Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Ești încă aici, de ce?

Poate ne putem ajuta reciproc?

Și noi ne gândim să ieșim

- ...din nou la întâlniri. - Da.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a făcut să ne întâlnim.

A fost o aplicație.

Acum lucrez într-o asociație pentru adolescenți vulnerabili.

- E ca o clonă. - Știu.

O iubesc mult pe femeia aia.

Așa că te rog să nu te mai porți urât.

Am auzit că ai vizitat case scumpe în ultima vreme.

Ce vreți de la noi?

Nu e vorba de ce poți face tu pentru mine, David.

Te rog să ne dai cheia înapoi.

Bine. Da, bineînțeles.

- Ai intrat direct? - Scuze, e...

E prea frumoasă pentru tine.

- Ești geloasă? - Doar complet singură în univers.

Voiam să-ți cer cheia înapoi.

Mi se spune des asta în ultima vreme.

Fata trebuie să plece.

- Salut, Gogoșică! - Bună!

Nu mai am alte chei.

Iisuse!

Prima regulă a spațiului personal: dacă ni se ating retinele, ești prea aproape.

Știu, dar sunteți foarte drăguți.

- Aș putea... - Oricât ai nevoie.

Și tot o să-mi doresc să fi fost mai mult.

Mulțumesc.

Ne vom distra de minune!

- E contagios. - O să iau zinc.

După tine.

Am reușit. Bravo mie!

- Au adormit? - Da.

Cum?

Am stat nemișcată. Mi-au molfăit fața și mi-au smuls genele până au adormit.

E o față delicioasă.

- Nu ești obosit? Eu sunt foarte obosită. - Sunt pe val.

Doamne!

Bine.

- Sunt gata. - Și eu.

- Vino deasupra. - Urcă.

Ce?

- Tu trebuie... - Nu, tu... Nu stau eu deasupra.

- Vorbești serios? - Da.

- Nu pot să fac efort. - Eu stau mereu deasupra.

Te rog...

- Ce faci? - Mă rog la Dumnezeu.

Ca să ne umple libidourile cu lumina Lui desfrânată.

Cine ar fi crezut că poliamorul recreativ e așa dificil? Ce voiam să demonstrăm?

Ceva legat de a nu reveni la rutina noastră? Nu?

- Așa e. - Da.

Și sigur e o coincidență că...

E gânguritul lui Rose după urinare?

- Începe. Trei, doi, unu. - Trei, doi, unu.

După cum ziceam.

Înțeleg că niciunui om nu-i place

să stea în propria urină, dar...

Dar Rose pare de-a dreptul indignată, nu?

- Știu! - Ca și cum ar fi mai presus de asta.

Cam arogant din partea unui bebeluș.

Ce voiai să spui înainte de gângurit?

Ce facem dacă spațiul pe care l-am creat pentru Izzy nu se va mai umple niciodată?

Îl vom umple noi doi.

Eu și tu.

- Da. - Da.

Nu trebuie să redevenim închiși doar pentru că Izzy a plecat. Nu?

O adorm pe Rose,

apoi revin, tragem un pui de somn adânc

și, când ne trezim, o să facem ceva spontan.

Cum ar fi să comandăm mâncare indiană în mijlocul zilei.

E foarte ciudat să faci asta.

Mă gândeam la ceva de genul ăsta.

- Da? Ce anume? - Dans spontan.

- E deosebit. - Știu.

Doi, trei...

Fără coregrafie.

Îl inventez pe loc. Ce e?

Ești un prostuț.

Mai am și alte mișcări.

- Așteaptă puțin. - Bine, abia aștept!

Fii atent, am nevoie de tine.

Fie. Nu-mi place exprimarea, dar mă bag.

Nu.

Până acum, testul de aptitudini al instructorului Ding Dong

mi-a provocat un atac de panică și două drumuri la baie.

Pe viitor, mai bine nu-mi atingi fața, dacă spui asta.

Viitorul meu depinde de rezultatul testului.

Sper că nu crezi asta cu adevărat.

Lucrez bine în echipă? Nu? Deci, zece? Aleg zece.

LUCREZI BINE ÎN ECHIPĂ? 10

Apropo de asta, o să trec la alt subiect.

Aș vrea să discutăm despre locuitul împreună,

fiindcă tu și eu...

Bună ascultătoare, nu? Da. Zece.

Da. De câte ori ai dat testul ăsta?

Patruzeci și două. Iese dominatoare sau director adjunct de fiecare dată.

- Chiar scrie dominatoare acolo? - Nu, doar subliniam ideea.

Calitățile mele definitorii sunt perfecte

pentru un dictator cu pumnul de fier.

Testul reflectă ce vrei tu să arăți.

Nu el te judecă. Tu te judeci.

Când spui lucruri așa inteligente,

mă face să mă întreb ce faci în restul timpului.

Așa.

A însemnat mult pentru mine că ai dat-o afară pe Izzy.

M-a făcut să mă gândesc că ar fi bine să împărțim chiria.

Nu. Nu vorbi prostii, bine? Nu trebuie să faci asta.

Nu, e important pentru mine.

Ar însemna că suntem niște adulți...

„Intuitivă emoțional”? Clar!

Zece e maximum.

La naiba...

Ce e cu expresia asta?

E... Nu, doar...

Ar fi bine să merg la plimbare. Să iau niște aer.

La naiba...

De ce ești așa fericit, anus mic și păros?

Numele anusului e Abigail.

Abigail McAnus.

Tatăl tău mă ajută. Îți vine să crezi?

Se pricepe la croitorie.

Sau e croială?

- Așa se cheamă? - Stai puțin.

Tata coase. Am nevoie... de o secundă să procesez.

Bine. Bine, continuă.

Dormeai. Voiam să te acopăr.

Se pare că acum pățesc asta.

Adorm fără să-mi dau seama.

Nu mă transform, dar îmbătrânesc.

Izzy, vreau să fac parte din soluție.

Nu să fiu încă ceva care te stresează.

Bine.

Treaba asta...

nu pare a fi o căsătorie, pare că îl absorbi.

Sau am putea trece direct la nemulțumirile tale.

Scuze.

N-ai pentru ce.

Ai dreptate.

Ai putea să mă duci cu zăhărelul un pic.

Eu aveam o lume în care să intre.

El te avea pe tine și o garsonieră

care mirosea a rufe murdare și parfum bărbătesc.

Adevărat.

Cât ai fost plecată, a intrat în lumea mea.

Dar lumea aia se va schimba datorită lui.

Și ție.

Va deveni lumea noastră.

Gândește-te un minut la asta.

Îl iubești pe tata.

Foarte mult.

Ce drăguț!

O să-ți provoci un anevrism.

Scuze... Aștept un mesaj.

Ce s-a întâmplat?

Să nu te îndrăgostești niciodată de un imigrant de șase ani.

Se va pierde în sistem și-ți va frânge inima.

Vorbește-mi despre el.

- Nu... - Haide, spune-mi.

Îl cheamă Leo și e foarte dulce.

A râs de încercările mele de a vorbi în spaniolă,

de hainele mele, de mișcările mele de dans.

M-am atașat de el fără să-mi dau seama

și trebuia să fie transferat

într-un cămin mai mic, cu copii de vârsta lui.

Și e greu, fiindcă i-am promis c-o să-l protejez.

Și acum nu știu...

Nu știu ce s-a întâmplat și...

e pierdut și...

îmi pare rău.

O să-l găsești.

Sigur.

Vino încoace.

Știi ceva? Ai multe pe cap,

și eu îmi pot găsi rochie singură...

Nu. Trebuie să vin.

Fiindcă lumea nu are nevoie de încă o femeie albă în sarong.

Slavă Domnului!

Mulțumesc.

Iisuse! Doamne...

- Am făcut sex? - Nu știu. Poate?

- Nu, nu cred. - Ce îți amintești?

Ai venit încet din camera copiilor.

Pregătește-te, nevastă, fiindcă o să facem sex.

Bine.

Doar lasă-mă un minut.

Ții minte luna trecută când Lala

s-a oferit să stea cu fetele o noapte întreagă?

Da, n-am fi supraviețuit fără ei. Cine ar fi crezut?

S-a oferit din nou. Ieri.

Am o idee.

Evadăm la un hotel,

eliminăm orice fel de presiuni, ca să facem sex sălbatic,

care să compenseze lunile plictisitoare?

- Îmi place. - Da?

Lăsăm grijile deoparte și ne facem de cap.

În seara asta? Dacă are timp?

Știi că vreau.

- Da? - Mă bag.

O facem?

Bine.

INSTRUCTORUL REMI TEST DE APTITUDINI

Deci... dictator?

Dominatoare? Dominatoare specializată în portretizarea unui dictator?

Spărgător de sindicate.

E ciudat, fiindcă nu țin minte să fi inclus opțiunea asta.

Lasă testul, bine?

Ascultă-mă și ține minte:

„Fă ce-ți place și nu vei mai munci nicio zi din viață.”

Jur, Remi,

că, dacă te plătesc 200$ pe oră și tu îmi spui să-mi urmez inima,

n-o să găsească toate bucățile din tine.

Mutilare.

Super! Îmi place.

Bravo!

E un laptop drăguț.

Serios? E argintiu, se deschide și se închide. E obișnuit.

- Îmi dai voie? - N-ai decât.

Mulțumesc. Îmi plac laptopurile.

Ce faci?

O să citesc un pic.

Dar nu în cărți de tarot sau în frunze de ceai, nu.

O să-ți citesc istoricul de navigare.

- Nu. - Ba da.

- Nu. - Ba da. Ia mâinile.

Așa vrei să procedăm? Pot continua toată ziua.

Dă-i drumul. Te va ajuta.

- Da? - Bine.

Sunt aici să ajut.

Bine.

Conacul Răhățilă.

Cum?

Credeam că-ți place. Nu de asta suntem aici?

Carmen încerca să zică „Șindrilă”,

dar a ieșit „Răhățilă” și a rămas așa.

Ești bine?

Uneori nu-ți dai seama ce dor o să-ți fie de anumite lucruri.

De glumele pe care le repeți de un milion de ori

și devin din ce în ce mai stupide.

Până-s perfecte.

- Da. - Hei...

Sunt recunoscător pentru tot, Phee.

Dacă o să cumperi casa, primesc și eu o aripă, nu?

Ți-am spus că n-o să scapi de mine niciodată?

E drăguță, nu?

Da. „Drăguță.”

Bun venit acasă, Dave!

Și sora și mai ciudată a lui Dave.

Salut, ticălos manipulator din cartier.

De unde ai aflat?

A fost prezentată în șapte tururi în ultimii patru ani.

Doar un cuplu a fost la toate șapte.

Am înțeles.

Ar trebui să fac o poză pentru Carm.

Ar trebui să aștept până se întoarce...

Atunci s-ar putea să fie casa altcuiva.

Dar familia Trakarsky...

- Iisuse! - Nu, serios!

Hei, fără alianțe improbabile!

N-o lua personal,

dar planul vostru ciudat „pentru totdeauna” e prostesc.

Scuze! Cum... Dați-mi drumul.

- Ajută? Dacă te târâm noi acolo? - Da, puțin.

Bine.

Ca să nu mai pierdem timp, totul e despre nunți?

Toate fișierele astea?

Toate imaginile, clipurile, linkurile salvate decenii întregi?

„The Wedding Diary?” Ce dracu' e The Wedding Diary?

Nu. Tu n-ai voie să te uiți la mine ca și cum aș fi nebună.

Eu...

Super, instructorul Remi crede că-s nebună.

Când a început dependența asta de nunți?

La 18 ani, dinainte să fiu părăsită în fața altarului.

S-ar putea să nu fi făcut nimic altceva

în ultimul an de facultate.

Cine e tipa asta, Lala, despre care tot vorbești?

Noua mamă vitregă a prietenei mele.

Habar n-are ce face.

Atunci, asta e!

E perfect! Ești o persoană dominatoare și obsedată de control,

căreia îi place să dea ordine!

Trebuie să planifici nunta femeii ăsteia.

Tocmai mi-ai zis că sunt o afurisită?

- Cum? - Știi ce? O s-o fac.

O s-o fac. M-ai convins.

Da? Serios?

Trebuie să-mi vindec obsesia pentru nunți.

În același timp, aș putea să salvez o mireasă dezorientată.

E reciproc avantajos. Asta voiai să zici?

Exact. E exact ce voiam să zic. Fără îndoială.

Atunci, o să-ți placă recenzia mea pe Yelp.

Super! Hei, ce e Yelp? Mă tot amenință unii cu asta.

Deci acum aveți grijă de copiii lor?

Lala s-a oferit înainte să te întorci. Ce era să facem?

Să retrageți oferta?

Bine. Dacă vrei tu, așa facem.

Bine.

Fir-ar...

- Nu lasă o impresie bună, nu? - Nu.

Vor spune că e din cauză

că încă îi iubesc.

Ceea ce nu e adevărat, nu?

Sigur că nu.

De aceea, după... ce m-am gândit mai bine, n-am nimic împotrivă.

Sper să fie distractiv.

Salut, La!

Am auzit că veți avea grijă de fetițele Trakarsky.

E drăguț din partea voastră.

Sunteți niște vecini de treabă. Exersați un pic?

Nu, fiindcă sunteți bătrâni, e...

- Ce-a fost asta? - Greu de zis.

- Suntem bătrâni. - Salut, iubito!

Tu.

- Doamne! - Nina.

Te văd, La. Știu ce faci.

Ben, ajută-mă.

E mai bine să țintești jos și să ratezi, nu?

E mai puțin penibil decât să încerci și să eșuezi.

Nu înțeleg.

O s-o fac eu. Planificarea nunții.

- Ce? - Ce?

Da, o să vă planific nunta și o să vă salvez de regrete.

Nu trebuie să mă plătiți sau să-mi mulțumiți,

dar începem mâine și nu va fi o vânătoare prin mall,

fiindcă am făcut programare

la cel mai tare consultant de rochii de mireasă din Portland.

- Cum se cheamă? - De ce trebuie să se cheme cumva?

De unde știu că e bun dacă nu știu cum se cheamă?

Uită tot ce crezi că știi, bine?

Ținem legătura.

- Asta e cartea ei de vizită. - Da.

De ce aș accepta?

Gândește-te așa, și răspunsul e simplu.

Chiar vrem să aflăm ce s-ar întâmpla dacă refuzăm?

Tu n-ai sta cu copiii lor, nu, Abigail?

- Alo? - Așteaptă!

Dr. Silva? Cineva vrea să vorbească cu dv. Poftim.

- Izzy? - Leo!

Salut, Gogoșică! Cómo estás?

- Mi-e dor de tine. - Și mie, de tine.

Dar nu mai durează mult. Promit, bine? O să rezolvăm cumva.

De ce ți-e teamă?

De tot.

Craca pe care eram era mai sigură.

E o cracă bună.

Doar fiindcă poți urca mai sus nu înseamnă că trebuie s-o faci.

Femeia asta bolborosește fără noimă.

Ar trebui s-o eutanasiem, să nu se facă de râs.

Serios, Dave, dacă pleci,

nu mai poți intra până la următorul tur.

Trebuie să vorbesc cu Carmen,

chiar dacă e plată și are forma unei tablete.

E o decizie bună.

Ești inutilă.

Da.

Vreau să le miros.

Ăsta e mirosul.

- Salut! - Da. Salut, bebe!

Care e planul?

Hotel Angelina, ultimul etaj, priveliște către oraș.

- Da, ne răsfățăm un pic. - Fain.

Să vă bucurați de intimitate.

Nu e nicio presiune.

Ce-o fi, o fi. Contează doar că suntem împreună.

Da, dar va fi mult sex!

- Bine. - Minunat.

Da, minunat.

Da, foarte mult sex!

- Vom stabili recorduri! - Da.

- Dacă ne căutați... - Bine.

...probabil vom fi la urgențe, fiindcă o să ne lăsăm lați!

Minunat.

S-ar putea chiar să invităm niște musafiri.

Da. Să încercăm toate pozițiile sexuale cunoscute.

- Da, măgarul... - Da.

Ce descriere clară!

Nu-mi pot șterge imaginea din minte.

Salut, din nou!

Eu sunt Izzy.

Sigur ați auzit de mine.

Vorbesc despre mine, nu?

Nu-s indiferenți?

Fiindcă ăsta e opusul iubirii.

Să nu ziceți că nu v-am învățat nimic.

Sunteți așa de proaspete!

Îmi spuneți cine e dermatologul vostru?

De ce ai făcut asta?

Pot să vă spun un secret?

Părinții voștri sunt niște nemernici.

Ați auzit-o prima oară aici.

Moara de vânt.

De asta se spune „dansează ca și cum nu te vede nimeni,” nu?

Doamne!

Tocmai mi-am dat seama că zicala

are mai mult sens dacă ești singur.

Uite, dans spontan!

Iubitule, hai să ne oprim spontan.

- Da, vezi? - Bine, fiindcă am obosit.

Crezi că Izzy ne-a auzit?

Am fost prea răi? Am fost cam răi.

Ea a început, nu? Cu Nathan?

Acum ce facem?

Ne batem cu perne?

E cam disperat.

Așa e.

Am putea să mâncăm.

Da, o să facem asta când vine mâncarea pe care am comandat-o...

acum 11 minute.

Aș fi zis o oră.

Și eu.

E Izzy.

„Copiii voștri sunt drăgălași.”

- „Și vă urăsc.” - „Și vă urăsc.”

Așa mai merge.

E un strigăt după ajutor.

- Răspundem? - Trebuie, nu?

Da, ceva foarte matur, știi?

E șansa noastră să fim pe piedestal.

Nu prea am fost pe piedestal.

Am auzit că e frumos, ai vizibilitate bună, nu e umezeală...

Îngrijorați, dar detașați.

Bine.

De ce ești aici?

A fost o discuție bună.

- Ai făcut-o, nu? - Ce să fac?

Le-ai trimis mesaj la beție soților Trakarsky.

Nu știi nimic.

Le-am trimis mesaj, dar nu sunt așa beată.

Încă.

Mă bucur că ești aici.

Serios?

Da, sunt la vârsta aia periculoasă

la care o poveste moralizatoare e mai de efect decât un erou.

Ești și la vârsta la care ești nașpa

și toată lumea te urăște.

În regulă.

Se pare că n-o să ne tachinăm.

„Vrei să vorbim?”

Ce mama dracului?

Salut!

Nu vreau să fiu cicălitoare,

dar putem înjura mai puțin și bea mai puțin alcool?

Scuze...

Toate celebritățile mele preferate s-au despărțit și...

E foarte trist. Las-o mai moale.

„Vrei să vorbim?”

Bine. Credeți c-o să meargă?

Credeți c-o să vin acolo, să vă arăt că nu-s nebună,

lucru care m-ar face să par și mai nebună?

Știți ce? Bună încercare! Dar sunt cu un pas înaintea voastră.

N-o să țip.

Te informez cu calm

că, dacă nu ștergi înregistrarea imediat, în fața mea,

o să-ți fac lucruri îngrozitoare, permanente, când dormi.

Și nu e o amenințare.

E un fapt sigur.

Bine. Da, rezolv imediat.

Izzy.

Unde?

Room-service.

A venit mâncarea.

Vin acum.

„Vrei să vorbim?”

Serios?

Avem pui coreean picant.

Macaroane cu brânză și homar...

Am venit să vă spun în față

că n-avem ce vorbi.

Prăjitură cu brânză.

Bine. O să mănânc, dar apoi plec.

Rulouri de primăvară Sriracha.

- Da, e delicios. Bine. - Bine.

Subtitrarea: Ana-Adina Doroftei