

Nu trebuie să pierdem timpul. Avem totul pregătit şi trebuie să acţionăm.

- Faizulo are dreptate, drebuie să acţionăm. - Faizulo nu are experienţă destulă.

- Haideţi să-i aşteptăm pe fraţii noştri din El-Riyad.

- Dacă nu atacăm Dusanbe-ul acum, pe urmă va fi târziu.

- El are dreptate. Eu îl susţin pe Faizulo.

- Sunt de acord cu tine. Faizulo a făcut o şcoală bună în lagărele din Pachistan.

- Dacă un om atât de respectat ca Said Şah îl susţine pe Faizulo sunt de acord şi eu.

- Şi eu sunt de acord.

- Ostaş Dichenko. - Prezent. - Ostaş Sreda. - Prezent.

- Ostaş Glushko. - Prezent. - Ostaş Polosatkin. - Prezent.

- Ostaş Hmeliov. - Prezent. - Ostaş Kamolov. - Prezent.

- Ostaş Preanichnikov. - Prezent. - Ostaş Rudakov. - Prezent.

- Ostaş Afanasiev. - Prezent.

- Trei paşi înainte. Executarea!

- Tovarăşi grăniceri, cu aportul vostru personal

şi sub conducerea plutonierului la pichet a fost construită o saună.

- Prima coloană, la dreapta! La spălat fuga marş!

- Iar voi urmaţi-mă.

- Pe malul celălalt se pregătesc să atace Dushanbe-ul.

- Mâine primim întăriri din regiment.

- Dacă duşmanii atacă la noapte,

atunci obiectivul nostru e să-i scoatem pe oameni din sat

şi să ne retragem în mod organizat.

Retragerea o vom asigura noi.

De evacuarea populaţiei răspunde Lt. Bobrovski.

- Tv. căpitan detaşamentul de cercetare a localizat 2 observatori.

- Pe aceleaşi poziţii? - Întocmai.

- Acţionaţi în conformitate cu instrucţiunile primite.

- Înţeles.

- Lasă-i să creadă că am piedut vigilența.

- Ei, mergem la saună?

- De ce ai hotărât ca eu să nu rămân cu voi. Nu-mi las oamenii!

- Înţelege Alexandr Nicolaevici, unul dintre noi trebuie să plece cu oamenii.

Aici ai să-ţi cauţi moartea, iar acolo ai să salvezi vieţi omeneşti.

- Andriuha, eşti un ofiţer bun, de ce te-au trimis în pustietatea asta?

- Când termin aici mi-au promis că mă trimit la academie.

- Ascultă Alexandr Nicolaevici, cum crezi

am să fiu admis la academie, am să mă întorc acasă...

şi mai departe ce va fi?

- Ce cred? Ai să ai parte de glorie, respect, atenţie din partea femeilor.

O sărbătoare continuă...

- E bine...

- La frontieră o saună e un lucru foarte important

dacă erai mai mare te duceam şi pe tine în saună.

- La pichet fac saună. - Iar după saună la ruşi urmează vodka.

- Foarte bine, îi luăm pe nepusă masă. Ce se petrece în sat.

- Totul este gata. Imediat ce atacăm oamenii noştri ne vor susţine.

- Excelent, noaptea trecem râul, în zori atacăm.

- Unde e Iulia? - Ai întârziat, a fugit.

- Căutaţi-o!

- Nu asta te-am învăţat eu Faizulo. Puteai să te faci medic.

- Dacă exista URSS aş fi fost medic, iar acum eu sunt colonel.

- La noi acum fiecare tâlhar şi bandit e colonel!

- Grănicerii vor ocupa poziţii în tranșeie, tot armamentul îl luăm cu noi.

- Aici, aici...

...şi aici facem ambuscade. Cărările către pichet le minăm.

- Totul este clar?

- Întocmai, tv. căpitan.

- Nu vor ataca astăzi.

- Începeţi executarea. - Cum spui tu, şefule.

- Gata Ivanovici, stinge lumina şi pune patefonul.

- Înţeles.

- Salam aleyku, Zakir-aka.

- Pleacă din sat şi ia-i şi pe oamenii tăi cu tine.

Nu ne trebuie nouă război.

Tu ai să tragi în ruşi, iar ruşii vor trage înspre sat.

- Noi luptăm aici pentru patria noastră, în numele lui Allah,

să mori pentru asta e o cinste pentru fiecare musulman.

- Sunt destul de bătrân ca să ascult aşa ceva

eu ştiu care e diferenţa între un război drept şi unul nedrept.

- Unde sunt fii tăi, bătrâne? De ce nu sunt cu mine?

Ştiu că te duci la pichet, iar ruşii vin pe la tine.

Ți-ai drădat poporul.

- Pentru poporul şi patria mea, eu timp de 4 ani am vărsat sânge!

Dar criminal niciodată nu am fost! - Tu crezi că eu sunt criminal?

Ai să pieri chiar acum!

Tăiaţi-i capul!

- Degrabă răsare soarele, în scurt timp atacăm.

- Potecile către pichet sunt minate.

- Ştiu, sunt mine de semnalizare. - Genistul le-a verificat, sunt de luptă.

Ne trebuie ceva timp ca să le dezamorsăm.

- Faizulo, n-am găsit fata nicăieri.

- Adu-o încoace pe învăţătoare şi familia lui Zakir.

- Relaxează-te nea Volodea, băieţii au pus mine, aşa că putem şi să dormim.

- "Duh-ul" nu e un prostănac, doar singuri i-am învăţat să lupte.

- Unde sunt ceilalţi? Familia lui Zakir e mare.

- I-am adus pe care i-am găsit, restul au fugit.

- Mişcaţi-vă.

Mişcaţi-vă am zis!

- Abdula.

- Au înebunit? Se bagă peste mine!

- S-a început. - Bravo căpitane, ai avut dreptate.

- Fiţi gata de luptă.

- Şi asta ce-o mai fi?

- Abdula!

- Abdula, vino aici!

- Aruncă-l! - Aruncă-l!

- Mă duc la ai mei. - Fă-mi legătura cu regimentul.

- Ai noştri o trag din greu acolo.

- Aşteaptă puţin...

ajunge şi la noi vâltejul.

- Aveţi legătură, tv. căpitan.

- Aici e "Primul", suntem bombardaţi din aruncătoare de mină

ne pregătim să respingem atacul. Ascult...

Am înţeles. Acţionăm în conformitate cu planul 2.

- Din sat ne bombardează. Încă 30 min şi s-a zis cu noi.

- Plecăm de aici. Eu cu băieţii mei o să vă acoperim spatele.

Ne întâlnim în sat. - Înţeles.

- Întoace-ţi aruncătoarele de mine.

- Racheta de semnalizare!

- Comandandul ne cheamă.

Rabdă.

Rabdă.

Numai nu muri.

- Urmaţi-mă.

Ostaşi ascultaţi-mi comandă!

Adunaţii pe cei răniţi, ascundeții pe cei ucişi.

Ne retragem înspre sat.

Gata, plecăm.

- Rezistenţi câini!

- Tv. capitan am respins primul val, mă tem că o să-şi revină repede.

- Unde e Gritsuk şi Lt.?

- Nu ştiu, de pe poziţia lor nu s-au auzit împuşcături.

- Rămâi în locul meu, scoate oamenii din sat.

Eu mă duc după plutonier.

Durov, Traser, Azavat, după mine.

- Ostaşi, fiţi gata să respingeţi orice atac.

- La pichet nu e nimeni, ruşii au plecat.

- Ajungeţi-i din urmă. Câinii ăștia nu trebuie să ne scape.

- Ce s-a întâmplat?

- Le-au dat foc. - Du-te cu oamenii, eu rămân.

- Plecăm chiar acum.

- Eu am să te aştept, să te întorci! - Urează-ne succes, surioară.

- Pankov, eu te iubesc.

- Mulţumesc.

- Ciara, păzeşte-i.

Urmaţi-mă.

- Deci, acţionăm în felul următor:

Ne împărţim în 2 grupuri. Durov, Traser, Azamat rămâneţi aici.

Eu şi cu cercetaşii, îi vom ademeni înspre voi.

Până când nu ajungem la voi, să nu deschideţi focul.

- Aţi înţeles? - Întocmai, tv. căpitan.

- După mine.

- Băieţi cum vă cheamă? - Max, Ilia, Kiril, Nicolai, Alexei.

- Uite că am făcut cunoştinţă.

Deci îi lăsăm să se apropie după care tragem.

Şi să ne ajute Dumnezeu.

Ne retragem la semnalul meu.

- Nu te opri. - Acolo trag.

- Dacă se trage, înseamnă că trebuie să se tragă.

Să mergem.

Ţine-l.

- Ai grijă de el. - Cine e?

- E fiul meu.

- Gata, du-te.

- Ne retragem.

- Căpitane, retrage-te înspre poziţiile noastre.

- Nu trageţi.

- De comandant să nu vă atingeţi.

- Mai repede tv. căpitan, mai repede.

- Pare a fi destul de fierbinte aici, tv. Cpt.

- Se pare că da.

- Iertaţi-mă fraţilor, s-a zis cu luptătorul din mine.

- Durov, dă-i o grenadă.

- Mulţumesc.

- Foc!

Filmul se dedică grănicerilor ruşi...

Traducerea și adaptarea: anatmd @ sFZ