Original subtitles

Din episoadele anterioare...

De câte ori ai dat testul ăsta?

Patruzeci și două. Iese dominatoare sau director adjunct de fiecare dată.

Nu el te judecă. Tu te judeci.

Ești o persoană dominatoare și obsedată de control,

căreia îi place să dea ordine!

Trebuie să planifici nunta femeii ăsteia.

- O să planific nunta. - Ce?

- Bun venit acasă, Dave! - E drăguță, nu?

- Nu mai am alte chei. - Ne vom distra de minune!

- Izzy? - Leo!

Salut, Gogoșică!

Mi-e dor de tine.

- Care e planul? - Hotel Angelina, ultimul etaj.

Ce-o fi, o fi.

Dar va fi mult sex!

- Bine. - Minunat.

Da, minunat.

E Izzy.

„Copiii voștri sunt drăgălași.”

Răspundem?

Ce mama dracului?

„Vrei să vorbim?”

Serios?

Să fie clar, n-o să facem sex.

Nu asta facem aici, deci nu vă faceți speranțe.

Să fie clar, n-ai fost invitată,

dar felicitări pentru stabilirea programului.

N-am fost toți clari?

Că s-a terminat ce a fost între noi?

Evident, Sherlock. Mă întorc în Otay Mesa luni.

Sigur că s-a terminat.

Ești aici, cu noi... de ce?

Em, nu știu.

De ce ați simțit nevoia să spuneți numele hotelului,

etajul și orientarea camerei?

Ești aici ca să vezi dacă ne mai pasă.

Doamne, nu mai fiți așa plini de voi!

Bine. Fiindcă nu ne pasă.

- Nu. - Deloc.

Ai putea merge la bar, să-ți chemi un taxi?

Ne întrerupi întâlnirea.

Deci am interpretat greșit și aluziile sexuale?

Făcute de față cu tata.

Nu încercați să mă faceți geloasă?

- Nu. - Nu.

Nu?

Bine, unde e? Ea sau el?

Ziceați c-o să aveți musafiri?

Apropo, Iz, te culci cu Nathan sau nu?

Fiindcă e... neclar.

- Da... păi, uite cum stă treaba... - Bine.

- Cum adică? - Să fim sinceri, bine?

Tu și Nathan ați făcut sex de când ai plecat?

Sau vreodată?

Nu e treaba voastră.

- Deci nu! - Da!

Doamne, e evident. Știam noi! Mulțumesc.

Da. Mulțumesc.

Atunci, putem să terminăm cu jocurile și să recunoaștem că...

Nu așteptăm pe nimeni.

- Incredibil! - Da.

Ce facem?

Încercăm să ne facem rău unii altora.

De ce?

Fiindcă suntem în etapa furiei, o etapă emoțională a despărțirii.

Un adolescent înțelept mi-a spus

că opusul iubirii nu e furia sau amărăciunea, sau ura, e...

- E nepăsarea. - Nepăsarea. Da.

Da, toată lumea știe asta.

Păi, de fapt... nu contează.

Totuși...

acțiunile noastre din ultimele zile...

minciunile, atitudinea afectată,

replicile sarcastice, confruntarea asta,

arată nepăsare, după părerea voastră?

Nu, deci...

e evident că încă ținem unii la alții.

Doar că relația nu funcționează.

Deci ne va fi greu încă mult timp.

O să mă duc la bar, să chem un taxi, cum ați zis.

Scuze pentru întrerupere.

Pa!

Rahat...

- Super! Acum crede că a câștigat. - Ce?

- Nu știu. - Nu contează, nu e un concurs.

Așa e. Ce facem acum?

- Fugim după ea? - Sigur că nu.

Așa e. Ai dreptate, draga mea.

Deși, sunt curioasă în privința etapelor emoționale ale despărțirii.

E interesant, nu?

Foarte interesant, dar...

Ar trebui să aflăm la ce se referă.

- Salut! - Salut!

Iată-ne aici.

Vă văd.

Am întrebat dacă vrei să vorbim și ai venit, deci...

hai să vorbim.

Am venit pentru că

mesajul vostru m-a făcut să vreau să vă rup un braț

și să vă bat cu el până nu mai suflați.

Deci...

Avem nevoie de două băuturi.

Repede. Mulțumesc.

„Vrei să vorbim?”

Vă dați seama ce arogant sună?

Vă rog, spuneți da, fiindcă, altfel, n-avem cum să continuăm.

- Da. - Presupun. Da.

Trecem prin toate etapele emoționale ale despărțirii, ca la carte.

Ce înseamnă asta?

- Mulțumesc. - Ne-am prefăcut că suntem bine,

ne-am necăjit unii pe alții,

ne-am cerut lucrurile înapoi.

De fapt, tu ai făcut asta.

Continuă.

Apoi am aruncat în aer fațada

și mai este una, pe care n-o s-o facem.

Cea mai de jos, sexul cu foștii.

De ce e cea mai de jos?

Fiindcă, după ce trece euforia, durerea e mai intensă,

fiindcă ai devenit vulnerabil din nou.

Cum putem evita asta?

Există o metodă bună de despărțire? Care-s etapele?

Este doar o etapă. Adevărul.

Uite un adevăr, Iz,

nu înțeleg de ce ești furioasă.

Doar ca să fim chit?

Te-am părăsit noi la altar și am fugit la graniță?

Nu. Dar nu ăsta a fost planul vostru mereu?

M-ați băgat într-un colț din ce în ce mai mic,

până ce fuga a rămas singura soluție.

Cât ți-a luat să inventezi asta?

Nici nu iei în calcul c-aș fi sinceră.

Punctul ei de vedere e valid.

Doar pentru că n-am vrut nu înseamnă că n-am făcut asta.

Nu se putea să te apropii de Lucy și Rose...

ca mai apoi să-ți dai seama că nu asta voiai.

Așa că noi am făcut ce trebuia, și tu ai făcut ce trebuia.

Deci asta e încheierea?

Mai degrabă sfârșitul.

Poate puțin din amândouă.

Bine, deci să bem... pentru ce?

Pentru că ne-am dat seama că am făcut ce trebuia...

deși va durea.

Da, nu, eu...

n-o să fac asta.

N-o să ciocnesc pentru alegerea planului vostru retardat în locul meu.

Deci asta e.

- Salut! - Salut!

M-am întors pentru voi.

Ca să te întorci, nu trebuie să pleci întâi?

Nu... adică de la graniță.

Spune că s-a întors de la graniță pentru noi.

Asta e altceva.

Mi-au oferit un post permanent și am acceptat.

A fost extrem de greu, dar sunt foarte pricepută.

Simt că schimb ceva.

- Te cred. - Și eu.

Le-am zis că am nevoie de timp ca să mă relaxez.

- Dar aveai nevoie de timp ca să... - Da.

Viața noastră e aici.

Nu e vorba doar de „plan”.

Tocmai a fost făcut Centrul de Relaxare la Griffin.

Nu-l pot preda, nu încă.

Și eu nu pot să tot renunț la slujbe.

Știu. Și viața mea e acolo acum.

Mă pricep să lucrez cu copiii.

A făcut să fie și mai clar că vreau să am și eu copii.

Și acum ce facem?

Pot să rămân, vă rog?

Încă o seară? Fiindcă nu-s pregătită să-mi iau rămas bun.

Deci... am făcut ceva.

Nu acel ceva.

Nina și etapele ei emoționale n-au nimerit-o.

De ce a fost mult mai intens?

Da, ar trebui să punem un anunț pe ușă: „Nu mai deranjați niciodată.”

- Rose și Lucy sunt acolo. - Și Leo.

- Viața noastră de aici și a ta de acolo. - Da.

Apropo de viața din afara pereților ăstora,

trebuie să mă întâlnesc cu Lala și Nina, să căutăm rochii.

Deși n-am făcut nimic,

putem fi acord că ce se întâmplă la Hotel Angelina rămâne aici?

Da, absolut. N-ar înțelege nimeni.

Voi înțelegeți ce am făcut aici? Sau de ce? Sau ce înseamnă?

Sau dacă e cea mai proastă sau cea mai bună idee?

Dacă știți, spuneți-mi și mie.

Și dacă a fost un fel mai sofisticat de a te culca cu foștii?

Mă întreb dacă faptul că ne-am oprit face lucrurile mai puțin complicate.

Uite ce cred eu,

deși s-ar putea să n-am dreptate...

Siguranța ta e interesantă.

N-ar trebui să tragem concluzii acum. Nu încă.

Să nu ne grăbim. S-o luăm încet.

- Îmi place. - Da.

Pare a fi o idee bună.

După cum spune Jack:

„Ce s-a întâmplat la Hotel Angelina rămâne acolo.”

Jurământ de tăcere.

- Jur. - Jur.

Jur.

Ce ai făcut?

Cum ai trecut de la petrecerea în pijamale cu frate-tău

la harababura asta?

A început când le-am trimis mesaj.

Încă un secret? De ce-mi faceți asta?

- Poate n-ar trebui să-ți spun. - Nu.

Îi țin locul lui Carm, nu?

Și ea e confidenta ta, deci face parte din atribuții.

- Perfect! - Prea scurt!

Rahat!

Știi cum sunteți?

Ca o luptă între rapperi,

- ...la care nu poți să nu te uiți. - Da?

Zboară măruntaiele pe ecran, știi?

Dar apoi te trezești și te întrebi...

chiar am văzut o bătaie cu încetinitorul

la magazinul de lenjerie sau a fost un vis?

E o descriere foarte amănunțită.

Doamne, ai făcut-o! Ai finalizat etapa furiei.

Te-ai culcat cu foștii tăi, deși nu s-a schimbat nimic.

Doar am dormit. Jur.

Dar cred că s-a schimbat ceva.

Serios? Ce?

Nu știu.

Dumnezeule!

Cred că o să mai rămân puțin,

ca să-mi dau seama.

Acolo și atunci, s-a ridicat ceața

și nebunia a început să aibă sens, știi?

Ca și cum tot prin ce am trecut a dus la momentul ăla.

- Bravo! - Pentru ce?

Pentru descrierea aia expresivă a orgasmului.

Mi-a plăcut.

Tot revii la subiectul ăsta azi.

Nu ți-am zis că m-a părăsit soția?

Mi-e greu să cred

că ați petrecut o noapte întreagă la hotel și n-ați...

N-am făcut-o.

N-am făcut sex. Nu s-a întâmplat nimic.

Știu că nu-s Carmen, dar pot vorbi deschis?

Spune.

Super! Voi trei sunteți niște idioți.

A fost foarte direct... aproape brutal.

Un cor de idioți.

Au! Bună glumă, dar au!

Hai să jucăm un joc pe care-l jucam cu Mira, bine?

O să-ți pun o întrebare scurtă,

și tu o să răspunzi repede, fără să te gândești.

Ai înțeles? Da? Începem.

De ce?

Răspunde! Răspunde acum!

Mai repede! Haide!

Fiindcă n-a mers altfel, ne-am îndrăgostit,

el, eu și ea!

Deși n-am putut să facem relația să meargă,

o să doară mereu!

A fost... binișor.

Da, mă pricep.

Și acum ce urmează?

După nuntă, Izzy se întoarce la graniță.

- Nu pare un plan bun. - Cine a zis c-avem un plan?

Slujba asta de la graniță chiar există sau e o amenințare?

„Timpul s-a scurs, care e treaba?”

Sigur că există.

Mă întorc. Acolo e locul meu. I-am promis lui Leo.

Atunci, ce naiba ați făcut la hotel?

V-ați pupat de rămas bun?

Ce-i rău în asta?

Deci ați căzut de acord că locul vostru e aici

și al ei e acolo?

Deși v-ați îmbrățișat toată noaptea?

Em, fără supărare, trebuie să repet pentru efect maxim.

Voi trei sunteți niște idioți.

Rochia asta e prea modernă pentru mine.

De ce spui asta?

Am auzit-o pe fata aia răutăcioasă spunând:

„Rochia aia e prea modernă pentru ea.”

Nu știu dacă e vina ta sau a rochiei,

dar, într-adevăr, nu vă potriviți.

Asta e. Am un sarong de cânepă...

- Nu. - Nu.

Hei, Zoe sau Mango... Sud-vest, cum te-o chema.

Ea e.

Cum te cheamă?

- Lisa. - Dezamăgitor.

E o nuntă în pădure,

nu punem în scenă Beetlejuice.

- Doamne, ce rea e! - E folositor câteodată.

Bine. Asta era pentru mine, speram să-ți placă,

să pot râde de tine.

- Cam răutăcios. - O s-o aduc pe cea adevărată.

Doriți niște ceai?

- Da, nu. - Vrem șampanie.

- E înainte de prânz, avem ceai. - Vrem șampanie.

Acum îmi pierzi timpul.

Ești înfricoșătoare! #Îți spun pe bune! E bine?

- Nu. - Sigur.

E un moment înălțător. Nu?

- Dacă vrei tu. Sigur. - Veniți aici.

- O să... - În regulă. Bine.

Aveți grijă la pene.

- Iisuse! - Ar trebui să fim mai încurajatoare.

Încep s-o plac, bine? Nu face mare caz din asta.

Bine. Mișcă-te, trebuie s-ajungem la degustare.

- Nina. - Ce e?

O încurajez să se grăbească.

- Sincer, cu... - Știu!

- În pădure, păsările ar fi... - O să audă!

Ce faci acolo, Peculiar Spice (cea stranie)?

Avem urmăritori. Nu eu, Dave și Carmen.

Interesant, nu?

Dar, serios, să-i lase să-și trăiască viața.

- „Urmăritori?” - Da, superfani. Posibil paparazzi.

În Portland... pentru scriitori de cărți pentru copii.

Ești un element nou interesant în cartier.

Mersi, Will!

Mă gândesc serios să...

Dacă aș căuta nebunie la raftul cu nebunie,

tu ai fi sticluța bonus cu nebunie, mostra gratuită.

- Doamne! Vin! - Of...

Lăsați-mi familia în pace!

La naiba!

E ciudat că-mi plac pozele cu celebrități care o iau razna?

Ca aia cu Britney cu umbrela. Vreau și eu una așa.

Știi?

Care era întrebarea?

- E ciudat? - Atunci, da.

Când îi spui lui Dave, spune-i și asta:

cumpărătorii mei depun astăzi o ofertă pentru o casă.

Asta... sau alta, deci...

Lisa, care e parola Wi-Fi? Nu mă face s-o pun pe Nina pe tine!

Serios?

E perfectă.

Mulțumesc.

- Plângi? - Nu, taci.

Îți vine să crezi?

Vino încoace.

A fost plăcut.

Ți-am zis că mama ta voia să vină la nuntă?

- Poftim? - Nu?

Da, e de acord cu ideea de vindecare emoțională.

E încântată că Ben trece la următoarea etapă a vieții lui.

- Dar, brusc, s-a răzgândit. - Slavă Domnului!

Mă întreb,

dacă totul e bine între ei,

de ce nu vrei să vină Jess la nuntă?

Acum urmează să-mi spui ce se întâmplă.

- Da, asta e. - Ce?

Ben face exact aceeași față când aduc vorba de Jess.

Care e problema?

S-ar putea rezolva totul frumos.

Știu, e păcat.

Nu vom ști niciodată, fiindcă nu poate să vină.

Izzy. Draga mea.

Știu că nu mă cunoști prea bine.

Dar, crede-mă, o să-mi spui.

- Acum. - Bine.

E... o problemă.

- E... - Ce e?

Bine.

Sunt dependenți unul de celălalt

și de drogurile și alcoolul pe care le cumpără împreună.

Poftim?

Începe cu un prânz împreună, apoi Ben apare trei zile mai târziu

arătând ca Saddam Hussein scos din groapă.

Sfinte Sisoe!

Se descurcă rezonabil la telefon și prin mesaje, dar...

când sunt în același spațiu,

încep să creadă că pot fi împreună din nou.

Și dacă data viitoare nu-și mai revin?

Dacă data viitoare se trag unul pe altul cu voioșie în iad?

S-au împăcat. Ea l-a ajutat să mă găsească.

Dar e mai bine să fie Colorado și Oregon între ei.

Glumești, nu? Spune-mi că glumești.

Nu se poate, oamenii nu devin dependenți unii de alții.

Nu?

Mă apasă mai puțin acum, că nu mai știu doar eu.

Minunat.

- Unde e Nina? - Habar n-am.

- Se întâmplă ceva, e... - Ce e?

Al șaselea simț.

Da.

Nu, ce? Nu.

- Tatăl tău nu mi-a zis nimic. - E real!

E real...

și îmi spune că se va întâmpla ceva ciudat.

- Ce se întâmplă aici? - La ce te referi?

De obicei manevrele militare de genul ăsta ne stresează,

dar acum nu plânge nimeni, nici măcar eu.

Cred că suntem fericiți.

Sfinte Sisoe!

- Sfinte Sisoe! - Ce e?

Uite.

DE VÂNZARE

Poftim!

Nina, ce faci?

Salut, familia perfectă!

De ce pui un semn „De vânzare” în fața casei noastre?

Ăsta?

Doar așa o să mai pot suporta o nouă relație EJI.

Subtitrarea: Ana-Adina Doroftei