Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Ți-am apărat onoarea. Vrem să te recucerim.

Tocmai ați acaparat petrecerea Lalei.

Totul se rezumă la voi.

Chiar m-ai păcălit să-ți fac treburile murdare.

Credeam că va fi ușor, dar nu e.

Ne mutăm împreună sau ne despărțim.

- Izzy? - Leo!

Salut, Gogoșică!

- Mi-e dor de tine. - Nu mai e mult. Promit, bine?

O să rezolvăm cumva.

Lala are dreptate, te iubesc.

- Acum, mai mult ca niciodată. - Mamă!

Ce faci? Ce e?

Lala, e al bunicii mele.

E așa strălucitor!

Planul e flexibil și vrem să facem o modificare pentru tine.

Doamne!

- Iisuse! - Valea!

Nina are dreptate. Vă rog să plecați.

- Salut! - Salut!

Salut!

Ești un unicorn.

Surpriză!

Izzy.

N-a fost prima mea femeie... sau a doua.

Ador relația noastră.

Nu doar sexul, relația în sine.

Nu mă meritați.

Ai dreptul să știi.

Zborul ei decolează la 20.35.

Jack, unde e?

- Hai la aeroport. - Unde?

Hei, blegilor!

Vă urmărește cineva.

Suntem împreună! Suntem o tripletă!

Fir-ar!

Salut!

Pot să intru?

Emma, Izzy, vreți să întemeiem o familie împreună?

Ce dracu'?

Ești însărcinată.

Nu se poate!

Ai dreptul să știi.

Riley, îmi place Riley.

Izzy Silva, vrei să te căsătorești cu noi?

Tu ești ușa!

Ne deschizi viețile

în moduri spectaculoase și uimitoare.

Îmi place ușa mea.

Nu pot să fac asta.

- Salut! - Ce face fata mea?

M-am întors.

- S-a întors. - Da.

Vom fi bine.

E evident că încă ținem unii la alții.

Brusc, despărțirea asta pare extrem de reală.

Din cauză că e.

Ia uite la tine!

Ești gata?

Ești cel mai drăgălaș cavaler de onoare.

- N-arăt rău, așa e? - Da.

Ai făcut o alegere bună, Ben.

Nu e cazul să plâng la altar.

- Dar o s-o faci. - Da.

- Da. - O să plâng cu muci.

Știi...

Obișnuiam să visez despre cum ar fi să nu fiu beat sau bolnav mereu.

Despre cum ar fi să mă trezesc și să știu cum și când am adormit.

Dar nici măcar n-am îndrăznit să visez la asta.

La tine... și la ea.

Sunt mândră de tine.

- Ne potrivim, nu? - Da.

La ce oră ai zborul?

Târziu, la 22.45.

- Ești bine? - Da, nu-i mare lucru.

Doar las totul în urmă, pe tine, pe Nina...

Încă n-am găsit o pizzerie ca lumea acolo.

E foarte stresant...

- Poți s-o spui. - Ce să spun?

Că-i lași în urmă și pe Jack și Emma.

Sigur. Da. Și asta.

Dar te așteaptă doi oameni foarte importanți la graniță.

Doi?

Da, Leo... și tu.

Cea mai bună versiune a ta.

Cine naiba ești?

Sunt Ben Silva și asta e viața mea frumoasă.

Să terminăm treaba, regină formidabilă...

Ești iubirea vieții mele.

- Mă sperii foarte tare. - Știu.

Chestiile legate de nuntă, momentele dramatice,

chiar când discutam...

Știi, discutam despre când doi oameni...

- Se mută împreună? - Da.

Ți-am spus că mă sperii îngrozitor de tare?

Cred că-ți dau prea multă bătaie de cap.

Nu, e exact cât trebuie.

Ești tare prostuț.

Neen, nu e nevoie să te pui în genunchi... E prea mult.

Te cer.

Cred că exagerezi un pic.

Te iubesc prea mult ca să-mi las frica să ne strice relația.

Ți-am spus că-s îngrozită?

Iubesc relația asta prea mult, ca să las pe vreunul din noi s-o strice.

Și o să-mi petrec restul vieții...

făcându-te să uiți că ți-a fost vreodată teamă.

- Shaun. - Neen.

Vreau să-ți trec numele pe contract.

Vreau să fie apartamentul amândurora.

Vrei să locuim împreună?

Vrei să fii al meu?

Da.

Ia cheia.

Întrerupe-mă dacă ți se pare că pun un diagnostic...

Faci asta de mult.

E mai mult o teorie, dar vrem părerea unui profesionist.

Simțim că lipsește ceva

fiindcă am făcut greșeala de a invita o a treia persoană în relația noastră.

Da, deci, o perioadă limitată,

vom simți lipsa cuiva ca Izzy.

Asta nu înseamnă că noi nu suntem destul.

- Nu. - Eu și Emma.

- Fiindcă suntem. - Așa e.

- Așa e? - Așa e?

Spune că e așa... mai ales referitor la perioada „limitată”.

Nu pot răspunde la asta pentru voi.

Am făcut ce trebuia. Știm asta.

- Avem tot ce ne-am dorit. - Da.

Dar ne simțim...

Cum să explic? E un sentiment de...

- Suntem triști. - Triști.

- Deznădăjduiți. - Da.

- Dezinteresați de... - Da.

- ...de tot. - Da.

- Așa e. - Da.

Ai emoții, Ben?

Da, e ciudat, nu?

Suntem foarte bătrâni,

chiar dacă va fi groaznic, și-așa nu mai avem mult timp.

Sună cam pesimist, nu crezi?

Încep să am emoții.

- Cu plăcere. - Doar acum începi?

Ești robot? Eu am mereu emoții.

Shaun, cum e să ai emoții?

Will? Vreau o nuntă adevărată.

Dacă asta vrei, hai să facem nuntă.

Intrați pe NinaOrganizeazăNunți,

dacă vreți să iasă bine...

Da, continuați să faceți asta, în timp ce eu...

Vino aici, coleguțo. Haide, pentru simetrie.

Ce frumos!

Sfinte Sisoe!

În mai puțin de un minut,

vreau Motown, ceva ritmat,

nu vreau să adoarmă bătrâneii.

Ce?

Relaxează-te și stai aproape,

dansul tată-fiică e în 23 de minute.

Alo! E cineva acasă?

Vorbești cu mine acum?

Nu, vreau să danseze DJ Carl cu tatăl tău.

Nu! Eram sarcastică. Caută pe net ce înseamnă.

Îți place la nebunie, nu?

Dacă îmi ziceai acum o lună că voi fi organizator de nunți,

îți țineam mâinile cu genunchii

și mă făceam că te scuip până-ți retrăgeai cuvintele.

Ce descriere clară!

Iată-te aici, trăind viața minunată pe care nici nu ți-ai imaginat-o.

Iz?

Scuze. Mi-am amintit de ceva ce mi-a zis Jack despre noi,

eu, Jack și Emma.

A zis:

„Și dacă cea mai frumoasă, fericită, sinceră viață a ta

ar fi altfel decât ți-ai imaginat?

Ai avea curaj s-o trăiești?”

O să fii bine?

- Da. Sigur. Doar te am pe tine. - Vino aici!

Uită-te la ei...

Ceva e diferit.

Și tu simți?

Da, ce e? Ce s-a schimbat?

Noi?

Hei!

Ce faci?

De ce aș face ceva?

Stau cuminte aici, sorbindu-mi băutura,

fiindcă nu vreau să dansez și să fac lumea de râs.

Aș fi narcisistă, deci...

Bine, mă...

tem să nu vină neinvitați și la nuntă.

Fetițo...

Nu-mi spune „fetițo”.

Meriți să-ți spun „fetițo” pe un ton solemn:

„Fetițo...”

Arăți ca un cățeluș care așteaptă să se deschidă ușa

și să-i aducă oamenii un os.

Hai sictir, organizatoareo de nunți!

E o insultă? Prea târziu, mi-o asum.

Am vorbit serios, ar trebui să fii mândră de tine.

- Te-ai descurcat bine. - Minunat. Fără îndoială.

Cineva a băut cam mult.

- Nu? - Doamne!

Nu.

Îl iubesc pe roșcatul ăla sentimental.

Taci.

N-am spus nimic.

Nu-l știu pe ăsta.

E infinitul. Pentru totdeauna.

Pentru totdeauna.

Pentru totdeauna.

Hai să dansăm, fiindcă suntem grozave!

- Suntem grozave! - Chiar suntem!

- Așa facem! - Haide!

Există o perioadă scurtă

imediat după ce devii abstinent.

Poate să țină vreo cinci zile, dar e minunată, euforică,

e o mostră din ceea ce e posibil,

înainte să înceapă plânsul și datul cu pumnii în pereți.

În spațiul acela euforic limitat,

am văzut genul ăsta de frumusețe,

mi-am imaginat genul ăsta de viață,

cu genul ăsta de prieteni.

Mi-am imaginat cum e să fiu genul de tată

pe care-l merită fiica mea extraordinară.

Mi-am imaginat

o femeie minunată pe care s-o iubesc din toată inima

când voi fi suficient de sănătos să pot face asta din nou.

Dar nici în cel mai frumos vis,

nici când eram cel mai optimist, în acea mini-vacanță,

nu era atât de frumos,

așa frumos ca voi, toți.

Vă iubesc.

- Noroc! - Noroc!

Felicitări!

- Noroc! - Noroc!

- Noroc! - Acum.

Noroc!

Ce drăguț!

- Leo, salut! - Salut!

Stai puțin.

Le vezi?

Știu, așa e?

Bine... să nu râzi de cum vorbesc în spaniolă.

Ne vedem în curând, bine?

- Pa! - Pa, Gogoșică!

O vezi pe cea mai de sus?

- Da. - Aia ești tu.

- Te iubesc. - Și eu.

Mersi, tată.

Am mai făcut asta, nu?

Da, de atâtea ori.

E în regulă.

Suntem infinite.

- Te iubesc. - Și eu.

Nu uita, bine?

Cum aș putea să te uit?

- Oricine-ai fi. - Boule!

- O să-mi fie dor de tine. - Ai grijă de el, te rog.

Sigur, draga mea.

Ești bine? Te iubesc.

Trebuie să pleci.

A venit taxiul și zborul n-are întârziere...

Da.

Ești gata, tată?

Da, dacă ești și tu.

Hai, valea!

O s-o faci?

Nu știu.

Bine. Trebuie să dormim.

Ar trebui s-o spui mai hotărât, poate va funcționa.

Una dintre ele se va trezi în mai puțin de trei ore.

Ce e?

Aici nu mai e acasă.

Sunt doar cabluri, pereți și țevi!

Fiindcă Izzy nu e aici.

Da, cred că... ea e „acasă”, nu?

Unde merge ea, acolo e acasă.

Dacă nu ne mai iubește? Dacă ne-am gândit prea mult?

Nina.

Am un déjà-vu.

- Bună! - Trebuie să știți ceva.

Da, știm că pleacă, deci...

La 22.45, către San Diego.

Bine.

Uite care-s veștile adevărate.

Spera c-o să reveniți după ea.

- Spera la un turneu de revenire? - Ce? N-are niciun sens.

Știu, dar sunt... E stresant.

Speră c-o să revenim după ea.

Doamne!

Nu știu dacă înseamnă ceva.

Oricum, eu am terminat.

Hei, vrei să fumăm ceva, să facem sex extenuant

și să-ți petreci viața cu mine?

Da.

Super!

- Încă ne iubește! - Da!

DE VÂNZARE

Libertate!

Vezi, de asta avem nevoie de pază în cartier.

Știți că nu puteți pune un semn pe care l-ați furat în fața casei.

Vorbiți cu un agent imobiliar.

Așa se face.

E simbolic.

În ultimii zece ani, când eram trist, mă gândeam:

„Oare ce nebunie o să mai facă Jack și Emma azi?”

De acum, ce o să mă fac?

O iau eu! Da!

Mersi!

Sora mea crede că v-a luat casa?

Așa pare.

Familie Trakarsky, ce se întâmplă?

Înfigem un țăruș în inima planului.

Din păcate, sora ta a fugit cu el, dar gestul contează.

Chiar o s-o faceți? Mergeți după ea?

Fugim la aeroport. Din nou.

Dar, de data asta, în loc s-o aducem înapoi,

mergem noi cu ea.

Dacă vrea.

Sunteți cei mai curajoși oameni pe care-i cunosc.

În numele lui Carmen și al meu, vreau să vă mulțumesc.

Pentru ce?

Pentru că ne-ați arătat cum se face.

- Te iubim. - Te iubim, amice.

Mulțumesc.

Cred că încep să înțeleg.

- De ce vă place. - În regulă.

E plăcut, barbă, apoi șampon.

Ambele erau de la mine.

La ce oră e zborul lui Izzy?

- La 22.45. - 22.45.

Cât e ceasul?

22.39.

- Nu, o să ajungem. - Am pierdut zborul!

O să pierd zborul!

Cât credeați că e ceasul?

- Băga-mi-aș! - Liniștește-te.

Mergem cu mașina.

- O excursie. - Cu mașina.

Sunteți gata de excursie, fetelor?

Va fi distractiv, nu?

Foarte distractiv.

Știi excursiile din facultate?

E bine.

Avem timp să ne exersăm discursul.

Poate avem timp să oprim la scaunul ăla mare.

Vreau o poză în scaunul ăla.

Despre ce naiba vorbești? Trebuie să pornim.

- Ai luat tot? - Da.

Da! Excursie!

Cât de curând o să putem uita?

Excursiile nu mai sunt distractive.

Nu putem să apărem la ea la birou în halul ăsta.

Ne spălăm în baia de aici,

dar ne grăbim, că e aproape 17.00.

Sper să aibă masă de schimbat scutece și muzică.

...pentru fiecare personaj și au abilități speciale.

Poți să le pui costumații diferite?

Da...

- Doamne! Iisuse! - Sfinte Sisoe!

Spune-mi că n-o să țină minte. Așa e?

Nu știu, sper, să mergem,

s-a întâmplat, s-a terminat, mergem înainte.

Nu e așa amuzant!

Nu e așa amuzant. Tu cum ai pronunța?

Cum ai pronunța?

Hei, bleago!

Te urmărește cineva.

- Probabil ești Leo. - Bună, amice!

Am lăsat totul în urmă pentru tine.

Casa din Hawthorne Heights, planul, tot.

Nu mai e acasă. Tu ești.

Nu suntem noi fără tine. Suntem incompleți.

N-am venit să te luăm cu noi, am venit să stăm cu tine.

Dacă vrei.

Putem să rămânem? Te rog.

Vă urăsc, nenorociților!

Uite ce mi-ați făcut!

TREI ANI MAI TÂRZIU

Vă urăsc, de ce ați făcut asta?

- Cu calm. - Poți.

Încă de câteva ori, bine?

Bine.

- Da! - Doamne!

- Ai reușit! - Da? Doamne!

Copile...

Îmi pare rău.

Subtitrarea: Ana-Adina Doroftei