Original subtitles

ARIA Q

QUIXADA, BRAZILIA 1979

Hei, Joao, ia nişte pâine.

N-am timp. Trebuie să merg la câmp.

- Măcar o îmbucătură. - Nu pot, am mult de lucru.

- Ce e, fiule ? - Am făcut asta pentru tine.

- Chiar tu l-ai desenat ? - Da.

Băiete !

Eşti un artist.

Mulţumesc.

Să ai grijă de mama cât sunt plecat.

- Fii binecuvântat, tată. - Şi tu, fiule.

Să nu-ţi dai laptele, Joao.

Sunt oameni care o duc mai rău ca noi.

Nu-mi fă privirea aia îngrijorată, femeie.

Ţi-am spus deja c-o să trăiesc 120 de ani.

LOS ANGELES, SUA

CONTACT SAU FARSĂ ?

Citiţi povestea incredibilă a lui Mathews

Putem începe ?

Dle Mathews, spuneţi-mi despre fenomenul la care aţi fost martor.

Fenomenul nu e important. Am aflat că altele sunt urgenţele.

Trebuie să ne asigurăm ca fiecare copil să trăiască

pentru că de ei depinde schimbarea.

Am jurat să nu mai spun iarăşi povestea aceea.

Bărbat dispărut revine, susţinând că a petrecut o noapte cu extratereştrii

Nu ştiu de ce dau acest interviu. Îmi pare rău, dar n-ai să mă crezi.

- Te rog, ne putem opri ? - Eu vreau să te cred, dle Mathews.

Pentru noi, reporterii, dumneata eşti o legendă.

Bine.

CU UN AN ÎNAINTE

- De ce îl filmezi pe acest băiat ? - Ce se întâmplă ?

E fiul meu !

Acest om îl filmează pe fiul tău din spatele copacului ăsta.

- Cheamă poliţia. - Sun la 911.

Ascultă-mă, ascultă-mă, e fiul meu. Copilul e timid în faţa camerei.

Încerc să-l filmez fără ca el să mă vadă, îţi jur.

E un bărbat de culoare, are cam 1,80 m... Suntem pe terenul de joacă.

Veniţi repede.

Da, repede, vă rog.

Suntem în parcul Penn...

- Îmi pare rău. - Da, chiar lângă terenul de joacă.

- Îmi pare rău. - E-n regulă, nu-i nimic.

- Eşti teafăr ? - Sunt bine.

- Doamne. - Ce te-a apucat, omule ?

Nu ştiu, nu ştiu. Pur şi simplu se comportă ciudat.

- Nu, nu, nu... Eu... - Da.

Îmi pare rău. Îmi pare rău. Vă rog. Îmi pare tare rău.

Lăsaţi... Cred că... e bine. Cred că e totul în regulă.

Îmi pare rău.

Haideţi să mergem.

Prost, prost, prost.

Ce se întâmplă ? Cât ai avansat ?

Aştept o confirmare. Deci care-i stadiul ? Ce părere...

Acum fac ultimele finisări. Va fi gata la finele săptămânii.

Abia aştept să văd cum arată. Sper să fie gata vinerea asta, da ?

- Sper s-ajungă la mine cât de repede. - Nu, nu, ştiu că e târziu, dar...

- Gata de plecare ? - Uite, tati !

- Va fi foarte interesant, aşa că... - Nu, nu... Eu...

Bine, aşteaptă...

Alo ?

Alo ?

Dl Mathews ? Sunt serg. Williams. Am auzit ce s-a întâmplat azi.

Îmi pare rău.

Ai noroc că familia n-a depus plângere.

Nu tolerez un asemenea comportament.

Da, ştiu că a fost o greşeală. Dar tipul corespundea descrierii...

Nu suntem siguri că răpirea copilului tău a avut legătură cu un pedofil.

E o teorie pe care o avem în vedere, dar nu avem nicio dovadă.

Dacă cineva filmează într-un parc unde sunt copii, nu înseamnă că e pedofil.

Dacă se mai repetă, te bag la închisoare.

Te avertizez, Thomas.

Înţeleg prin ce treci,

dar să nu te mai văd prin parcul acela, altfel faci puşcărie.

- Ai înţeles, Thomas ? - Bine, dle ofi...

"Global News Weekly".

Bună. Sunt Thomas Mathews. Pot vorbi cu Dylan, vă rog ?

Un moment.

Salut, Tom. Hei, a trecut ceva timp. Ce-ai mai făcut ?

Sunt bine. Sunt pe punctul de a-mi pierde casa, omule.

Trebuie să revin la muncă.

E vremea să revii şi ne face plăcere să te avem printre noi.

- Ştii că aici ai mereu ceva de muncă. - Păi, accept orice.

Avem misiunea asta despre răpiri extraterestre.

Răpiri ? De ce ne ocupăm de un asemenea subiect ?

Există multe dovezi legat de cazul ăsta.

- Bine, cred... - Grozav.

O să pregătesc documentele de călătorie. Ai un paşaport valabil ?

- Da, de ce ? - Povestea s-a petrecut în Brazilia.

Nu. Nu pot părăsi ţara. Altceva nu ai ?

Nu, doar atât pentru moment.

Chiar am nevoie să muncesc, dar nu pot...

Ar fi super să te trimit pe tine.

Tu eşti jurnalistul care dă credibilitate reportajelor noastre.

Sunt convins că vei afla dacă e o farsă sau dacă se petrece ceva acolo.

În plus, îţi prinde bine. Ai şi tu nevoie să mai pleci o vreme.

Trebuie să rămân aici, poate mai aflu ceva despre fiul meu, Dylan.

Dacă apar noutăţi, te aduc imediat înapoi.

Thomas, păstrează-ţi credinţa în Dumnezeu. Vei afla ce s-a întâmplat.

Mai eşti la telefon ?

- Hei, eşti în regulă ? - Eu...

- Ce se întâmplă ? - Dumnezeu m-a uitat demult.

- Eşti bine ? - Nimic... Mersi, Dylan.

În regulă. Ai grijă. Ne vedem curând.

Departamentul Poliţiei din Los Angeles. Ofiţer Cohen la telefon.

- Da, cu serg. Williams, vă rog. - Cine îl caută, vă rog ?

Thomas Mathews. Lucrează la...

Dle Mathews, cu ce te pot ajuta ?

Voiam să vă anunţ că părăsesc ţara pentru două săptămâni.

Dacă aveţi noutăţi, sunaţi-mă pe mobil.

Aşa voi face. O vacanţă îţi va face bine.

Nu, nu. Nu plec în vacanţă.

Nu eram deloc bucuros că plec...

Mai ales ca să mă ocup de cazuri de vindecări miraculoase

şi întâlniri extraterestre de gradul II.

Mă rog...

Astfel începe incredibila poveste de care m-am ocupat.

Acest oraş din nord-estul Braziliei e practic la mama naibii.

Şi are cele mai multe cazuri dovedite

de presupuse reperări de OZN-uri din lume.

Nu poate fi adevărat.

Ăsta e hotelul meu ?

Hotel, da.

Parcă-s bani de monopoly.

- Cât face ? - 50.

50. Asta de aici.

- 50. - Da, 50.

Mulţumesc.

Domnule Thomas.

Persoana de contact găsită de cei de la revistă era acest individ unic...

Mă numesc Eliosvaldo. Bine aţi venit în Aria Q.

- Aria Q ? - Da.

Multe oraşe de aici încep cu litera Q.

Quixada, Quixere, Quixelo şi Quixeramobim. Eu sunt ghidul dv.

- Eliz... Eliz... Cum se pronunţă ? - Eliosvaldo.

Mama se numea Elizabeth şi tata Osvaldo. De aici îmi vine numele.

Păi, îmi pare bine să te cunosc, Eliza...

Haide.

- Stai. Ce vrea ? - Să vă lustruiască pantofii.

Dar dv. aveţi tenişi. Aşa că i-am zis să vă lase-n pace.

Cât face ?

Unu ?

Data viitoare când ne vedem, vreau să mi-i lustruieşti, bine ?

- Domnule, e prea mult. - Haide.

Acum e o perioadă bună pentru contact, dle.

Le place vremea asta. Toţi de aici ştiu asta.

Aria Q e locul lor preferat, după... după planeta lor natală.

Cel mai recent caz, al Mariei das Gracas, când au bătut la uşa ei,

atrage mult atenţia.

E asemănător cu ce s-a întâmplat cu Joao Batista acum mulţi ani.

Şi mai e şi Josias care a fost martor.

El locuieşte în afara oraşului, la poalele muntelui.

Eliosvaldo mi-a povestit multe despre repere de OZN-uri şi răpiri

ce depăşeau filmele lui Spielberg.

El şi-a văzut şi soţia într-o lumină portocalie, înainte ca ea să dispară,

şi asta acum două săptămâni.

Seu Raimundo, dânsul e domnul Thomas Mathews.

A venit aici să facă cercetări legate de OZN-uri.

Chiar suntem în 12 ?

Călătoria a fost aşa de lungă, încât simt că am pierdut o zi.

Timpul e doar o chestiune de percepţie.

Vă las să vă odihniţi. Mă întorc mâine

şi vă duc în locurile cu pricina, şi poate... intraţi în contact.

Seu Raimundo, dă-i o cameră bună. Mulţumesc.

Pe aici.

Camera 30. Mulţumesc.

Dle Mathews ! Dle Mathews !

Dle Mathews !

Dle Mathews ! Dle Mathews ! Nu ştiu ce s-a întâmplat...

L-am văzut pe Peter... M-am întors şi...

Am văzut, am văzut un bărbat pe care nu-l cunosc...

- Un bărbat cu Peter ? Ce... - Nu ştiu unde e, dle Mathews.

- Un bărbat l-a luat pe Peter ? - Nu ştiu, eu doar... L-am căutat.

Îmi pare rău, dle Mathews. Îmi pare rău.

Începeam să regret că acceptasem misiunea asta.

Adică, n-aveam ce face aici,

în căutarea unei poveşti pe care nici tabloidele n-ar considera-o verosimilă.

- Salut, prietene. - Salut, tati.

- Cum ţi-a fost ? - Super !

- Hai să mergem acasă. Haide... - Nu pot, tati.

- De ce ? - Curând, tati, curând.

Culoarea dv., domnule, nu e comună aici.

Mă gândeam că-şi ziceau că-s Eddie Murphy.

Nu, lasă...

Aş vrea totuşi să merg să vorbesc

cu femeia care era în pragul morţii.

Maria das Gracas, da. Dar întâi să vorbim cu Josias, că e mai aproape.

- Bine. - Dacă sunteţi de acord, domnule.

Te rog, nu-mi spune "domnule. Thomas e perfect.

Scuze, şefu'.

Prieteni, merg să mai filmez.

- Vin cu tine. - Şi eu.

A spus că locul acela e mereu fierbinte.

Sunt 43 de grade la umbră, de ce n-ar fi fierbinte ?

Desigur, diferenţa era de 10 grade Celsius.

Am făcut conversia mai târziu,

şi diferenţa era de 20 de grade Fahrenheit.

Simţi mirosul ?

- Iasomie. E foarte puternic. - Poftim ?

Miroase. Miroase a iasomie.

Nu-mi miroase a nimic.

Simţi parfum de iasomie ?

Poţi să-mi... Îmi poate explica...

Ce e asta ? Ce s-a întâmplat aici ?

Mă pregăteam de culcare

când am auzit un zgomot ciudat.

Am fugit afară.

Când am ieşit aici, am văzut o lumină strălucitoare.

Era albă cu o nuanţă portocalie.

A aterizat chiar aici.

Apoi a dispărut, în spatele muntelui.

Mulţumesc.

Hai să mergem.

Nu, nu se poate. Trebuie să fie o coincidenţă, din moment ce...

Trebuia să fiu sigur că n-o luasem razna.

Ştii, Dylan, trebuie să închid.

Vei avea articolul până la finele săptămânii. Nu, îţi promit. Promit.

Ce e asta ?

Nu ştiam că desenezi aşa de bine.

- Eşti un mic Michelangelo, aşa-i ? - Cine ?

Michelangelo era un artist foarte talentat,

dar nu la fel de talentat ca tine. Ce munte frumos.

Tu eşti acolo.

Serios ? Unde sunt ?

- Peter, hai să mergem. - Bine. Pa, tati.

- Pa. - Bine.

- La revedere, dle Mathews. - Pa, Lucy.

- Ne vedem curând, amice. - Pa, tati !

Thomas.

Hei, hei, cine e acolo ? Arată-te !

Cine e acolo ?

Ştii, referitor la muntele acela de lângă casa lui Josias...

Da, şefu'.

- Câte apariţii au fost lângă munte ? - Multe.

- Cât de multe ? - Nu sunt sigur.

Dar locul acela e ca un aeroport pentru ei. Vin şi pleacă de acolo.

Evită zonele de securitate, sunt sigur.

- Bună. - Bună.

- Bună. Ne tot întâlnim. - Mai degrabă, ne ratăm reciproc.

Eram foarte bolnavă. Doctorii ziceau că-s pe ducă.

Nu se mai putea face nimic.

Mama doar plângea şi se ruga, zi şi noapte.

Scumpo, să-ţi aduc ceva de mâncare.

A fost un miracol de la Iisus Hristos.

Am avut senzaţia că trecuseră doar câteva minute,

dar când m-am întors, era dimineaţă.

A văzut sau a simţit ceva ?

O lumină. Era foarte puternică.

Am deschis ochii câteva clipe

şi am văzut în faţa mea forma muntelui.

Orice i s-a întâmplat, i-a făcut bine.

Arăta de parcă nu fusese nicio zi bolnavă în viaţa ei.

Şi se vedea ceva în ochii ei...

o bucurie...

o plăcere secretă.

Am simţit că fusesem atinsă cu blândeţe de mâna unui înger.

Apoi am băut un lichid care mi-a dat furnicături în tot corpul.

Şi avea un gust ca cea mai pură apă pe care o băusem vreodată.

A fost lucrarea lui Dumnezeu. Rugăciunile mele au primit răspuns.

Dumnezeu n-a vrut s-o ia.

Nu merita asta, are inima bună.

Fata mea, spune-i despre munca ta la azilul de bătrâni.

A fost lucrarea lui Dumnezeu.

Vrea să-ţi povestească despre munca ei la azilul de bătrâni.

Şi am mai simţit ceva. Un miros puternic de iasomie.

Eşti sigură că mirosea a iasomie ?

A simţit miros de iasomie tot timpul.

I-ai spus tu despre mirosul de iasomie de la casa lui Josias ?

- Nu, dle, nu i-am spus. - Juri ?

- Da, dle. - Ce spune, Eliosvaldo ?

Întreba despre mirosul de iasomie.

Mirosul de iasomie indică prezenţa Sfintei Paulina.

Ea îi protejează pe cei suferinzi de cancer.

Şi... te-ai simţit sănătoasă a doua zi dimineaţă ?

De parcă n-aş fi fost niciodată bolnavă.

Te rog să-i spui că-i mulţumesc pentru timpul acordat.

Poţi s-o întrebi de semnul ăsta ?

I-a apărut semnul după ce s-a întors.

Fata asta pare atât de sinceră.

E convinsă că a fost luată.

Domnule.

Ce e ?

Vrea să vă spună ceva. Mama ei nu ştie, nimeni nu ştie.

E însărcinată.

Bine. Ce vrea să zică, că e un fel de concepţie extraterestră imaculată ?

Maria, copilul e de la extratereştri ?

- E de la iubitul ei. - Super.

Cancer ovarian stadiul 4.

Se răspândise la uter, intestine şi vezica urinară.

Mai avea de trăit între 6 luni şi un an.

A refuzat chimioterapia şi intervenţia chirurgicală.

Mama ei a luat-o acasă ca să moară acolo.

N-avem nicio explicatie ştiinţifică, dar e vindecată complet.

- Nu există nicio urmă de cancer. - Ne-a spus că e gravidă.

- N-aţi ştiut ? - Acum e sănătoasă şi poate concepe.

Se pare că Maria şi mama ei nu intenţionau să păcălească presa.

Doctorul a confirmat vindecarea.

Ce ziceţi, mergem să vedem locurile ?

Nu-mi puteam scoate din minte povestea Mariei.

Ciudată coincidenţă... a simţit acelaşi miros

şi a văzut muntele acela.

Domnule, ştiaţi că în zona asta există mult uraniu ?

Poate că de-asta le place aici. E ca o staţie de alimentare pentru ei.

Chiar şi o renumită scriitoare braziliană,

născută şi crescută în Aria Q,

a văzut o navă spaţială cu lumini albe şi nuanţe portocalii.

Bunica mea o cunoaşte şi a spus că nu minte.

- Şi care e numele scriitoarei ? - Rachel de Queiroz.

E interesant.

Mai spune-mi despre fiul ei... cazul celebru,

bărbatul care a fost răpit de lângă munte. L-ai văzut ?

Joao Batista. Asta a fost acum 30 de ani.

E o legendă aici. Când s-a întors, le-a spus tuturor despre...

luminile strălucitoare care l-au luat de lângă acasă.

Oamenii spun că după aceea, omul nu mai era acelaşi.

- Cine spune ? - Ştiţi, oamenii, toată lumea.

Spuneau că are puteri.

- Puteri ? - Da.

Voiam să vorbesc cu acei oameni.

Mi-am imaginat că, în cel mai rău caz,

voi folosi această superstiţie hocus-pocus în articolul meu.

Scuzaţi-mă, doamnă. Daţi-mi voie să vă întreb ceva.

Aţi auzit poveşti despre Joao Batista ?

Sigur că am auzit. M-am rugat pentru el în fiecare noapte.

I-am trimis scrisori şi arhiepiscopului de San Salvador,

fiindcă voiam ca el să fie canonizat. Şi pentru Maria das Gracas mă rog.

Se roagă şi pentru Maria das Gracas.

Fiindcă sunt sigură că s-a întors o sfântă.

De fapt, Joao Batista mi-a vindecat nepotul.

Avem nişte umflături pe picioare. Arată-i, Turniho. Complet vindecate.

Băiatul avea umflături pe picioare. Joao Batista l-a vindecat.

Scuzaţi-mă. Vorbiţi despre Joao Batista ?

- Da. - Am şi eu ceva de zis.

Vă rog, spuneţi.

După părerea mea, Joao Batista a înnebunit.

S-a rătăcit în pădure şi a stat mult în soare,

şi când s-a întors, a zis c-a văzut ET. Hai, mă laşi !

Şi mai rău, zicea că poate prezice viitorul şi întinerea.

Dacă ar exista vreun ET care te poate întineri, eu l-aş fi găsit demult.

- Zice că tipul întinerea. - Unde e acum ?

Nu ştie nimeni. A dispărut câteva luni după ce s-a întors.

Cred că era în octombrie.

Nu mai putea suporta oamenii care îl credeau nebun şi cei care râdeau de el.

Era prea mult pentru el.

Vă simţiţi bine, dle Mathews ?

Doriţi să continuăm ?

Şefu' ?

Da, da, bineînţeles.

Poveştile despre Joao Batista şi muntele sunt nişte scorneli.

Poveşti despre ET, ca să atragă turiştii să-şi cheluie banii aici.

Ăsta nu e unul dintre cei care cred.

- Nu, nu. Ce a spus ? - Nu ştiu.

Şmecheria murdară a vreunui politician ca să-şi promoveze oraşul.

Tot ce mai lipseşte de aici este Chupacabra. În fiecare zi alt moft.

Unde va fi transmisă emisiunea asta ?

Chupacabra nu e ceva de râs. Dacă are un nume, atunci sigur există.

- Cred că eşti dusă cu capul. - Sunt de acord cu dv., doamnă.

Baţi câmpii !

Nu te joci cu asemenea lucruri. Eu nici nu mă apropii de muntele ăla.

Mă simţeam foarte rău. Din cauza căldurii şi a oamenilor din jur.

Trebuia să plec de acolo.

Serg. Williams, sunt Thomas Mathews. Voiam să aflu cum merge cazul.

Vă rog să mă sunaţi... când puteţi.

Sunt în Brazilia, dar nu vă faceţi griji de fusul orar.

Sunaţi-mă la orice oră.

Numărul meu de telefon este...

- Bună. - Iarăşi dumneata.

Îmi pare bine de cunoştinţă. Valquiria.

Thomas Mathews.

- Eşti în centrul atenţiei azi ? - Poveşti despre OZN-uri.

Ştiţi, fiecare de aici abia aşteaptă să-şi spună povestea.

Dar dumneata ? Crezi toate astea ?

Nu ştiu.

La revedere.

Ne mai vedem pe-aici.

În acest moment, ştiam că n-aveam ce căuta acolo, mai ales noaptea.

Dar chiar nu mă puteam abţine.

Desenul făcut de fiul meu nu doar semăna cu locul acesta.

El a desenat muntele acesta.

Ştiam că trebuia să existe o explicaţie plauzibilă pentru ceea ce se întâmpla.

Cine e acolo ?

Un prieten.

- Cine eşti ? - Nu-ţi vreau răul, Thomas.

- De unde-mi ştii numele ? - Ştiu despre tine şi fiul tău.

Fiul meu. De unde ştii despre el ?

Ce...

- Ce cauţi aici ? - Am auzit voci.

- Vorbeai cu cineva ? - Da.

- Cu cine ? - Un bărbat. El...

Te simţi bine ?

Te rog, eşti bine ?

- L-ai văzut ori ba ? - Nu, te văd doar pe dumneata.

Stai !

- Scuză-mă. Cum arăta ? - Ca un om obişnuit. Nu ştiu...

Începi să crezi în toate astea ?

Sunt ziarist, nu pot nega ceea ce am văzut cu ochii mei.

Nu e vorba de asta. Întunericul îţi poate juca feste.

Aş putea spune că de-asta ţi se face rău.

Ai auzit de Focul Sfântului Elmo ?

Ce, filmul ?

Nu. Focul Sfântului Elmo este un fenomen meteo electric

în care plasmă luminoasă e creată de o descărcare ce provine de pe sol,

în locurile înalte, în câmpul electric al atmosferei,

cum sunt cele generate de furtunile cu trăsnete.

Poftim... ? Ce naiba tot spui ?

Luminile, aceste lumini pe care le tot văd oamenii.

Sunt un fenomen ştiinţific.

Crede-mă, întotdeauna există o explicaţie ştiinţifică pentru orice.

Chiar şi pentru un om imaginar.

Nu ştiam cine era bărbatul acela sau de unde îmi ştia numele.

Ce ştia el despre fiul meu ?

A dispărut.

Părea atât de calm... de puternic.

Şi... ştia despre...

Aşa sunt ei.

Cum arăta bărbatul, şefu' ?

Înalt, părul şaten, ochii căprui, tenul deschis, în jur de 30 de ani.

Îmi pare rău, şefu'.

Femeia aceea...

Are o legătură cu dispariţia lui.

- Ce căuta reportera acolo ? - Nu sunt sigur.

Poate că venise pe-acolo să te caute.

Te place.

Îţi mulţumesc că m-ai adus aici. Este foarte... frumos.

Te poţi întoarce la hotel.

- Îţi poţi lua liber restul zilei. - Bine, domnule.

Vreau să mă uit peste notiţe şi să m-apuc de scris.

Raimundo. Ola !

- Fiul meu. - Sunt Nudo, fiul lui.

Îmi pare bine să te cunosc. Nu te-am văzut pe-aici.

- Am venit în vizită din New Jersey. - New Jersey ?

- Acela cine e ? - Joao Batista.

A fost prieten de familie şi oarecum o celebritate locală.

Mda. Am auzit de el. Tatăl tău îl cunoştea ?

Sigur. Am auzit de multe ori că Joao Batista m-a vindecat când era micuţ.

Tata spune că Joao Batista a fost un mare om.

Mulţumesc.

Scuzaţi-mă.

Eliosvaldo, a intervenit o schimbare de planuri.

Aş dori să ne întâlnim la intrarea în hotel. Da, imediat. Por favor.

Soţul meu a fost ales de extratereştri.

S-a dus la muncă, ca-n fiecare zi, şi s-a întors abia după câteva zile.

La întoarcere, a zis că o lumină din cer l-a luat.

Era schimbat.

Zicea că întinerise

şi că avea de îndeplinit o misiune foarte importantă.

Şi că avea de îndeplinit o misiune foarte importantă.

Ce fel de misiune ?

Vorbea despre o nouă viziune asupra lumii şi un nou început.

Ce voia să spună cu asta ?

Nu ştiu, dle. E prea complicat pentru mine.

După câteva luni, a dispărut din nou.

Cum v-aţi descurcat neavându-l alături timp de 30 de ani ?

- Sunt convinsă că se va întoarce. - Cum puteţi fi convinsă de asta ?

Îl visez foarte des şi simt că e aici, cu mine.

Îmi spune că se va întoarce. E mai tânăr şi mai chipeş.

Şi prezenţa lui mă linişteşte.

Prezenţa lui o linişteşte.

Ce e, domnule ?

Întreab-o de unde îl are.

Fiul ei l-a desenat în ziua în care Joao Batista a dispărut.

Cred că i-am văzut soţul.

- Ce-a spus ? - N-am înţeles.

- Binecuvântată mamă... - Fiul meu.

Ce mai faceţi, domnule ?

- Salut, juniorule. - Ce mai faci, omule ?

Mă bucur să vă cunosc.

- Pe tine te-am văzut azi-noapte. - Poftim ?

- A zis că te-a văzut azi-noapte. - Pe mine ? N-am fost eu. Unde ?

- Azi-noapte vorbeai englezeşte. - Ce spuneţi, domnule ?

- Unde l-ai văzut azi-noapte, şefu' ? - L-am văzut azi-noapte lângă munte.

E tipul despre care ţi-am spus. Acolo, l-am văzut azi-noapte.

Zice că te-a văzut azi-noapte şi ai vorbit cu el.

- Vorbeşti englezeşte ? - Nici vorbă. Nu !

A zis că te-a văzut lângă munte.

Uite, azi-noapte, eram cu iubita mea.

- Salut, serg. Williams. - Ce dracu' e cu omu' ăsta ?

Mă auzi ?

Dle Mathews, regret că-ţi întrerup vacanţa, dar am noutăţi legate de caz.

Nu, nu. Nu mă întrerupeţi. Nu sunt în vacanţă.

Desigur. L-am prins pe pedofil, cel pe care-l cercetam.

- El l-a luat pe fiul meu ? - Asta încercăm să lămurim.

Mai sus !

- Mai sus ! - Nu, Peter, e destul de sus.

- Mai sus, mai sus ! - E suficient de sus.

Haide !

Peter, e bună gluma. Arată-te !

Peter ?

Peter !

Peter !

Peter ! Peter !

- E-n regulă, domnule ? - Nu.

Ce dracu' vreţi să spuneţi ?

Ştiu că e greu de crezut, dle Mathews.

Am văzut şi eu înregistrarea şi-mi vine greu să cred.

Sunteţi sigur că filmul e real ? Pot fi efecte speciale.

A fost testat. Filmul e real. N-a fost "aranjat" în niciun fel.

Am căutat peste tot în casa lui. Nu e nicio dovadă, niciun fir de păr,

articole de îmbrăcăminte, nimic. Dar încă mai cercetăm.

Nu, n-are nicio logică. Cum arăta lumina aceea ?

Cum arăta ? Păi, o lumină albă, strălucitoare cu o nuanţă portocalie.

Dle detectiv, îmi puteţi trimite filmul, ca să-l văd şi eu ?

De acord. Ţi-l trimit pe email.

Şi acum, ce urmează să mai faceţi ?

Mai intervievăm încă o dată toţi martorii.

Bun. Atunci ajung acolo cu primul avion.

Nu e nevoie, dle Mathews. Te sun eu dacă apar noutăţi.

Ba nu. Vă sun eu imediat ce aterizează avionul.

- Bine, ne vedem. - Trebuie să mergem.

Nu ştiam ce să mai cred.

Dintr-odată, dispariţia fiului meu se lega cu ceva.

Cu ceva ce se întâmpla în acest orăşel.

Ce spuneţi ? E super. Atunci confirm pentru zborul de mâine la două.

După-masă. Bun. Vă mulţumesc din suflet.

Deja plecaţi, şefu' ? Mai sunt atâtea de văzut aici.

- Ce e, domnule ? - La naiba !

E cu 10 grade mai cald decât restul solului.

Observ că-ţi place să te furişezi pe lângă oameni.

Îmi cer scuze.

- De cât timp eşti aici ? - De o oră.

- Pentru cine scrii ? - O revistă braziliană, numită Hoje.

- Şi ce ai descoperit până acum ? - Nu vreau să-mi furi subiectul.

Nu, nu asta intenţionez. Nu ştiu ce să cred despre toate astea.

Dacă vrei, putem pleca de aici şi comparăm însemnările şi informaţiile.

Vino.

Bine.

Dar hai s-o facem repede, fiindcă mâine după-masă plec.

- Nu durează atât de mult. - Şi ghidul meu ?

Sunt sigură că va găsi drumul înapoi. Nu-ţi face griji.

Hai să mergem. Te voi duce eu înapoi cu maşina.

- Îmi laşi maşina la hotel, te rog ? - Desigur, domnule.

Haide. Oamenii abia aşteaptă asemenea articole,

creşte şi numărul turiştilor...

E doar o farsă elaborată. Chiar şi ghidul tău.

- E şi el implicat. - Nu. Eşti sigură ?

Nu ţi-a spus el despre sarcina femeii ?

Vrei să spui că şi doctoriţa e implicată ? Ce motiv ar avea ?

- A primit bani, sunt sigură. - Ai vreo dovadă ?

Am dovada că e o pânză de apă freatică sub casa lui Josias,

care, în mod deosebit, e caldă.

Se ştie că astfel şi terenul din jur are temperatura mai ridicată.

Am făcut nişte mici săpături.

Şi ce-ai mai aflat ?

Uneori mai uit. Este o explicaţie plauzibilă pentru ce au văzut aici.

Deci... articolul tău va fi despre o mare farsă într-un mic oraş.

Mda... ceva de genul.

Tot nu eşti convins ?

Am auzit despre poveşti asemănătoare la mii de kilometri depărtare.

Nu sunt sigur că farsa din micul oraş e tocmai corectă.

- Atunci, povesteşte-mi tot. - Nu.

- Nu. Nu, nu... Nu înregistrezi nimic. - De ce ?

Pentru că e vorba despre fiul meu.

Bineînţeles. Păstrez confidenţialitatea.

Asta voiam să spun. De aceea... Nu ştiu... Nu sunt convins.

Pentru că se întâmplă nişte lucruri ciudate.

Azi am primit veşti despre dispariţia fiului meu şi...

O lumină albă cu nuanţe portocalii.

Totul e... Nu poate fi o coincidenţă.

Dar soţia ta ? Ea ce părere are ?

Soţia mea a murit la naşterea fiului meu Peter.

- Îmi pare rău. - E-n regulă.

- Ţi-e foame ? - Da.

Asta cum se numeşte ?

Ce tare e.

Mă simt ameţit, dar e o ameţeală plăcută.

- Mai povesteşte-mi despre soţia ta. - Soţia mea ? Carol ?

Carol era minunată din toate punctele de vedere.

Îmi lăsa bileţele prin toată casa.

"Thomas, nu uita de programarea la medic, marţi."

"Thomas, luăm cina cu părinţii mei vineri seara."

"Thomas, trebuie să predai articolul peste 3 zile."

Era o bună organizatoare.

Uneori îmi mai lăsa un bilet pe care scria:

"Aminteşte-ţi cine a câştigat premiul 'Integritate în jurnalism'."

Desigur. Scandalul despre deşeurile toxice. L-am citit.

- Mi-ai citit articolul ? - Da, bineînţeles.

Ai lucrat la el doi ani şi era cât pe ce să mori

pentru a scoate la lumină corupţia la nivel înalt...

Felicitări. Victimele au primit, în cele din urmă, compensaţii.

Ai fost aproape un Erin Brockovich al jurnalismului.

Toţi din branşa noastră au scris despre acest subiect.

Mulţumesc.

Scuze, n-am vrut să te întrerup. Te rog, continuă.

După ce Carol a murit...

Peter a devenit totul pentru mine.

E aşa de isteţ copilul ăla.

Uneori mă întreb cum am reuşit să creăm ceva atât de perfect.

Îmi este mai mult decât fiu, este prietenul meu.

E o companie minunată, un ascultător nemaipomenit.

Şi a fost nevoit să crească foarte repede fără mama lui.

Doamne... Ce mare trebuie să fie acum.

Îmi cer scuze. N-am vrut să vorbesc atât de mult.

Nu. Te rog, continuă.

Nu prea mai am ce să spun.

Doar că...

i-am dezamăgit pe amândoi.

Am cedat seducţiei ei.

De ani buni nu mai fusesem atât de apropiat de cineva.

Fiul nostru se va întoarce la tine.

Carol ?

Speram să-l revăd şi să primesc nişte răspunsuri.

Dar mirosul de iasomie inunda aerul şi mă ghida într-o anumită direcţie.

Joao !

Eşti aici ?

Mă bucur că te-ai întors.

Te aşteptam.

- Ce ştii despre mine şi fiul meu ? - Fiul tău a fost luat.

Dovezile despre care ţi-a spus azi sergentul sunt corecte.

Dacă faci asta ca să atragi atenţia asupra oraşului tău, nu ţine figura.

Îţi înţeleg suferinţa şi îmi pare rău.

- Îţi pare rău ? Habar n-ai. - Ba da.

Încetează. Ce-i asta, o glumă bolnavă ? Cine eşti ?

Sunt Joao Batista. Sunt doar un mesager.

Şi care e mesajul ?

Planeta aceasta are doar o singură şansă. Dacă vrei să contribui.

Fiul meu e la tine ? Vreau să-l văd.

Nu te mai juca cu mine !

- E-n regulă. - Nu !

E-n regulă.

De ce fugiţi ?

Nu, nu, nu vă fac nimic.

Nu vă fac nimic.

Dumnezeule !

Ai venit pentru răspunsuri. Îţi dau eu răspunsuri.

A... a fost un vis ?

A fost viziunea unui posibil viitor.

De ce, de ce le era frică ?

Pentru că oamenii vor deveni atât de insensibili,

încât vor vâna copiii abandonaţi ca pe nişte câini fără stăpân.

De ce ?

Lipsa apei, a hranei şi distrugerile cauzate de fenomenele naturale

vor duce la scăderea masivă a populaţiei.

Va domni dezordinea.

Veţi avea nevoie de ei ca muncitori pentru a menţine productivitatea.

Supravieţuieşte cel mai puternic.

Nu, nu cred că se va ajunge până acolo.

Nu vom deveni atât de disperaţi şi insensibili.

Deja sunteţi foarte insensibili.

Mii de copii mor zilnic din cauza foamei şi a lipsei unui adăpost.

Vă îndreptaţi spre colaps. De aceea noi trebuie să intervenim.

Şi de ce fiul meu ?

Fiul tău e doar unul dintre alte mii de copii.

Acest oraş e unul dintre multe altele.

Voi ne invadaţi. E o invazie, asta e.

Luaţi oameni şi îi studiaţi

ca să fiţi siguri că cele două specii sunt compatibile.

Îl folosiţi pe Peter al meu ca pe cobai.

Peter a devenit şi mai tânăr în aceşti ultimi ani.

- E pregătit şi îşi aşteaptă rândul. - Ce dracu' vrei să spui ?

Cei aleşi sunt reinstruiţi, recondiţionaţi.

Primesc cunoştinţe şi abilităţi importante pentru a-şi începe misiunea.

S-ar întoarce mai repede dacă nu s-ar face atâtea avorturi.

Şi care e misiunea lor ?

De a inversa direcţia spre care vă îndreptaţi.

Şi cum ar trebui să procedeze aceşti oameni ?

Vor conduce lumea cu o viziune nouă,

cu idei noi şi chiar şi cu o tehnologie nouă.

Ei vor fi liderii

care vor schimba maniera în care interacţionează societatea.

Lumea va avea o legiune din cei supradotaţi

ce vor practica şi propovădui umilinţa, onestitatea şi binele.

Ei sunt singura speranţă.

Imaginează-ţi o lume plină de Ghandi, Chico Xavier, Nelson Mandela,

Maica Tereza şi Martin Luther King.

N-aveţi nevoie de prea multe pentru a vă schimba. Doar puterea voinţei.

Păi, dacă tu nu crezi în asta, de ce încerci să ne ajuţi ?

Resursele voastre naturale

sunt vitale pentru menţinerea armoniei în acest univers.

Ce e asta ?

Mai sus !

Mai sus !

Mai sus, mai sus !

Câtă cruzime.

De ce-mi faci aşa ceva ?

Te afli aici cu un motiv, Thomas. Nu există coincidenţe.

Ei se vor întoarce pentru a conduce masele

şi a schimba viitorul într-unul mai bun.

Cineva trebuie să fie sigur că ei se ridică la potenţialul aşteptat.

Peter va avea nevoie de călăuzirea ta când se va întoarce.

Când ?

8 grade 29' 4" N, 13 grade 14' 3,8" V.

- Coordonate ? - Memorează-le.

8 grade 29 minute 4 secunde nord.

13 grade 14 minute 3,8 secunde vest.

- Să fii acolo în 2011. - 2011 ?

- Atunci îţi vei începe misiunea. - Nu.

E mult de aşteptat până atunci.

Timpul e doar o chestiune de percepţie.

Super.

Nu ştiam dacă eu eram paranoic,

sau toată lumea se holba la mine pentru vreun motiv anume.

Lucrurile păreau oarecum diferite.

Drumul înapoi a fost lung, dar nici n-am simţit.

Îmi simţeam corpul uşor şi odihnit.

Ola ! Aş dori cheia, te rog.

Sunteţi oaspete aici, domnule ?

Da, bineînţeles. Ne-am cunoscut ieri, îţi aminteşti ?

Nu, domnule. Îmi pare rău. Cum vă numiţi, vă rog ?

Thomas Mathews. Stau în camera 30.

Domnule, am un alt oaspete în camera 30.

Unde e tatăl tău, Raimundo ?

În ultimele zile, el m-a tot văzut venind şi plecând din hotel.

- Tatăl meu a murit acum 6 luni. - Ce ? Nu. L-am văzut ieri.

Tu erai cu el şi el mi-a spus despre prietenul lui Joao Batista,

şi tu mi-ai tradus.

2010 ? Nici calendarul vostru nu e bun.

Domnule, suntem în 2010.

16 OCTOMBRIE 2010

Îmi amintesc de dv.

Sunteţi americanul acela care a dispărut anul trecut.

Unde aţi fost ?

Te-am văzut ieri.

Thomas Mathews. N-a plecat în mod oficial.

Am fost nevoiţi să notăm datoria dv. în dosarul aferent.

Nu, nu. Nu e logic. Nu. Am lipsit doar peste noapte.

Unde-mi sunt lucrurile, laptopul, valiza şi paşaportul ?

Scrie aici că lucrurile dv. au fost lăsate în cameră.

- Ar trebui să fie în depozitul nostru. - Depozit ?

Te înşeli !

Dă-mi ziarul, te rog.

Era adevărat.

SÂMBĂTĂ, 16 OCTOMBRIE 2010

Am lipsit un an de zile. Pentru mine, părea doar o singură zi.

Şefule !

Şefule !

V-aţi întors.

V-aţi întors ! V-am crezut mort.

Chiar a trecut un an ?

V-a căutat poliţia, ambasada americană,

chiar şi şeful dv. a venit aici din Statele Unite.

- Dylan a fost aici ? - Da.

Unde aţi fost atâta timp, dle ?

Pe munte.

Poftim ?

Pentru mine, a fost doar o noapte. L-am întâlnit pe unul dintre ei.

L-am întâlnit pe Joao Batista. Ai avut dreptate despre locul acela.

Mi-a spus care sunt planurile lor. Ştia despre fiul meu.

- Sună complet nebunesc, dle Thomas. - Ce vrei să spui ?

Eram sigur că tu crezi. Uite, am dovada.

Am vorbit cu Joao Batista toată noaptea.

Cred că aţi stat prea mult în soare, domnule.

Nu, nu... Vei vedea.

Nu e bine.

Am filmat ore bune. Unde sunt imaginile ?

Nu mă crezi, nu-i aşa ?

Tot ce era în camera dv. e aici.

Era greu de crezut că trecuse un an.

Dar văzând valiza acoperită de praf, mi-a confirmat realitatea.

Este incredibil.

Lucruri ciudate se petrec în regiunea asta tot timpul.

M-oi fi crezând nebun.

Nu sunteţi singurul care a fost dat dispărut aici.

Îmi lipsesc nişte lucruri.

Ce-aţi spus ?

Din valiză. Casetele video, computerul, îmi lipsesc.

Domnule, vă asigur că n-a luat nimeni nimic.

Nu... Desigur.

Ai putea verifica în depozitul vostru, te rog ?

Poate mai e vreo cutie sau o altă valiză...

Desigur. Imediat.

Îmi pare rău, acelea erau toate. Tatăl meu a lăsat totul cu etichetă, deci...

Unde ar putea fi lucrurile mele ?

Mai avea cineva o cheie de la camera dv. sau aţi avut vizitatori ?

Da, am avut.

De ce să-mi fi luat ea casetele şi computerul, nu ştiu...

Poftim ?

Anul trecut, aici stătea o femeie. O chema Valquiria.

Ai vreo informaţie despre ea ?

Ea a fost la mine în cameră înainte să dispar.

Poate mi-a luat ea lucrurile.

Valquiria ? Îi ştiţi şi numele de familie ?

Nu.

Nu vă faceţi griji, o să-mi ia ceva timp,

dar vă anunţ imediat ce găsesc ceva, bine ?

A trebuit să-mi fac alt paşaport, să-mi pot accesa contul bancar...

Totul fusese blocat cât timp am... lipsit.

Îmi venea foarte greu să cred că toate astea mi se întâmplaseră mie.

- Plecaţi ? - Da.

Cred că trebuie să-mi achit şederea de un an.

Sigur că nu. Pentru 6 luni e suficient.

Bine. Mi se pare corect.

Nu cred să-ţi fi spus, dar îmi pare rău pentru tatăl tău.

- A fost un om de treabă. - Mulţumesc, apreciez.

- Să vă iau bagajul. - Mulţumesc.

Mulţumesc pentru tot. Nu te voi uita niciodată.

Nici eu pe dv., dle Thomas.

Nu minţeam. Cum puteam să uit acest oraş ?

Drum bun.

- Să mai veniţi să ne vizitaţi. - Voi veni.

- Să reveniţi curând, şefu'. - Să fii sigur.

A trecut ceva vreme de când am văzut-o pe reporteră pe aici.

Ultima oară am văzut-o când a dispărut dl Thomas.

Şi ea dispăruse.

Poliţia zicea că nu e reporteră.

- Crezi că ea l-a răpit pe dl Thomas ? - Tu aşa crezi ?

Dl Thomas mi-a spus despre o femeie care era aici când el a dispărut.

El crede că ea i-a furat din lucruri. Eu cred că ea i le-a furat.

Frate, ce dracu' e asta ?

În această situaţie, Dylan era dispus să mă lase să mă întorc

şi să scriu din nou pentru revistă.

Nu m-a crezut. Nimeni nu m-a crezut.

Înapoi. Înapoi, vă rog.

Eşti aici ?

Mai vreau nişte răspunsuri.

Voi şti ce să fac ?

Alo ! Mă auzi ? Mă auzi ?

Unde e fiul meu ?

Pot să-mi văd fiul, te rog ?

Unde e fiul meu ?

Te rog, pot să-mi văd fiul ?

Fiinţele astea sunt periculoase. Nu pot fi de încredere.

N-au venit aici să ne facă rău, ci să ne ajute.

Se pregătesc să ne invadeze.

Nu ştiu cine ţi-a spus lucrurile astea, dar te înşeli. Nu sunt o ameninţare.

Ei vor să distrugă ordinea firească a lucrurilor.

Pentru cine lucrezi tu, de fapt ?

Pentru nişte oameni care încearcă să ne protejeze de ei.

Îmi pare rău, Thomas.

Nu te pot lăsa să pleci şi să-ţi spui povestea.

Deci până acum ţi-ai făcut treaba.

Îmi pare rău, dar trebuie să vii cu mine.

Unde anume ?

Tu şi angajatorii tăi încercaţi să opriţi acest lucru.

Nu rezolvaţi nimic dacă mă omorâţi. Nu va schimba nimic.

Dle Thomas ?

Sunteţi bine, dle ?

Ai văzut aia ?

- Aia ! - Ce să văd ?

- Valquiria m-a împuşcat. - Sunteţi rănit ?

Nu ştiu. A fost luată înainte să mă lovească glonţul şi...

Dle Thomas...

Astea-s doar poveşti.

De unde ai ştiut că sunt aici ?

Am văzut-o pe Valquiria urmărindu-vă şi ne-am zis că sunteţi în pericol.

După toate astea, Eliosvaldo a ajuns să nu mai creadă,

iar eu... am început să cred.

Abia aşteptam să ajung acasă şi să-mi spun povestea.

Luni de zile am mers în parc, sperând să văd un fascicul de lumină...

pe Peter... dar nimic.

Mi-am spus povestea, sperând că va atinge inimile altora.

Nimeni nu m-a luat în serios.

Începusem să cred că îmi voiam atât de mult fiul înapoi,

încât eu născocisem întreaga poveste.

De ce credeţi că nimeni n-a reuşit să confirme povestea dv. ?

Nimeni nici măcar n-a încercat. Duceţi-vă şi dv. în Aria Q

şi veţi vedea că lucruri ciudate se petrec acolo zilnic.

Ce ne spuneţi despre misterioasa Valquiria ?

Lucrează în secret pentru guvern.

Aria 51, bărbaţi în negru, chestii de genul...

Nu m-a omorât în ziua aceea,

dar tot a reuşit să-mi transforme povestea într-o glumă.

Lumea crede că am suferit o cădere nervoasă.

Chiar mă îndoiesc că editorul dtale te va lăsa să-mi publici povestea.

Şi chiar de te va lăsa, guvernul va continua să mă discrediteze.

Guvernul e pe urmele dv. ?

Da.

Mai speraţi că fiul dv. se va întoarce ?

Speranţa e tot ce mi-a rămas.

FREETOWN, SIERRA LEONE, AFRICA 1 IANUARIE 2011

- Aşteaptă... - Ajută-mă ! Nu, nu, nu !

Nu, nu, nu, nu...

Bine. Se naşte copilul ?

Împinge.

Împinge, împinge.

Împinge.

Vine.

Împinge, împinge... Îi văd capul. Îl văd. Împinge, împinge...

Împinge, haide !

Gata.

E băiat, e băiat.

Mă voi întoarce după tine. Ai nevoie de ajutor.

E un lucru pe care nu l-am spus reporterei şi nimănui altcuiva.

Am verificat data naşterii fiicei Mariei das Gracas,

şi era 1 ianuarie 2010. Semnul de pe încheietura mâinii ei era 1110.

Aveam şi eu un semn similar pe piept, 1111.

Atunci am ştiut că urma să aflu dacă totul era adevărat.

Dumnezeule...

Salut, amice.

Dedicat lui JOSE ROLIM GOMES (22 noiembrie 1943 – 9 iulie 2009)

Pentru substanţiala sa colaborare în realizarea acestui proiect

Traducerea şi adaptarea ANIŞOARA ANGHEL

Subtitrarea – ANIŞOARA ANGHEL EMPIRE VIDEO PRODUCTION