Original subtitles

Traducerea şi adaptarea realizate de Gicu

Ce mai faci? Intră.

Ia loc.

- Cafea? - Nu, mulțumesc.

Ai urmărit ce se întâmplă cu cartea lui Carsten Villar?

În ziare, da. A fost un atac brutal.

MLAȘTINA

Este copia parafată de către avocați?

Sunt impresionat.

El îşi asumă riscuri. E curajos.

Sau masochist.

Nu poţi scrie un roman despre politică,

folosind pseudonime transparente,

acuzând pe toată lumea de depravare și sperând că totul va decurge bine.

M-am gândit că toată lumea ar prefera să treacă neobservat.

Cu excepția jurnaliștilor, blogger-ilor.

Sunt lucruri senzaţionale, de neoprit pe Twitter.

Am crezut că nimeni nu mai citește cărți.

Adevărat. Mai puțini cititori, mai multe cărți. Dar mai multe tensiuni.

Scrisul îi face pe oameni isterici.

Adică?

Îi sperie.

Cu cât citesc mai puțin, cu atât sunt mai prudenți la scris.

A noastră este civilizația cuvântului scris. Exemplul internetului.

Oamenii scriu mai mult, mai des și surprinzător, cu mai multă grijă.

O minoritate infinită.

Se adună. Tot mai mulți oameni scriu, mai mult și mai bine.

4 linii pe Twitter nu-s...

De ce nu?

Ca și sub vechiul regim.

Oamenii aveau remarci ironice. Este foarte franțuzesc.

Nimic nou.

Doar mai mulți oameni care răspândesc remarcile ironice mai departe.

Și remarci ironice nedorite!

Și glume proaste. Nimic nou despre asta.

Narcisism măgulitor.

Da, da.

Acestea sunt vremuri narcisiste. Ce putem face?

Ne deconectăm de la artă și de artiști.

Tu nu ești puţin narcisist. Toţi suntem.

Nu știu ce vrei să spui cu asta.

Eu resping această societate materialistă.

Obsesia banilor, a corpului, hainelor.

Opreşte-te să simplifici.

Radicalitatea ta nu este mai puțin narcisistă.

Știi cum trăiesc eu.

Fără soția mea, aș fi pe ajutor social.

Nu pot judeca lumea?

O poți judeca.

Spun doar că această radicalitate este, de asemenea, narcisistă.

Este marfa cea mai valoroasă.

Vrei s-o iei şi pe aceasta?

Fă și gândește-te cum doreşti. Si aşa voi face şi eu.

Asta nu te caracterizează.

Nu luăm prânzul?

Pamela... Ce mai ospiciu.

- Nu mă pot plânge. - Ora de varf.

- Restaurantul tailandez este închis. - De aceea.

- Putem să stăm? - Mergeţi drept înainte.

Ia loc.

Ai făcut evaluarea trimestrială?

Fundația încă este de vânzare.

Au trecut 10 ani, frumoşi și echilibraţi. Şi cărţile.

Ceilalți tot stagnează.

Stagnează destul de jos.

- Discret... - Rămas bun.

Discret rămas bun, da.

Nu a fost tocmai un best-seller.

Nu am omorât mulți copaci.

Cea mai rea carte, așa cum spuneau ei.

S-a întâmplat.

Am văzut-o pe fosta ta soție. Care-i numele ei?

Solange.

Solange, aşa-i.

Care-i numele ei complet?

Veronique.

Veronique Pastoureau.

Ea spunea că era bolnavă.

Părea destul de grav.

Vă mai vedeţi?

Ea este cea care a plecat.

Se simte rău din această cauză.

Nu știu.

Probabil că da.

A fost foarte dureros pentru mine, așa că...

Nu vreau să retrăiesc trecutul.

Mi-a părut foarte rău pentru ea,

de vreme ce-am trecut prin multe împreună.

La târgul de carte din Barcelona, când s-a îmbătat criţă.

Alain, nu vreau să vorbesc despre asta.

Înţeleg.

Ce mai face Valerie?

Bine...

Încă lucrează pentru acel politician.

David?

Călătoreşte constant.

Spune-i că împărtășesc punctele de vedere ale lui David... Foarte curajos.

Mai ales cu privire la politica culturală din Europa.

O să îi spun.

O să-i spună sigur.

Va fi fericit să audă, cred.

Poftim.

Meniul special de astăzi este tocana de vițel.

Voi lua ca de obicei.

Antricot, salată și apă plată.

Perfect.

Fără aperitiv?

Doar pentru invitatul meu.

În regulă.

O să iau...

o porție de tocană, vă rog, iar apoi...

calcan cu usturoi.

Fără vin?

Vă mulțumesc, domnilor.

Aşadar...

Valerie e în toate mințile. Oriane.

Și Xenia este Stephanie Volkowski.

Ea are acel talk-show pe canalul 8.

Despre manuscris.

Pe care poate l-ai citit.

Da, am făcut-o. Am vrut să vorbesc despre el.

Suntem aici ca să discutăm.

Mi-a plăcut.

Aceeași ordine de idei ca-n cartea recentă.

Simt că e un fel de arc.

Care se întinde spre mine.

Scena în care se întâlnesc din întâmplare

în departamentul de hardware BHV.

- Nu am inventat. - Mă gândeam eu.

Este mișcător.

Și din moment ce este scrisă în fragmente...

Aşa vorbea sau ţi-e teamă de ce ar putea spune?

Este ceea ce ar fi trebuit să-mi spună...

dacă ar fi fost...

mai lucidă sau...

Nu am vrut să spun „lucidă“...

Mai onestă?

Mai...

Dacă ar fi fost mai nemiloasă.

Este dur... dar adevărat.

N-ai mai scris o scenă BHV înainte?

Da, în... Raport de poliție.

Corect... A fost recent.

Acum 8 ani.

Nu este atât de recent.

Discutam cu Constance despre noul nostru publicist.

Îi place Raport de poliție.

Una dintre preferatele ei.

Vezi? Pe atunci nu se vindea.

A îmbătrânit frumos.

Constance întreba

de ce n-ai continuat în această manieră.

Am făcut-o, așa că, de ce s-o fac din nou?

Nu s-o faci din nou, doar... s-o prelungeşti.

Vrei să-mi faci pe plac...

şi să-mi scrii ceva de-a lungul acestor linii?

Ai îndoieli?

Întrebări?

Întrebări...

Adică, întrebări...

despre mine. Nimic despre textul tău.

E un fel de text al meu.

Nu, textul tău declanșează un proces de gândire

care merge dincolo de textul tău.

Cum așa?

Mă întreb dacă...

în ceea ce privește timpurile noastre, nu suntem amândoi departe

de ceea ce se întâmplă sau de ceea ce ar putea să se întâmple.

Când vom scrie și vom publica cărți,

vom fi defazaţi de vremuri.

Terina...

Mulţumesc pentru masa de prânz.

Îmi pare rău, plăcerea mea.

Dacă te interesează ceva de aici...

Deja am răsfoit. Nu-s prea multe acolo pentru mine.

Eu am plecat.

Ne vedem în curând.

Mi-ar plăcea asta.

În caz contrar...

Da?

Despre manuscrisul meu...

Ce?

Este programată?

Nu înțeleg.

O dată de lansare.

O publici...

Nu, nu o public. Am crezut că ai înțeles.

Toată lumea-i aici.

Scuze că am întârziat.

Ca de obicei.

A trebuit să mă întâlnesc cu Laure.

Laure d'Angerville.

Am menționat-o. Șeful tranziției digitale.

Şcoală briliantă de afaceri, stilul de prădătoare sexuală.

Ea este.

În zilele noastre este simplu.

Mai mulți oameni citesc blog-ul meu decât cărțile mele.

Nu te plânge. Cartea ta se vinde bine.

Teancuri de la supermagazin!

Mare succes.

Vom face o carte audio. Se vând foarte bine.

Poate Catherine Deneuve.

Particip.

- Visează. - Cine știe?

Am auzit că ea-i bună.

Blog-ul meu are 5.000 de vizitatori pe zi.

Într-o zi?

Doamne!

Despre ce discutați?

Știri.

Nu știri literare.

Ceea ce mă preocupă. Ceea ce îi preocupă pe oameni zi de zi.

Dar ei mă citesc. Și mai mult online decât pe hârtie.

Nu uita că e gratuit.

Oamenii iubesc lucrurile gratuite.

Este recesiune. Este normal.

Ei doresc arta gratuită. Nu calculatoare.

Adică?

Nimeni nu are o problemă să cheltuiască 1500 pe un computer

plus costul unui furnizor de internet,

recesiune sau nu.

Dar cumpărând muzică sau cărți

sau chiar ziare, este o problemă majoră.

Cărțile sunt piratate mult mai puțin. Nu-i vreo comparație.

Deoarece tinerii citesc mai puțin, asta-i tot.

Adevăraţii pirați sunt furnizorii de internet,

care vând un conținut care nu este al lor.

Oamenii spun că arta este coruptă, lipsită de valoare,

așa că, ar trebui să fie gratuită.

Mulți oameni buni sunt de acord.

Și mulți oameni buni nu sunt de acord.

Este prea ușor să se ascundă în spatele teoriei artei moderne,

pentru a descărca filmul Furios şi iute.

Simplifici prea mult.

Te rog.

- Mă poate ajuta cineva? - Vin eu.

Doar ia pateurile.

Acolo.

Ce fel de informații.

Ar trebui să fie gratuite pentru că sunt considerate false.

Plătind le-ai reda respectul.

Este distorsionat de puterea lobby-urilor

sau de conformismul jurnaliștilor. Este legitim.

Întrucât cele mai nebuneşti zvonuri,

validate de către experți autoproclamaţi,

sunt înghițite de întreaga lume.

Am tot auzit aceasta.

Internetul nu a inventat zvonurile.

Guvernele întotdeauna le-au exploatat.

Noi învățăm să le evităm. De asta există cărțile.

Dar învățăm tot mai puțin.

Este un virus care se transmite constant.

Scrierea se va dematerializa. Este un fapt.

Uite.

Ai citit manuscrise pe tablete.

Nu pe toate.

Niciodată nu o fac.

Nu este specific generației tale.

Nu aşa ai educaţia. Nicio supărare!

Noile generații cresc cu calculatoarele.

E diferit.

Trăgând linia: ei citesc mai puțin.

Greşit.

Tot mai multe bloguri!

Doar mai mulți bloggeri.

Având timp de pierdut.

- Dar nu și pentru copii. - Nu sunt de acord.

Scriem mai mult decât înainte.

Internetul a eliberat conversaţia.

Ce discuţii? Un flux nestăpânit?

Mulțumesc.

Nu mă refer la blog-ul tău.

Desigur că nu.

Pe care nu-l citesc, dar ţi-am citit cărțile.

Ești în minoritate.

Deoarece blog-ul meu este citit, unii dintre cititori îmi cumpără cărțile.

Prin urmare, succesul despre care Alain vorbea.

Cărțile tale au succes pe Kindle.

Verifică-ți cifrele. Persoanele în vârstă le-au citit.

În linii mari, pensionari.

Dintre aceştia, cea mai mare parte sunt femei.

Au trecut la e-readers.

Aşa-i mai convenabil. mai ușoare, mai bune, mai ușor de manevrat.

Cu litere mai mari.

Când călătoreşti, poți lua toată biblioteca.

De ce întreaga mea bibliotecă?

Eu iau o carte.

Este mai ușor decât un e-reader.

- Fără vreo reîncărcare. - Ai dreptate.

Nu fi necinstită. Acest lucru este adevărat.

Vom citi mai puține cărți și vor fi pe e-readers.

Nu îi mai aduceţi vodcă.

Am o întrebare.

De ce nu trecem complet pe digital?

Nu are niciun sens.

Adevărul este că încă se vând cărțile. Mai puțin, dar se vând.

- Funcţionează. - Nu pentru mult timp.

Nu vor mai fi intermediari: distribuitori, librării, tipografii.

Doar editori și scriitori.

O editură devine un site web.

Numeşte-l site web.

Face aceeași editare de manuscrise,

aceleași urmări, aceleași standarde.

- Este o denigrare. - Pentru tine.

Nu pentru oamenii care citesc cărți electronice.

E-books? În regulă...

Ce-i așa amuzant?

Vom pierde doar procesul de fabricaţie.

Aceleași oferte, aceiași autori.

Blog-ul meu ar putea fi pe site-ul tău.

Exact.

Noi facem exact același lucru ca și acum.

Poate mai bine pentru că ne concentrăm asupra aspectelor esențiale.

Fără ambalare, fără logistică.

- Deci, concediezi oameni. - Deloc.

Îi concediem pe unii, pe alții îi angajăm. Nu rămân posturi mai puține.

Premile literare vor fi votate on-line.

Și sunt trimise prin e-mail.

De ce nu prin Amazon? Prime!

Și vei întâlni cititorii prin video-conferință.

Noi deja o facem.

Nimeni nu va pleca niciodată de acasă.

Cât de deprimant.

Suntem într-un punct critic.

Adorno pe iPad sau într-o primă ediție pe hârtie velină,

nu va schimba ceea ce primim de la el.

Mă îndoiesc că sunt primele ediții de Adorno pe hârtie velină.

Niciodată nu citiți.

Este o figură de stil.

Sunt de acord. Putem lăsa cărțile în mod pașnic.

Sunt paharele de acolo...

S-au rătăcit.

Am luat prânzul cu Leonard.

A fost dureros.

Întotdeauna este dureros.

De data aceasta, chiar mai mult.

I-am citit manuscrisul.

Despre ce este vorba?

Mai mult aş zice că la fel.

Afacerile lui.

Destul de repetitiv. Destul de sordid.

Aventuri recente?

Cele recente, da.

Nu ţi-a plăcut?

Am probleme majore.

Cred că-i un scriitor bun.

Este o extensie a ultimului roman.

Nu a fost rău.

M-am luptat pentru el.

Sub cinismul său este aproape o ființă umană.

L-am refuzat.

Am nevoie de sfatul tău.

Aceasta-i neobișnuit.

Mi s-a oferit sezonul 4 din Collusion.

Al patrulea sezon?

Devine foarte bun.

Devine succes de presă.

Serialele întotdeauna au succes în presă.

De ce eziţi? Te-ai săturat să joci rol de polițistă?

Nu de polițistă. Ea este un expert în gestionarea crizelor.

Mă enervează. Nu mă îndrept spre nicăieri.

Atunci, opreşte-te.

Dar ei nu mă pot înlocui.

Mă simt ca o ostatică.

Dacă nu ai de ales, fă-o.

Dacă spun da, va fi pentru încă 6 luni.

Ce ai de gând să faci?

Am avut un vis urât.

De ce eşti aici?

Unde-i patul tău? Unde este?

Acolo.

Un coșmar?

Sau un vis despre dormitul cu mama și tata?

Pușlama mică!

Du-te, ascunde-te.

Înapoi în pat.

El o să-ţi citescă o poveste.

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

În regulă...

Am luat ieri prânzul cu Alain.

Alain face bine?

Pare bine.

Bun. El părea deprimat în altă zi.

„Deprimat“, cum?

La pământ, deprimat. Nu fericit.

E mai bine. Pare că-i în formă bună.

Mă bucur să aud asta.

În formă bună.

Excelent.

Mi-a refuzat manuscrisul.

Ce mai face Selena?

Nu știu... Nu am văzut-o.

Ar trebui să luăm cina cu ei.

Am spus că mi-a refuzat manuscrisul.

Da, am auzit.

Ce pot face?

Să stai alături de mine.

Eu te susţin.

Rescrie textul, fă-l mai bun. Vrei să plâng?

Nu ţi-a trecut prin minte că poate fi greșit, eu nu știu...

sau ai uitat ceva.

Nu, eu nu cred asta. El este editorul tău.

Şi?

Deci, este decizia lui. Sau schimbă editorul.

Nu-i cunosc pe alții.

El mi-a publicat cărţile de ani de zile.

Asta e ceea ce am spus... Rescrie textul.

Am lucrat la el timp de un an.

Nu pot să gândesc direct.

Vrei să te înveselesc?

Știam eu.

Atunci, fă-o.

Nu crezi că Alain s-a schimbat?

Deci, te-ai schimbat, aşa şi eu.

Cu toții ne schimbăm în timp.

Dar el în mai rău.

Nu, în mai bine.

Cum așa?

Este mai fiabil, mai solid.

Are o mai bună hotărâre.

Mulţumesc foarte mult.

Nu o lua în nume de rău.

Editura Vertheuil este de succes.

Cele mai bine vândute, premii. Nu a fost un succes de la început.

Compania are o vechime de peste 100 de ani.

Ei se luptă înainte de Alain.

El simte spiritul vremii.

E un adevărat talent!

Talentul unui comerciant.

El este solicitat. Mulți editori sunt invidioşi pe catalogul său.

Rahat.

Trebuie să plec. Mă aşteaptă o zi mare.

Vom discuta mai târziu.

Care-i urgența?

Alegerile locale din Mayenne.

David vrea să-şi arate sprijinul.

L-am văzut în mass-media. Lucrurile arată destul de sumbru.

Te duci până acolo?

Pentru a întâlni greviștii. Moara se află în administrare judiciară.

Negocierile sunt în impas.

Am preluat cazul.

Și tu-l gestionezi?

O să termin în tren.

Dacă nu putem termina cu discuțiile despre muncă, îmi pierd speranța.

Pe curând.

L-ai sunat pe Jean-Pierre?

Am lăsat două mesaje. Niciun răspuns.

El nu trebuie să-şi facă griji. Voi încărca textul său mai târziu.

Bună seara, Laure.

Intră, te rog.

Ia loc.

Ma bucur să te văd. Nu ne cunoaștem aşa bine.

Este o poziție nouă.

Oamenii nu primesc pentru ceea ce fac.

Toată lumea știe importanța tranziției digitale.

Asta-i ceea ce îi sperie.

Cu toate acestea, am mers pe coji de ouă.

În lumea editorială, digitalul este demonizat.

Suntem dincolo de asta. Din păcate sau nu, nu pot spune.

De aceea am răbdare, instructiv

și foarte umil.

Nu la asta ne așteptăm de la tine.

Sunt multe de aflat în respectata ta instituție.

Noi încercăm din greu...

să nu fim prea respectaţi.

A fost un compliment.

Unul otrăvit.

Sunt lucruri care trebuie să se schimbe.

Când vorbesc despre miza...

următorilor ani, mă simt ca un profet al apocalipsei.

Ești aici pentru a agita lucrurile.

Cât costă?

Adică?

Care este limita superioară?

Tu să-mi spui.

Pentru a parcurge tot drumul, trebuie să regândeşti totul.

Abordarea noastră are nevoie de vizibilitate.

Noi nu comunicăm.

Vreo sugestie?

Avem o oportunitate.

Citești manuscrisul lui Robert Clarence?

Sunt destul de sceptic.

O colecție de texte și de mesaje și ce urmează?

El arată un umor neașteptat.

Nu e nou. S-a mai făcut.

Adevărat... Mallarmé a publicat versuri ocazionale.

Nu m-am gândit la Mallarmé.

Inclusiv adresele.

Domnul Monet, iarna ca vara îşi ademeneşte viziunea,

trăieşte, în timp ce pictează în Giverny aproape de Vernon, în Eure.

Sunt la podea.

Să trimiţi mesaje este o formă modernă de scriere.

Cu toții o facem. Cu toții ne relaţionăm.

Poate prea mult.

Mesajele sunt asemeni zilelor moderne haiku, spune Clarence.

Eu respect opinia sa.

Putem publica o versiune de carte și o aplicație pentru iPhone.

De ce nu citești Clarence pe iPhone?

Ești precaut. Dar este o imagine puternică.

Am publicat email-uri.

- Vezi? - E diferit. E o scrisoare.

Unii oameni recondiţionează scrisori, alţii nu.

Scrise de mână sau electronice nu schimbă cu mult situaţia.

Corespondența lui Castelli include şi email-urile.

Nu ne-am deranjat să-l menționez.

Aceleași tipare vechi.

Ești dură.

Tăiaţi!

Nu eram în rol.

Mi-am pierdut concentrarea.

Am fost lovită de un cartuș. Al treilea!

Cum stă treaba?

Aceleași lucruri vechi.

Foarte fizic.

- Epuizant? - Puţin.

Dar este bine să lucrez la adrenalină.

Jerome acordă timp mai mult scenelor fizice decât ideilor.

M-am săturat de... toate aceste lucruri răzbunătoare.

E o scuză.

Nu-mi place răzbunarea, mai ales când legitimează violența.

Nu-ţi place ceea ce faci?

Sigur, mă bucur să o fac. Eu fac tot posibilul, dar...

Nu e cu adevărat satisfăcător.

- Cum sunt lucrurile cu Alain? - Bine.

Probleme?

Cred că se vede cu cineva.

Crezi sau știi?

O simt.

De ce nu vorbești cu el?

Nu sunt sigură că ar trebui.

Întotdeauna este mai bine să vorbeşti.

Nu, nu este. Ce pot să fac dacă e adevărat?

El va minți.

Vreau să ne despărțim? Aceasta e ceea ce vreau?

Preferi ipocrizia?

Nu e ipocrizie după 20 de ani.

Nu poți ține flacăra vie pentru totdeauna.

Îţi pare normal dacă te-a înşelat?

El înşeală.

- Nu erai sigură. - Aș paria pe viața mea.

Și te vei mulțumi cu atât?

El nu mă iubește mai puțin. Poate mai mult.

Cum așa?

El se simte vinovat. El ştie...

că m-ar putea pierde. Asta îl sperie, îl aduce mai aproape.

Nu pare a fi genul tău.

Există mai multe decât dorința.

Care este titlul? Despre ce-i vorba?

Editura Vertheuil o va publica?

Nu sunt sigur că e pentru ei.

Este bine să începi din nou.

Este important să...

Ar trebui să începem. Este timpul.

Dacă vom începe, oamenii vor fi atenţi.

Bună seara.

Vă mulțumesc tuturor că ați venit.

Pentru că sunteţi credincioşi adunărilor noastre de vineri.

Sunteţi mai puțini decât de obicei.

Dar e frig și sunt probleme la metrou.

Nu-i vom ţine în așteptare pe oaspeții noştri.

Bună seara, Leonard Spiegel.

E o plăcere să te avem aici,

ca să discutăm despre opera antreprenorului, încă puțin cunoscută.

Lasă-mă să-ţi pun prima întrebare.

Tăcutul rămas bun este un roman autobiografic explicit.

Da și nu. Toate ficțiunile sunt autobiografice.

Noi îl recunoaștem...

Pe Solange.

În caracterul Veronique.

Pentru cei care o cunosc, este transparentă.

Dar pentru cei care n-o ştiu, cine e adevărata Solange?

Care este diferența dacă am fost inspirat de ea sau de altcineva?

În opinia mea, cititorii vor înlocui...

propriile lor amintiri, capricii. Rezultatul este un personaj...

la fel de fictiv, inventat din nimic.

Cred.

Alte întrebări?

Dar despre controversa privind cartea voastră?

Ce controversă?

De pe internet.

Adică?

Blogosfera este încălzită, dar aveţi susținători.

Poate că sunteţi conștient. Este destul de vicios.

Nu am urmărit deloc.

Mai bine aţi face-o.

Scriitori pot fi inspiraţi de viața reală a oamenilor?

Desigur, asta e ceea ce întotdeauna am făcut.

Încercaţi mai tare.

Fosta soție a postat că s-a simțit violată. Web-ul a vuit.

Este o ştire veche, doar între noi.

Ea mă hărțuiește.

Ea se răzbună.

Cartea dvs. nu reprezintă răzbunare?

Asta e părerea dvs.. Este discutabil.

Într-adevăr, îşi poate argumenta

fiecare individ, imaginea sa.

Pentru a o tranzacţiona sau nu.

Deci, este vorba despre bani?

Viața mea are o valoare. O foloseşti, plăteşti.

Vă aud.

Dar viața mea constă din interacțiunile mele cu ceilalți.

Subiectiv, dacă doriți.

Nu pot să-l folosesc, să spun ce știu?

Deschis discuțiilor. Niciun răspuns evident.

Ce se întâmplă dacă cineva nu este de acord, cum ar fi fosta dvs. soție?

Ce se întâmplă dacă ea vrea să facă uz de povestea ei?

Serios, e liberă s-o facă!

Deloc.

Acum, că ați folosit-o, este de mâna a doua.

Imaginile au o valoare de piață.

Nu valoare comercială.

Dovada este cartea dvs..

Este la vânzare. Are un preț.

Viaţa are un preț.

Ea te poate trage la răspundere.

Domnișoară d'Angerville...

Camera 21.

Domnul Danielson, presupun?

Camera 10. primul etaj.

- Eu sunt Blaise. - Plăcerea e de partea mea.

Suntem încântați că aţi venit.

Mulţumesc pentru că ne-aţi invitat.

Aceasta este Laure, şeful nostru de tranziție digitală.

- Am avut un schimb de mesaje. - Din maşini.

Putem sta acolo.

Pot să-l iau pe acesta?

- Băuturi? - Voi vrea o bere.

O bere ar fi grozavă.

2 beri, nr. 3.

Adevăratul subiect al simpozionului

este modul în care tehnologia digitală democratizează accesul la cultură.

Ce legătură are democrația cu ea?

Totul este disponibil pentru toată lumea.

Nu totul, nu pentru toată lumea.

Nu, vreau să spun...

tehnologia digitală iscă speranțe. Este o utopie...

El are dreptate.

Toate cărțile disponibile on-line pe Google, sunt o revoluție.

20 de milioane sunt acum digitalizate.

Cea mai mare bibliotecă din lume este virtuală.

Vrei să spui că Google a luat toată literatura noastră ostatică,

s-o vândă agenților de publicitate.

- Nimic nu se face din filantropie. - Se mai discută.

Comerțul, afacerile și publicitatea

care-şi însușesc circulația cunoștințelor,

este o idee modernă pe care n-o cumpăr.

Şi publicarea este un comerț.

O putem deplânge, dar nu văd cum putem face cale întoarsă.

Lumea de azi este într-o coajă de nucă. Nimeni nu ne întreabă, deci, e prea târziu.

Consultarea în biblioteci va aparţine trecutului.

Vor stoca cărțile, dar conținutul va fi dematerializat.

Este un lucru bun sau rău?

Bine, desigur.

Cum ar putea fi rău?

Întreabă un romancier

care vrea să-şi îmbunătăţească scrierea sau să-şi reîmprospăteze memoria.

Sau un om de știință care vrea o imagine de ansamblu a cercetării din domeniul său.

Ai o bibliotecă publică. Am văzut reclama.

Este multimedia.

- Ei au cărţi, CD-uri, DVD-uri. - Merge bine?

În cea mai mare parte, cu copii. Le place să citească.

Şi persoanelor fără adăpost. Îi încălzesc. Ei au Wi-Fi.

Și cei în vârstă. Pentru că-i un schimb de seminţe.

Ce înseamnă schimbul de seminţe?

Există lăzi de lemn și oamenii vin să schimbe semințe.

Dar, destul de repede, nu le va servi la niciun scop.

Vor fi reconvertiţi. Este de neevitat.

Trebuie să plec.

Stai.

Luăm micul dejun cu Blaise.

M-am gândit... Nu sunt de acord.

Cu ce?

Cunoști filmul lui Bergman, Lumina iernii?

Nu am văzut niciun film făcut de Bergman. Îmi recomanzi unul?

Un pastor și-a pierdut credința...

dar încă-şi continua serviciul într-o biserică goală.

Tu ești pastorul?

Iar biserica nu este chiar goală.

Nu înțeleg.

Este vorba despre credință. Aici nu suntem de acord.

Încă nu înțeleg.

Nu este vorba despre religie.

Ne dedicăm viața unei idei, cărților, dar ideea ne depăşeşte.

Nu neapărat. Dimpotrivă, o punem la îndoială.

Se metamorfozează. Noi încercăm s-o depășim.

- Ce-i amuzant? - Mintea ta digitală ca o singură melodie.

Tehnologia digitală ne scoate din zona noastră de confort.

Pentru a ne reinventa. Este o provocare.

Nu vorbesc despre cine se schimbă,

ci despre cine rămâne același.

De asemenea, suntem custozii unei idei care căătoreşte prin timp.

Chiar și atunci când ne îndoim și biserica este goală.

Știam eu. Tu ești pastorul.

Este doar o imagine.

Crezând într-o idee, în ciuda dovezilor contrare.

Acestea le vei spune?

Voi vorbi despre ceea ce vă interesează.

Cum publicaţiile digitale acum este o parte importantă a muncii noastre.

Și în curând, singura.

Rămâi cu certitudinile tale.

Îţi mulțumim, Alain Danielson.

Ai provocat multe idei preconcepute în lumea editorială.

Vorbim despre viitor, deci, sunt speculații.

Dar întrebările lor nu pot fi evitate.

Ei trebuie să ridice semne de întrebare în rândul audienței noastre.

Îmi pare rău că mă plâng.

Nu este vorba de bani? Cărțile sunt prea scumpe.

Să nu-ți pară rău. E-books sunt la jumătate de preț.

Este o mare diferență pentru pensionari.

Este adevărat că pentru editarea cărților virtuale

nu te costă nimic, dar...

este aceasta o problemă?

Este cu siguranţă o parte din ea.

Societatea noastră respectă doar banii și puterea.

Cu cât cărțile costă mai mult, cu atât mai mult vor primi respect.

Aceasta-i paradoxal. Nu poți democratiza cărțile

şi să ai preţuri prohibitive.

Cine ți-a spus că eram pentru democratizare?

Doar glumeam.

Dar n-ar fi rău să facem glamuroase mai multe cărți.

Cum rămâne cu mașina de carte espresso?

O să traduc pentru non-specialiști.

Sunt mașini care tipăriresc cărți la cerere.

Care sunt instalate în librării.

Alegi o carte de pe un ecran, apeşi un buton

și este imprimată. Este nevoie de 5 minute.

Identică cu o carte tipărită.

„Identică“ este exagerat.

Nostalgia bibliofililor?

În Statele Unite, coperţiile bine-gândite se vând bine.

Odată vândute, se vorbeşte de ele după aceea.

Opreşte-te!

Lasă-mă să plec!

Lasă-mă să plec. Voi întârzia.

Nu, ești nebună.

Opreşte-te.

Leonard?

Acolo.

Ţi-am citit cartea.

Ţi-a luat destul de mult.

Exagerezi.

Chiar crezi că sunt ca Xenia?

Xenia este un personaj fictiv.

Unul destul de transparent, cred.

Dacă mă cunoști, e ușor de văzut.

A mers chiar peste imaginaţia lui Alain.

Ce i-ai spus?

Am lăsat să se înțeleagă, foarte discret,

că am fost inspirat de Stephanie Volkowski.

Pentru a-mi acoperi urmele!

Îţi reamintesc de Stephanie?

Nu, tocmai mi-a venit în minte numele ei.

Îţi place talk-show-ul ei ieftin?

Deloc.

Nici mie.

Alain știe că am avut o aventură cu ea.

Nimic cu care să te lauzi!

Este mult mai credibil dacă aș fi spus Taylor Swift.

Ea este mai măgulitoare!

Și ţi-ai luat alte libertăți.

Oh, da?

Precum care?

Sexul oral în sala de cinema.

Nu s-a întâmplat asta?

Nu chiar.

Aminteşte-ţi, a fost în timpul Star Wars: Trezirea Forţei.

Am schimbat titlul filmului!

Panglica albă a lui Haneke este mai şic!

- Am ficționalizat. - Aşa spui!

La fel ca week-end-ul din Sevilla? În timpul Săptămânii Sfinte?

Asta-i o invenţie.

A fost târgul de carte... din Brive.

Sevilla este mai glamuroasă.

O mai bună povestire.

Credeam că urai poveștile.

Nu, cred că am mers înapoi.

Pas cu pas, merg înapoi.

Vrei o ţigară?

- În Sevilla am fost cu altcineva? - Nu s-a întâmplat niciodată.

Este tot pe Wikipedia, Google. Îţi sună real, aşa-i?

Îmi place când pierd penitenții de martie

și-şi petrec ziua în grădinile Alcazar.

Am auzit că sunt frumoase.

Putem merge la Sevilla.

Oricând vrei.

Eşti sigur că Alain nu şi-a dat seama?

Sunt sigur.

Dar el n-o va publica.

Asta-i un pic descurajator.

Îmi place. Una dintre cărțile tale bune.

I-ai spus?

Vreun efect?

Niciunul. El abia a reacționat.

El se răzbună?

Crezi că știe ceva?

Nu, nu știu... nu, nimic.

Conștient sau inconștient, el poate suspecta.

- Deci, din motive inconștiente... - Cele active!

- Nu mă va publica. - Ceva de genul acesta.

Valerie, ce mai faci?

- Am întârziat. - Ne-ai abandonat.

Tocmai am venit de la Laval.

Lasă-mă să-ţi iau lucrurile.

Bună, tuturor. Ce mai faceţi?

Scuze că am întârziat. Tocmai am venit de la Laval.

- Am tot sunat. - Am rămas fără baterie.

- La ambele telefoane? - Da!

Trebuia să le încarci într-o cafenea!

- Nu puteam încărca niciunul. - Aș aprecia asta.

Scuză-mă... Unde este Laval?

Este în Mayenne, pentru informarea ta.

Îmi pare rău că sunt ignorantă, dar unde e Mayenne?

Este o glumă? Glumeşti.

Est? Vest? Vorbesc serios...

În Masivul Central.

Acesta-i Pierre Laval, prim-ministru Vichy din Masivul Central.

Să-ţi fie rușine! Laval.

Este în Pays de la Loire. 90 minute cu TGV.

Ai auzit de TGV-uri?

N-am luat niciodată un TGV. Nu!

Înveselește-te!

Îmi trebuie unul.

Către voi toți!

Am citit cartea ta, Mlaștină. Am găsit-o interesantă.

Amestecul de ficțiune și realitate.

Aşadar? A mers bine?

Mulţumesc de întrebare. A fost un dezastru.

Proprietarul oțelăriei este o brută. Conflictul s-a agravat.

Va fi rău pentru alegeri.

Dar bun pentru imaginea lui David.

Adică?

Apărând greviștii face ca imaginea sa să fie mai puțin fadă.

Nu a făcut-o pentru imagine. El este un socialist. De asta e în politică.

El este în politică pentru a fi ales.

Sigur! Nu mai fi de acord! Sigur că e în politică pentru a fi ales.

Este evident. De ce altceva?

Să piardă? Evident, el vrea să câștige.

Pentru a fi ales, îşi gestionează imaginea. Este bun la aceasta.

El are convingeri.

Și lasă să fie cunoscute. El comunică.

O imagine cu greviștii ajută.

Ești atât de cinic.

Este gata.

Noi nu putem face politică ca o obişnuinţă.

Este o nouă eră.

Deci, ce să facem?

Modificăm software-ul.

Software-ul este întotdeauna același: realitatea.

Impozite, locul de muncă, școala, securitatea.

- E mai complicat. - Nu, e simplu.

Este temperatura reală și percepută.

Reale și percepute sunt diferite lucruri.

Trebuie să lucrăm la ambele.

Dar ce ne conduce la percepţie?

Informația.

O stare de spirit vagă.

Informațiile nu mai există.

Ba da. Nu poți spune asta.

Doar un supermarket de informații.

Toţi fac cumpărături cu propriile sale carduri.

Internetul este mai mult decât atât. Alegem unde facem cumpărăturile.

Alegem ce să citim, ca să validăm opiniile noastre.

Putem fi pretenţioşi cu alegerea surselor. Întotdeauna am filtrat cu ale mele.

Ce-i așa de amuzant?

O glumă proastă.

Un prieten mi-a trimis afișul filmului Star Wars: Trezirea Forţei.

Împărtășeşte-o cu noi.

Nu este interesant. Este greu de explicat.

O noapte fără dispozitive, te rog.

Îl închid.

Pot să fur una de la tine?

- Sunt subţiri. - Bine.

Nu te superi?

Sunt de acord cu Valerie. Politica este ca cizmele pe teren.

Nu numai.

Dar de aici trebuie să începi.

Ai nevoie de rezultate concrete pe acel teren al tău.

Când? Imediat?

Da, imediat.

Dar politica are nevoie de timp.

Acest lucru nu este împotriva lui David. El este de lăudat.

- "Lăudabil"... - Îmi place David.

Dar cuvintele politicienilor rareori devin fapte, nu?

Nu mai credem. Ne pierdem încrederea.

Cine-şi pierde încrederea? Tu?

Nu, oamenii.

Oamenii? Care oameni?

Doar oamenii.

Tu! Tu ce crezi?

Nimic. Doar observ.

Tu nu crezi nimic. Iei lucrurile prea ușor.

Mi-e frig.

Opinia publică își urmează cursul ei zi de zi.

Prima linie este tot ceea ce urăşti. În timp real.

Deci, e fără menajamente?

Noi îl numim post-adevăr.

Noi trăim în post-adevăr de ceva timp.

La ce se referă post-adevărul?

Oamenii care trăiesc într-o lume fictivă, condusă de prejudecățile lor.

Nu sunt atât de naivi!

Cu toții avem nevoie de certitudini într-o lume nesigură.

Ce văd prin această rotație?

Cred că văd în X-ray totul, calea cea mai clară.

Ești un optimist.

Deloc.

Cred că această luciditate nu servește niciunui scop.

Ei m-au epuizat foarte mult.

De ce?

A fost chiar plăcut.

Ai găsit asta plăcut?

Dar n-a fost nimic plăcut!

Toată noaptea plângându-se de politică și de David.

Puţină apă?

Aș vrea niște apă.

Nu mai fi atât de sensibilă. Nu a fost rău.

- A fost insidios și viclean. - Mai ales Carsten.

- Şi ceilalți. - Mai mult sau mai puţin.

Poate.

Îmi place de Carsten. E un pic morocănos,

dar cartea sa Mlaștină, nu este lipsită de relevanță.

Aşa este.

Alain o urăște. El nu a vrut s-o publice.

Se vinde ca pâinea caldă.

Acum, el crede că poate s-o spună răspicat.

Nu sunt deloc de acord. El cunoaște lumea politicii.

- Recunoaşte. - Era un expert într-un show la radio.

Era la pământ.

Opreşte-te să vorbeşti de pământ!

Nu, nu era. În cel mai bun caz, știe oameni care au fost.

Ai luat-o în nume de rău.

Da, am luat-o. De ce aș lua-o ca bine?

Fac o treabă grea cât pot de bine și sunt înjurată penru aceasta!

Nimeni nu te insultă.

Ai auzit tonul lor?

Cum mi-au vorbit? Această sfidare faţă de politică?

Aşa vorbesc oamenii în zilele noastre...

Dar acesta nu-i un motiv.

Stai aici.

Opreşte-te, te rog.

Lasă-mă.

Nu erau împotriva ta. Mai mult era vorba despre David.

Ştiu. Cu atât mai mult.

- Îl ştii pe David. - Sigur că da.

Ce crezi despre el?

Cred că lucrează din greu. Îl găsesc cinstit. Îl consider...

- Implicat. - Suntem de acord în această privinţă.

Dar a vota pentru el nu este aşa de excitant.

Noi votăm pentru o schimbare?

Aşadar?

Cred că e o persoană bună.

Dar în afară de simpatia pe care o simt pentru el,

el nu întruchipează exact politica mea.

Cine o întruchipează?

Nu știu...

Genghis Kahn, da.

Chiar aşa?

Attila hunul, da.

Atilla hunul?

Jack spintecătorul!

Mai bine! Jack Spintecătorul, cu siguranţă.

El, desigur.

Nu am fost niciodată un susținător al legii și ordinii.

Preferi dezordinea.

Am o relație săracă cu autoritatea.

Care este opusul autorității?

Haosul.

Haosul este mai bun. L-ai prefera.

Teoretic, da. Este mai productiv.

„Teoretic, da... “

Practic,

nu cred că funcționează atât de bine.

Tu mă înşeli?

De ce spui asta?

Mi-a trecut prin cap mai devreme.

N-am vrut să țin în mine.

De când?

Când ai primit acel mesaj text.

Ăsta-i un nonsens.

Felul în care ai zâmbit.

În ce fel?

Și l-ai șters imediat.

Am făcut-o în mod automat.

Scuteşte-mă.

Insinuezi...

Tu mă iubeşti?

Da.

Pentru că eu te iubesc.

Cu adevărat.

Chiar dacă...

- Chiar dacă nu suntem de acord cu... - Pentru că nu suntem de acord cu nimic.

Ce mai plăcere!

Nu a fost prea greu de găsit? Semnele nu sunt clare.

Avem GPS.

Ce mai faci?

Ne-ai lipsit.

Am găsit asta pe drum.

Este posibil să nu-ţi placă deloc.

Magazinul pe care-l ştiu a fost închis.

Intenția contează...

Guy Fonville, Alain Danielson.

- Ne-am întâlnit la Ştiinţe-Politice? - Era diferenţă de doi ani.

Selena nu are nevoie de prezentare.

Te-am văzut în sezonul 2 în serialul Coliziune.

- Care serial Coliziune? - Nu-l știu?

O serie uimitoare. Ți-ar plăcea.

Complicitate, nu coliziune.

Complicitate, asta-i.

Un titlu mult mai bun.

Sunt total dependentă.

Fascinant. Suntem ținute în suspans.

Nu ai motive să invidiezi serialele americane.

Nu-i prea dificil, să joci o polițistă?

Nu o polițistă, ci o...

expertă în gestionarea crizelor.

Este o parte foarte fizică. O femeie puternică.

Este frumos să interpretezi cu corpul tău.

Este interesant să joci un personaj de-a lungul timpului.

Iar acum... oamenii mă opresc pe stradă.

- Mai mult ca înainte? - Nu-i nicio comparație.

Lars Noren la Odeon

n-a atins acest apogeu.

Selena, o cafea?

Și tu, Alain?

Te-ai uitat la meci?

Nu, ai fost acolo?

Am fost atât de supărat.

- Lovitură de pedeapsă, după 5 minute. - Şi după, numai ghinioane.

Şi-au încâlcit picioarele!

Știi cine este Xavier Dehoux?

Cel de la Telecom.

Ca mulţi alţii. Este foarte plăcut.

- Mare fan al genului folk. - Chiar aşa?

El are o carieră neobișnuită.

A început cu camere de chat, s-a mutat pe site-urile matrimoniale.

Am citit profilul său în ziar.

El vrea să dezvolte o divizie media.

Are nevoie de conținut.

Pentru telefoanele mobile?

Stă așezat într-un mare cuib de război.

Caută o nouă achiziție.

Tu nu vinzi cărţi?

Publicarea nu este în creștere.

Nici nu se pierd bani.

Am spus că ne trebuie 3 ani pentru a atinge obiectivul.

L-am ajuns? Nu...

Cunoşti cifrele, nu, dar...

O vom face. Suntem pe drumul cel bun.

Acționarii mei vor profit, nu urme de profit.

E prestigiu.

Prestigiul are valoare dacă ai profit. Nu este şi cazul meu.

Deci, de ce să investesc în publicare?

E-books ar trebui să decoleze.

Potrivit tuturor analiștilor. Tu ai fost primul.

- Au spus că acesta-i viitorul. - Va fi.

Dar opusul se întâmplă.

Vânzările sunt în cădere liberă. În scădere cu 15%, anul trecut.

Potrivit statisticilor americane.

15% este foarte mult.

Este o reală tendință.

Din ce cauză?

Prețurile ridicate, cititori mai puţini.

Cărțile sunt tot mai ieftine.

Poate, dar... am ajuns într-un punct critic.

Dar ştii ceva? Vânzările de carte au crescut!

Este inconsecvent.

Obiceiurile de lecturat se schimbă rapid.

Ce au succes sunt cărţile audio.

Am văzut asta.

Cărţile audio citite de actori.

Exact. Citite de către actori.

Citim tot mai mult de pe tablete,

de pe smartphone-uri, mai puțin de pe e-readers.

Smartphone-uri?

Este sălbatic! Oamenii citesc cărți de pe smartphone-uri!

Și astfel, sinergia cu Telecom-ul.

- Exact. - Și oferta lui Dehoux?

Cu inteligenţa de comerciant, el trebuia să facă o declarație.

Este timpul să vândă.

Să vinzi Editura Vertheuil?

Sunt tentat, bătrâne...

Aș putea ieși cu capul sus

și să am un profit considerabil.

Am vrut să te întreb mai întâi pe tine. Tu ce crezi?

Despre vânzare?

E-books.

Chiar există vreun potențial sau...

este depăşit?

Selena a citit manuscrisul lui Leonard Spiegel.

Chiar aşa? Este o noutate pentru mine.

Ea spune că e una dintre cele mai bune cărţi ale sale.

Da, asta-i ceea ce cred.

Mi-a plăcut Fundația.

Asta a fost cu ani în urmă.

Şi cartea Raport de poliție.

Nu am vândut atât de multe cărţi.

Care este titlul preferat?

Nu-mi amintesc.

Oprire completă.

Asta e. Oprire completă.

Ce-a vrut?

Să vândă.

Va trebui să vinzi şi tu?

Noul proprietar, noua strategie. Nu prea mă văd să rămân.

A luat o hotărâre?

El negociază...

cu Dehoux.

Cine-i Dehoux?

Uită.

Finanţatorul opac, mare avere digitală.

Spuneai că viitorul în editare va fi în totalitate digitală.

Cifrele spun contrariul acum.

Hotărăşte-te.

Ţi-ai jucat cărţile bine. Bravo.

Ce cărţi?

Cartea lui Leonard, desigur.

Nu te forțez.

Nu pot să spun că-mi place?

Nu mă cert cu tine.

De ce n-o publici?

De ce vrei s-o public?

Sincer?

Nu este nevoie să fi sinceră.

El se expune. În prima linie.

Mereu același buric al pământului.

Este mai mult decât atât.

Pompa numărul 5.

Și aceasta.

Și aceasta.

Târându-se prin noroi,

autorizăndu-i pe alții să-l tragă în nămol. M-am săturat.

Mai puțin cu aşa ceva.

Poți aprinde lumina?

Unde este Martin?

Este la mama mea.

Când îl aduce înapoi?

Nu știu. S-au dus la un parc de distracții.

Va avea timp pentru teme?

Autobuzul lor trebuie să fie blocat în trafic.

Nu aşa de tare!

Îmi afectează urechile.

Scuze.

Ezitarea faţă de Leonard.

Nu-mi place să ezit cu el.

Un nou editor i-ar putea face mai bine.

Greşeşti.

El se eliberează și tu renunţi la el. Cartea va fi îndrăgită.

Ce te face să spui asta?

Nu poți înţelege. Nu ai nicio perspectivă.

Este din cauza relației tale cu el, care este uzată.

Nu-mi place punctul său de vedere privind femeile.

Ce te deranjează?

Cine-i acea fată din talk-show-ul de pe canalul 8?

Stephanie.

Stephanie Volkowski, aşa-i.

El s-a culcat cu ea. Cunoştinţe comune.

Şi ce-i cu asta?

O recunoaștem imediat. Cu un alt nume.

Xenia?

Este transparentă.

Nu m-am gândit deloc la ea.

Eşti singura.

Şi? Se referă la 10 persoane care caută cheile de la nimic.

Ce zici de niște ceai?

Mi-ar plăcea.

Scena din filmul Panglica albă nu te deranjează?

Un film excelent.

L-am văzut împreună.

Oh, mda, corect.

Este foarte brutal.

Despre ce vorbeşti?

Descrierea lui vanitoasă.

Și ce dacă?

Stânjenitor pentru ea, nu-i așa?

Asta-i problema ta?

Ca scena din baia turcească, din Sevilla.

Care este problema?

El o consideră un obiect.

Poate că ei îi place?

Asta-i ceea ce urmăreşte el.

Am o problemă cu asta.

Întrebarea este: este o literatură bună?

Îmi pare rău, mă simt neliniștit pentru Stephanie Volkowski.

În afara subiectului!

Am văzut show-ul ei și m-am gândit la Panglica albă.

Opreşte-te!

Mă deranjează.

Opreşte-te, Alain.

Acum, nu mai am altceva de ales decât să-i public cartea.

Fă ce vrei.

Prima dată când Marc-Antoine prezintă interes pentru o carte.

Prietena lui este adevăratul motiv.

Același lucru.

Sunt de acord cu tine.

Încă nu l-am convins pe Alain.

Ai grijă.

Pot avea cheia mea?

Nu te-ai răzgândit? S-a terminat.

Din cauza lui Alain?

Ţi-am citit mesajele.

De când?

Dintotdeauna.

Vrei una?

Nu vreau nimic.

Nu este vorba de Alain.

Puţin.

Am crezut că preferi fetele.

Le prefer.

Dar, nu numai.

Este serioasă relaţia cu Alain?

O sa dispară efectul. De ambele părți.

Dar vom rămâne prieteni.

Nu vei rămâne cu el?

El este căsătorit şi are un copil.

El nu intenționează s-o părăsească.

E bine așa.

Eu oricum plec.

Unde?

Este confidențial.

Am întâlnit un agent de recrutare.

Ofertă tentantă.

Directorul de marketing într-un grup media. Toate sunt în Europa.

- Unde vei fi cazată? - Londra.

Am mai locuit acolo.

Mulţumesc, domnule. Să aveţi o seară frumoasă.

Am văzut raportul privind viitorul criticii literare.

L-ai citit?

L-am răsfoit... Nu este prea optimist.

Este de fapt, lucruri pe care le-am găsit on-line.

Iei ce-ți place. Arunci restul.

Este o tendință?

Rolul critic ca deschizător de drumuri, a slăbit.

Noi trebuie să fim rapizi și pro-activi.

În aceeași măsură cum ziarele îşi pierd cititori?

Dar ei trec, de obicei, la edițiile digitale.

Sau la bloguri.

Ce este nou, atunci?

Scrii diferit faţă de internet.

De exemplu, optimizezi utilizarea cuvintelor cheie.

Pentru a fi indexat mai bine de către roboți.

Îmi pare rău... Care roboți?

Ei gestionează fluxurile de informaţii pentru motoarele de căutare.

Și vei putea testa titlurile cu distribuire virală.

Dacă nu ar fi virală, ai schimba-o tu.

Desigur.

Unde te îndrepţi?

Indexată, virală sau nu, criticii rămân impunători de trenduri.

Până într-un punct.

Subiectivitatea lor nu este cea a obiectivelor tale.

- Eu nu am obiective. - Ba da, ai.

Publici cărți pentru a le vinde.

Vizezi publicul lor.

Asta nu-i abordarea mea.

A fost pentru o vreme.

Zero pentru publicul tău, mai degrabă decât critici de răsfăț.

Nu este nevoie de subiectivitatea unui intermediar.

Acum avem algoritmi.

Cu ce mă ajută?

Ei îţi prelucrează datele personale.

Dacă ai cumpărat scutece săptămâna trecută,

ai planificat o excursie în Israel,

ai văzut un film indonezian pe Arte sau l-ai văzut prin flux pe Dany Boon.

- Dacă ai căutat pe google un simbol... - Am înțeles.

Te iau în vizor, îţi anticipează gusturile.

Ești previzibil. Uită-te la recomandările de pe Amazon.

Funcţionează.

În curând vom avea mai multă încredere

în algoritmi bazaţi pe obiceiurile de consum,

decât în ​​criticii încrezuţi.

Ești dură.

Toate poziţiile de autoritate acum sunt sub semnul întrebării.

Algoritmii nu va mai alimenta conversația.

Analiza, reflecția, istoria artei... Asta-i diferit.

Vom avea întotdeauna blog-uri de opinie pentru acestea. Eu vorbesc de vânzări.

Inteligenţa în vânzări, nu este niciodată o afacere.

Sondajele spun altfel.

Ce spun ele?

Că cumpărătorii de CD-uri, cinefilii, cititorii

reacționează la like-urile sau link-urile liderilor de opinie

de pe Twitter sau de la prietenii de pe Facebook.

Știi că cele mai multe dintre aceste aprecieri

sunt generate de hackerii care plătesc.

Cu toate acestea, ei se joacă cu rețelele de socializare

ca un absorbant de sensibilități moderne.

Aceasta este bine?

Nu am nicio opinie.

- Te opreşti pe la birou? - Ca să-mi iau lucrurile.

Tu?

Am lăsat cheile de la mașină acolo.

Era pe biroul meu.

Un cadou.

De ce?

Ştii tu.

Nu.

Cadoul de rămas bun.

Care rămas bun?

Pentru că pleci.

De unde știi?

Ştiu.

De când?

În timp real.

O ştii pe Emeline Rittenberg?

Înlocuitoarea mea?

Aștept răspunsul ei.

Ea-i foarte ambițioasă.

Mai ales că-i plac banii.

- Va primi mai mult decât mine? - Da.

Nu-mi plac deloc banii?

Ai alte interese.

În afară de sex?

În afară de sex, nu știu.

Puterea.

Neadevărat.

Este discutabil.

Publicarea, în felul tău.

Altfel ai face ceva care se plătește mai bine.

Ești mai atașată de literatură decât ai lăsat să se înţeleagă.

Tatăl meu a fost un romancier.

Şi eu i-am citit poemele.

Nu știam.

Îmi plac mult.

Am avut alte oferte.

M-am gândit că eram mai utilă aici.

La ce?

Să mă alătur discuțiilor despre publicarea din secolul 21.

Reinventarea lui.

Are nevoie să fie reinventat?

Se va schimba. Structural.

Sunt mai convins decât tine.

Totul se va schimba.

Dar noi trebuie să alegem schimbarea, nu să suferim din cauza ei.

Îţi aminteşti ce spunea Prince Salina

la sfârșitul cărţii Leopardul?

Desigur.

Totul trebuie să se schimbe pentru ca lucrurile să rămână așa cum sunt.

Exact.

Ce citat ciudat.

De ce?

Toată lumea îl folosește acum.

Mulțumesc. Nu știam că ești un asemenea bădăran.

Nu-i ceva împotriva ta.

Aceasta rezonează mai mult acum decât cu o jumătate de secol în urmă

când a scris Lampedusa.

Pentru că este vorba despre sfârșitul unei lumi?

Poate că avem mai multe motive să ne facem griji.

Voi vrea o cafea cu lapte.

Și un pahar cu apă.

Mulțumesc că ai venit.

Scuze, cu programul nostru de filmare...

din zori.

Nicio problemă.

Espresso dublu și suc de portocale.

Ți-am adus cartea. Am luat-o noaptea trecută.

Am scris ceva pentru tine.

"Pentru tine, Selena..."

Ce drăguț.

Oprire completă. Titlu îndrăzneţ.

De ce?

Sună de parcă-i ultimul tău roman.

Mulțumesc mult.

Ce faci?

Bat în lemn.

Acela nu-i lemn.

Ce este?

Un fel de plastic, dar nu-i lemn.

Asemeni lui Thomas Bernhard, care a scris Extincția şi apoi a murit.

Chiar ai decis să mă zdrobeşti bine.

Doar glumeam.

Nu în cel mai bun mod.

Ar fi trebuit s-o spui mai devreme.

Acum, că am văzut-o printată...

Nu răspunzi la mesajele mele.

Nu.

Ce ar trebui să deduc?

Depinde de tine.

Ești implicată în filmul tău.

Nu ai timp...

Nu-i o chestiune de timp.

Este o chestiune de...

oboseală.

Oboseală.

Cât timp am fost împreună?

„Împreună“ este o supraestimare.

Am avut o aventură care era...

destul de destructurată.

Șase ani.

- Cine-ar fi ghicit? - Fă calculul.

Fără gheață în sucul de portocale.

Numai gheaţă, fără suc.

Deci, nu vei veni cu mine în Napoli?

După cum se spune, sentimentele sunt întotdeauna reciproce.

Dacă nu vin, e pentru că...

nu vrei cu adevărat să vin.

Tu încerci să spui că s-a terminat.

Cred că fac mai mult decât să încerc.

Dă-mi puţin timp...

- ca să mergem mai departe. - E o decizie deja luată.

Noi o punem doar în cuvinte.

N-am timp să vorbesc despre aceasta.

Sunt grăbită. Filmăm în suburbii.

Asta era urgența?

Nu chiar.

Am vrut...

Am vrut să te întreb ceva anume.

Să n-o transformi într-o carte.

Tentant cum ar putea părea.

N-o voi face.

Nu te-aș ierta niciodată.

Îți promit.

Nu voi trece peste, ca ultima dată.

Promit, n-o voi face.

O să te distrug.

Da, îmi pot imagina.

Viața ta va fi un iad.

Cred că am înţeles mesajul.

Să-l repet?

Este bine. Mesaj recepţionat.

Vrei să împărțim Uber-ul? Mă duc în Bastille.

O să termin cafeaua.

Am un interviu la radio, mai târziu.

Avem o mulțime de spectacole publice.

Știrile de dimineață de după alegeri...

Emisiuni televizate... Masca și Condeiul.

Concerte la Mouv' și FIP.

Și la France Inter.

Mă întorc cu 2 minute înainte de a începe.

- Aveţi nevoie de altceva? - Vom fi bine.

O să-ți fac o mică recapitulare.

Nu e aşa de mult, dar va începe în curând.

Eşti bine?

- S-a întâmplat ceva? - Nu.

Cronica din versiunea Femina, mi-a plăcut foarte mult.

Versiunea Femina?

Mai mulți cititori decât crezi.

Blogger foarte popular.

Aștept un răspuns de la Pierre Schultz.

Las-o baltă, el mă urăște.

I-am dat cartea. S-a bucurat.

El chiar a spus, „Măreţ titlu, Oprire completă“.

M-a întrebat ce mai faci. Am stat de vorbă...

N-a avut niciodată un comentariu bun și îl cunosc din liceu.

Dar...

Pentru Raport de poliție... am crezut că a scris un comentariu bun.

L-ai citit?

Cu 8 ani în urmă încă eram la universitate.

E un șarpe cu clopoței.

Suntem aproape în direct. Urmaţi-mă.

Staţi în dreptul microfonului galben.

Astăzi suntem aici cu Leonard Spiegel,

autorul Fundației, Discret Rămas bun...

aici, cu noul său roman, Oprire completă.

Este într-adevăr un roman, Leonard Spiegel?

Aş revendica cuvântul „roman“.

Roman, bine. Dar nu este tot o auto-ficțiune?

Oamenii folosesc acest cuvânt. Nu sunt sigur ce înseamnă.

Să încercăm să clarificăm.

Naratorul se numeşte Leonard.

E un romancier.

Același cartier, același apartament...

Dacă suntem familiarizați cu tine, vom citi bucăți din viața ta.

Este mult mai complex decât atât.

Și totuși, este transparent.

Ne întrebam... Michael Haneke...

El n-ar fi amuzat de scena fierbinte...

din timpul filmului Panglica albă.

Este foarte neliniștitor.

E doar pentru amuzament. Acesta-i scopul.

Pentru fiecare, propriul său umor.

Dar, în timpul unui film referitor la nazism?

Nu ar trebui să simțim greaţă?

Leonard Spiegel...

Să ne întoarcem la auto-ficțiune.

Poți rezuma Panglica albă?

Aș fi bucuros s-o fac.

Dă-i drumul.

Doar în linii mari.

Este un film despre Germania...

înainte de război...

Un film de dramă.

Sunt câteva postări, destul de favorabile.

Arată-mi.

Nu toate.

Nu, nu toate. Dar acum nu ne urmăresc mulți oameni.

Va fi reluat.

Am auzit. Am crezut că el a fost foarte bun, foarte mişcător.

Sunt de acord.

Categoric, nu înfumurat.

Deloc.

Un foarte bun intervievator.

Nu-i genul brut.

Sunt de acord... Ce zici de mine?

Te bâlbâi mai puțin decât de obicei. O surpriză plăcută.

Scuze, am un apel telefonic.

Este David. Trebuie să răspund.

Trebuie să răspund.

Da, David. Sunt la telefon... Dă-mi o secundă.

Vorbim mai târziu.

Nu pot să cred.

În niciun caz.

Nu, nu înțeleg.

Ascultă... Polițiștii?

Nu la telefon. Ne vom întâlni acolo.

Sincer... Ce te-a apucat?

Adevărul este că nu-i pentru prima dată.

- Ai fi putut să-mi spui. - De ce aș fi făcut-o?

- Devine tot mai rău? - Nu.

Polițiștii vor păstra tăcerea.

Ei n-o fac niciodată. Totul se scurge.

Politicienii trebuie să fie transparenţi.

N-auzi asta pe stradă?

A fi fără cusur, nu înseamnă a fi gol.

Fără cusur? Nu moraliza.

Politicienii moralizează întotdeauna. Tu ai fost primul.

- La fel. - Jack cu gheaţă?

Exact ceea ce am nevoie.

Moralitatea publică, da. Viața privată este diferită.

Este același lucru!

Nu dacă suntem adulți care consimt.

Disimularea te face suspect.

- Este opinia ta? - A mea nu contează.

Numai opinia publică contează.

Transparența susține furia dacă te atingi de informaţiile lor.

Ei nu sunt în politică.

Așa cum m-am dedicat pentru binele publicului...

Nimeni nu crede că ești în ea pentru binele public.

Ei cred că eşti pentru aţi satisface egoul, ca să te îmbogățeşti sau pentru amândouă.

- Neadevărat! - Dar eşti văzut în acest fel.

Ca un suspect, trebuie să fie dincolo de vreun reproș.

Dincolo de reproșul de monogamie, de a fi familist.

Nimeni nu cere atât de mult.

Mulți politicieni sunt „în afară“ și nimănui nu îi pasă.

Zici tu.

Dar nu ar trebui să fi prins cu vreo prostituată într-o parcare.

E o zonă interzisă! Te face să arăţi deplorabil.

Cel puțin, să nu te laşi prins.

Mai ușor de zis decât de făcut.

Este o crimă, sub rezerva binelui.

350 de euro.

Eşti bine?

Deloc.

L-am văzut pe David... M-a disperat.

De ce?

Nu pot să spun. El m-a disperat.

Ai spus prea multe sau n-ai spus suficient.

M-a disperat. Și nu-ţi voi spune motivul.

Nu insista, te rog...

Vrei ceva de băut?

Am băut deja prea mult.

Am să-ţi spun ceva.

Nu trebuie să-mi spui.

- Nu vrei să știi? - Nu vreau.

Unele lucruri mai bine rămân nerostite.

Nu într-un cuplu.

Mai ales într-un cuplu.

Crezi în tăinuire și...

ipocrizie?

Da, cred.

Nu este asta... Eu cred în subînţelegere.

Știu că tu ştii. Nu este nevoie să ne împotmolim.

Ciudată filosofie.

Nu crezi?

Mai bine să te tăvăleşti în patetism, atunci când o poţi evita?

Ascultă...

Am avut o aventură... în afara relației noastre.

Și?

Nimic. Am avut o aventură.

Ştiu.

Ai scris o carte despre aceasta.

Cartea mea este o auto-ficțiune... un roman.

Se pare că nu atâta ficţiune.

Nu, nu atât de multă...

Crezi că nu am suspectat?

Niciodată nu ai menționat, așa că...

Nu-mi vine să cred.

Ce?

Doar uită de asta.

A fost Stephanie Volkowski?

Nicidecum Stephanie Volkowski.

Atunci, cine?

Vezi limitele subînţelegerii?

E cineva cunoscut?

Este vorba de Selena.

Nu sunt multe Selena.

N-aș fi crezut.

Dar s-a terminat.

Ar trebui să te cred?

Ți-am spus aceasta pentru a putea reconstrui încrederea.

Prin destăinuirea aventurilor tale.

Prin oprirea în a mai spune minciuni.

Tu mă minți numai pe mine. Adevărul este în cărțile tale.

Da, dar printr-o perdea de fum.

- Una subțire. - Mi-am acoperit urmele.

Ai crezut că-i Stephanie Volkowski.

Tu realizezi...

Ăsta-i un nonsens! Care este diferența?

Puteai scrie acele lucruri doar din experiență.

Ştiu.

Dacă-i vorba de Stephanie sau Selena nu schimbă nimic.

Cel puțin mi-ai spus acum.

Este în dreapta, știu.

Noi suntem!

N-am auzit că aţi venit.

Ce mai faci?

Bine aţi venit.

Bună, Selena.

Bună, Valeria.

- "Valerie". - Întotdeauna uit!

E amuzant că nu poți memora...

Mă bucur să te văd.

Și eu. Au trecut ani.

Nu trebuie să lăsăm timpul să treacă astfel.

Anii au trecut cu viteză și...

nu a fost prea greu să găsiţi drumul?

Leonard a mai fost aici. El știa drumul.

Odată... cu mult timp în urmă.

Nu-mi amintesc.

Nu erai aici.

Unde am fost?

Poate în Japonia? Nu știu...

Nu cu mult timp în urmă.

Nu, de fapt.

Aşadar...

Veniţi!

Este frumos să ne întâlnim aici.

Pot să pun aceasta jos?

Simte-te ca acasă.

Pătrunsă mai bine?

Da, te rog.

Sau gătită mai tare...

- Lămâie? - Te rog...

Te-am văzut în Coliziune...

M-am săturat.

Mă opresc. Am refuzat sezonul 4.

Ei ce vor face?

O omoară.

Te vor omorî?

Cum?

Soțul ei nu o suportă...

O strangulează,

apoi, o dizolvă în acid.

Nu am nicio idee!

Doar glumesc.

Aşa un spectacol bun. Captivant.

Nu sunt suficient de mulţi polițiști la TV?

Ea nu este polițistă. Este un expert de gestionare a crizelor.

Ea-i o polițistă, doar o polițistă.

Da, dar una dependentă.

Dependentă este acum setarea noastră subînţeleasă.

Nu asta am vrut să spun.

N-aș spune că sunt dependentă.

Ai dreptate. Despre asta e vorba în seriale.

Vizionezi ca un maraton.

Mă relaxează.

Îmi pare rău, nu am ales acest rol ca să relaxez oamenii.

Greşeşti. Sunt recunoscător pentru asta!

Nu sunt atât de sigur.

Există o cerere reală pentru literatura evazionistă.

De asemenea, pentru muzica de somn...

Sigur. Uită-te cât de bine folosesc adulții cărțile de colorat.

Nu râde.

Noi le publicăm și ei le vând.

N-am înțeles. Cărți de colorat pentru adulți?

După muncă, te relaxezi, te debarasezi de stres...

Exonerezi stresul prin colorare.

Colorezi modele de legume, mandale...

Îţi limpezeşti mintea.

Este foarte comun?

Este un fenomen social. Trebuie să fii conștientă.

E deprimant.

Mă face să mă simt lipsită de putere.

Oamenii citesc, de asemenea, ca să-şi limpezească mintea. Este un fapt.

Cărțile mele fac exact opusul.

Ei fac doar ca cititorii să se simtă mai rău.

Unii oameni scriu cărți pentru a te simţi mai bine.

Eu scriu... să fim sinceri...

scriu cărți în urma cărora te simţi rău.

Există un public şi pentru asta.

Prăjituri cu cafea?

Ai nevoie de o mână de ajutor?

Nu, sunt bine, mulțumesc.

Deci Selena, ceva proiecte noi?

Phèdre... la Teatrul La Colline.

Cu un regizor belgian.

Uau, Phèdre!

Vrei să joci Phèdre?

Știu, rolul e pentru actrițe mai în vârstă.

Când te oferi să joci Phèdre, înseamnă...

începutul sfârșitului.

Am văzut spectacolul Chereau, cu Dominique Blanc.

Instinctul meu mi-a spus să-mi salvez viața.

Apoi, m-am gândit că este un rol important.

Eram proastă să-l refuz.

Mai ales din motive greșite.

Am verificat pe Wikipedia...

Sarah Bernhardt a jucat la 30... Deci, de ce nu?

Ai văzut cartea electronică a romanului tău?

Există una?

Desigur.

Nu face rău.

Deloc rău...

Nu e rău pentru o ficțiune contemporană.

Cafea?

Pot avea şi zahăr?

Ce vrei să spui cu aceasta?

Știi tu, ce se vinde cel mai bine pe e-book

sunt thrillere sau romanele siropoase, cum ar fi cele scrise de Nora Roberts.

De cine? Nora Roberts?

Cine-i Nora Roberts?

A vândut peste 100 de milioane de cărți, traduse în 26 de limbi.

Să fiu sincer, este o literatură industrială.

Deci, de ce vinde cărţi digitale?

Mai ales din pricina prețului.

În timp ce cartea Oprire completă costă 13,99 euro...

o carte marca Nora Roberts costă 3,99 euro.

Este destul de elementar.

Te gândeşti la un audiobook pentru Oprire completă?

Poate.

Vânzările sunt bune. Tu decizi.

- Trebuie să fie şi un cost. - Exact.

Ai întrebat-o pe Juliette Binoche.

Crezi că va spune da?

Nu știu. Ea nu a răspuns.

Selena a abordat-o.

Poate că îi pot scrie un mesaj, dacă...

ai e-mail ei?

Aceasta nu se face.

Dar pot să-ţi dau numărul agentului ei.

Pentru a o motiva...

Ai fost pe internet, în ultima vreme.

- Ce site-uri? - Site-ul de investigaţii.

- Ai o alertă Google pentru mine? - De ce?

N-ai citit niciodată Investir.

Zvonurile spun că se vinde cartea lui Marc-Antoine Rouvel.

Asta-i o ştire veche.

Și tu ești pe cale de-a ieși din peisaj.

Știri false. Vrei să-ţi explic?

Sunt într-un fel interesat...

El a avut de gând să vândă grupului Dehoux.

Este un personaj foarte dubios.

Sunt de acord.

Dar a fost o momeală.

Dehoux încerca să închidă o achiziție mare,

un site de știri italian a vrut să se lanseze în Franța.

Editura Vertheuil a fost o momeală.

Eşti atent?

Pare destul de neclar.

Am înțeles ideea generală, dar...

L-a tras pe sfoară pe Marc-Antoine.

El nu a căzut în plasă. A vrut ca piaţa să se gândească la el.

În timp ce el închidea cealaltă afacere.

Așa că, te ține în continuare.

Da, mă ține.

El nu mai vinde.

Lucrezi la ceva?

Nu vreau să vorbesc despre asta.

Prinde contur?

Prinde contur destul de bine.

Nu vei spune mai multe?

Noi suntem! Ne-am întors!

Campionule!

Tati!

Ce mai faci?

Te distrezi?

Martin!

Ai înotat?

Cât de mult?

Fără somn!

Fără somn?

Mai întâi vrei nişte pește!

- Ce? - Îţi mulțumesc.

- Pentru ce? - Ai fost foarte plină de tact...

La ce te referi?

Prefer ca Selena să nu știe că scriu. Mi-era teamă că vei menționa aceasta.

Ea nu știe că e în carte?

Este o auto-ficțiune...

- Este Selena și nu este Selena. - Vei intra în probleme.

Nu pot scrie în niciun alt mod.

Pur și simplu nu pot.

E ceva ce am vrut să-ţi spun.

Ceva ce am ținut ascuns.

Ai o aventură?

Mai e cineva?

Atunci, nu știu.

Sunt însărcinată.

Nu, pentru că, de fapt... m-am gândit...

Ginecologul a spus că nu eram compatibili.

Cred că suntem.

Ai verificat...

Totul este în regulă. Am făcut ecografii, am verificat sângele.

El este bine. Normal.

El?

Ai spus „el“.

Este un băiat? Este un băiat! Este!

Le-am cerut să nu-mi spună. Nu vreau să știu.

- În câte luni? - Trei luni.

Am vrut să fiu sigură înainte să-ţi spun.

Este adevărat că...

n-am avut o viaţă sexuală foarte activă.

- Recent nu. - Nu, nu recent.

Nimic sălbatic.

Dar, o singură dată este de ajuns.

Când am încercat FIV, nu a mers.

Este o loterie.

Da, dar este loteria la care am pierdut, așa că...

Adevărat.

Deci, e un miracol.

Nu, pentru că minunile nu se întâmplă.

Acesta este adevărul.

Da, e adevărat.

Eşti fericit?

Cred că trebuie...

să-ţi dau un răspuns onest.

Da.

Scuză-mă.

Copilul este aici sau aici?

Mai mult...

Aici, cred că... E mic.

Cât de mic?

De dimensiunea unei linte.

Aţi urmărit filmul VIAŢĂ DUBLĂ

Traducerea şi adaptarea realizate de Gicu