Original subtitles

ACEST FILM A OBȚINUT PREMIUL LOUIS DELLUC ÎN 1970

Uite! O roată.

Jean-Pierre! Christophe! Treceți în mașină!

Grăbește-te, Jean-Pierre!

Uită-te la mașina aia!

- Câți oameni sunt? - Cred că unul singur.

- E mort? - Nu. Doar inconștient.

A avut noroc.

Cică n-a murit.

Am calat motorul.

Nu puteam face nimic.

S-a gândit: „Îl depășesc.” Dar era el în fața noastră.

A frânat, însă…

Avea cel puțin o sută pe oră. Așa că a derapat.

L-am văzut apropiindu-se. Mi-am zis: „O să intre în mine.”

În ultima clipă, a redresat mașina.

A trecut de mine. Mi-am zis: „Bravo!”

M-a lovit în spate. Apoi…

Apoi s-a lovit de mine și a intrat în șanț.

Nu se mai putea face nimic.

S-a rostogolit și s-a izbit de pom.

Ce faci?

Mă uit la tine.

Traduc pagina asta și-ți fac o cafea.

La naiba!

Cum se spune în franceză „a minți”?

Nu. „A spune povești.” În germană e verschönen.

Înseamnă „a minți” și „a inventa”.

A fabula.

Asta e. „A fabula.”

A fabula.

Cu F.

Nu!

Ai completat documentele pentru Tunis?

- Mă auzi? - Da.

Ai completat documentele pentru Tunis?

Încă nu.

Aș vrea să fim deja acolo.

La naiba!

Semnează-le repede!

Le trimit azi. Altfel, ne prinde iulie aici.

E casa de pe Île de Ré?

Da.

Câți ani are fiul tău aici?

Nu știu, 15 sau 16 ani.

Cred că e de acum trei ani.

Catherine era frumoasă.

Încă e.

Da.

Mă duci acolo?

Imediat. Fă-ți bagajul!

De fapt, nu vreau să merg acolo.

Locul ăla și-a îndeplinit menirea.

De ce mă iubești?

Pentru că ești bătrână și urâtă.

Ce faci?

Hei, ce faci?

Schimb luna. Mă bucur că trece timpul.

În curând o să plecăm.

- Deranjez? - Niciodată, intrați!

Am văzut mașina…

- Vreți o cafea? - Nu. Sau una mică.

Nu mai dorm prea bine.

Jeanne spune că din cauza vârstei.

Te crede bătrân. Și tu profiți de asta.

Bună, tată!

O să te pârăsc lui Jeanne.

- Poftim? - Te-am văzut.

Luni. Cu dna Fantin.

Pe mine?

O sărutai.

Uite cum vorbește cu tatăl lui!

N-am mai văzut-o pe dna Fantin

de la înmormântarea lui Fantin.

O sărutați?

Dacă i-ai spune asta lui Jeanne… N-are simțul umorului.

Nu e ca mama ta.

Mama lui avea simțul umorului.

Când Pierre era mic…

Tu nu erai prezent.

Poftim?

În primul rând, nu e adevărat.

Și eram tânăr.

Ce ziceam?

Vrei o cafea?

Da.

Minunată! Grozavă!

Și Catherine era grozavă.

În fine…

- Ia loc! - Nu stau mult.

Ce voiam să-ți spun?

Da.

Am o mică problemă.

O să ți se pară aiurea.

Dacă nu poți, nu e mare lucru.

Găsesc eu o soluție.

Cât îți trebuie?

O sută, 120.

Cât vrei să-mi dai. Sau cât poți.

Vorbește-mi despre Tunis!

Hélène spune că o să stați trei ani.

Trei ani… E mult timp.

Îți abandonezi bătrânul tată?

Câți ani are acum?

Șaptezeci și doi.

Tot logodit?

Tot.

Iau o țigară.

Ce face Hélène?

Hélène?

E bine.

TE IUBESC

Lasă-l să te depășească! E nebun.

M-am certat cu Catherine.

- De ce? - Din cauza ta.

Te vorbea de rău.

Asta mă doare.

Memoria ta e praf.

Nimic nu e prea frumos pentru ea.

Înfrumusețezi lucrurile.

Tu le înfrumusețezi.

În primul rând, nu erai de față.

În memoria ta?

Nu. Sau te-am uitat eu.

Bietul de tine!

Și garajele?

- Ce garaje? - Pentru mașini.

Știu pentru ce sunt. Uită-te pe planuri!

Mă uit la șantier, dar nu văd niciun garaj.

Garajele sunt subterane, acoperite de iarbă.

Îmi place iarba, dle Barret.

Dar am putea avea încă 30 de garaje

fără să cadă clădirile.

Reclamele au fost deja făcute.

Clădirile de sud și sud-est au garaje,

astfel că le putem schimba încadrarea.

Pare imposibil.

Cum adică? S-a decis deja.

- Cine a decis? - „Cine”?

Compania. Toată lumea.

Dar nu noi. Nu eu.

Vreau ca oamenii să se uite pe geam și să vadă grădini, nu garaje.

Îmi pare rău. Mai uitați-vă o dată pe contractul dv…

Contractul meu…

Te pocnesc cu el peste ochi.

Dacă văd garaje acolo, le dărâm.

Locuiești tu aici? Nu.

Dacă stăteai aici, aș fi golit canalizarea la geamul tău.

Dacă trimiți reclamele înainte să fie gata planurile,

te privește. Nu-mi pasă.

Dle Bérard, vorbiți cu dl Wilkinson.

Nu știu cine e.

Nu-l cunoaște. Nu știe cine e.

Cum a fost pe Île de Ré?

Foarte frumos. Bătea vântul tare.

- Când te-ai întors? - Aseară.

Copacii ăia mici sunt mai înalți decât mine acum.

Grădina e un pic mai sălbatică, așa cum îmi place.

Obloanele încă fac gălăgie.

Au spus că le repară, dar știi și tu cum sunt.

Să bagi barca în apă. Anul trecut ai lăsat-o pe uscat.

E prea grea pentru mine.

Mai bine o vindem, dacă tu tot nu mai mergi acolo.

- Vorbim cu Bertrand. - Nu cred că vine anul ăsta.

Au terminat șemineul pe colț.

- Au spart măsuța. - Care?

- Cea ovală? - Da.

- Te duci la Rennes mâine. - Mâine?

- Nemții și belgienii se duc. - Da.

- Cum au spart măsuța? - Uite ce e…

Nu trebuia să vorbesc despre Île de Ré.

Anii trec. Tu ai viața ta. Eu o am pe a mea.

Totul e în regulă.

Am lăsat documentele de la Rennes în apartament.

Vino să le iei diseară!

Nu pot diseară. Vin mai devreme.

- Ai cheia? - Da.

Dnă Bérard, la telefon!

Nu.

Paul, nu putem discuta acum despre asta.

Diseară. Vino să mă iei.

Da, știi asta prea bine.

Și eu.

I-ai spus lui Bertrand că pleci?

Tu nu i-ai spus?

- Pierre! - Bună, Guitte!

M-ai speriat.

Nu te ridica! Ce faci?

M-ai speriat.

Ce-ți fac nepoții?

Au început să vină câte doi. Aline are gemeni.

O mai știi? Era preferata mamei tale.

Când erați mici, oamenii vă credeau frați.

Are gemeni.

- Cea care mă lovea mereu? - Nici tu nu erai vreun îngeraș.

Mereu uit că ai crescut.

Când te-am văzut ultima oară?

Cu mult timp în urmă.

Ești fericit?

Da. Tu?

Eu…

Știi cât de bătrână sunt?

Nu-mi amintesc…

102, 103… 105?

Am împlinit 76 de ani ieri.

Ai grijă la băieți! Ești frumoasă.

Te-am compătimit când a murit câinele.

Cred că te-ai întristat.

A fost ultimul câine al familiei.

Cred că au fost trei sau patru.

Catherine nu mai vrea câini. Are dreptate.

Te atașezi de ei, apoi te întristezi.

PIERRE ȘI FRANÇOIS ÎN PLOAIE, PE MĂGAR - BUNICUL ALEX

Peria.

Paul, peria.

Peria, Paul!

Mulțumesc. Util, ca întotdeauna.

Nu știam că ești aici.

Nici eu.

Prietena mea, Anne.

El e tatăl meu.

- Bună ziua! - Bună ziua!

- Trebuie să plec. - Te conduc.

- O seară frumoasă! - La revedere!

Vin imediat.

Pentru ce-i asta?

Pentru nimic.

Și te distrează?

Nu sunt pentru distracție. Le fac și le vând.

Asta e o pasăre.

Se vinde foarte bine.

Unora le plac păsările, dar nu vor să aibă grijă de ele.

Sunt murdare, trebuie hrănite, pot să plece.

Dar vor să aibă cântece de păsări în casă.

Așa că am inventat o pasăre

curată și reglabilă.

Poți s-o faci mai veselă.

Un alt avantaje e

că sunetul e mereu același.

Devine un sunet familiar al casei.

E ca și cum ai avea un animal de companie.

Mereu același. Mereu al tău.

Ai vândut multe?

Vreo 40.

Ai câștigat bine?

Binișor.

Ăsta e tare.

Nu funcționează. Îi lipsește o piesă.

N-are logică.

Englezii au comandat o sută.

Dacă nu plecam, aveam de lucru un an.

Pleci?

Am auzit că și tu.

Da, am anulat amânarea.

Am început ceva cu niște prieteni.

- Ce anume? - O mică firmă.

Ai văzut-o pe Guitte?

Da.

Bem ceva?

Sigur.

Ia paharele de pe bibliotecă!

- Vrei niște Pernod? - Da.

E gheață pe masă.

Destul. Mulțumesc.

- Cu multă apă? - Da.

Mulțumesc.

- Îți mai trebuie ceva? - Nu. Totul e în regulă.

Ar fi frumos…

dacă ai veni în vacanță cu mine vara asta.

Două săptămâni.

Ieșim cu barca.

Dar poate n-ai cum.

Nu.

- O să fiu bețivă toată ziua. - „Beată.”

Beată.

Luăm cina la părinții mei.

Te superi?

Nu. Îmi place mama ta.

Să-l invităm și pe François?

Ar trebui să vină. Invită-l!

Nu.

Nu văd nimic fără ei.

Mă întrebi pe mine.

- Ce vrei să vezi? - Pe tine, de exemplu.

Sunt aici. Eu sunt.

Am actele. Trebuie să le semnezi.

Le duc în după-amiaza asta.

Trebuie să verific datele.

Cum adică?

Plec într-o vacanță de două săptămâni cu fiul meu.

Nu mi-ai spus.

M-am văzut cu el dimineață.

Te duci pe Île de Ré?

Da.

Catherine o să fie încântată.

Nu e vorba despre ea.

Mă duc cu fiul meu.

Ce doriți la desert?

Două cafele, te rog.

Nu mă crezi?

Sigur că te cred.

Atunci, când plecăm?

După aia?

Nu înțeleg.

Trebuie să prezinți planurile la Tunis pe 5 iulie.

Tu și tipul din Milano.

Dacă nu ești acolo, vor alege proiectul italian.

Au un buget de milioane. Pot aștepta două săptămâni.

Nu sunt sclavul lor.

Nu mai plecăm niciodată.

Mulțumesc.

Bună!

- Bună! - Bună!

- Ce cauți? - Un scaun.

Ia-l pe al meu. Eu plec.

Eu sunt cel mai trist că pleci.

Îți dai seama? Au trecut 39 de ani.

Inseparabili.

Și mă părăsești pentru o femeie. Ticălosule!

- Ți-e sete? - Nu.

Hai să bem ceva!

Milani a primit niște vin Pacherenc.

- Ai mai băut? - Nu.

Imaginează-ți un câmp de piciorul-cocoșului,

străbătut de un râu.

E ca și cum ai bea luna aprilie.

Milani are un butoi.

E un vin rar, tânăr, care nu se prea găsește în altă parte.

Nu mă mai iubești.

Asta era, nu te mai iubesc.

Ești foarte frumoasă.

- Unde e comutatorul? - Am sunat.

Uite-i! Stau pe întuneric. Bună, draga mea!

Florile sunt minunate.

A fost o seară plăcută.

Da, a fost frumos.

Nu te-am obligat să vii. Știam că o să fie oribil.

De ce oribil? Sunt familia ta.

Nu-ți iubești familia?

Nu-mi place să pierd timpul.

E plictisitor să pierzi timpul.

Da, e plictisitor.

Ca un bărbat care nu-mi spune o vorbă

toată seara.

Te plictisești de moarte.

Eram ocupat.

Vorbeam cu părinții tăi…

Ce încerci să faci? Vrei să ne despărțim?

Mă purtam așa cu tine

acum un an,

pentru că petrecuseși o noapte cu o femeie.

De obicei, bărbații spun: „Mai taci!”

Tu ai zis: „Spune ceva!”

Și am spus.

Pentru că am crezut că o să pleci.

Când o să fii pe Île de Ré cu Catherine, lucrurile se vor schimba.

Petrecerile vor fi mai distractive.

Sper.

Când o să fiu cu tine în altă parte, cum o să fie?

N-o să fim niciodată în altă parte.

Să nu mai vorbim despre asta. O să rup actele.

Foarte bine.

După excursia cu fiul tău o să intervină altceva.

Tatăl tău, slujba. Prietenul tău, François,

insula ta… Orice. Oricine.

Nu vrei să pleci.

Ți-e frică s-o auzi, dar ți-o spun.

Mă iubești pentru că sunt aici.

Dar, dacă trebuie să traversezi ca să ajungi la mine, te rătăcești.

Ești ca un bătrân.

De ce nu te duci la tine acasă?

Te așteaptă. Du-te! Ce sunt eu?

O femeie care face o scenă?

Doar ca să te împiedic să dormi.

Te dai jos?

Mă uit la tine.

Îmi vine să plâng pentru că am obosit.

Am obosit să te iubesc.

Cobori, Hélène?

Nu lăsa mașina în mijlocul străzii.

Mă duc la Rennes.

- Pleci acum? - Am o întâlnire mâine.

Pleci așa?

Fără bagaj?

Îmi cumpăr o cămașă de pe drum. O să fie o aventură.

Nu pot să-ți ofer ce nu mai ai…

o insulă, prietenii de dinainte, o barcă,

o școală, nu știu…

Străzi, orașe, o grădină.

O istorie.

Noi nu avem o istorie.

Pentru tine e ca pentru cei care n-au copii.

Un eșec.

Dar n-am ce face.

N-ai nimic de zis?

Nu.

Foarte bine.

O să mă suni?

Sigur că da.

- Trei sute cincizeci de franci. - Patru sute.

- Patru sute cincizeci. - Cinci sute.

- Cinci sute cincizeci. - Șase sute.

- Șase sute! - Șase sute cincizeci.

Avem 650.

- Șapte sute. - Șapte sute!

Șapte sute cincizeci.

- Opt sute. - Opt sute!

- Opt sute cincizeci. - Cincizeci!

- Nouă sute. - Nouă sute. Din rândul doi.

- Și noi? - O mie.

- O mie. - O mie o sută.

O mie o sută!

Doamnă, oferta dv. nu mai e cea mai mare. Accept oferta.

- O mie două sute. - O mie două sute.

Așteptăm oferta din rândul doi.

- O dată… - O mie opt sute.

- Avem 1.800 din spate. - O mie opt sute. Vândut.

- Poftim! - Mulțumesc.

- Abia săptămâna viitoare. - De ce?

- Trebuie să mergem la Île de Ré. - E aproape.

Așa e, dar trebuie să ajungem acolo.

E frumos.

Nu-mi pasă.

Ce aș fi făcut cu el?

- Locuiești în La Rochelle? - Nu, sunt în trecere.

Sunt din Paris.

Paris!

De unde anume?

- Ai găsit ceva? - Un scrin.

Cum arată?

În stil renascentist. E drăguț, o să vezi.

Mergem să mâncăm sardine?

Mi-a căzut puloverul în apă.

Și ce?

- Nu pot să merg așa. - Te temi că o să-ți fie frig?

Nu, dar…

Îmi placi așa. Hai!

Haide!

Am obosit, Pierre. Am obosit să te iubesc.

Și eu am obosit.

Am obosit să tot explic, să vorbesc.

Trebuie să se termine.

Să se termine.

Nu știu să scriu scrisori lungi.

La naiba!

- E radiatorul. - Urcați!

Annette!

Scuze.

Nu-i nimic.

O piatră e suficient.

- Dacă n-are apă, se strică. - Exact.

Am pus apă.

O să se întrebe de ce n-am ajuns.

Îi sunăm.

Acum? Sunt deja la pescuit.

Ce vrei să spun? Luăm un taxi din următoarea localitate.

Nu spune prostii!

Eu spun prostii?

O să găsim un atelier auto.

Dar reparațiile o să dureze două zile.

TE PĂRĂSESC,

- Hai acasă! - Nici nu se pune problema.

O SĂ FIM NEFERICIȚI

N-O SĂ PERMIT ASTA

MAI BINE ÎMI VĂD DE VIAȚĂ SINGUR

Domnișoară?

- Aveți un plic? - O să întreb.

Un plic.

Nu e din sticlă, dar e fragil.

- Trimiteți-l cu valoare declarată. - Durează prea mult.

Nu.

Completați formularul!

- S-a întrerupt. - Închideți! Mai sun o dată.

A sosit ceva pe numele Ménage?

Ménage? Întrebați telefonista!

Ce fel de timbru?

De 30 sau de 40?

Nu…

- Vreau să sun la Paris. - Poți să suni la Paris?

Încerc la Quiberon. Ce număr?

Babylon 30-77.

- Deci nu vreți timbru? - Nu.

Paris, nu Quiberon.

Da.

Toate liniile sunt ocupate.

Sun la Paris.

Aveți legătura cu Babylon.

Alo?

Apelați Babylon 30-77?

Da.

Dna Hélène Haltig. E plecată până la 12.30.

- Vreți să vă lăsați numele? - Nu.

- Aveți vreun mesaj? - Da.

Spuneți-i că e așteptată diseară la Rennes,

la hotelul Du Guesclin.

Repet: „E așteptată diseară la Rennes,

la hotelul Du Guesclin.”

Exact. Mulțumesc.

- Trebuie să așteptați 20 de minute. - Bine.

Vă costă 3,80 de franci.

Doamnă.

Îmi pare rău, mă grăbesc.

Ce m-a apucat? Chiar voiam să te părăsesc?

Te iubesc.

Uite-o! E frumoasă.

Vino încoace!

- Vino! - Vino!

Ne căsătorim imediat.

Imediat.

Căsătorie.

Am întârziat.

Trebuie să mă bărbieresc.

Bună ziua, domnule.

Bună ziua, dle Bérard. Ce faceți? E totul în regulă?

Nu pot continua proiectul.

Plec peste mări și țări.

O să lucrez în Tunisia. Ați fost acolo?

Fumez prea mult.

M-a lovit în plin.

Când a frânat, mergea cu cel puțin o sută pe oră.

Pe puțin.

- Și apoi… - De ce nu te-ai dat la o parte?

Eu n-am Jaguar!

- Aveai timp. - Am calat motorul. Nu ți s-a întâmplat?

L-am calat.

Nu știu cine e de vină.

El a calat motorul. Eu am venit pe dreapta.

Dacă nu eram acolo, s-ar fi dus la vale.

Dacă nu era șanțul, nu se rostogolea.

Am crezut că nu mai are direcție.

- Nu, asta a fost după aia. - Mergea prea repede.

Nu spune asta! N-avem de unde să știm. Mergea cum mergea.

- După aia nu l-am mai văzut. - Nici eu.

Nu l-am văzut ieșind din mașină.

S-a întâmplat foarte repede. Cinci, șase secunde.

- Trebuie să sunăm pe cineva. - Sun eu. Mută camionul!

Du-mă la fermă! Repede!

Am avut noroc.

A fost cât pe-aci.

N-a fost vina mea.

Oprește…

Nebunia…

Costumul meu…

Mi-am distrus costumul.

Sunt obosit.

Îmi place aici, în iarbă.

Nu te apropia! Dacă explodează…

Ne trebuie un extinctor.

Trebuie să sosească. Nu mai țipa! Dă-te!

Ai grijă!

- Încă arde. - Normal că arde.

Nu sunt pompier.

Dați-vă mai în spate! Dacă vă explodează în față…

Încă arde.

- Mergem? - Le-am dat pătura.

Mi-e prea cald.

Ar trebui să mă doară, dar nu doare.

Pătura asta…

Mi-e cald.

O să deschid ochii.

Nu încă. Mai întâi să-mi revin.

Și mașina?

Cred că e lovită rău.

Îmi revin, apoi deschid ochii.

- Vine doctorul? - Da.

Mi-a fost frică.

O rog pe Hélène să mă ducă acasă.

Mai întâi mă odihnesc,

apoi deschid ochii și-i spun lui Hélène.

Să le luăm în ordine.

- Vine ambulanța? - Da. O așteptăm.

- Te-am trezit? - Nu.

Te culci târziu. Te spun!

Cui?

Vrei cafea?

- Unde te duci? - Fac niște livrări.

Am terminat la 3.00 noaptea.

Tata vine la Île de Ré, în iulie.

Serios.

A trecut ieri pe aici.

- Ce a zis? - Nimic. Am stat de vorbă.

- Despre ce? - Nu-mi amintesc.

I-am arătat ce am făcut. L-am întrebat ce face la vară.

Dă-mi o țigară!

Mulțumesc.

Nu pari foarte…

Cum?

Nu știu.

Nu știi ce simți în privința asta.

Vrei să luăm prânzul împreună?

Dacă vrei…

Sună-mă pe la 12.00.

- A deschis ochii. - Liniște!

Am deschis ochii. Acum ce fac?

Trăiesc. Aud tot.

Sunt amuzanți.

Sunt foarte obosit.

Dar asta e firesc.

Ar trebui să le spun…

Ce vrea tipul ăsta?

Sunt nebuni! Mă îngroapă?

Amin.

E posibil să fi leșinat doar.

- Trebuie să-l întoarcem. - Să așteptăm să vină medicul.

Voiau să mă îngroape.

Plecați de aici!

Sunt nebuni.

Aud. Văd.

Pot să mă duc să dau un telefon?

Un preot.

Încep să mă sperie.

Să am grijă să nu adorm.

Nu trebuie să adorm.

Poți să te dai la o parte?

Vino să ne ajuți!

Hai să ne ajuți!

- Nu te certa! - Nu mă cert.

La o parte! Atenție!

- Nu l-a atins nimeni? - Nu. Așa l-am găsit.

- Mai e vreo victimă? - Nu.

- De când e aici? - De jumătate de oră.

Ține asta!

Mulțumesc.

V-am spus să faceți loc.

E grav?

Nu știu.

Pierre știe că ieși cu Bernard?

Nu ies cu el. Vrea să vorbim.

Nu e nevoie să-mi dai explicații.

Da, îi spun tot.

Aseară n-ai spus prea multe.

Era prea multă lume de față.

- O să te măriți vreodată? - Nu-mi pasă.

Ar merge foarte bine cu o cravată simplă.

Așa e.

O iau pe cea albastră. Îi place albastrul.

Aveți și cu mânecă lungă?

Da. Avem cu mânecă lungă.

Le iau pe astea două și una albastră.

Bine.

- Are răni la stomac? - Nu cred.

- E a dv.? - Da. Mulțumesc.

Ușor!

Cu grijă!

Vrea să spună ceva.

Nu te teme! Ai avut un accident. Avem grijă de tine.

Te aude?

Nu cred.

- Și familia lui? - Vine soția.

I-am găsit portofelul, o scrisoare și un ceas.

Veniți la secție!

A sunat cineva?

Cine?

A lăsat vreun mesaj?

Bine. Asta e tot?

Cine?

Nu a spus cum îl cheamă?

Puteți repeta mesajul?

Mulțumesc.

Anne? Sunt Hélène.

Îmi împrumuți mașina ta? Mă duc la Rennes.

Îți explic mai târziu.

Sunt foarte… Îți povestesc mai târziu.

Sunt foarte fericită. Da. Imediat.

Mama ta nu e acasă.

Am sunat să-i spunem că tatăl tău a avut…

un mic accident.

Da. De dimineață.

Nu cred, dar a plecat imediat.

O să ajungă după-amiază.

Sunt bine.

Am dormit o vreme. Sunt bine.

Am auzit

că o să aibă grijă de mine.

Mi-era frică în iarbă.

Credeam că o să mor.

Dacă muream, ar fi găsit scrisoarea

și i-ar fi dat-o lui Hélène.

Trebuie s-o rup.

Poți să vorbești?

Ce te doare?

Burta?

Spatele?

Poți să deschizi ochii?

- E inconștient? - Da.

Îi spun lui Hélène să nu se teamă de ambulanțe.

Mă transportă. Îmi salvează viața.

Îmi vorbesc.

Sunt la spital. Nu-mi mai e frică.

Cred că e senin.

Sau plouă.

Nu. E un pic de soare.

Aud oameni în grădină.

Aud și vântul.

- Ce i-ai dat? - Hemisuccinat.

Avea tensiunea prea scăzută.

Foarte bine. Mulțumesc.

Duceți-l în sala de operații!

Ce s-a întâmplat?

Un tip a avut accident.

- Unde e? - La spital.

Care spital?

Văd lumina mai bine acum.

E minunată.

Ce mi-au făcut acum a durut.

Încă un pic

și scap.

Mă dor doar brațele.

Am atâtea de făcut!

Obloanele casei.

François…

Mai întâi trebuie să ard scrisoarea.

Să ard scrisoarea, ca să nu rămân singur.

Și… măsuța…

Cea ovală…

Mi-e frică.

Au schimbat muzica…

muzica de orgă.

Pentru că…

a adormit muzicianul.

El…

A…

A adormit.

Mu…

Muzi…

Da.

Unde e?

Veniți cu mine!

Doamnă!

Astea sunt lucrurile pe care le-am găsit.

Subtitrarea: Robert Ciubotaru