Original subtitles

E incredibil.

Familia mea n-a dus niciodată lipsă de absolut nimic.

Nu am fost mereu prezent cum trebuia,

dar chiar și atunci am avut grijă să aibă de toate

și să nu-mi simtă lipsa.

Nu mi-am înșelat soția.

Poate doar în gând. Dar copiii au avut mereu de toate.

Mă bat la cap întruna că vor nu știu ce cursuri, drone, tablete…

Le dau și-mi văd de treabă. Doamne ajută!

Sună telefonul: „Ne faceți o donație?”

Nu știu ce donez, mi se iau banii direct din cont.

Trebuie să înțelegeți că, dacă eu nu sunt un om bun,

dacă eu nu sunt un tată bun,

dacă eu nu sunt un soț bun, atunci conceptul de „bun” e greșit.

Vai! Apă!

Trebuie să înțelegeți, în apărarea mea,

că ce fac eu este foarte greu.

BINE AȚI VENIT

TATA A ÎNCURCAT-O

CU DOUĂ SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE…

Ce bine! Foarte bine!

- 'Neața, clătituță! Ce faci? - Bună, dragule!

Nu vă supărați, stimate domn!

Te uiți puțin la sandviciuri? Sunt pentru copii.

E simplu. S-a aprins becul verde, gata!

- Da, iubire. - Da?

Mamă, ce mă enervezi! În fiecare zi oprești aerul condiționat.

- Mor de cald. - Mamă, unde mi-e drona?

- Era lângă dulapul meu. - Drona a zburat în lume.

Nu se știe unde e. Acum mâncăm.

Îți educi fata cum trebuie?

- S-a trezit Tom Tom. - Bună dimineața, dulceață!

Nu dai bună dimineața?

- Bună dimineața! - Așa!

Altceva nu avem, doar sandviciurile arse de tata.

Sunt ocupat. Nu pot face o mie de lucruri odată.

- Mamă, nu mai avem müsli. - Stai.

- S-a fleșcăit brânza în frigider. - Stai.

- Mamă, untul e prea tare. - Stai.

Mă ajută avocata mea personală cu o clauză din contractul ăsta?

Trebuie s-o dezleg până ajung la muncă.

146, 147 și 148, și clauzele 3 și 1. Nu înțeleg textul. Vreau să fiu pregătit.

- Mă ajuți cu contractul? - Ce?

Lucrezi la ditamai firma. Întreabă un avocat de acolo.

Aș putea apela la Vicente, dar cine are nevoie de el,

când am acasă cea mai bună avocată?

- Fostă avocată. - Odată avocată, mereu avocată.

- Îmi prind urechile. Cred că… - Dragule, să-ți spun ceva.

Traficul se înrăutățește clipă de clipă. Dacă ai duce tu copiii la școală, ai ști.

Ia să vadă mama! Întoarce-te! Uite, e…

- O să arate mai bine. - Am găsit!

Nu te pot ajuta acum!

Trebuie să-i prind părul. Doamne!

- Mama încearcă din nou. - Te țin minte.

O să iasă mai bine acum.

Haideți, că întârziem!

- Serios, nu acum. - Dar…

Nu se poate! Bună dimineața, Simone!

- N-a plecat dl Fred? - Nu. Fii atentă.

Am luat ieri din piață chayote, dovlecei…

Cartofii dulci erau nasoli. Facem orez cu broccoli azi?

Haideți, copii!

- Haideți! Așa! - Bună dimineața!

- Mergem la școală. Te ia João. - Tom Tom!

- Pa, Simone! - Îi duc pe copii la școală. Hai!

Simone, scuză-mă! Te-ai lovit? Șchiopătezi. Ce ai pățit?

Nu, am un picior mai scurt.

- De când? - De când m-am născut.

Știi ce fac azi la școală?

E ziua…

Fred, Simone e cu noi de șapte ani.

Șapte ani n-ai observat că șchiopătează.

Vezi? Am nevoie să mă ajuți. Nu înțeleg contractul.

- Dă-l încoace odată! - Mersi.

Haideți!

- Toată lumea și-a pus centura? - Da.

- La drum! - La drum!

Pa, tati! Pa!

- Pupici, tati! - Pa!

Pornim.

BINE AȚI VENIT CASA IEPURELUI

INTRARE

CONDUCEREA

Bună!

Bou!

Du-te! Nu vreau să vorbesc cu tine.

La Cambridge?

Vorbește engleză, franceză… Toate în același timp.

Un bou.

- Bună! - Bună!

- Bună dimineața, dle Fred! - Bună, Beth!

Cafeaua e oribilă. Nu mi-a ieșit azi.

Super! Ai scos „bună” din „bună dimineața”.

Beți-o repede, că vin directorii!

Minunat!

…nu ratați ofertele noastre exclusive.

Trei lucruri nu pot să sufăr.

O rezolvăm.

Matheus!

RESURSE UMANE

Firește că vasul de toaletă poate fi artă.

- Bună dimineața, Fred! - Bună!

Bună dimineața, dle Pontes! Bună, Dante! Mă bucur să vă văd. S-a întâmplat ceva?

Fred, Matheus are ceva să-ți arate.

O angajată de la curățenie a fost filmată de camera de supraveghere.

Ce a furat?

Șuruburi-fluture. Trei bucăți.

- Trei cutii? - Nu.

- Trei șuruburi. - Bine.

Credeam că…

Ne confruntăm cu o situație delicată.

Cineva fură, dar fură trei bucăți.

- Da. - Ce faci cu persoana respectivă?

Ce faci?

E furt mărunt. Nu e grav, nu? Nu poți…

E complicat. Ca să fim drepți, ar trebui să îi dăm un avertisment.

- Da. - Să fie învățătură de minte.

Pentru ea și pentru tot colectivul.

- Nu? - Poate.

Ce vorbești? Avertisment?

Azi sustrage trei șuruburi, mâine ne jefuiește cu arma în mână.

- Ne jefuiește? - Așa e.

- Așa e? - Așa e.

Așa e. Firește, așa e.

Are dreptate. Trebuie să-i dăm o lecție.

Îi dăm o lecție.

Propun trei zile fără plată, ca să chibzuiască bine.

- Bine. - Da?

Trei zile. Una pentru fiecare șurub.

Mi se pare că bagatelizezi fapta, Fred.

- E posibil. - Eu?

- Da. - Nu…

Mă gândeam la trei zile de șurub.

Nu m-ai lăsat să-mi duc ideea la capăt.

Trei zile de șurub.

Deci nouă. Rotunjim la zece.

Da, bine gândit.

După părerea mea, doamna ar trebui să plătească tot stocul de șuruburi.

Hopa!

Uite!

Sunt de acord.

Haideți, oameni buni! Până aici!

Să fim raționali! Fiindcă… Știți ce observ eu? Și se întâmplă des.

Afectele țin loc de rațiune. Gata! Eu zic s-o concediem imediat.

De acord. Nu putem lăsa afectele să ne întunece rațiunea.

- Exact. - Foarte bine, Fred.

Am aici decizia de concediere. Semnează și rezolvăm problema.

N-am pixul la mine, fiindcă…

Ia-l pe al meu.

Matheus!

- A fost aiurea. Nu era nevoie. - Ce naiba?

Măcar e marți și berea-i la ofertă. Plătesc una, primesc două și le beau.

Nu dau la nimeni.

- Egoistule! - Eu sunt egoist?

Uite prin ce trec! Uite ce-mi face Dante!

- Parcă-i un rău din telenovele. - Nu, răul e Pontes.

- Dante e doar lingău. - Atunci sunt doi răi.

Două belele pe capul meu.

Slavă Domnului că e marți și berea-i la ofertă!

Avem mare nevoie și merităm.

Da. Ajungi acasă pe două cărări.

- Pentru noi! - Și deciziile noastre!

- Pentru ai noștri! - Da!

Asta-i! Mersi, Marconi! Mulțumim, vere!

E nașpa să fii adult.

Și noi credeam că va fi mai ușor.

Roberta e norocoasă. Stă cu ei, le simte mirosul…

Știi? Ce noroc pe ea!

Clarice! Ți-am zis să te potolești!

João încalcă învoiala cu televizorul!

Am rugat-o să mă mai lase cinci minute. De ce ești nasoală?

- Mi-e foame. - Și mie.

Sunt una singură. Mă ocup de băiat.

- Unde e tata? - Poate ia pizza.

Azi e marți. Tata chefuiește.

Până la 22:00 nu vine acasă.

- Nu. - Dă-mi telecomanda, João!

- Cinci minute! - Dă-mi-o!

- Eu sunt mai mare. - Tu nu m-ai lăsa.

Apropo de lucruri la care ne gândim…

Are fața ta, dar lui îi stă mai bine cu ea.

Am găsit.

- Îi sunăm pe copii? - Termină, măi.

- Cine v-a lăsat să stați atât de târziu? - Nici Tom Tom nu doarme.

Abia a adormit. Vai de voi dacă-l treziți! Oprește televizorul!

João cântă la chitară și nu-i spui nimic.

Pentru că acum te cert pe tine.

Îi vine și lui João rândul la muștruluit.

Gata, termină cu chitara!

Hai, mă mamă! Nu vezi că mă joc?

- Voiam să mă uit la televizor! - Era la mine telecomanda. Eu nu-ți cer…

Destul!

Până aici!

Gata cu zombii! Gata cu chitara!

Gata cu toate! S-a terminat, a venit apocalipsa!

Eu aduc apocalipsa în casa asta! Ajunge!

Ce se întâmplă, iubire? Asta nu e Roberta pe care o știu eu.

Fred, ai asistat la o scenă pentru care e greu să mă apăr.

Mama nu arată prea bine în clipa asta,

Dar, dacă vedeai clipele premergătoare, ai înțelege.

Dar nu le-ai văzut.

Fiindcă nu erai acasă, erai la cârciumă.

La băută cu fârtatul tău.

Așa că n-ai văzut, nu?

- Îi cresc singură. - Te aud copiii.

Mergeți sus. Mami vrea să vorbească despre chestii de oameni mari.

Da, mami are de vorbit cu tati.

- Ce balamuc! - Mergi și taci!

Bravo, Roberta!

Te speli pe mâini și dai vina pe tată?

Ba tu te speli pe mâini.

- Eu? - Te-ai cărat la bar și ai dispărut!

- Am găsit! - Mulțumesc, Matheus!

- Servesc eu! - Fii atent. Totul e minunat, grătarul…

Dar am nevoie de ajutorul vostru ca să-mi salvez căsnicia.

De marți, Roberta nici nu se mai uită la mine.

Au fost și certurile la ofertă, două la preț de una.

Aș vrea eu! Au fost cinci la preț de una.

Câte una de copil și una bonus, pentru Roberta.

Deci e groasă.

M-am gândit că, la masă, ai putea să mă ridici puțin în slăvi.

Să mă lauzi pentru grătar… Să-mi faci câteva complimente, bine?

- O să improvizez. - Mersi.

Dacă uiți, îți fac semn.

- Ce? - Ăsta e semnul.

Mai subtil. Așa!

A cui a fost ideea cu grătarul? De nervi, mai am puțin și mă fac vegană.

Așa ne mai vedem și noi. Îți vezi surioara.

„Surioara.” Îmi place că ai folosit diminutivul.

De obicei, surioara e sora mai tânără.

Adică eu.

Iubita, avem amândouă peste 40 de ani. Niciuna nu mai e tânără.

Dar eu abia am împlinit 40.

Când mă uit în urmă, văd anii 30. Îi ating cu mâna.

- Ține! - Clarice! Termină cu mingea aia!

Roberta, tu nu mai vezi nimic în afară de scutece, suzete și recuzite.

Voiai un tatuaj tribal pe coccis.

- Mai ții minte? - Doamne sfinte! Nu, te rog!

Slavă Domnului că nu ți-ai făcut!

Ba păcat că nu mi-am făcut!

Un tatuaj urât cu spume, o floare în zona inghinală, ceva.

Să am un semn pe corp.

Să spună povestea unei femei îndrăznețe, care a trăit și a făcut nebunii.

- Îmi place. - Aoleu!

- Ce? - N-am făină de manioc.

Drace! Să fac infarct, nu alta!

Bianca, vino să mănânci o inimă de pui. Ți-a păstrat-o tati.

Pot să dorm la Fernanda?

- Azi? - Da.

Dar, iubita, asta e seara lui tati.

- Te rog. - Ai meci. Nu, stai cu tati.

Hai, mănâncă, să joci bine mâine!

- Clacla, stai să vină Bianca. - Iubita?

Te-am ars!

- Măi! - Carice, trișezi cu nerușinare.

- Ba nu! - Ba da, Clacla.

Ba nu!

E la voi mingea sau la noi?

Aleluia! Mulțumescu-ți, Doamne!

Să se îndoape toți cu farofa. Gata!

Constipație garantată.

Nu-i așa? Mami a găsit făina.

- Ce zici, Matheus? - Stop!

- Și hai! - Încep să simt dansul.

- Haide! - Simt dansul, Matheus.

- Haide! - Asta e!

Folosește spațiul! Fii atent la dl Cruise!

- Dă-mi mingea! Dă-mi-o! - Nu…

- Dă-mi-o! - Nu!

Se arde carnea!

Fred! Fii atent la fete!

Ar putea să explodeze și nu le-ar vedea.

Beta, mă duc la Salvador cu teza.

- Pe bune? Ce tare! - Da, stau câteva zile.

E minunat acolo. Vino și tu!

- Îți imaginezi? - Îți imaginezi?

Ce mi-ar plăcea!

Mama are suc pe picior.

Cum aș putea să vin? Spune-mi, Renata.

Spune-mi cum aș putea.

Tom Tom se adaptează la creșă săptămâna asta.

Doamne, cât suc!

- Dă-mi mingea! - Nu!

Dă-mi mingea!

Atâta suc!

Tom Tom are și tată, nu?

Bagă!

Scrie în Constituție că creșa cade în grija mamei?

Clarice!

- I-am zis să se potolească cu mingea. - Au, mamă!

Nu i-am zis? I-am zis!

- Mamă, au! - Nimeni nu ascultă.

Știi ce voiam eu? Lasă-i, domnule, să facă ce vrea!

- Să dea cu mingea! - Mama?

Tata întreabă dacă pui masa.

Ce?

O clipă, oameni buni!

Am auzit că Bianca e în finala campionatului de tenis. Așa e?

Suntem, nu? Fiindcă sunt mereu alături de ea.

Dacă fata mea visează să fie tenismenă, atunci e și visul meu. Nu?

Da.

Vrea să spună ceva.

Mă scuzați, un rând de aplauze pentru gratargiul nostru!

- Pentru mine? - Da.

Nu zic asta fiindcă suntem prieteni buni,

dar a fost foarte frumos din partea ta să ne faci grătarul ăsta.

- Mersi că m-ai lăsat să particip. - Mersi pentru aceste cuvinte, prietene.

N-am făcut absolut nimic.

Tot ce fac e pentru minunata mea familie.

Un rând de aplauze!

Și aplauze pentru cea care a cumpărat carnea, a făcut salata,

a pus masa, are grijă de copii…

- Nu aplauzi? - Ba desigur! Aplauze pentru Roberta!

Desigur.

Așa nerecunoscători sunteți? S-o aplaudăm și pe mama! Haideți!

Mai cu entuziasm!

Sora mai mare n-o aplaudă pe sora mai mică?

Pe cuvânt!

Ce chestie! Mereu uit că tanti Renata e mai mare.

- Nu pare. - Da? Pe bune? Ce ciudat!

Vrei o inimă de pui, iubito?

Ia o inimă de pui! E grozavă.

E grozavă, iubito.

Iubito, niște capibare fac gimnastică în apă.

Trebuie neapărat să vezi.

Ura!

Du-te în partea ta.

Partea mea e și partea ta, partea ta e și partea mea.

Zău așa! Miroși frumos.

Asta-i bine, nu? Măcar mirosul nu îmbătrânește.

Poți să ai 109 ani, dar parfumul tot frumos va mirosi.

- Ce spui acolo? - Am 42 de ani.

Dar, de oboseală, arăt de 109.

Totuși, am grijă de cinci copii. Cum să arăt?

Ești frumoasă. Cinci? Avem patru copii.

Cu tine, cinci. Nu faci nimic singur.

Eu? Dă-mi un exemplu!

Iubito, unde e prosopul?

Iubito, n-ai cumpărat unt?

Roberta, mi-ai văzut cămașa roz?

Parcă am cinci copii.

Adică nu e bine să ceri ajutor?

Sunt smerit, recunosc că nu pot singur.

Tu știi rosturile casei. Nu mă bag peste tine.

- Glumești? - Betinha, exagerezi, iubito.

- Viața ta e ca a oricărei mame. - Toate mamele sunt extenuate, copleșite.

- Mai ales dacă soțul nu pune umărul. - Cum poți să spui că nu te ajut?

Nu-i dau lui Tom Tom să mănânce?

Nu e vorba de ajutor. E vorba de împărțirea sarcinilor.

Să faci ce este nevoie fără să te rog eu.

Nu mă cert cu tine. Știi de ce? Tu nu știi prin ce trec.

Nu știi ce suport la muncă.

Sincer, cred că e un privilegiu

că poți sta toată ziua acasă cu copiii, cel mai important lucru din viața noastră.

Am spus ce aveam de spus. Mi-ar plăcea să fiu în locul tău.

- Serios? - Serios.

Juri pe sănătatea copiilor?

Gândește-te bine înainte să răspunzi.

Jur.

Roberta, nu-mi vine să cred că faci nebunia asta.

Nu voiai să fii în locul meu? Poftim, asta-i șansa ta!

E cel mai prost moment. Mă bat cu odiosul de Dante pe o promovare.

Sunt zece zile.

Îți doreai mult să fii în locul meu,

să te bucuri de familie și de copiii tăi frumoși.

Poftim ocazia!

Te gândești doar la tine, nu și la copiii tăi speriați.

Tom Tom nu poate procesa lipsa mamei.

Dragilor, după cum v-am spus, mama pleacă în călătorie.

- Bravo, mami! Aș fi vrut și eu. - Da, mami, du-te! Distracție plăcută!

- Mulțumesc, drăguților! - Mami!

Tată!

Pe tine o să te asculte. Haide, scumpete!

Spune-i lui mama ce i-ai spus speriată lui tata.

- Ce este, pui? - Avem emoții doar cu tata.

Nu!

Nu că rămâneți cu tata. E minunat cu tata.

Au emoții că rămân fără mami.

- Nu-i așa? - Am zbârcit-o.

- Ți-e frică de necunoscut? - Ce „necunoscut”?

- Sunt copiii mei, casa mea… - Bine. Vino cu mine un pic.

E totul aici.

Marți și joi, Clarice are jazz dance. Malu are dans urban miercurea.

João și Malu au înot luni și miercuri.

- Clacla are înot miercurea și vinerea. - Bine.

Te bag în grupul de înot al lui Clarice, în grupul de înot al lui João

și în grupul de înot al lui Malu.

Dansurile au un singur grup la nivel de studio.

Te adaug și la ăla.

Și te adaug și în grupul școlii.

E un singur grup pentru toți părinții.

- O să-ți placă. Te adaug. - Super!

Abține-te de la politică, fotbal și bancuri.

Au destule de vorbit toată ziua. Nu e nevoie de inovații.

Ce e asta? Roberta?

Ce e asta?

Roberta?

Zece zile vor trece repede, iar Salvador e aproape.

Totul va fi bine. Să-l ascultați pe tata.

- Vă iubesc! - Draga mea…

Mami te iubește. Pa!

- Să fiți cuminți! - Distracție plăcută!

- Să ne aduci cadouri! - Fă prăpăd, mamă!

Ba să nu faci prăpăd!

Să te întorci întreagă.

Pa!

Pa!

Pa! Mami vă iubește!

Mami…

- Hai să ne jucăm! Eu prima. - Hai!

Vai, Doamne!

O clipă!

Doamne ferește, măi!

Mi-am abandonat copiii, Renata.

- Doamne, zece zile! Sunt un monstru. - Nu ești.

Mă gândesc doar la mine. Sunt obosită rău.

Mă gândesc doar la oboseala mea. Ăsta e egoism. Sunt niște bieți copii.

- Întoarceți! - Nu întoarceți!

- Mă doare în piept. Nu mai merg. - Calmează-te! E totul în regulă.

Sunt zece zile. Destinde-te! Ei se bucură pentru tine.

Auzi cum plânge bebelușul?

Să fie Tom Tom? E Tom Tom. Se întreabă de ce l-a părăsit mămica lui.

Suntem în mașină, mergem la aeroport. Nu e niciun bebeluș aici. Nu, domnule?

- Niciun bebeluș. - E un semn. E Tom Tom.

Mamele au auz supersonic. Tu n-ai de unde să știi.

- Nu e Tom Tom. - Am un copil mic.

Nu e Tom Tom. Chiar dacă e, are un tată și trei frați.

- O are și pe Simone. - O are pe Simone.

- Nu va muri nimeni. - E Simone acolo. Mersi.

- Nu va muri nimeni. - Ne vom distra, nu?

- Va fi grozav! - Va fi bine, nu?

- Da, va fi bine, grozav. - Bem o piña colada!

Ce am făcut cu viața mea?

Cum voi putea trăi eu

Fără a ta, fără a ta tovărășie?

Ți-am cântat de 86 de ori. Vrei și în engleză?

E inuman să adormi un copil 2h47m.

Dacă aduni doi cu șapte cu patru, e mult.

E târziu. Oprește și hai la culcare!

Tati, ești sigur că vom supraviețui fără mama?

Da.

Hai la culcare!

Drăguții mei! Copilașii mei! Bună dimineața!

- Nu e bună! - Am pierdut prima oră.

- Ce-i cu voi? De ce nu m-ați trezit? - N-a oprit nimeni aerul.

Haideți, repede!

E totul sub control.

Tati vă face un mic-dejun grozav și vă iubește mult.

Nu ajungem nici la a doua oră.

Alo! Taci, mă!

Dragilor, dacă credeați că o să vă fie dor de mâncarea mamei,

ia uitați ce v-am pregătit!

- Ce e asta? - Mâncarea grozavă a lui tati.

Uitați câte opțiuni!

E nemaipomenit de bun. Ce zici, iubire?

Ce brânză e asta?

- Nu, e prea multă prăjeală. - Tot zici că vrei în America.

În America se mănâncă numai prăjeli. Nu te poți plânge.

E greu când ești pe fugă, dar a ieșit grozav.

Trebuie să mâncați bine, ca să fiți puternici și sănătoși,

să învățați lucruri minunate.

- Ia struguri! - Tată, unge-mi pâinea cu unt.

N-ai mamă să-ți ungă pâinea? N-ai mamă să-ți ungă tatăl? Aoleu, scuze!

Ai mâini, unge-ți singură pâinea! Da?

Tată, ce mic-dejun grozav ai făcut!

M-ai surprins, să știi.

Doar că îmi ajunge numai mie. Mai trebuie.

Data viitoare mă ajuți.

Ia de la mine! Eu nu vreau, e scârbos.

Malu, n-ai voie să spui că e scârbos. Tu faci tot felul de scârboșenii.

Cine vrea omleta grozavă făcută de tati?

- Dă-o naibii, Clarice! - Nu, stai! Malu, nu!

- Termină! - Fetelor, potoliți-vă!

- Nu râgâi! - Bleah!

- Bravo, João! Râgâie! - Nu râgâi!

- Râgâie! - Râgâie!

Nu râgâi!

Vreți să mă scoateți din minți?

E un simplu mic-dejun. Mergeți la școală nemâncați!

Cu hainele murdare! Nu-mi pasă!

Nu vă place ce am zis și ce am făcut? Nu-mi pasă! M-am săturat!

- Domnule Fred? - Simone!

E totul în regulă?

Totul e minunat.

Tata nu arată prea bine în clipa asta.

Dar n-ai văzut momentele premergătoare.

E doar prima zi.

- Hai, tată! - Hai, tată, întârziem!

Bine! Calmați-vă!

Copilul ăsta face caca în neștire. Nu înțeleg ce spune.

Simone, ce faci?

Știu că lucrezi trei zile pe săptămână, dar poți veni zece zile la rând?

Mai mult pentru copii.

- Bine, dle Fred. - Sărut mâna!

- Mergem? - Da.

- Da! - Hai, băiete!

- Mangoul lui Tom Tom. - Mango!

Mulțumesc.

- Nu te înțeleg. - Pa, dragule!

Am pierdut două ore.

N-ai pierdut nimic. Ai câștigat timp cu frații tăi.

Ai mâncat mango. Ce bine!

- Ce ore? - De geografie.

Geografie?

Geografia e mango, e pământ, e „miom”.

- Biom! - Vezi, eu am și uitat.

Dacă nu te faci geografă, nu ai nevoie, mulțumesc, de geografie.

Dă-mi un șervețel umed.

Eu am pierdut două ore de portugheză.

Aiurea! Vorbim portugheză. Cum să pierzi? Înțelegi ce spun?

Comunicăm perfect în portugheză, deci știi portugheza.

Șervețel umed. E mânjit.

- Clacla, tu ce aveai? - Engleză.

Engleză? Dar… Șervețel umed.

Nu ne-ai dat la engleză, fiindcă ai zis că facem la școală.

- Am zis eu asta? - Da.

Nu, asta e mai târziu. Învățăm engleza mai târziu.

Nu te înțeleg, bine?

Nu te înțeleg, iubitule.

- Șervețel umed, João! - Caut. Nu sunt aici.

- Cum să nu fie? - Nu le-ai luat.

- Dacă le luai, erau. - Nu sunt. Mergem?

- Mergem! - Mergem. În sfârșit!

Ajutați-mă cu el!

- Baftă la școală, drăguților! - De ce ai oprit aici?

Cum de ce? V-am adus la școală.

Nu mai învățăm aici. Ne-am mutat anul trecut.

Broasca nu se spală pe picioare

Nu vrea ea să se spele

Broasca locuiește lângă lac

Nu se spală fiindcă nu vrea Ce urât îi miros picioarele!

Fluturașul e în bucătărie

Face ciocolată pentru bunicuță

Poti-poti Picior de lemn

Ochi de sticlă și plisc de ciocănitoare Cioc, cioc, cioc

Și acum repede.

O secundă.

E același cântec, dar mai repede.

Face ciocolată pentru bunicuță

Poti-poti Picior de lemn

E același cântec.

Iubitul meu…

Spune-i pa lui tati.

Mi-a spus că floarea de pe câmp e rozmarin

- Foarte bine! - S-a acomodat.

E grozav, nu-i așa?

Puteți să mai stai puțin?

Rozmarin, rozmarin auriu

A crescut pe câmp fără să fie semănat

A fost complet neașteptat.

Mai aveam concediu de luat, așa că s-a rezolvat.

Chiar a trebuit să plece. Iar zece zile trec în zbor.

Săptămâna asta se deschide filiala.

- Da. - Pică prost.

E vorba de familie. Facem orice pentru familie.

Vorbind de familie, Pontes, ce mai face minunata dumitale soție…

- Ivone. - Ivone, minunata Ivone.

- I-am zis Robertei să îi aducă ceva. - Nu e nevoie.

Hai, lasă, Pontes! Nu fi așa! Cui nu-i plac prăjiturelele cu cocos?

I-am zis să aducă 10, 15, 20. Cui nu-i plac?

Unei diabetice?

Voiam să îți mulțumesc pentru doctorul recomandat.

- Soția mea e foarte mulțumită. - Nu aveți pentru ce.

Apropo de cadouri, soția mea pleacă la New York.

Poate să vă aducă un parfum, o poșetă, un cadou adevărat.

- Nu e nevoie. - Ba da.

Stați liniștit, călătoria era planificată. Nu voi lipsi de la serviciu.

Nu e nevoie. E o prostie.

Ce enervant! De ce să conectezi oamenii? Oamenii se urăsc. O să dau totul pe mut.

Taci odată!

Coapsa mea! Trebuia să-ți faci și tu.

- Exclus. - O să-ți pară rău.

Toată lumea se uită.

Da, pentru că te porți ca o turistă.

- Abia o cunosc. - Ba nu, se uită cât de frumos e.

- Pe mine lumea mă ia drept localnică. - Vai de mine, localnică!

Ce faci? Îl suni pe Fred?

Nu. Îmi sun informatoarea.

- Bună ziua, dna Roberta! - Simone, draga mea! Mi-e dor de tine!

Cum a fost prima zi?

Groaznică.

Excelent! Ce s-a întâmplat? Vreau amănunte. Ce a făcut fiecare?

Dl Fred a dat peste mine.

Știu, draga mea. Așa face. N-ai nicio șansă cu el.

Se bagă în față, îți taie calea.

Nu, doamna Roberta, nu înțelegeți. A dat peste mine cu mașina.

- M-a călcat. Am ajuns la spital. - Doamne! Simone, ești teafără?

Păi, stau aici, mă odihnesc.

- N-o să pot umbla o săptămână. - Normal.

Dar, dacă vreți, o pot trimite pe nepoata mea să-l ajute pe dl Fred.

Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș vrea, pentru că e de rău acasă.

Serios?

E nasoală treaba.

Nepoata mea e extraordinară.

„Extraordinară” e cam mult, Simone. Nu asta caut.

Să facă ea totul, iar Fred să stea și să se relaxeze?

Nu, mulțumesc.

Sincer, nu e deloc extraordinară.

N-a mai lucrat la nicio familie. E concediată de peste tot.

A venit aici să-și caute norocul și acum trăiește pe spinarea mea.

Acum e excelentă.

Îmi place CV-ul ei. Trimite-o la mine acasă!

Mă bucur că i-am găsit de lucru.

Îl poate ajuta puțin pe dl Fred, nu?

Doar puțin. Nu vreau să facă totul pentru el.

Nicio grijă. Așa rămâne.

- Însănătoșire grabnică! - Pa!

Uite!

A închis.

Fred a dat cu mașina peste Simone.

Haide!

Bravo, scumpo!

- Ce vrei? - Nu înțeleg ce zice.

Roșu, nu? Roșu.

Copii, astâmpărați-vă! Respirați un pic! Nu mai alergați! Vă rog!

Vă lăsați hainele împrăștiate.

- Tată! - Da.

- Unde e certificatul meu de naștere? - Mă pui la probă? De unde să știu eu?

Ești tatăl meu. Cum să nu știi?

Tații trebuie să știe tot? La ce-ți trebuie?

Îmi trebuie ora, ca să-mi fac harta astrală.

- Te-ai născut la 21:00. - Inventezi.

- Nimeni nu se naște la fix. - Tu, da.

Doctorul era grozav, bărbos.

„Felicitări, aveți o fată foarte punctuală!”

Și încă ești. Poftim!

Nu te cred. Faci mișto de mine.

Evident. Și te rog să nu-ți mai lași toate lucrurile împrăștiate prin casă.

- Nu e al meu. - Nu?

Malu…

Ciudat.

João! Uite câte haine!

Dă-mi ăsta!

Ce e asta?

- Învățam cu o prietenă. - Ce prietenă?

Clacla!

Ce ai în mână?

Ce e aia? Ce aveți acolo, copii?

Pleacă, gândacule!

Ce e asta? Copiii ăștia sunt nebuni!

Ce e asta?

Enzo, stai! Ăla e spray de gândaci.

- Ochiul meu! Doamne! - Ce ai pățit?

Cine a trecut?

- Nu e treaba ta. Nu trebuia să fii aici. - Ce? E casa mea și am otravă în ochi!

N-ar trebui să fiu la mine acasă?

Uite: Malu, dansuri urbane și luat Clacla de la înot cu Enzo.

Nici tu, nici ei nu trebuia să fiți aici.

- I-am luat pe Clacla și pe Enzo. - Și cursul de dans al lui Malu?

Nu. Clacla?

Nu. Clacla, Enzo…

Gata! O să faceți casa de comandă.

- Pe mine mă cheamă Natan. - Da, el e Natan.

Unde e Enzo?

Unde e Enzo?

Enzo! Doamne sfinte!

Vai de mine! Îmi pare rău.

Unchiul Fred. Bună! Nu-ți sunt unchi.

Copiii le spun „unchi” oamenilor mari, dar nu suntem rude, ca să fie clar.

Arăți super. Fii atent o chestie!

Lasă trauma!

Traume îți fac părinții. „M-au părăsit!” Eu nu te-am părăsit.

Doar mama ta și tatăl tău te pot părăsi. Da?

Frate!

Nenică!

Doamne!

Iubirea mea!

Mi-e dor de tine.

Doamne!

Ia stai o secundă!

Ce Doamne… Alo?

Stai puțin, bestie dementă!

Pleacă!

Ce-i asta? Aoleu, băiete!

Ești penibil, tată. Cu ochelarii lui Clacla?

- Nu dormi? Ai școală devreme. - Mâine nu mergem la școală.

De ce?

Nu te supără,

eu credeam că cine nu merge poate rămâne la școală.

Nu e greșit să lași toată ziua acasă un grup de copii?

Dați-le să facă tabla înmulțirii, să deseneze ceva…

- Dl Fred, nu? - Fred.

Aproape 100% dintre elevi au mers în excursie.

Voi ați decis să nu mergeți.

- De ce n-ați vrut? - Nu ne-ați lăsat.

- Eu? - Da.

- De ce? - E prea scump.

Scump? Nu.

Vă transfer pe loc banii prin Pix.

E prea târziu, domnule Fred.

Pentru Dumnezeu, luați-i! Sunt minunați, sunt cuminți.

Ăstuia îi dai pepene și e fericit. Da?

Lasă aritmetica, pot alerga după iepuri. Ne jucăm la școală?

- Vor să se joace la școală. - Dle Fred, din păcate nu vă pot ajuta.

Ia fiți atenți!

Lui tata i-a venit o idee minunată. Să facem o poză de familie!

Ca să vadă societatea că sunt un tată modern, deconstruit.

Am grijă de familie, de voi, și vă iubesc.

Ești un tată modern acum?

Hai să facem o poză! Hai, Malu!

Te rog, scumpete! O să iasă frumos. Uite ce oameni drăguți!

Uite, Tom Tom! Toată lumea zâmbește. Unu, doi, trei…

O postez imediat. Stai!

Malu, pari îmbufnată.

- Îți pun un emoji peste față. - Fă ce vrei!

Ce…

Sună mami. Hai să vorbim cu mami!

Stați jos, sună mami!

Vai de mine! Hai să-i răspundem mamei!

Toată lumea împreună!

- Bună, mami! - Bună, iubitule! Bună, copii!

Tom Tom! Mami te iubește.

Mami vă iubește. Salut, Joãozinho! Clacla!

Unde e Malu?

Malu e foarte prost dispusă. Ar trebui să fie obiect de studiu psihologic.

Dar totul e bine, minunat.

Și casa ce face? Mai e întreagă?

E minunată. Așa-i, copii?

- Desigur. - Da.

Roberta, de ce ții camera așa aproape de față?

Nu vedem Bahia. Unde e Bahia? E ciudat.

- Vrem să vedem Bahia. - Am o surpriză.

Ce surpriză?

- Nu! - Nu, nu vrem surprize.

- Mami a făcut o nebunie. - Ce-ai făcut? E Tom Tom aici.

- Mi-am făcut o codiță cu ață! - Ce codiță cu ață?

Tati și mami trebuie să vorbească în privat.

Vorbim mai târziu. Nu-i nimic.

Ce-i cu codița aia, Roberta?

Nu-i mișto? Știi ce mi-am mai făcut? Un tatuaj.

Un tatuaj tribal. Acum nu pot să-ți arăt. Ți-l arăt mai târziu. O să-ți placă.

Un tatuaj tribal? Ce mai faci pe acolo? Se întâmplă ceva? Te porți ciudat.

- Ce e, Fred? E henna, se duce. - Când? Când te întorci?

Ce altceva mai faci fără să știu?

Copiii ăștia nu-mi dau timp să respir.

N-aș putea să te înșel nici în gând.

- Ce se întâmplă? - Mergem la Praia do Forte?

- Mergem la Praia do Forte! - Vorbești la telefon? Salut, Fred!

Rê te salută.

Închid. Îmi moare bateria. S-ar putea să nu mai pot vorbi.

Nu mai poți vorbi?

Există femei fidele, femei infidele

și femei cu telefonul descărcat, care merg la Praia do Forte,

cu codițe în jurul corpului și un tatuaj nou,

plesnind de mândrie.

Mă bucur că gândești așa.

Pa, dragule, te iubesc. Pupă-i pe copii din partea mea!

- Uite-l pe Gerson, tipul cu henna! - Cine e Gerson?

- E soțul meu. Pa, dragule! - Cine e?

Pa, Fred!

Doamne!

Vai, nu! Nu, frate!

Alo! Noroc, Matheus!

- Am o veste-bombă. - Ce veste?

Pontes se pensionează.

Stai! Cine îi ia locul? Asta ar putea fi șansa mea, nu?

Sau a lui Dante.

De ce Dante? Eu am mai multă vechime.

- Te joci cu mine? - Nu acum. E important.

Ia laptopul! Ai voie azi.

Doamne, nu se poate!

A fost o idee proastă să mănânc pizza de ieri la micul-dejun. Mi-e rău.

Stai puțin. E ceva important legat de serviciu.

- Ajută-mă să fac ordine! - Ce e „xvideos”?

O secundă, Matheus! Stai, draga mea! Asta…

Xvideos…

Tată, nu dau de mama. Trebuie neapărat să vorbesc cu ea.

- Orice ar fi, poți să-mi spui și mie. - Nu, doar mamei!

- La naiba! - La naiba!

- Matheus, te sun imediat. - Bine.

Pui?

Pot să intru?

Vorbește cu tati!

- E o chestie de femei. - De femei?

Mi-am pătat chiloții.

Te-ai scăpat pe tine? E de la pizza.

Și fratele tău a pățit la fel. E normal.

În facultate, tata a amestecat alcool cu un burger podrão de pe stradă.

Am făcut caca pe mine. Am lipsit un semestru.

Tată!

Mi-a venit ciclul.

Dar aici, în…

În camera asta roz, cu toate păpușile și monstruleții ăștia?

Nu e logic, pui.

Sunt păpușile lui Clarice.

Măi să fie!

E minunat, draga mea.

Nu-i nimic.

Da?

E minunat.

E în regulă, draga mea. E totul bine.

Ești frumoasă. E ceva natural.

E bine. Toate sunt legate între ele. Acum ești și mai…

Dinainte să se nască, omul face parte din natură.

Natura are toate… Dacă moare o albină, toată natura se dă peste cap.

Toate sunt legate între ele. Ciclul lunii, oceanul.

- Femeile sunt luna. - Bine, tată.

Dar ce fac cu sângele?

O secundă.

Stai! Știi că tata nu suportă sângele.

Adu-i lui tata niște apă. M-a luat cu amețeală.

Scumpete!

- Tată! - Stai puțin, draga mea!

Caut pe net.

Prima menstruație. Ce să faci? Mama e plecată, tata e praf. Caută.

- Nu am înțeles. - Tata e praf.

Du-mă la înot!

Stai o clipă! Aoleu, nu-mi răspunde!

Tată, nu mă simt bine.

- Tată! - Așteaptă, draga mea!

Nu!

Numai puțin!

Nu.

Mama naibii!

La naiba cu Pontes! La naiba cu Dante!

La naiba cu toate!

Copii…

Tata are nevoie de cinci minute singur.

Tati, te lepezi de noi?

Nu, pui. Doar am nevoie să stau puțin în liniște aici.

Te-ai luat iar de fumat?

Dacă bagi țigara aia în gură, nu mai vorbesc cu tine!

- Serios, scumpo? - Serios!

- Parcă ești copil mic. - Chiar sunt copil. Sunt imatur.

- Pot să-ți zic ceva? E rău să fii adult. - Nu, stai aici.

„Va fi mai bine când o să crești…”

Nu e mai bine. E nașpa.

Mai ales când patru ființe strigă întruna „tată”.

Dintre care doi adolescenți. Toți vor ceva, mă asaltează cu întrebări.

Planeta, viața, n-are cum considera așa ceva normal.

Tu erai o spermatozoidă. Ai ieșit din mine.

Ai intrat în ovulul mamei și acum ai propriile ovule.

Nu pot să cred că așa ceva e normal. Mă urmărești? Viața e nebună.

Bine, dar n-ai voie să fumezi.

Scumpo, nu-ți cer voie. E țigara mea. Pot să fumez un minut. Așa sunt eu.

Nu fumezi.

E dreptul meu. Tata trebuie să țină piept vieții.

S-a trântit ușa și Tom Tom a rămas închis înăuntru.

- Vorbești serios? - Da.

Doamne! Nu e niciun adult aici?

- Tom Tom! - Doamne!

- Tom Tom! - Tom Tom!

- Mă auzi? Deschide! - Tată!

Te ajut eu, stai!

Alt geam!

- Ce face? - Stă acolo în fund.

Nu, Tom Tom! Nu!

Nu, Tom Tom! Nu!

- Chemăm un lăcătuș. - Are careva telefonul?

- Nu. - Al meu e înăuntru.

Tată, fă ceva!

- Și acum? - Nu!

Trebuie să ajung la el până nu ajunge el la priză. E în regulă.

- Ce faci? - Ce ai de gând, tată?

- Aveți încredere! O să fie bine. - Nu, tată!

Copii, o să bine. E tati aici, bine?

- Doamne ferește! - N-o să meargă.

- E bine. - Ai grijă!

O să fie bine.

- Tată! - Tată!

- Ține-te mai bine! - O secundă!

- Ține-te! - O secundă!

Aoleu!

Pune piciorul jos!

- Așa! - Tati e aici.

O să meargă.

O să meargă. Am ajuns până aici.

Am ajuns până aici. Asta deja…

Deja e…

- Copii, ăla e domnul Fred? - Da.

- Da. N-avem cheie. - Am eu.

Domnule Fred! Cheia!

Am eu cheia, dle Fred!

- Unde? - Aici!

Dumnezeule!

- S-a curățat. - Ce facem.

A leșinat.

M-ai speriat.

- Unde-mi sunt copiii? - Acasă, stai liniștit.

Sunt cu fata care îi ține locul lui Simone.

E o figură.

Dar e totul în regulă, stai liniștit.

Copii, fiți atenți aici.

Ce frumos!

Poziția „schimbă-mă, mami!” Ridicați picioarele în aer, ca Tom Tom.

Ați înțeles?

Asta e pătrățica de opt.

Eu vreau să faceți pătrățica de patru, cum am repetat mai devreme.

- Bine? - Da.

Față, lateral, spate, lateral.

E greu? Da. E o figură clasică de funk. Precis o știe și tatăl vostru.

Acum, mai repede. Față, lateral, spate, lateral…

Râzi, ai? Ți se pare haios? Hai să te învăț o chestie!

Cum să abordezi corect o fată,

ca să-i răsucești capul fără să dai în hărțuire.

- Bine? - Da. Zi.

Stai, nu mă grăbi! Încet, tăticu'!

Așa!

Bună! Ce mai faci?

Asta e. Cu asta ai cucerit-o, prietene. Atât!

Poate s-o atingă? Nu. Pui mâna, ești eliminat.

Eliminat!

Te-ai lins pe bot.

Dumnealui o să fie belea.

Uite ce fețișoară!

Ștrengar mic! Vino aici!

Vino aici, puiule! Vino aici, ștrengarule!

Hai! A azvârlit cu toate.

O să mă bagi în belea, ștrengarule!

- Tată? - Bună, copii!

- Tati! - Mi-a fost dor de voi.

Feriți-mi mâna. Mă doare.

- Bună! - Tată!

Ea e Brenda, nepoata lui Simone.

- Poate să vină în fiecare zi? - Da, e de gașcă.

Pe bune, e foarte de treabă.

- Mulțumesc. - Ce făceați adineauri? Sunt curios.

Acum? Făceam… Învățam la matematică!

Rădăcina pătrățică a lui opt. O chestie nouă de-a lui Pitagora.

Iar João m-a rugat să-l ajut cu triunghiul obscen.

Triunghiul Bermudelor, pardon!

- Așa ai făcut? - Da.

- Nu-i așa? - Părculeț.

- Părculeț? - Ce-a zis?

Vrei să mergi la locul de joacă? Părculeț, părculeț!

Pa, oameni buni! Mergem la părculeț.

- Pa, gașcă! - Pa!

Părculeț, părculeț!

Vezi? Ea înțelege ce spune.

- Dle Fred, mă scuzați. - Da, Brenda.

Să nu vă supărați pe mine. Eu glumesc cu copiii. Le place, se amuză.

Stai liniștită, a fost super. Dar sunt curios unde ai lucrat înainte.

- Eu? - Da.

Am lucrat la o fabrică de textile, pe partea administrativ-contabilă.

Am plecat fiindcă s-a ivit ceva mai bun. M-a chemat o prietenă la cofetăria ei.

Am lucrat cu ea o vreme, dar acum o iau mai ușor.

Vreau să reiau facultatea.

O să fiu sinceră cu dumneavoastră. Visul meu e să am propria editură.

- Ce frumos! - Da.

- Vreau să traduc cărți. - Foarte bine!

- E frumos, nu? - Foarte tare.

Cam asta e.

O iau din loc, să nu rămân blocată în trafic.

- Da. Te conduc. - Plec.

- Mulțumesc! - Auzi?

Îmi dai numărul prietenei cu cofetăria?

Dacă le iau copiilor niște prăjituri? O să se bucure de surpriză.

- Prietena la care am lucrat? - Da.

A închis din cauza pandemiei.

- S-a închis totul. Păcat! - Da. Bine. Pe curând!

Mulțumesc pentru tot. Ai fost minunată.

- Domnule Fred? - Da.

- Iertați-mă. - Pentru ce?

V-am mințit fără să vreau.

- Ce? - Am mințit.

Ce v-am spus e o versiune idealizată. E cum mi-aș fi dorit să fie viața mea.

- De fapt, nu fac purici pe nicăieri. - Nu-i nicio problemă.

Numai săptămâna trecută m-au zburat pentru trei șuruburi-fluture. Ei, poftim!

- Trei șuruburi? - Da.

- De unde? - Știți magazinul Casa iepurelui?

- Nu. - E un loc oribil.

Am prins boală pe iepuri. Pe animalul iepure.

Fac crize. Nu știu cum o să fie de Paște. Dacă văd un iepure, ți-l lovesc cât colo!

- Pe iepure și pe ăla de m-a concediat. - Ia vino încoace!

Stai puțin jos aici.

Știi cine te-a concediat?

Bineînțeles că nu, domnule Fred. Dacă știam, vedea pe naiba.

Nu te ambala.

L-aș prinde, l-aș pune pe scaun,

aș lua penseta și i-aș smulge părul fir cu fir.

încet de tot.

- De ce ai furat? Ai furat! - Voiam să cumpăr.

Dar la muncă numai ce-mi cade în cap o cutie cu o sută de șuruburi!

Am fost cinstită. Puteam să fur o sută.

Am furat doar trei, au rămas 97 în cutie.

Era nevoie să mă concedieze așa, să mă dea afară fără nicio indemnizație?

E un loc rău. Își bat joc de angajați. Dumneavoastră nu știți.

- Da. - Ne batjocoresc.

Dacă nu le-o mai întoarcem și noi, o luăm razna.

Dar ai mai furat înainte?

Nici vorbă, domnule Fred! Doamne ferește! Acum mi-am descoperit această latură.

Dumneavoastră unde lucrați?

- Sunteți avocat, nu? - Eu?

Da, sunteți avocat.

Da.

Știam eu!

- Sunt multe cărți de drept în birou. - Exact.

Plec acum, domnule Fred.

- Dar mă întorc mâine. - Sigur.

- Da? - Te aștept.

- Dacă e ceva… - Bine.

Articolul 93.

A adormit Tom Tom. Vino încoace.

- Am cercetat chestia cu pricina. - Am vorbit cu Brenda. Mi-a zis ea.

Brenda? Mă bucur că ai adus vorba. Nu ți se pare că Brenda e cam ciudată?

Pot găsi pe altcineva.

Dacă o concediezi pe Brenda, învăț să conduc și te calc cu mașina.

- Aoleu! A fost doar o idee. - Nu, tati.

Dă-i un pupic lui tati…

Mulțumesc, băiete.

Domnule Fred!

- Pachețelele fetelor. Era să le uitați. - Mulțumesc mult. Ești minunată!

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Spor la școală!

Luați-vă pachețelele. Mersi.

Ești minunată.

Aoleu!

- Dle Fred! - Doamne ferește!

- Beth? - Veniți!

Stăteai la pândă lângă chiuvetă? N-aveai răbdare să ajung în birou?

Sunt disperată, dle Fred.

Știți că poimâine magazinul organizează Family Day.

Știu, Beth, dar Roberta e plecată. Copiii nu vor să vină și nu-i oblig.

Bașca, poate nu știi, dar am căzut de la balcon.

Da, dle Fred, dar vin toți directorii.

Domnul Dante își aduce toată familia.

Știi reclamele la margarină cu mama fotomodel și doi copii superbi,

care te orbesc cu zâmbetele lor strălucitoare?

Așa e familia lui Dante. Parcă sunt din telenovele.

Cu asta vrea să stârnească entuziasmul.

Veniți cu copiii!

Voiam să v-o trimit, dar m-am gândit că mai bine veniți.

Să-l vedeți personal. Cine știe, poate vă întâlniți cu dl Pontes.

Lumea vă uită mai greu dacă vă vede.

Beth, zău, am lipsit doar câteva zile. Nu m-a uitat nimeni.

Credeți?

Unii oameni se uită în doar câteva zile.

Mai bine veniți cu copiii.

Deci tu ești aici pentru că e ea acolo cu Tom Tom.

Exact.

Și tu ai dat-o afară de aici.

Exact.

Și ea nu știe cine ești?

Exact. Cu alte cuvinte, sunt în pat cu dușmanul.

Nu, aia e ea. Ea a rămas fără serviciu. Ea a fost concediată. Tu ești ticălosul.

- Hai, măi! - Ce?

Pontes.

- Stai puțin! - Stai drept, omule!

Vine.

Pontes! Mi-a fost dor de dumneata. E un fel de a zice. Mersi pentru concediu.

Se apropie Family Day. Ce energie minunată!

Cum merg pregătirile? Ce face minunata dumitale soție?

Rău.

A făcut un AVC.

Pontes…

Ce naiba?

Se pensionează din cauza bolii soției.

Cum nu mi-ai spus cel mai important lucru din lume?

- Scuze, am greșit. - Și încă cum!

- Știu că am greșit. - Ai greșit rău.

În fine. Am încercat să-ți spun.

Copii, tata are multe defecte. Are defecte și face greșeli.

Dar toți încercăm să fim mai buni. Ce am făcut noi?

V-am rugat să scrieți un lucru care ne-ar îmbunătăți viața. Unde e?

- Eu știu. - Serios?

- Da. - Vă știți dorințele?

- Da. - Aruncăm hârtiuțele în foc.

Focul va crește, iar viețile noastre vor fi…

- Mai bune! - Să le aruncăm! Unu, doi, trei!

Hai, Tom Tom, și tu!

Fii mai bună, viață minunată! Să ajungă în univers!

Da!

Copii, nu vreau să-mi bag nasul, dar ce dorințe v-ați pus?

Eu mi-am dorit iubire, sfârșitul patriarhatului,

armonie între toți oamenii și pace pe pământ.

Asta e fata mea minunată! Sunt mândru de tine. Te iubesc.

- Tu, băiete? - Mi-am dorit să fiu bogat.

Un om pragmatic, care știe ce vrea.

Sunt mândru de tine, băiete. Tu, Clacla?

Să fie familia unită.

Vai! Asta e pentru voi. Sunteți minunați!

Tati și-a dorit să facem mai multe lucruri împreună.

„Dar deja facem!”

Dar familia unită ca pe vremuri e mereu împreună.

Mi-am dorit să facem petreceri, să mergem la film și la restaurant,

să ne jucăm pe computer și cu mingea, să mergem la Family Day…

- Nu! Doamne ferește! - Exclus!

Family Day e importantă. Strămoșii noștri a sărbătoreau.

Cântăm focului, pădurii, lunii, soarelui.

Haideți, copii! Ne folosim ceaiurile. Ne folosim iarba.

- Nu iarbă. Am zis „iarbă”? - Da.

- Nu iarbă. - Am auzit.

Nu, dragă. Vorbesc cu tine toată ziua și nu mă asculți.

Iar când nu e cazul…

- Pa! - Pa? Nu, iubita.

- Mă scuzi. - Fără iarbă! Ține focul în inimă.

Așa, iubita! Ajută-mă. Uite!

E important să mergem cu toții la Family Day.

Hei, hei, hei La Family Day

Hei, hei La Family Day

Hei, hei Convinge-ți frații

Hei, hei La Family Day

Convinge-ți frații…

Da!

- La Family Day! - Hai la Family Day!

Hai! Foc!

Este focul iubirii!

Dacă nu să vă gândiți la tata, care vă dă totul, gândiți-vă măcar la voi.

Firma asta ne asigură traiul. Trebuie să veniți.

Bine, dacă poți numi trei lucruri care îmi plac, merg.

E simplu. Îți plac înghețata, pizza și băieții.

Ești lesbiană?

Tata te va iubi la fel.

- E minunat. - Tată!

Trei lucruri care îmi plac mie, specifice.

Măi, fato…

Strugurii, scumpete!

Tu îți doreai să fii bogat, nu?

Chestia de la foc pare de rău augur acum. Dacă rămân fără serviciu, ajungem săraci.

Dar, dacă facem o figură frumoasă, asta înseamnă succes, avansare, bani.

Vom fi mai aproape de ce ți-ai dorit.

Super, tată!

Dar, dacă merg, vreau să dau petrecere acasă.

- Cine? - Eu.

- Mă șantajezi? - Măiculiță!

Devii un om rău?

Deci nu merg.

Ești un om rău.

Fiul meu s-ar făcut rău.

Fiul meu s-a făcut om rău.

Cecília, mulțumesc! Tot ce ai spus mă ajută mult în cercetare.

Va fi minunat. Nu știu cum să-ți mulțumesc.

- Tu ești minunată. - Mulțumesc.

- Îți trimit un e-mail. - Bine.

- Aștept. Mulțumesc. - Bine.

Ce e, Beta?

Mă bucur că sunt aici, cu tine. Că te văd muncind. Munca e importantă, nu?

E bine să faci ce-ți place, nu?

- Da! - Ai fost foarte tare.

Aveam emoții. Ai observat?

Nu. Aveai emoții? Păreai sigură pe tine.

- Da? - Ai fost elocventă, minunată.

Mă bucur că ai fost aici.

- A fost frumos. - Mersi. Am mâinile ca gheața.

- Vai de mine, bea un pic! - Dă-mi.

- Mai comanzi unul? - Da. Încă două, vă rog!

O să merg la Family Day.

Mulțumește-i Brendei.

Brenda?

De ce mătur eu?

- Brenda? - Da.

Prin ce minune ai convins-o să meargă la Family Day?

Nu vă supărați, domnule Fred,

dar există și în limba noastră cuvintele astea: Ziua Familiei.

- Să știți. - Da, dar cum ai făcut?

- A fost ușor. - Cum ușor?

N-a fost deloc ușor. E umilitor să spui asta. Cum ai făcut?

I-am spus că e important pentru dumneavoastră. Da.

Vorbești serios? Brenda, mulțumesc!

- N-aveți pentru ce. - Nu știu cum să-ți mulțumesc.

- Mersi din suflet. - Lăsați.

Dle Fred, veniți să vă spun ceva repede!

- Da. - Că tot sunteți aici.

- Ziceați că nu știți cum să-mi mulțumiți. - Da.

Știu eu. Ia ascultați, domnule Fred.

Ajutați-mă să dau în judecată Casa iepurelui.

Sunteți avocat, mă puteți ajuta cu procesul.

Un sfat, ca avocat.

Răzbunarea nu dă roade. Uită de asta! Face rău la sănătate.

Judecătorilor nu le place.

Nu vă supărați, dar trebuie să spun. Nu vreau să fiu nesimțită.

Nu e răzbunare. Mi s-a mai zis. Mama a făcut ulcer de la răzbunare.

- Vezi? - E dreptate, domnule Fred.

Dreptatea se cheamă răzbunare acum? Nu.

E dreptate. Mi-au greșit.

- Mi-au greșit mult. - Da.

Să vedeți decizia de concediere! Ceva odios!

Iar dacă dreptatea dă greș, atunci voi căuta răzbunare!

Îl voi căuta pe ticălos.

- Mi ți-l prind eu! Îl găsesc… - Ferească sfântul! Te ajut.

- Te ajut. - Mă ajutați? Serios?

- Da? - Te ajut, logic.

Doamne! M-am emoționat.

- Nu e nevoie. - Sunteți un om bun!

Un om grozav. Mulțumesc mult.

Uitați, am buletinul la mine. Vă puteți ocupa de problemă.

Când puteți?

BINE AȚI VENIT

Încă nu ați plecat?

Beth, oamenii cu copii întârzie mereu.

Nimeni nu se așteaptă să fie punctuali.

Unde-mi sunt cheile de la mașină?

Malu! Clacla! Pregătiți-vă! Tata întârzie.

Dante a ajuns?

E aici, cu soția și copiii.

Aranjați-vă, pentru Dumnezeu, și veniți degrabă!

- Îi pun la loc. - Am găsit cheile!

Erau aici tot…

Brenda? Credeam că ai liber azi.

Dle Fred, mi-am uitat buletinul.

- Nu-i nimic, îl găsim. - Mulțumesc.

Și eu îmi pierd lucrurile. Vino!

- Uneori sunt aici. - Mă scuzați.

Uneori sunt în sertar.

- Ce-i asta? - Ce?

Ce frumsețe, dle Fred!

- E a soției? - Da.

Tanti Simone zice că are gusturi bune. E superbă clepsidra.

Are gusturi bune și umor.

- O să-ți placă de ea. - Sunt sigură.

- Mă uit și prin sertarele astea. - Bine.

Abia aștept să-i dau în judecată.

Cei de la Casa iepurelui sunt niște canalii.

Nu ne apreciază. Acum o să mă aprecieze. Știți de ce? Compensație!

Am găsit! Ți-am găsit buletinul.

Unde lucrați?

Cum adică „unde”? Pentru că „unde”… În ce zonă, adică?

- Lucrați la Casa iepurelui? - Păstrează-ți calmul. Respiră.

Să fim civilizați!

Vi s-a părut corect să mă concediați pentru trei șuruburi?

Ai furat.

Eu… M-au strâns cu ușa.

Cum mi-ați fi fost avocat? Vă dădeați singur în judecată?

Nu sunt avocat.

Nu toată lumea are aceleași oportunități.

Nu toți primesc a doua, a treia sau a patra șansă.

Nu toți au privilegiul de a nu fi concediați după o greșeală.

Cred că nu iei în considerare

faptul că ai comis un delict.

- Ai furat. - Trei șuruburi dintr-un magazin bogat!

Aveam salariul minim.

Nu e vorba de numărul de șuruburi, ci de caracter.

- De caracter? - Da.

Ascultați, dle Fred, îmi dau demisia.

- Ce? - Îmi dau demisia.

Plec. Nu vă dau satisfacția de a mă concedia de două ori.

Plec, dar de data asta pentru că vreau.

Cum a putut s-o concedieze pe Brenda?

- Știu. - Șase, vine!

Ce?

M-am răzgândit.

Suntem o familie Mergem la Family Day

Ce frumos! O să ne distrăm.

O să fie pace și iubire.

Așa e, oameni buni! E Family Day!

- A sosit momentul ca mascota noastră… - Haideți!

…să aprindă flacăra Olimpiadei familiale Casa iepurelui

și să ne încălzească inimile.

- Să începem! Trei, doi, unu… - Iepuraș! Iepuraș!

Iepuraș! Iepuraș!

Asta e! Să câștige cei mai buni!

Așa!

Să înceapă jocurile olimpice de la Casa iepurelui!

Hai, Fred!

- Roșu! - Roșu!

Stați puțin!

- Hai, tată! - Apărarea Braziliei!

Ține-te bine, măi!

- Galben! - Galben!

- Galben! - Galben!

Nu-i dă drumul.

Echipa galbenă mai câștigă un punct!

Echipa roșie n-a reușit de data asta.

Lupta dintre echipa roșie și echipa galbenă se încinge.

- Trageți! - Trageți, măi!

- Hai! - Mai cu viață!

- Nu se poate! - Hai, tată!

- Trageți! - Hai, Dante!

Nu!

Punct pentru echipa galbenă!

- Galben! - Galben!

Fiți atente!

Perfect!

E super. Nu voiai să venim, tată?

- E singura noastră șansă. - Da, și valorează mai multe puncte.

- Te bagi, Beth? - Nu.

Echipa galbenă are 20 de puncte, echipa roșie are zece.

- Galben! - Ia de-aici, roșule!

Ține-mi-l puțin, te rog.

Copii, să dați pe mijloc, că altfel s-a zis cu mine.

- Ești gata? - Da.

Nu mai întreba, să nu mă răzgândesc.

- Tată, avem ceva să-ți spunem. - Și eu vă iubesc foarte mult.

- Nu asta. - Dar ce?

A fost bine că a plecat mama, așa ne-am cunoscut mai bine.

Foarte frumos! Și tati vă iubește foarte mult.

Dar nu ne-a plăcut ce am văzut.

- Ce? - Ți-ar prinde bine și ție o excursie.

- Da. - Nu?

Terminați! Scoateți-mă de aici!

Domnule! Vreau să ies!

- Poate are Tom Tom nevoie de mine. - Nici nu înțelegi ce spune.

Ar spune: „Tati, ieși de acolo. E foarte periculos.”

Ți-ar spune să te ții bine, tată!

Ca un șurub-fluture.

Nu, nu!

Nu! Te-ai făcut rău, băiete.

Spune-i „pa” lui tati, că se rostogolește.

Nu. Cine sunteți?

Ce fel de copii sunteți? Nu!

Nu-mi vine să cred că faceți asta!

Nu se poate! Doamne! Ajutor!

Ajutor!

Băiatul meu!

- N-am exagerat, nu? - Ajutor!

Probabil.

Doamne ferește! Ce faci, omule?

- O clipă! - Dă-mi mâna! Te ajut.

- Ești nebun? Ia-mă de mână! - Scoate-mă!

Fred…

- Stai puțin! Ține-te de asta! - Stai!

- Stai, că nu văd! - Stai!

Doamne sfinte!

Săriți! Îmi arde coada!

- Fred, fă ceva! - Calmați-vă, dle Pontes!

- Fă ceva, rezolvă porcăria asta! - Calmați-vă!

Fugiți, oameni buni!

- Fugiți! - Ajutor! E foc adevărat!

Nu vreau să mor!

Ajutor, oameni buni!

Apă!

Da, Tom Tom.

- Da. - Pot să plec?

Domnișoară educatoare?

Poți să pleci, tati.

- Pot? Pot să plec? - Da. Ești liber.

Pa, Tom Tom! Pa, iubitule!

- E liniștit, nu? - Da, profită.

Așa, da.

ACTE COPII

Asta îmi trebuie.

- Bună, Beth! - Bună, domnule Fred!

Directorii au programat o ședință azi, la ora 17:00.

Ce? Sunt în concediu.

Știu că sunteți în concediu, dar au zis că e urgent.

Doamne! Mai e ceva, Beth?

Dacă aveți un cuarț roz,

un medalion cu Sf. Gheorghe, un talisman norocos, aduceți-l.

- Bine. Mulțumesc, Beth. - Cu plăcere.

Bun! Știu că e aici.

Scumpetea mea!

Ce frumoasă ești!

Măi să fie!

Uite-l aici!

Ia să vedem…

Ce?

ORA NAȘTERII: 21:00

Ora 21:00.

Știam eu!

Adică nu știam că știam…

dar știam.

Știam eu, fata tatei.

Măi să fie!

Fetița punctuală a lui tati! Știa tati, scumpo.

Mai devreme era la creșă.

La ora asta a trebuit să-l aduc cu mine, dar stă cuminte.

Iepurașul, tati. Vă mulțumesc.

Domnilor, după cum știți,

mă pensionez și aș vrea să anunț cine va fi noul director general.

De acum înainte, îi veți da oficial raportul

lui Dante.

Cât despre tine, Fred,

având în vedere recentele întâmplări nefericite,

nu mai e de dorit să rămâi șeful Resurselor Umane.

Consiliul director a decis unanim

să fii transferat la Departamentul de Relații Instituționale.

- Asta e. - Tati.

Ce-ai spus?

Fred, vorbești serios?

Ai spus „tati”?

- Tati. - „Tati”. A spus „tati”.

Ți-ai pierdut respectul? Eu vorbesc aici.

Nu, dle Pontes.

Înțeleg de ce vreți să mă păstrați în firmă.

Sunt un profesionist excelent.

Dar, în momentul de față, nu are sens să fiu aici. Nu are sens.

În calitate de șef la Resurse umane, îmi dau demisia.

Și, în calitate de angajat, îmi accept demisia.

Trec altă dată să rezolvăm totul, inclusiv compensația.

Dar deocamdată noi plecăm.

Plecăm, nu-i așa, Tom Tom?

Mergem acasă să desenăm și să fim fericiți. Te iubesc, puiule.

Felicitări tuturor! Să-mi iau lucrurile.

Spune-le „pa”!

Pa, oameni buni!

Pa!

Noi suntem foarte fericiți. Pa!

„Tati”. A zis „tati”.

A zis „tati”.

Domnule Fred, o să-mi fie dor de dumneavoastră.

Da?

Da, domnule Fred. Știu un psihiatru care vă poate da rețetă.

Cuarțul roz e bun, dar uneori e nevoie de medicamente.

Mă simt bine. Ne simțim bine. Pa, Beth! Noi suntem fericiți.

Nu? Ne simțim excelent, Beth. Nu ne simțim noi excelent?

Ne simțim minunat.

Aici e.

Domnule Fred, ce faceți aici?

Arăt ca vai de lume.

Tom Tom!

Fata asta a lucrat în atâtea locuri!

Nu știam că a lucrat și la firma dv.

Iertați-o pe Brenda. Îmi vine să intru în pământ de rușine.

Eu trebuie să-mi cer scuze.

- E acasă? - Da, e sus.

- Mă duc să vorbesc cu ea. - Mergeți. Eu stau aici cu Tom Tom.

Așa e, puiule?

Ce căutați aici?

Am venit să-ți aduc ceva și să-ți cer scuze.

- Le-ați cumpărat pentru mine? - Nu. Adică da, sunt pentru tine, dar…

- Ce? - Le-am furat.

- Nu vă cred! - Zău!

Și ai dreptate, locul ăla e oribil.

Eu am fost oribil.

Locul ăla ne face pe toți din ce în ce mai oribili.

Iartă-mă.

Pot să-ți găsesc un serviciu mai bun, într-un loc mai bun.

Mulțumesc.

Dar după ce îmi pun eu ordine în viață.

Mi-am dat și eu demisia.

- Ați demisionat? Nu se poate! - Ba da.

- Pe bune? - Pe bune.

Vedeți chestia aia pe jumătate dezasamblată?

E o mobilă pe care i-am cumpărat-o mătușii Simone.

Voia ceva pentru sufragerie, așa că i l-am luat.

Am luat-o în 78 de rate. Nu știam că voi fi concediată.

Am comandat-o neasamblată, că era mai ieftină.

Au lipsit trei șuruburi. Am luat-o de la Casa iepurelui.

- O rezolvăm acum. - Păi s-o rezolvăm!

Așa!

Mulțumesc.

Am auzit de Family Day.

- Scuze! Am exagerat. - Nicio problemă.

Nu mai am niciun organ la locul lui, ferma a fost distrusă, dar totul e bine.

- Știu că am fost foarte egoist. - Da.

Are dreptate Roberta să fie supărată.

Da.

Iar copiii, să nu le placă de mine.

Aiurea! Normal că le place. Aveți niște copii grozavi.

Ei nu ar fi așa grozavi, dacă nu ați fi și dumneavoastră.

Gata. Arată bine.

Vă pricepeți.

Copiii vă plac.

- Nici măcar nu vorbesc cu mine. - Precis și lor le este greu.

Știu că v-au făcut rău la Family Day.

Vorbiți cu ei! Sunteți tatăl lor.

Oare mai sunt?

Ascultă, „Family Day” s-a tradus deja. E „Ziua Familiei”.

S-a întors roata.

Învăț repede.

- Dă-mi o îmbrățișare! - Ai noroc că nu sunt scorpioancă!

- Nu țin supărarea. - Dar ce ești?

- Taur. - Ca Tom Tom!

- Tom Tom e Taur? - Nu știai?

- Nu. - De ce crezi că mănâncă atât?

- Are tenie? - Nu. Mănâncă fructe, orez, fasole…

Scutec nou-nouț, ura!

- Game! - Da!

- Pauză. - Da! Așa!

Așa, fată! E slabă pe stângă.

Trimite-i mingile pe stânga.

Da? Fii atentă și calmă. Respiră.

Trimite pe stânga. Concentrează-te.

- Mă asculți? - Da.

- Trimite în stânga. - Bine, tată.

Băiete, nu-mi vine să cred că ai studiat anatomia

cu fata prietenului meu.

Îți e practic verișoară.

- Te-ai supărat. Atât îmi zici? - Nu sunt supărat, sunt un supraviețuitor.

Eu nu mi-am trimis copiii la vale într-o minge. Abia am scăpat.

- Game! - Prin minune.

Și faptul că noi am supraviețuit cu tine ca tată a fost o minune.

Aoleu, scumpo!

Îmi pare rău.

Și mie îmi pare rău.

Bine.

Da, tată. Îmi pare rău.

Îmi pare rău, tată.

Iertați-mă, copiii. Am greșit.

Poate lăsați terapia de familie pentru altă dată.

O secundă!

Altă dată care n-o să vină.

Dacă seamănă cu tine, nu va fi niciodată bine.

Ce naiba, Júlia?

Îți sfidezi mama pentru că ai public?

Lasă că vorbim noi acasă!

Vezi să nu! O să stai pe telefon.

Vezi ce zic? E trist să vezi o familie certându-se.

Se ceartă, dar măcar vorbesc. Tu nici nu vorbești, nici nu te cerți.

- Mă aduci obligat la tenis. - Ce vrei să spui?

- Liniște! Deranjați jucătoarele. - Așa este!

Tu ești arbitru, nu judecător la tribunalul de familie.

Hopa!

- Omul a cerut liniște! - Da.

Cine nu e interesat de tenis poate pleca.

- Eu! - Ce?

Mă extenuează antrenamentele zilnice și trezitul devreme.

Nici nu-mi place tenisul. Fac tenis pentru că mă bați la cap.

Dar, draga mea…

- Și știu că e important pentru tine. - Dar, draga mea…

Asta mai lipsea! Am venit în silă, iar acum nu se mai joacă meciul?

Doamnă, vă rog frumos!

- Ia du-te-n… - Hopa!

Calmează-te! Ce exemplu le dăm copiilor?

Pe bune? Tu vorbești de exemplu?

- Adică? - Nu-mi dai nicio atenție.

Am venit să-mi văd prietena.

Gălăgia asta îmi perturbă fata.

Stați, oameni buni! O secundă!

Liniștește-te. Ești agitată, e normal.

Nu e nevoie de asta. Echipă, adunarea!

E momentul perfect să plecăm.

- Mergem? - Mergem.

Hai, băiete!

Hai, mergem să ne jucăm!

Ești minunată pe teren! E totul bine.

O să ne simțim mai bine departe de tămbălăul ăsta.

Dragilor, știu că sunteți supărați, cu fețele astea lungi.

Dar universul ne-a arătat un exemplu de familie disfuncțională.

Deci, ar putea fi mult mai rău. Tata e praf, dar ar putea fi mult mai rău.

Acum vreau să mă ajutați toți la curățenie.

- Nu. - Copii!

- Tom Tom! - Tom Tom face curat.

- Tom Tom! - Tom Tom!

Cine a venit?

Ce?

- Mamă, nu veneai mâine? - Băiatul meu!

- M-am întors. Strânge-mă în brațe! - Mi-a fost dor de tine!

Foarte dor.

Arăți superb, mama.

Ia uitați cine a venit!

Ai venit!

- A venit! - Ce frumoasă ești!

A venit!

- A venit mama. - Mi-a fost dor de tine!

Vai, Doamne! Vai, vai!

Echipă, a făcut caca.

- Îl schimb eu. E rândul meu. - Lasă-mă pe mine!

Da?

Mă duc să-i supraveghez, da?

Tu desfă-ți bagajul. Precis ești obosită după drum.

- Te pup. - Și eu. Pa!

- Ce frumos! - Ce le-ai făcut copiilor?

- I-ai drogat? - Nu.

Copiii mei, Fred!

- Ce faci? Mi-a fost dor de tine. - Ești frumoasă. Doamne!

- Ai fost disperat? - Nu.

- Te-ai tăvălit pe jos? Ai plâns în baie? - Nu.

N-ai îmbătrânit 100 de ani într-o zi?

Am îmbătrânit puțin. Nu-i nimic, ai venit frumoasă.

- Am să-ți spun ceva foarte important. - Și eu.

Serios? Te-ai întors din Bahia cu ceva important de spus.

Zi! Am emoții.

Nu mai vreau să fiu mamă și gospodină cu normă întreagă.

Am nevoie să fiu fericită, să… Pentru binele familiei, vreau să lucrez.

Vorbești serios?

Eu mi-am dat demisia.

- Nu se poate! - Mi-am dat demisia.

- Serios? - Serios.

- Și acum? - Acum ne întreții tu.

Eu mă ocup de casă. Suntem o echipă. Te-ai întors teafără și frumoasă.

- Te iubesc. - Și eu. Mi-a fost dor de tine.

Doamne!

Câh!

- Bună! - Am descoperit că tata e praf.

Dar măcar încearcă.

Și ne-a fost foarte dor de tine.

Dar ne bucurăm că arăți splendid.

- Cum e acolo? - Dragilor, e superb la Salvador.

Atât de frumos! Am decis.

O dată pe an, voi petrece zece zile acolo.

Stați! Echipă, adunarea! Să decidem dacă o mai lăsăm pe mama la Salvador.

- Ți-a căzut cu tronc orașul ăla? - E magic.

E o energie acolo! O strălucire!

Poți să strălucești, dar lângă noi. Avem nevoie de tine.

Am învățat toate coregrafiile.

Mama e noua roșcată din trupa É o Tchan.

- Ce e É o Tchan, mamă? - Nu se poate! João!

- Vă arăt. - Cântă muzică de carnaval. Dansează!

Am învățat să schimb scutece și să las copilul la creșă.

- Învăț să dansez la bătrânețe? - Dă din șolduri!

- O secundă! - Haide!

- Bravo, Malu! - Haide!

Ajută-ți sora! Trecem pe dedesubt.

- Eu nu pot. - Mai sus, pentru Dumnezeu!

După mine, haideți!

Ave Maria!

Ce muzică bună!

- Aici! Hei! - Da.

- Sus! - Mișcați-vă!

Fred, n-o să-ți vină să crezi. Ți-a spus Beth?

Soția lui Dante a aflat de schema Robertei și s-a cărat la Miami, fără copii.

Nu știe nici când se întoarce.

Matheus, ce bârfă suculentă!

Eu aud doar bârfe de la școală. Am nevoie de bârfe de adulți.

Deci Dante e…

Omul a fost castrat.

Vine cu aceleași haine în fiecare zi, ca un personaj de desene animate.

Toată lumea spune că Pontes ținea șandramaua în picioare.

Nu era el „the best in Cambridge”?

Cu familia lui perfectă?

Până și Tom Tom râde. Nu-i așa, iubitule?

Mi-a cerut numărul tău. Întreba dacă mai ești pe bară.

Pe bară? Ce spui acolo, Matheus? Pe bară stăteam la Casa iepurelui.

Aici fac lambaerobic, fit dance, CrossFit,

dar nu ridic greutăți, ci ghiozdanele copiilor.

Mi-a trimis un mesaj! Stai să-l ascult!

Salut, Fred! Nu ne-am mai văzut de mult. Ce faci, prietene? Sunt Dante.

Să știi că te primim înapoi cu brațele deschise.

La Casa iepurelui ești acasă. Îți dau salariu mare.

Spune-mi cât vrei, bine? Ești interesat?

Aștept telefonul tău. Să nu mă uiți.

Ăsta e Dante? Doamne!

Să vezi când o afla

că eu sunt avocata Brendei în procesul contra magazinului.

Turbează.

Iubitule, îmi trimiți poze cu copiii? Mi-e dor de ei.

Bine, îți trimit.

Dar, când vezi ce mizerie fac prin casă, o să-ți treacă dorul.

Dle Fred, îmi place să lucrez pentru doamna Roberta. Cine ar fi crezut?

Marea mea năpastă, dumneavoastră,

a condus la marele meu noroc, adică la doamna Roberta.

Femeia asta nu e avocată, dle Fred.

E dresoare de balauri. Să vedeți ce face pe aici!

O să-i vină de hac pramatiei de Dante.

O să plângă Dante lacrimi de șurub, să vedeți!

Ce naiba e asta?

- Îți place? L-au făcut copiii. - Da, mi-am dat seama imediat.

Nu m-aș aștepta la atâta creativitate din partea dv. Cu tot respectul, dle Fred.

MATHEUS AM AUZIT! DANTE E DISPERAT…

Matheus, e disperat.

Să-i spun că nu mă întorc sau să-l fierb puțin?

Tati, Clarice dă în mine!

Clacla, potolește-te! João, ești cel mai mare. Dă exemplu!

- Cine e afară? - Nimeni. O prietenă.

Când vine mama, o să avem o discuție.

E marțea dublă. Merge la bar cu Brenda.

Ai auzit, Matheus? Stai așa!

Roberta, am nevoie de zece zile în Salvador. Bine? Vara!

- Vreau și eu. - Descurcă-te, Betinha!

Timbalada!

Subtitrarea: Steliana Palade