Original subtitles

Din episoadele anterioare...

M-am întors pentru voi.

- Viața noastră e aici. - Pot să rămân?

Nu-s pregătită să-mi iau rămas-bun.

E evident că încă ținem unii la alții.

Ce se întâmplă la Hotel Angelina rămâne aici?

N-ar înțelege nimeni.

Ce ai făcut?

De ce?

Ca și cum tot prin ce am trecut a dus la momentul ăla.

S-a schimbat ceva.

- Serios? Ce? - Nu știu.

Slujba asta de la graniță chiar există sau e o amenințare?

„Timpul s-a scurs.”

Sigur că există.

Cumpărătorii mei depun astăzi o ofertă pentru o casă.

Asta... sau alta.

Nu plânge nimeni, nici măcar eu.

Cred că suntem fericiți.

- Sfinte Sisoe! - Ce e?

Uite.

DE VÂNZARE

Fetele au adormit.

Nina, ce faci?

- Te referi la ăsta? - Da.

Vă scot casa la vânzare. Vezi? Am nevoie de un semn mai mare?

Nu vindem casa. Așa e?

Dragule, dacă o fi să vindem casa vreodată,

promit să mă consult cu tine întâi.

Uite,

te rugăm să pleci.

Bine? Și ia și ciocanul cu tine.

Chiar deții un ciocan sau l-ai cumpărat acum?

Nu, era-n garajul în care am găsit semnul, la vedere,

ca și cum Will voia să-l iau...

- Nina, serios, de ce faci asta? - Această...

superbă reprezentație artistică?

O fac pentru că voi, ticăloșilor, ați reaprins flacăra aseară.

Știi ce? Poți lăsa ăla jos?

- Nu e nevoie să fie nimeni lovit. - Măcar la nivelul taliei?

Bine. Deocamdată. Vorbiți.

Bine.

Ne-am întâlnit cu Izzy, dar asta nu e treaba ta.

Iubito, trebuie să ne recalibrăm comunicarea din priviri.

Izzy e o femeie matură. Ea a vrut să vină la hotel.

E cumva treaba Ninei? Nu e.

- Insiști cu treaba asta? - Da, nu e treaba ei.

Aș fi preferat să zâmbim și să dăm din cap,

până ajungeam în casă,

- ...departe de ciocanul ăla. - Știu.

Sper că petrecerea asta nu e neautorizată.

Altfel, va trebui să vă pârăsc Lalei.

Bine, ia te uită! Vă...

Vă mutați? Ce s-a întâmplat?

Nu, nu ne mutăm și nu s-a întâmplat nimic.

Ben, dl tatăl lui Izzy, nu vreau să dezvălui secrete

- ...din viața sexuală a fiicei tale... - Da.

Să zicem doar că a făcut... cu ei.

- Nu. N-am făcut. - Nu am făcut...

- Fără sex. - Înțeleg de ce ai crede asta,

- ...dar doar ne-am îmbrățișat. - Cu tandrețe.

- A fost plăcut, dar ciudat. - O îmbrățișare lungă.

A venit la hotel?

- Da... A venit. - Da, asta...

s-a întâmplat.

Ce înseamnă asta?

Vă împăcați? Cum vine asta?

Pleacă în Otay Mesa luni, nu?

Se pare că „mai stă puțin”.

Ce?

Ți-a spus ție asta? Spune-ne exact ce a spus.

Când vă întâlniți, creierele vi se topesc

și vi se scurg prin diferite orificii.

S-ar putea să ai dreptate.

Chiar a zis că „mai stă puțin”?

Doamne, nu mai pot cu voi!

Ce s-a întâmplat, mai exact?

Nu știu ce să-ți spun. Ești tatăl ei.

E suficient să spunem că nimeni n-a făcut sex.

Nu! Bine?

Nu e suficient!

S-au terminat zilele în care o chinuiați pe prietena mea!

Semnul „De vânzare” e o farsă.

O să mergem înăuntru, să servim o prăjitură cu cafea.

- Delicios! - Putem intra?

- Da, putem discuta înăuntru? - Nu e nimic de văzut aici.

Uite cum stă treaba.

S-ar putea să iasă urât, lasă-mă să mă ocup eu.

Știi ceva? Nu vreau să știu.

Nu înțeleg, un cuplu vizitează casa?

Ai spus că e o urgență. Credeam c-a luat foc.

Să ne gândim puțin.

Chiar crezi că, dacă ar arde casa, ți-aș trimite ție mesaj?

De parcă ai fi singurul care poate salva Conacul Răhățilă?

- Bine. - Așa pățesc tipii ca tine

când dau o lovitură?

Nu știu, n-am...

- Iubito. - Da.

- Iubito. - Ce e?

- Iubito. - Ce e?

- Îți place? - Merge.

- Vrei s-o cumpărăm? - Mi-e indiferent.

Scuze.

- Iubitule. - Da?

Tipul ăla vrea să vorbească cu tine.

- Ce faci? - Mă bucur să vă revăd.

De curiozitate, SUV-ul ăla tunat de afară e al vostru?

Da, are mulți cai. Ajunge la 100 km/h în jumate de secundă.

- Gri spaniol. - Superb.

Griul spaniol e demodat.

Alo? Anul 2018 e la telefon. Își vrea SUV-ul înapoi.

- E o glumă. - Suntem tare amuzanți, iubito.

Nu. Nu se poate.

Conacul Răhățilă nu i-ar accepta.

Dacă-mi aduc bine aminte, vor „să facă modificări”.

- Liniștește-te. E bine să respiri. - Da.

Nu e vorba de incendiu sau inundație.

Doar de speranțele și visurile tale,

care ți se scurg printre degetele ineficiente iar.

O oportunitate pierdută.

Irosită.

Ratată.

Ce prostie!

Ai putea să pleci.

Ai putea să te duci dracului.

Noi chiar n-am știut

că Izzy o să ia o pauză.

- Da, sigur. - E adevărat.

Am stabilit că n-o să luăm decizii pripite.

- O luăm încet, reflectăm. - Așa e.

A o lua încet. A sta puțin.

Nu văd care e diferența.

N-o să vă las s-o distrugeți din nou.

Nu vindem casa.

Aici e căminul nostru. Viața noastră.

Atunci, a venit momentul.

Chiar acum, cuplul ăla oribil

depune actele pentru credit.

Avem cam opt minute până vin să facă oferta.

După ce se întâmplă asta, trebuie s-o prezint proprietarilor,

și ei o s-o accepte.

Dave. Haide, nu-l lăsa pe tupeistul ăsta manipulator să...

„Tupeist?” Așa vor sta lucrurile când vom fi vecini?

Da.

Minunat.

Nu.

N-o să las manechinele alea de mall

să locuiască în casa mea, martor mi-e Dumnezeu!

Hai să nu facem asta, bine?

Dar nu e casa ta, nu, Dave?

Te mai poți preface șapte minute,

până când vin și instalează o mică piscină

care-ți aruncă valuri în față, din motive pe care nu le înțeleg.

Vor și să mărească garajul,

pentru colecția lui de vehicule de teren și skijeturi.

Am redactat deja oferta ta. Mergem?

Știu că nu vrei să auzi asta, Nina,

dar nu e treaba ta.

Repet pentru cei tari de urechi,

cu siguranță e treaba mea.

Când universul EJI va deveni termonuclear, ceea ce se va întâmpla inevitabil,

eu o să caut prin radiația ionizată

particule subatomice din cea care a fost odată Isabelle Silva.

Da, am ieșit cu un fizician nuclear.

De fapt, mi-era client, dar am învățat câte ceva.

Nu putem continua să-i facem rău.

Atunci, puneți capăt relației.

Pentru început, nu mergeți la nuntă.

Și asta e partea grea.

Trebuie s-o răniți tare.

Ba nu. Nu e nevoie să fim răi.

Mai știți când Shrek i-a zis măgarului

că e inutil, enervant și penibil, ca să-l facă să plece?

Așa trebuie făcut, dar mai rău.

Nu mai avem timp, nu vrei să sari peste tensiunea dramatică

sau măcar s-o scurtezi? Spui „e greu”, apoi...

Ce a zis Carm?

Ultima dată? „Te iubesc, pa.”

În legătură cu casa.

Da, scuze. Sunt puțin... confuz.

A zis s-o fac.

Ți-am spus că nu le place șindrila?

Au zis că e „hidoasă”.

E complicat, nu? Palpitant și înfricoșător?

Mă bucur că te-am putut ajuta.

Da!

Ghici cine merge în croaziera Designing Women?

Tipul ăsta! Mulțumesc.

Și ție, și tuturor celor care au crezut în mine.

Unde te duci? Pleacă de la fereastră.

- Ce faci? - Nimic.

Da, mai bine plecați.

Pleacă.

După ce prefăcutul ăsta le-a trimis mesaj.

Doamne!

Ce e?

Păreau extrem de imbecili, nu?

Will?

O secundă. Trimit un mesaj de grup „Duceți-vă dracului”

tuturor fraților și surorilor mele din imobiliare.

Ce facem acum?

Oamenii ăia erau reali? Ceilalți cumpărători.

Sunt oameni adevărați, da.

Will, uită-te la mine.

Nu peste umărul meu, la mine.

Ducele și ducesa de Imbecilia chiar erau interesați să cumpere casa

sau a fost ceva regizat?

Da. Eu am făcut asta.

Văd că ai fost la aceeași facultate.

Nu e recomandat să nu faci asta?

Deci mai nou te învârți în cercuri cu fotomodele?

Iisuse, ce mănâncă, cocaină și țigări?

Nu e bine.

Cine ești?

Partenera lui. A numit barul după mine.

Da, dar apoi ea a renunțat, așa că...

N-ai reușit nici să-ți scrii numele fără greșeli?

„Brithani?”

Se pronunță „Brittany”.

De ce?

Era Brittany cu „y”, dar apoi am făcut masteratul,

l-am schimbat în „i”, așa am simțit. Emancipare.

Am adăugat „h-ul” după ce mi-am luat doctoratul.

Mai ai?

Între noi, psihologii, nu vreau

să fiu Doar Brittany din Idaho Falls, știi?

- Idaho Falls. - Bine.

Ea e terapeuta care mă înlocuiește?

Nu, toate-s terapeute.

Cu facultăți de prestigiu, majoritatea.

Nu cred.

Am terminat? Sau...

Numele te descalifică, îmi pare rău.

Credeam c-a fost clar. Deci, pa, Brithani!

N-o asculta, Brithani. Nu e decizia ei.

Da, dar... mă sperie.

Foarte tare. O să plec. Mulțumesc.

- Mulțumesc pentru asta. - E o idioată.

- Are doctorat. - E o idioată educată.

Nu cred că zăpăcitele astea superbe...

Să ridice mâna cine are doctorat.

Ce avem aici? Una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte...

Ar putea minți...

Să mintă? Nu. Am verificat. Au doctorat toate.

Scuze!

Ce e? Vorbește.

Eu sunt doctor în medicină, psihiatru, deci...

Am zis să taci.

- Ai zis să vorbesc... - M-am răzgândit!

Problemele ei au probleme. Așa e, doctorițelor?

- Te aud. - Fir-ar...

Nu-i nimic. Nu contează.

Iubito? Sunt eu, soțul tău.

Am reușit. Conacul Răhățilă e al nostru!

Da, știu! Conacul Răhățilă e al nostru! Conacul Răhățilă e...

Bine.

Da, nu, știu. E minunat.

Soph e grozavă, face mare parte din treburile gospodărești,

mă lasă să dorm până târziu, râde la toate glumele mele.

Mi-a cedat controlul total asupra telecomenzii și zice

c-ar trebui să faci la fel când te întorci.

Nu, evident că n-a spus nimic din toate astea.

Iubito, bună! Mi-e dor de tine.

Vreau să vii acasă, bine? La noua noastră casă.

Te iubesc mult. Te iubesc cel puțin la fel de mult ca pe noua noastră casă.

Da, absolut.

Am o idee genială cum să le spunem lui Jack și Emmei

și să nu se supere.

Da, bine... vrei să le spun eu?

E... da, grozav.

Mulțumesc pentru încurajare.

Nu, ar trebui să...

fiindcă... rufe...

copii... pa, iubito!

Bine.

Nu-s foarte mândru de mine acum.

Cred că e un moment bun să vă spun

că paparazzii voștri din Portland

sunt prietenii mei și ai lui Marty, cumpărătorii casei voastre.

- Poftim? - De ce e un moment bun?

Fiindcă plec acum.

Diabolic.

E viitorul meu prieten bun.

- Specimenul ăla? - Da, sigur.

- Deci... - Deci...

Deși ne-am străduit să n-o facem, am comis-o.

Se pare că nu ne putem abține când e vorba de Izzy.

Am senzația că lumea se învârte în jurul nostru.

Că e un uragan uriaș și, când se va liniști,

nimic nu va mai fi la fel.

Ar trebui să rămână la fel? Lumea?

Viețile noastre? Noi?

Dacă problema e la noi?

Și am invitat-o pe Izzy într-o casă în flăcări.

Chiar o să facem asta?

Dacă da, EJI o să se rupă în așa multe bucăți,

încât n-o s-o mai putem reface.

Știu.

Te iubesc.

Și eu.

Putem fi destul.

- Da. - Știu asta.

Da.

E decizia corectă.

- Chiar e. - Ești gata?

- Nu. - Bine.

- Da. - O s-o facem oricum.

Salut!

Salut, ai o clipă?

Spune repede. Lucrez.

Într-un bar?

Sunt în bar, dar nu mai lucrez aici.

Ciudat.

Planific nunta Malei.

Te-ai prins? „Mala?”

Sună ca Lala, dar acum e mama ta?

Deci, „Mala”.

Nu, nu e, și nu i-aș zice așa nici moartă.

Dă-i puțin timp.

Cum pot să-ți fac ordine în viață de data asta?

Sunt în fața unui bar.

Simplu. Du-te înăuntru, începe să bei.

Jack și Emma sunt acolo.

Înăuntru.

Aha.

„Aha?” De ce „aha”?

Scuze, am vrut să spun... și?

Și...

cred c-o să propună să ne împăcăm.

Și cum rămâne cu...

Leo? Exact.

Și cu ceilalți copii, pe care nu i-am cunoscut încă.

Mă întorc. Trebuie.

Vreau.

Minunat. Atunci, începe cu asta.

- Vreau să meargă relația cu ei. - Dar nu merge, Iz.

Mă auzi? Din multe puncte de vedere, nu merge.

După nunta mea, o să-ți miști fundul ăla ferm...

Iz? Alo?

Cine naiba mă cred? Vocea rațiunii? Eu?

Știi de ce nu-mi plăcea să fiu terapeut?

Fiindcă mă tot gândeam că e o mare prostie

să dau eu sfaturi cuiva, despre orice.

Când crezi c-o să renunți la scuza asta?

- Ce? - La „sunt Nina cea haotică”,

ca și cum e asul tău din mânecă.

Fiindcă nu mai ești persoana aia, nu?

Până când e convenabil. Știi ce zic?

Nu vrei să fii terapeut. Minunat.

Nu vrei să lucrezi cu mine în bar? Bine, înțeleg.

Serios, Shaun? Chiar înțelegi?

Te rog, nu face asta.

Nu-mi spune că „sunt Shaun, barmanul,

și ar trebui să-mi păstrez teoriile pentru bețivi care nu și le amintesc”.

Fiindcă ești la o răscruce.

E timpul să fii realistă.

Să nu te mai ascunzi în spatele „Ninei cea haotică...”

și să alegi calea spre restul vieții tale.

Să ți-o asumi.

Și nu vorbesc doar despre cariera ta.

Întinzi coarda, băiete.

Shaun...

- Salut! - Bună!

Salut!

Mulțumesc că ați venit aici, astăzi.

Noi te-am sunat.

Știu. Dar mereu mi-am dorit să spun asta, ca un mafiot.

Încep eu.

Evident, trebuie să rezolvăm niște probleme logistice.

- Iz. - Am o teorie.

Lucrurile se rezolvă când le rezolvi.

Trebuie să-ți iei un angajament...

- Iz! - Ce? Ce e?

Ce ați pățit?

- S-a... - Spune odată.

S-a terminat.

Pentru totdeauna.

Nu ne mai putem vedea.

- Iz, trebuie... - Nu-mi spune ce trebuie să fac.

Măcar atât depinde de mine.

N-o să venim la nunta lui Ben și a Lalei.

Da.

Ca să ne putem vedea de viețile noastre.

Și vrem să respecți asta.

Vreți să respect asta?

Vreți respect?

Am venit aici ca să vă spun

că mă întorc în Otay Mesa luni.

Și mă gândeam că putem discuta ca trei adulți

care se iubesc, dar voi ați ales o altă abordare.

- Am decis... - Firește.

Jack și Emma decid ce e mai bine pentru noi trei din nou.

E cel mai potrivit final, nu?

Să-mi spuneți voi cum o să fie.

Spuneți ceva!

Suntem recunoscători pentru anul petrecut împreună

și pentru ce a făcut pentru căsnicia noastră, dar...

nu...

Nu te iubim.

Da.

Nu te mai iubim.

Și credem că meriți să fii...

Duceți-vă dracului!

N-aveți dreptul să-mi spuneți ce merit.

Subtitrarea: Ana-Adina Doroftei