Original subtitles

Am ezitat mult să fac asta.

Nu vreau să fie nimeni rănit.

Dar aceasta este o poveste despre o mare trădare.

Este dureros…

pentru multă lume.

Povestea lui Gilles și a lui Didier.

Este complicat.

Atâția oameni nu cunosc adevărul.

Doi prieteni care încearcă să fie cei mai buni…

dar destinul hotărăște altceva.

PARTEA I GILLES

Gilles Villeneuve, pilotul din Quebec, a fost cel mai rapid în calificări,

depășind recordul pistei cu o secundă.

L-am întâlnit când aveam 16 ani.

Eram atât de tânără și lipsită de experiență.

- A fost întâlnire pe nevăzute? - E lungă povestea.

Ne-ar lua multe ore să vorbim despre asta.

Gilles era tipul de persoană de care te îndrăgostești.

Pentru mintea și pasiunea sa.

A hotărât să cumpere pachetul.

Așa trebuia, n-a avut de ales.

Era un competitor înnăscut.

Am participat la curse de snowmobil.

VOCE GILLES VILLENEUVE

Imediat m-am gândit că asta vreau să fac.

Eram doi copii din Quebec.

Nu aveam bani. Am rămas însărcinată.

Apoi ne-am căsătorit.

A venit acasă într-o zi și a zis: „Ne mutăm.”

Am vândut casa.

Mi-a spus: „Am cumpărat o mașină de curse în Formula Atlantic.”

1976 CAMPIONATUL FORMULA ATLANTIC CANADA

Cel mai mult iubesc cursele.

Să depășesc limitele mă stimulează.

Într-o cursă pot să sfidez legile fizicii.

câștigătorul, Gilles Villeneuve.

Singurul lucru pe care mi-l doream era să fiu acolo

cu el, mereu.

Și el putea să stea cu copiii.

Multe amintiri cu tata sunt momente foarte scurte.

JACQUES VILLENEUVE FIUL

Gilles Villeneuve câștigă Players Maritime…

Atunci îți imaginai că…

ce îți spuneau oamenii

sunt imaginile pe care le-ai văzut?

Se amestecă toate.

Dar îmi amintesc că ne distram. Pista era un loc de joacă.

Te impregnezi cu acest mediu. Și îți place.

Aș vrea să le mulțumesc tuturor

- pentru că sunt prezenți și susțin… - Era minunat să fim cu el.

Când ești copil nu înțelegi ce este viteza.

Știi doar că te distrezi.

Vrei să meargă tot mai repede.

MELANIE VILLENEUVE FIICA

Era o cursă Formula Atlantic în Three Rivers.

Veneau piloți de Formula 1 din Europa.

1976 MARELE PREMIU DE LA TROIS-RIVIÈRES QUEBEC, CANADA

Dacă aș fi concurat împotriva lui, aș fi pierdut urât.

JAMES HUNT 1976 CAMPION MONDIAL F1

Nu era greu să-ți dai seama de talentul său.

Acela a fost un moment care ne-a schimbat viața.

A primit un telefon și cineva i-a spus

„Cine-i puștiul care conduce snowmobile?”

„Aș vrea să-l cunosc.”

Era Enzo Ferrari.

MARANELLO ITALIA

În acel moment, în 1977…

eram singura femeie din departamentul de curse

și eram singurul englez.

BRENDA VERNOR ASISTENT ENZO FERRARI

Erau 199 de bărbați și cu mine. Și mă simțeam excelent.

Enzo Ferrari, „bătrânul”, așa îl numeam.

Era un personaj de temut.

Ferrari nu riscă în mod normal cu un pilot.

NIGEL ROEBUCK JURNALIST

Enzo a văzut ceva în Gilles.

Presiunea la start era imensă.

Cu incredibila sa lipsă de experiență,

Gilles a îmbrățișat postul de pilot Ferrari.

Era incredibil de spectaculos.

Gilles Villeneuve!

1978 MARELE PREMIU AL CANADEI

Prima victorie a fost în țara natală.

Mama și tatăl lui erau printre spectatori.

Era ca o lume de vis.

Canada nu mai avusese un câștigător de Mare Premiu.

JACKIE STEWART TRIPLU CAMPION F1

Era extraordinar.

- E cea mai importantă zi din viața ta. - Cea mai importantă.

Gilles pilota la fel pentru locul cinci ca pentru o victorie.

Ultima tură e o nebunie!

Sunt umăr la umăr… E incredibil!

Avea o personalitate de teribilist.

A fost o victorie ușoară?

Da, a fost destul de ușor.

Spectatorii din toată lumea îl iubeau.

Sunt Alan Jones, am câștigat.

ALAN JONES CAMPION MONDIAL F1 - 1980

Stau lângă Gilles Villeneuve.

La sfârșitul sezonului din 1980,

ne-am întâlnit cu un pilot care urma să fie coechipierul lui Gilles.

Am avut o presimțire. Intuiția feminină, probabil.

I-am spus lui Gilles: „Ai grijă cu el.”

Nu este ceea ce pare.

PARTEA A DOUA DIDIER

L-am întâlnit pe Didier. Eu aveam 18 ani, el 21.

Era un pilot fermecător, cu ochi frumoși.

Un zâmbet minunat, părul blond, un adevărat gentleman.

Dar cu femeile…

Despre viața personală, ești celibatar, printre puținii din platou…

Singurul…

Avea reputația că umblă cu multe fete.

Multă seducție, multă carismă.

Când l-am întâlnit, a fost o scânteie, dar nu s-a întâmplat nimic.

Am rămas doar prieteni.

Didier Pironi e noul romantic al curselor de mașini?

Într-un fel…

Didier a crescut lângă Paris.

Într-o familie bogată.

A avut o educație foarte bună.

Didier era sofisticat, inteligent.

Era un competitor extrem de ambițios.

A trecut prin sistemul Renault.

Apoi prin Formula 3, Formula 2.

Oriunde s-ar fi aflat în lume, Didier își suna în fiecare zi mama.

Cum e pentru o mamă să aibă un fiu pilot de curse?

Foarte dificil. Chiar dramatic.

IMELDA PIRONI MAMA

Pentru o mamă, se poate compara…

cu plecarea unui fiu la război.

Era puternică mereu.

I-a spus lui Didier: „Te las să concurezi…

dar trebuie să ieși pe primul loc.”

CURSA DE 24 DE ORE DE LA LE MANS 1978

Trei… doi… unu. Renault câștigă cursa de 24 de ore de la Le Mans.

Victorie pentru Jean-Pierre Jaussaud și Didier Pironi.

Mă aflu lângă Didier Pironi. Plouă cu șampanie!

Didier crede că nu există destin.

Oricine poate să-și facă propriul destin.

1979 ECHIPA F1 TYRELL

Dacă vorbeai cu el era destul de timid.

Dar în interior…

era de oțel.

Ce înseamnă pentru tine succesul?

Pentru mine, succesul înseamnă să-ți atingi obiectivul stabilit.

Al meu este să devin campion mondial de Formula 1.

1980 ECHIPA LIGIER F1

În Ligier, ești adesea îngrozitor de rapid.

Didier era pilotul pe care era normal să-l vrea Ferrari.

L-am văzut pe acest tânăr pilot, era nebun.

Îl vreau pe acest pilot.

A fost dragoste la prima vedere?

Poți să-i spui așa dacă vrei,

dar eu numesc asta instinct.

Didier Pironi și Gilles Villeneuve…

erau complet diferiți.

MAURO FORGHIERI DIRECTOR TEHNIC FERRARI

Două persoane complet diferite.

Gilles reprezenta pasiunea, talentul și emoția.

Avea o abilitate naturală grozavă și acum un public global enorm.

Didier era un pilot de curse curajos. Mai analitic.

Avea o concentrare de laser

pe dorința de a câștiga un campionat mondial.

PARTEA A TREIA PASIUNEA

Eleonora Vallone!

Am fost norocoasă să-i întâlnesc pe Didier și pe Gilles.

Dar cu Didier a fost o mare poveste de dragoste.

În acei ani, fiecare minut făcea cât o mie.

Voiam să ne trăim viața la maximum.

Piloții și femeile s-au atras întotdeauna reciproc.

Ei sunt puternici la cap și sunt puternici la trup.

Și sunt foarte carismatici.

Cu ei ești mereu la limită.

Este o adrenalină incredibilă.

Relația dintre Didier și Gilles…

era nemaipomenită.

Ai prieteni speciali în competiție?

Pironi, coechipierul meu. Suntem prieteni foarte buni.

CAZINOU

Gilles și Didier, băieții mei.

Împreună erau de groază.

Eram prieten cu Didier și Gilles.

ALAIN PROST CVADRUPLU CAMPION F1

Erau incredibil de competitivi.

Ai putea crede că Gilles era cel mai nebun, dar nu era așa.

Didier era mult mai rău.

Amândoi aveau licențe de zbor.

N-ar fi trebuit să aibă aprobare.

Își riscau viețile.

Dar nu-și trăiau viețile irosindu-le.

Trăiau la limită pentru a înțelege importanța vieții.

1981 PISTA DE ÎNCERCARE FIORANO, ITALIA

Didier s-a dus la Ferrari

crezând sincer că este cel mai rapid pilot din lume.

Presiunea este în creștere sau în scădere?

Este în creștere…

Era conștient totuși

că Ferrari devenise echipa lui Gilles Villeneuve.

Gilles era un talent deosebit.

LUCIANO PRANDINI MECANICUL LUI GILLES

Era Maradona sau Pele din Formula 1.

Chiar simțeam că făcea parte din echipă, parte din familia Ferrari.

Gilles era unul dintre noi.

PIETRO CORRADINI MECANICUL LUI DIDIER

Villeneuve era cel mai bun, chiar dacă eu lucram la mașina lui Didier.

În 1981, Ferrari avea o mașină teribilă.

Gilles era de obicei mai rapid ca Didier.

Cu o mașină dificilă, Gilles era mereu nemaipomenit.

1981 MARELE PREMIU SPANIOL

Era un magician.

1981 MARELE PREMIU DE LA MONACO

La Monaco, Gilles a fost în prima linie…

și a câștigat cursa.

Didier a fost în antepenultima linie.

Didier a înțeles în acel an:

„N-am mai avut un astfel de coechipier.”

Gilles trăia pentru curse.

Lumea îl iubea pentru asta.

Pentru că dădea totul.

Era pur.

- Când sunteți pregătiți. - Bine, sunt gata.

Gilles, cum poți fi vesel la sfârșitul unei astfel de curse?

Crezi că sunt vesel?

Gilles avea simțul umorului.

Nu avea pic de răutate în el.

Apreciam cu adevărat partea umană a lui Gilles.

Era modest, cinstit,

iar în mașină era foarte rapid, dar foarte corect.

Era capabil să facă lucruri incredibile.

1981 MARELE PREMIU AL CANADEI

Ăsta era Gilles.

Gilles era unul din cei mai carismatici piloți…

din istoria sporturilor cu motor.

Italia s-a îndrăgostit de el instantaneu.

Gilles era pilotul lor.

Era un tip normal.

Își lua cu el familia.

Tata și-a dus autorulota în Europa.

Voia să fim împreună cu toții

și astfel am trăit practic în acea rulotă,

mergând la toate Marile Premii din Europa.

Eram nomazii din Formula 1.

Viața de familie îi dădea putere.

Iar asta le părea oamenilor adorabil.

Se identificau cu el.

Fiul lui Enzo Ferrari, Dino,

a murit la douăzeci de ani de distrofie musculară.

Efectul asupra lui Enzo fusese devastator.

N-a trecut niciodată peste asta.

Mergea în fiecare dimineață la cimitir, să-și salute fiul.

E greu de spus în cazul bătrânului

ce simțea exact…

BERNIE ECCLESTONE FOST DIRECTOR F1

…pentru oameni.

Îl interesa mai mult mașina decât piloții.

Și dacă lua pe cineva sub aripa lui,

îi era super loial.

Comparativ cu ceilalți piloți, Gilles ieșea în evidență.

Enzo îl adora.

Aveau o prietenie frumoasă.

Pentru Gilles, Enzo era ca un tată.

Iar Enzo vedea în Gilles un fiu spiritual.

În copilărie, tata era un erou pentru mine.

Dar, când am mers în Europa, apoi la Ferrari…

viața s-a schimbat.

Jacques era băiat și, pentru tata, un băiat nu plânge,

un băiat trebuie să fie puțin mai dur.

El nu mă implica,

și mama îl obliga uneori să mă ia cu el.

Ce îmi amintesc de la Ferrari este că stăteam în vârful unui copac.

Stăteam toată ziua să-l văd cum pilotează.

Era foarte dur cu Jacques.

Melanie era fata lui tata.

Nu putea să greșească.

Dar Jacques trebuia să fie băiatul perfect.

Gilles credea că, dacă îl presează, va avea rezultate.

Aveam permanent migrene.

Eram și foarte temător. Eram stresat că participa la curse.

Aveam nevoie de un tată.

Viața lui se desfășura doar în mașina de Formula 1.

Era un tip foarte egoist.

Dar pentru el, această concentrare

era necesară pentru a depăși limitele.

Cum poți să știi, când apeși mai mult,

că nu ieși în decor?

Uneori mai ieși în decor.

Știi mereu că e periculos.

Dar nu poți trăi cu frică non-stop.

Ești atras în vârtej.

În Formula 1,

moartea…

era mai acceptabilă…

fiindcă se întâmpla atât de des.

Nimeni nu era extrem de șocat când cineva murea.

Aveau o treabă de făcut…

participând la curse.

Gilles avea această filozofie.

De fiecare dată când vezi un accident, te gândești: „Puteam fi eu?”

„Nu. Fiindcă eu n-o să fiu în această situație.”

Îți impui să crezi că ție nu ți se poate întâmpla.

Poate voi avea un accident grav…

dar n-o să fiu ucis în mașină.

Nu pot să-ți spun de ce, dar așa simt eu.

Didier era președintele Asociației Piloților din Grand Prix (GPDA).

În acel moment, nimeni în afara piloților nu voia GPDA.

Era anul efectului de sol.

Mașinile nu aveau practic suspensii.

În același timp, forțele de virare erau extrem de periculoase.

Didier ar fi putut fi politician.

Era foarte sincer și direct.

A devenit o nebunie.

Dacă vrem să facem ceva pentru securitatea piloților

și dacă vrem să salvăm vieți, acum e momentul.

Didier înțelegea pericolul.

Dar în fiecare moment a încercat să aibă controlul.

Trebuie să controlezi tu mașina

pentru că mașina va ajunge să te controleze pe tine.

Există ceva foarte important și special la Formula 1.

VOCEA LUI DIDIER PIRONI

Este prezența riscului.

Aceasta creează legături mai puternice decât în celelalte sporturi.

Asta ne apropie.

PARTEA A PATRA 1982

În 1982, Ferrari a realizat o mașină mult mai sofisticată.

Progresele în tehnologie

păreau să-i permită lui Pironi să ajungă la nivelul lui Villeneuve.

Atunci a fost prima dată

când cei doi piloți de Ferrari au fost la egalitate.

Principalul sponsor al Ferrari de atunci s-a întâlnit cu Didier la Paris.

Se pregătea un plan

pentru a direcționa mai mult susținerea Ferrari spre Didier.

În mintea lui Didier,

Gilles pilotase timp de patru ani.

Câștigase curse,

dar nu avea niciun titlu de campion.

Eu sunt cel pe care trebuie să-l susțineți acum

pentru a câștiga Campionatul Mondial pentru Ferrari.

Didier era hotărât să devină campion mondial în mintea sa.

Și nu-i un drum ușor.

Pentru a ajunge acolo, trebuie să ai mulți oameni de partea ta.

MARCO PICCININI DIRECTOR SPORTIV FERRARI

Didier a înțeles perfect spiritul Ferrari

și caracterul domnului Ferrari.

S-a integrat imediat.

Bătrânul avea încredere deplină în Marco. Marco era foarte inteligent.

La întâlnirile dintre ei, Marco avea întotdeauna ultimul cuvânt.

Avea cu siguranță influență

și era clar că îl preferă pe Pironi.

Ai văzut Salonul auto?

- Femeile sunt foarte frumoase. - Da, am văzut asta.

Nu te interesează?

Sunt aproape căsătorit. Nu pot fi interesat de ele!

Cum o cheamă pe norocoasă?

- O cheamă Catherine. - Catherine, frumos…

L-am întâlnit pe Didier la Saint-Tropez. Eram împreună din 1980.

Unii îl considerau rece pe Didier. Nu era deloc așa.

Era un tip extrem de bun și de cald.

Ne-am căsătorit în aprilie, 1982.

Nu a fost o nuntă mare.

A fost prezentă familia…

și Marco Piccinini.

Didier l-a rugat pe Marco Piccinini să-i fie cavaler de onoare.

Nu era prietenul lui cel mai bun, dar urma să fie cavaler de onoare.

A fost o mișcare politică?

N-a fost deloc politică.

Relația lor era foarte bună.

Am făcut-o cu plăcere fiindcă am văzut că era fericit

și am crezut că este un gest frumos din partea echipei.

Am aflat că Didier s-a căsătorit

când am ajuns pe pistă în Imola, săptămâna următoare.

Nu ne-a spus, nu ne-a invitat. Nimic.

N-ar fi fost nicio problemă dacă venea Gilles,

dar n-a venit niciun pilot.

Pentru Gilles a fost o dezamăgire.

Îl considera pe Didier un prieten foarte apropiat.

Gilles nu era deloc ipocrit.

Era radical în orice aspect,

inclusiv legat de încrederea sa în oameni.

1979 MARELE PREMIU ITALIAN TREI ANI ÎNAINTE

Bătrânului Ferrari îi plăcea să provoace competiția între membrii echipei.

COECHIPIERUL LUI GILLES

Simțea că-i motivează în plus.

Dar aveam o relație excelentă cu Gilles.

Totul trebuia să ajute echipa.

Și aveam încredere unul în altul.

Câștigarea campionatului mai este un obiectiv anul acesta?

Da, mai ales că, pentru a câștiga campionatul, trebuie să câștig aici.

Dar am fost de acord mereu să urmăm dorința echipei,

să nu luptăm unul împotriva celuilalt.

La cursa de la Monza din '79.

Dacă Jody câștiga, devenea campion mondial.

Ferrari avea o regulă,

dacă mașinile Ferrari erau pe primul și pe al doilea loc,

ordinea în care erau când au ajuns prima și a doua,

era ordinea în care terminau cursa.

Nu-ți depășești coechipierul.

Erau momente atunci când m-ar fi putut depăși…

dar îl știam pe Gilles.

Gilles a stat ascultător în spatele lui Jody restul cursei.

Știind că astfel,

își anula șansele de a câștiga Campionatul Mondial.

Era un om bun, era foarte onest.

Poate chiar puțin naiv.

Tata credea că sezonul din 82 era al lui.

Așa cum 79 fusese al lui Scheckter.

Dăruise atât de mult pentru Ferrari și merita ceva în schimb.

Știa că are cartea câștigătoare.

Voia câștigarea campionatului în acel an. Pentru prima dată în cariera din F1.

În mintea lui, 82 era anul lui.

Nu se temea de coechipierul lui.

Cine-i mai bun, tu sau Villeneuve?

Dacă întrebi pe cineva asta

și el nu răspunde că e cel mai bun, pot fi două motive…

Ori nu e pilot de Formula 1, ori minte.

1982 MARELE PREMIU DE LA SAN MARINO 25 APRILIE - IMOLA, ITALY

În 1982, exista o luptă politică pentru controlul Formulei 1.

Majoritatea echipelor au boicotat Imola.

Urma să fie o cursă între Ferrari și Renault

cu René Arnoux și Alain Prost.

Înainte de cursă,

Didier, Gilles, René și cu mine am avut o discuție…

pentru că aveam un număr mic de mașini.

Am hotărât să facem spectacol pentru fani.

Să ne depășim la început unul pe celălalt.

La mijlocul cursei, ne luptam.

Iar înainte de sfârșitul cursei, să nu ne mai depășim.

Cel care conducea ar fi câștigat.

Asta era înțelegerea.

Mauro Forghieri nu era la Imola, din motive familiale.

Încă mă întreb

„Dacă erai acolo?”

Mi s-a stricat motorul.

Am ieșit rapid din cursă.

Villeneuve preia conducerea!

Apoi René…

A ieșit și el.

Ferrari avea locul unu și doi, cu Gilles primul.

Revenim la regula Ferrari.

În această ordine trebuie să treacă linia de sosire.

Piloții Ferrari primesc semnul de încetinire.

ÎNCET

Care le amintește ordinele echipei.

Semnalul era:

„Păstrați pozițiile.”

În acel weekend,

Gilles fusese mult mai rapid ca Didier.

și avea câteva secunde pe tură.

Gilles era relaxat.

Dar apoi a făcut o greșeală.

Nu cred că Pironi a vrut să facă asta, dar Villeneuve a avut o problemă.

Didier era acum în față.

A accelerat.

Gilles a trecut înapoi în față.

Villeneuve îl depășește pe Pironi din nou!

Și a încetinit din nou.

Această trecere s-a repetat de câteva ori.

TURA 53 DIN 60

„Încet” însemna menținerea poziției.

Dar semnalul de menținere a poziției se aplica la fel,

cine era în față, rămânea în față.

Cei doi se luptau.

Gilles a trecut din nou în frunte.

Bine, facem spectacol pentru public.

Acum mergem spre linia de sosire.

ULTIMA TURĂ

Pironi nu pare destul de aproape pentru a-l ataca pe Villeneuve,

dar poate va încerca…

Pironi depășește pe interior. Este o cursă incredibilă!

Ultimul loc de depășire din ultima tură.

Asta a fost.

A câștigat Didier.

După cursă am trecut pe lângă Gilles.

Mi-a spus: „Ai un pilot jalnic.”

N-o să uit niciodată cât de supărat era.

Era furios.

Gilles n-a vrut nici să urce pe podium.

Dacă mă bați corect, e în regulă.

Dar dacă trișezi…

asta nu e competiție.

Gilles a simțit că este trădat de cineva pe care-l credea prieten.

DUPĂ 24 DE ORE

Gilles Villeneuve nu e prea fericit. Tu ești fericit?

Mă bucur că am câștigat un Mare Premiu,

mai ales că a fost primul pentru Ferrari.

Ți-a trecut supărarea?

Mi-a furat cursa. Nu s-a schimbat nimic.

Săptămâna următoare am vorbit la telefon câteva ore

încercând să-l calmez pe Gilles.

Nu se putea calma.

Pentru Gilles, era vorba de prietenie.

Nu putea trece peste modul în care încrederea i-a fost trădată.

Gilles a spus: „Nu mai vorbesc niciodată cu el.”

„Am declarat război.”

Gilles nu s-a așteptat la asta.

Eu gândeam: „Normal, ți-am spus eu.”

Ai văzut semnele pe care scria „încet”, pentru a vă menține pozițiile?

Nu. Încet înseamnă încet.

Menține poziția înseamnă să menții poziția.

Deci sunt două lucruri diferite?

Absolut.

Didier și Gilles voiau amândoi să câștige.

N-am văzut un semn cu „Gilles pe 1, Didier pe 2.”

Villeneuve avea o altă interpretare.

El credea că era dreptul lui să fie pe primul loc.

Exista un acord vechi de patru ani,

de când am ajuns la Ferrari.

Piccinini ne-a spus. El știe că nu lupți în timpul cursei.

Cunoscând faptul că Marco a fost cavaler de onoare la nunta lui,

Didier știa că nu va fi admonestat.

Pironi a făcut ce era bine pentru el.

A fost o ilustrare a determinării sale.

„Gilles Villeneuve, nu dau doi bani pe tine.”

„Eu concurez pentru mine.”

Cum era de așteptat, Gilles s-a supărat foarte tare.

Am examinat imaginile de televiziune și fazele cursei.

Concluzia a fost că Didier Pironi n-a greșit cu nimic.

Eram la începutul sezonului.

Nu era sfârșitul lumii.

Important era că Ferrari a terminat pe primele două locuri.

Enzo l-a susținut inițial pe Didier.

În ziua următoare a retractat și a spus că e greșit ce s-a întâmplat.

Dar până atunci Gilles s-a simțit trădat de întreaga situație.

Nu era vorba doar de înțelegere,

ci și de reacția lui Pironi.

Asta înseamnă că dreptatea nu reprezintă nimic.

Sunt la Ferrari să încerc să câștig curse.

Aș face-o din nou.

Trebuie să colaborăm, Gilles și cu mine, pentru un rezultat bun pentru Ferrari.

Va trece timpul. Toate astea se vor uita.

ZOLDER, BELGIA DOUĂ SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

A fost una dintre cursele la care n-am mers.

Melanie participa la prima ei comuniune.

M-am gândit că prima comuniune este o dată în viață,

dar curse vor mai fi multe.

Era sesiunea de calificări.

Didier a fost cu puțin mai rapid decât Gilles.

Pironi a scos un timp foarte bun.

Gilles a arătat că asta îl nemulțumește.

Gilles mi-a cerut să-i arăt timpii pe care îi obținea Didier.

El nu mai ceruse până atunci timpii lui Didier.

Se vedea că nu e el însuși.

Gilles își pierduse inocența.

În cursele de mașini,

emoțiile sunt periculoase.

Gilles a folosit două seturi de roți pentru calificări.

A scos maximum din ele. Însă a vrut a treia cursă de calificare.

S-a concentrat doar pe timpul lui Didier.

Când începi să ai această motivație…

atunci e riscul maxim.

Am fost obligat să-l las să încerce din nou.

N-am putut să-i spun „Fii atent. Fii prudent.”

Trebuie să intri în sufletul acelui om.

Pentru ei însemna mult mai mult decât pentru noi.

Ei nu aveau limite.

Eram în Monaco.

Am primit telefon de la Jody Scheckter.

Mi-a explicat că Gilles a avut un accident major.

Era foarte grav și trebuia să zbor în Belgia imediat.

Nu puteam să înțeleg ce îmi spune.

Mă tot gândeam: „O să fie bine, e bine.”

Gilles se apropia rapid de Jochen Mass.

A încercat să-l ocolească.

Jochen n-a greșit cu nimic. Încerca să se dea la o parte.

Într-o fracțiune de secundă, Gilles a făcut o mișcare greșită.

Didier a trecut pe acolo și s-a oprit…

avea două căști în mână.

A lui și a lui Gilles.

Am stat acolo și…

ne-am rugat.

Didier era devastat.

Imediat ce am putut pleca, am mers la spital.

Didier era foarte rezervat cu privire la sentimentele sale.

Îi venea greu să se exprime.

Dar tremura, era palid. Era extrem de șocat.

Era prea aglomerat. Didier nu voia să atragă presa.

Așa că a plecat de la spital.

Când am ajuns la spital, nu reușeam să…

înțeleg.

El era deja conectat la aparate.

Mi-au explicat că măduva spinării fusese secționată.

Asta nu se remediază.

Nu poți să faci sau să spui nimic.

Stai acolo lângă el…

și aștepți să vină sfârșitul.

Când cineva e foarte bolnav

și e un proces lent…

ai timp să-ți iei rămas bun.

În aceste situații nu poți.

Și nu este ceva privat, devine totul public.

GEORGETTE VILLENEUVE MAMA

Dacă spun că a murit, mă mint singur.

SEVILLE VILLENEUVE TATĂL

Nu vreau să cred.

A fost foarte neplăcut. Nu voiam să-l văd acolo.

A durat câteva zile, mă simțeam…

Toată Canada s-a oprit.

Pentru un copil, n-avea niciun sens.

Știam că tata e special…

dar să vedem acea reacție…

Nu ne mai aparținea nouă.

Pentru mine, Gilles a fost cea mai

sinceră persoană pe care am cunoscut-o.

A fost cel mai rapid pilot de curse din istorie.

După moartea lui Gilles, bătrânul a dat o declarație.

„Moartea lui ne-a răpit un mare campion.”

„Unul pe care l-am iubit mult.”

„Viața mea e plină de amintiri triste…

părinți, frate, fiu.

Mă uit înapoi și văd fețele celor iubiți…

și printre ei…

îl văd pe el.”

Canada găzduiește Campionatul Mondial de Formula 1 la Montreal

pe Île Notre-Dame, redenumit Circuitul Gilles Villeneuve

în onoarea pilotului dispărut.

Didier a obținut prima poziție la Montreal.

La start motorul i s-a oprit.

Tânărul Riccardo Paletti a pornit din spate,

fără vizibilitate din cauza mașinilor din față.

El a lovit mașina Ferrari oprită.

Impactul l-a ucis. A murit.

Didier a trecut printr-o succesiune de încercări.

În timp ce-l sărutam, mă gândeam: „Poate nu-l mai văd niciodată.”

Începusem să-mi fac multe griji.

Nu te-ai gândit să renunți după aceste două drame?

Nu.

Nu, deoarece cursele sunt pasiunea mea.

Pasiunea, cum știe oricine, nu este logică.

Când pilota se simțea extraordinar.

Nu-i poți cere cuiva să renunțe la pasiunea sa.

Simțea frica, dar…

pasiunea era mai mare decât frica.

La mijlocul verii, Ferrari avea cea mai rapidă mașină a momentului

și Didier câștigase Marele Premiu al Olandei

și pe cel din Imola.

Se profila ca pretendent principal la titlul de campion mondial

cu posibilitatea de a deveni primul campion mondial francez.

De când am ajuns la Ferrari, am muncit să obțin coroana.

Acum cred în ea mai mult ca oricând.

Hockenheim.

În acea pădure blestemată.

1982 MARELE PREMIU GERMAN 7 AUGUST - HOCKENHEIM

Ești aproape de locul întâi

și poți să le arăți tuturor că ești cel mai bun.

Acum sunt în frunte, dar n-am câștigat încă nimic.

Era o sesiune de pregătire pe un circuit de mare viteză,

în niște condiții foarte dificile.

În Hockenheim, când apa e pulverizată,

stă în aer mult timp din cauza copacilor.

Nu se vedea nimic.

N-au ieșit multe mașini

în afară de Didier.

Gonea, gonea și încerca să le arate tuturor

că este cel mai bun.

Didier putea în mod normal să judece situația…

dar nu trebuia să facă ce făcea.

Eram în prima mea tură.

Derek Daly era în spatele meu, apoi Didier.

Didier se apropia rapid de Daly.

Angajament total.

A intrat într-un nor de apă pulverizată care l-a orbit.

S-a întâmplat rapid și era multă apă.

Mașina lui Pironi a lovit roata din spate a lui Prost, a zburat și s-a răsturnat.

Mașina a făcut așa lângă mine.

M-am dus și m-am uitat la mașina lui Didier.

Șocul fusese foarte puternic.

A aterizat și corpul mașinii s-a desfăcut.

Partea din față a zburat, la fel ca la Gilles.

Destinul a vrut asta.

Destinul i-a făcut să aibă același accident.

Totul s-a desfășurat cu încetinitorul.

Mașina s-a ridicat atât de sus încât am văzut vârful copacilor.

Durerea fizică era mare.

Am auzit doctorii din jurul meu spunând că vor amputa.

Am avut un moment de autoconservare

care m-a făcut să spun „Nu-mi tăiați piciorul.”

Am avut opt zile foarte dificile imediat după accident.

Mi-am rupt ambele mâini.

Piciorul drept… Puteam să văd cele două oase.

Era de ajuns o infecție și ar fi fost amputat.

În ce stare este piciorul?

S-a făcut tot ce trebuie pentru a-mi îngriji picioarele.

Am o întrebare despre acel obiect, calul de lângă tine.

Este un dar de la Enzo Ferrari și pe el scrie

„Pentru Didier, adevăratul campion din 1982.”

După accident…

…nu ne-am certat niciodată…

dar lucrurile au fost diferite.

Am păstrat un respect profund unul pentru celălalt

și am rămas apropiați, ca prieteni.

Când Didier a avut accidentul, am gândit, poate, „Foarte bine.”

Partea aceea răzbunătoare din tine care spune astfel de lucruri.

Dar apoi, când analizezi îți spui: „Chiar crezi asta?”

Nu.

Nu poți să-i dorești cuiva răul.

Ți-e teamă să te întorci la F1? Te-ai gândit la asta, Didier?

Abia aștept.

Sunt nerăbdător să revin, dar nu mi-e frică.

I-am spus: „Ești ca o vază de porțelan.”

„Ai fost reasamblat de o echipă de doctori excelenți.”

„Acum trebuie să-ți trăiești viața.”

În acel moment, eu eram tot la spital.

Sufeream de o boală.

Didier m-a sunat pentru că și eu aveam dureri.

Credea că poate voi înțelege mai bine ca alții ce simte.

Avea peste 30 de operații.

Și-a rupt piciorul iar și iar.

Era incredibil de curajos.

Mi-a spus: „Vreau să vii să trăiești cu mine.”

Și apoi a început.

Eram amândoi stricați…

și am încercat să ne reconstruim reciproc în liniștea pădurii.

Lui Didier îi plăcea astronomia.

Aveam un telescop mare acasă.

Ne uitam la stele.

Era fascinat de galaxie.

Se schimbase enorm după accident.

Ca o stea, el devenise o umbră.

Îi văd ochii când vorbește despre Gilles.

Să știe că nu-l va mai vedea niciodată…

și să vorbească despre ce s-a întâmplat la Imola…

are un mare regret.

Moartea lui Gilles…

trebuie s-o ducă toată viața cu el.

PARTEA A CINCEA DESCOPERIREA

Când mergi pe o stradă și vezi toate semnele pentru „curbă”

îți dai seama că ești într-un oraș cu un circuit de curse.

Gilles era iubitul meu din adolescență. Era jumătatea mea.

După accidentul lui Gilles,

a trebuit să învăț să fac totul singură.

Mi-au trebuit mulți ani să procesez.

Am fost furioasă.

Furia a dispărut oarecum și este doar durerea,

dar nu este durerea cuiva de 48 de ani.

Este durerea reciclată a unei persoane de opt ani.

- Ți-o amintești pe Melanie? - Da!

- Of, Doamne! Ce mai faci? - Bine, mulțumesc.

- Ce frumoasă e! - Da.

A crescut!

Trebuie să-ți găsești direcția.

Aveam doi copii rămași fără tată care aveau nevoie de mine.

Dacă fiul tău vine la tine și spune: „Tată, vreau să fiu ca tine.”

„Sigur, fiule.” Asta vreau să facă. De fapt,

i-am cumpărat deja o mică motocicletă.

- Ce vârstă are? - Opt ani.

- Ești nebun? Îi dai… - Nu, nu-i nicio problemă.

Aș vrea să-i placă cursele.

Știam la cinci ani că voi fi pilot de curse.

Cum să-i spun fiului meu să nu facă ce a făcut tatăl lui?

N-am putut să nu-l las să facă ce-i place.

În primii ani de curse, mama m-a ajutat mult.

Dacă nu are un caracter puternic și dorința de a reuși,

nu va ajunge niciodată în vârf.

Exista o presiune când el era în viață, care acum dispăruse.

A avut un impact enorm asupra mea.

Țelul meu este să concurez în Formula 1 și să devin campion mondial.

E în lumea strălucitoare a curselor de mașini, în Formula 1.

Tatăl lui Jacques, Gilles, un pilot îndrăzneț,

i-a lăsat moștenire fiului perseverența.

Nu încerc să merg în umbra lui sau să fiu mai bun.

Nu vreau să știu dacă pilotez ca el, nu-mi pasă.

Pilotam pentru că-mi plăceau cursele, nu ca să duc mai departe ce începuse tata,

așa cum voiau mulți să creadă.

1987 CINCI ANI DUPĂ ACCIDENTUL LUI DIDIER

În timp ce Didier încerca să revină în Formula 1,

trebuia să-și consume cu ceva energia.

O ambarcațiune de curse e proiectată să meargă cu viteză pe mare

indiferent de vreme.

Ești mai mult în aer decât pe apă.

Când Didier a intrat în cursele nautice,

s-a implicat în totalitate.

JOHN WALKER JURNALIST

Era un tip venit pe doc care a spus că va câștiga campionatul.

Didier a construit o ambarcațiune numită Colibri.

Ca design, era frumoasă.

Era cu 20 la sută mai ușoară ca alte bărci,

avea motoare mai puternice,

și, practic, nimic care să-i dea stabilitate direcțională.

În vara lui 87,

Didier și cu mine am hotărât să facem un copil.

El iubea copiii și voia să aibă o familie.

Din cauza bolii mele, trebuia să apelăm la fertilizare in vitro.

Era a cincea încercare.

Pe neașteptate, spitalul ne-a spus că rezultatul e pozitiv.

Am început să plâng.

Am aflat că avem gemeni.

Didier a spus: „Am făcut doi în loc de unul.”

Din nou, natura sa competitivă.

Era fericit.

Apoi a mers în Anglia pentru cursa următoare.

SOLENT, CANALUL MÂNECII 23 AUGUST 1987

Când steagul a coborât, două bărci conduceau în cursă.

Una era Didier în Colibri…

cealaltă era Pinot di Pinot.

Au schimbat pozițiile de patru sau cinci ori.

În tura a doua, în fața lor…

era un petrolier care se deplasa încet.

Regula pe mare spune că, dacă ești nava care depășește,

trebuie să iei măsurile de precauție.

Pinot di Pinot a schimbat cursul

pentru a trece de valurile petrolierului în unghi drept.

Didier n-a făcut această modificare.

Mereu mi-a plăcut competiția

și am avut nevoie să mă întrec cu ceilalți,

indiferent de provocare.

Nu suport să pierd.

Nu-mi place să ies pe locul doi.

Nu era pregătit să modifice cursul.

Nu era pregătit să modifice viteza.

Nu cred în destin.

Pentru mine moartea este doar sfârșitul vieții.

Este încheierea ireversibilă.

Deja am experimentat moartea prin alte persoane

într-un mod mult mai dificil decât va putea fi în cazul meu.

Au întâlnit valurile la 150 de km pe oră,

într-un unghi de 45 de grade.

Barca s-a dat peste cap și a căzut răsturnată.

N-au avut nicio șansă.

Am primit un telefon.

Didier murise.

Nu pot să strig.

Nu pot să fac nimic.

Am doi copii în mine.

M-am mutat la spital pentru restul sarcinii.

Șase luni.

Intru vara.

Văd toamna.

Văd iarna.

Sarcina a avut numeroase complicații.

Dar pe 6 ianuarie 1988…

am născut gemenii.

Mi-au zis: „Spune numele.”

Și am spus „Didier”.

Iar al doilea…

va fi Gilles.

Ideea a venit de la o fotografie.

Enzo Ferrari cu Gilles și Didier de o parte și de alta.

Catherine m-a sunat să vadă dacă îmi convine.

Era ciudat pentru mine. Dar m-am gândit

că ar fi meschin din partea mea să spun „nu”.

Era în regulă.

Ăsta e tatăl tău cu prima lui mașină.

Pe unii nu-i cunosc, de fapt.

Asta e importantă.

Asistenta aceasta venea în fiecare zi în camera mea.

În copilărie, eram înconjurați de fotografii cu tatăl nostru.

Aceasta era o moștenire puternică.

Vezi toate imaginile și te gândești: „Cine a fost tatăl tău cu adevărat?”

„Care a fost povestea adevărată?”

Când ai un frate geamăn, ai un coechipier, dar pe viață.

Încerci mereu să fii puțin mai bun sau mai în față.

Competitivitatea o ai în sânge.

2020 MARELE PREMIU BRITANIC

Am intrat în 2014 la Mercedes ca inginer.

Arăți bine.

Am vrut să fiu apreciat așa cum sunt

și pentru valoarea pe care o aduc, nu pentru cine a fost tata.

A fost o petrecere la Saint-Tropez…

În fiecare an, de ziua noastră,

mama ne spune din nou povestea tatălui nostru.

- Asta e tare. - Super fotografie!

Și asta.

A avut de înfruntat greutăți.

Picioarele i-au fost distruse.

Fiindcă a revenit după asta,

am un mare respect pentru partea asta din cariera sa.

Prin ce a trecut mama, faptul că tata a lipsit,

face ca relația noastră să fie unică…

și sunt sigur că el ar fi mândru, da.

Ție îți plac cursele?

Nu chiar.

- Nu? - Nu.

Uite-l pe Max…

Uite-l pe Max, e primul.

Nu cred că aș fi un spectator bun.

A coborât trei locuri! Doamne!

Gilles mi-a transmis pasiunea pentru curse

și așa am rămas.

Nu mai scap de ea.

În F1, mi s-a oferit această platformă pentru a fi eu însumi.

1997 MARELE PREMIU AL EUROPEI JEREZ, SPAIN

Pe interior. Îl atinge! Iar Jacques continuă.

Schumacher s-a împotmolit!

JACQUES VILLENEUVE 1997 CAMPION MONDIAL F1

Am câștigat Campionatul Mondial cu echipa mea.

Este euforie.

Gilles a fost un tată dur pentru Jacques,

dar era și foarte mândru de tot ce făcea.

Ar fi fost foarte fericit.

JACQUES VILLENEUVE CAMPION MONDIAL FIA FORMULA 1

Să mă întorc aici, pe pistă, unde a fost ultima cursă pentru Gilles…

…îmi provoacă multe emoții.

După moartea lui Gilles, o parte din vină i s-a atribuit lui Didier.

Dar nimeni nu te obligă

să-ți pui centura, casca și să pilotezi.

Pironi nu i-a spus tatălui meu să revină pe pistă.

Poți să-l acuzi pe Pironi de necinste, lipsă de loialitate.

A fost o trădare atât de mare…

iar furia pe care o provoacă

e ceva care rămâne cu tine.

Dar accidentul lui Gilles…

nu i se poate imputa.

MARANELLO ITALIA

Chiar și azi, vin la mine copii cu lacrimi în ochi,

și-mi spun: „El e o inspirație pentru mine.”

Asta înseamnă că viața ta,

chiar așa scurtă, a dăruit ceva oamenilor.

După atâția ani, lumea vorbește doar despre Gilles.

Nimeni nu vorbește despre Didier…

iar asta e trist.

Ăsta e un mod rezonabil de pregătire pentru sezonul de Formula 1?

Nu mă pregătesc, doar mă distrez.

După, trebuie să te înveți cu normalul,

pentru că nebunia era normalitatea ta.

De multe ori m-am gândit:

„Asta o să fie ultima zi din viața mea.”

Dar mi-a plăcut.

Viața e goală fără toate aceste senzații.

- Îți place viața, Didier Pironi? - De aici pleacă totul.

E o nebunie să nu-ți placă viața.

Voiau să aibă copii.

Am fost doriți cu adevărat. A fost un act de dragoste.

Numele meu e Didier Pironi.

Sunt mândru să port astăzi acest nume.

Mulți ani n-am putut nici să-i văd chipul în minte.

Acum e mai mult o prezență pozitivă pentru mine.

Mă veghează de acolo.

Gilles, tu îți stabilești obiective pe ani?

Cred că voi fi bun până pe la 40 de ani.

Cincisprezece ani și un campionat la fiecare patru ani ar fi bine.

Mi-a promis că va muri cu mine la optzeci de ani.

Fiecare minut petrecut cu cineva…

trebuie trăit pe deplin.